Suport Curs - Final - PROGRAMATOR DE SISTEM INFORMATIC

Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Capital Uman 2014-2020
Proiect : IMM IT – Competente digitale pentru IMM competitive – Cod proiect 142614
SUPORT CURS
Curs
Programator de sistem informatic
Elaborat de:
NEDELEA DANIELA-LORETTA – Expert logistica formare 2 (P1)
BOBEICA ALIN-MIHAI – Ing. Programator in Sisteme Informatice, Formator
2022
Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

CUPRINS
CAPITOLUL 1 – Comunicarea la locul de munca

CAPITOLUL 2 – Lucrul în echipă
CAPITOLUL 3 – Dezvoltarea profesională
CAPITOLUL 4 – Utilizarea calculatorului personal
CAPITOLUL 5 – Aplicarea normelor de tehnica securităţii muncii şi de prevenire şi
stingere a incendiilor
CAPITOLUL 6 – Aplicarea procedurilor de calitate
CAPITOLUL 7 – Identificarea necesarului de componente şi materiale consumabile
specifice
CAPITOLUL 8 - Proiectarea programului / componentei / aplicaţiei software
CAPITOLUL 9 – Elaborarea programului / componentei / aplicaţiei software
CAPITOLUL 10 – Testarea programului / componentei / aplicaţiei software
CAPITOLUL 11 – Asigurarea corectitudinii rezultatelor obţinute
CAPITOLUL 12 – Asigurarea securităţii programelor / componentei / aplicaţiei software,
a datelor de test şi a suporturilor / dispozitivelor de stocare
CAPITOLUL 13 – Implementarea programului / componentei / aplicaţiei software
CAPITOLUL 14 – Acordarea de consultanţă beneficiarilor / utilizatorilor programului /
aplicaţiei

CAPITOLUL 1 – Comunicarea la locul de munca
Nu este o noutate faptul ca multe companii isi considera angajatii cea mai pretioasa
componenta. Cu toate acestea, de obicei, angajatul nu va obtine rezultate excelente de unul
singur, iar acest lucru ne determina sa dobandim o mai buna intelegere a puterii muncii in
echipa. Si cum se poate forma o echipa de inalta performanta fara comunicare la locul de
munca?
Comunicarea este cheia atunci cand vine vorba de rezolvarea situatiilor din mediul de afaceri.
Avand in vedere proportia mare de angajati care se gandesc deseori la schimbarea locului de
munca din cauza unor factori precum lipsa de apreciere sau dificultate in intelegerea anumitor
sarcini, comunicarea dintre manageri si angajati devine din ce in ce mai esentiala.
De ce este atat de importanta comunicarea la locul de munca?1

In orice cerc de oameni este esential sa constientizam importanta conversatiei, deoarece
acest lucru este baza vietii in societate. Fiecare individ are valorile si credintele sale, iar prin
impartasirea acestor concepte se formeaza grupuri cu ganduri comune.
In organizatii, premisa este aceeasi: calea spre succes se obtine adesea nu numai printr-un
management eficient al resurselor financiare, ci si prin alinierea politicii organizationale la
asteptarile angajatilor. Aceasta este cheia succesului, iar primul pas al procesului este
comunicarea la locul de munca.
Indiferent de industrie, companiile isi vor explica obiectivele prin comunicare, deci este esential
ca acest mesaj sa fie clar. Ceea ce multi manageri nu si-au dat seama inca este ca lipsa
comunicarii poate fi principalul motiv al greselilor care, pe termen lung, pot provoca pierderi, fie
ele financiare sau umane.
Care sunt beneficiile unei culturi a comunicarii la locul de munca?

Un mediu bun de lucru stimuleaza relatia dintre membrii echipei. Atunci cand se aplica o
cultura a comunicarii, un alt factor determinant este compania care incurajeaza participarea
efectiva a angajatilor sai, aducand mai multe beneficii afacerii precum:
1
https://www.portalmanagement.ro/comunicarea-la-locul-de-munca-relatia-dintre-dialog-si-bunastare/
 asigura schimbul de experiente;

 disemineaza cunostinte;
 creste productivitatea;
 incurajeaza talentul;
 dirijeaza dezvoltarea actiunilor strategice;
Exista mai multe avantaje in stabilirea unei culturi de comunicare deschisa. De asemenea,
consolidarea legaturilor dintre angajati si lideri este necesara pentru a atinge aceasta noua
etapa in cadrul intreprinderilor.
Comunicarea la locul de munca ii afecteaza pe toti cei implicati direct sau indirect in cadrul
institutiei. Prin aceasta, liderii isi cunosc in detaliu angajatii, iar cu aceste cunostinte, vor putea
sa contureze strategiile operationale si organizationale care promoveaza schimbarile necesare
pentru a obtine performante ridicate.
Cum sa stabilesti o comunicare eficienta la locul de munca?

Evident, stabilirea comunicarii la locul de munca nu este o sarcina usoara. Exista modalitati
care ii ajuta pe antreprenori sa aplice treptat acest proces. Un sfat minunat este sa incepi cu
intalniri mai putin formale.
Alocarea timpului saptamanal sau zilnic pe agenda pentru a vorbi cu angajatii este (desi pare
evident) una dintre cele mai eficiente optiuni pentru imbunatatirea comunicarii la locul de
munca, deoarece in majoritatea cazurilor, managerii companiilor mari sunt atat de ocupati
incat ajung sa lase comunicarea pe ultimele locuri.
Incurajarea interactiunii prin conversatii intre departamente si implicarea tuturor membrilor
companiei este esentiala pentru intelegerea activitatilor tuturor colegilor.
Prin aceste conversatii, atat managerii, cat si angajatii se pot bucura de avantaje, tinand cont
ca este mai usor pentru ambele parti sa explice si sa invete despre principalele probleme
existente in companie, inclusiv dorintele, aspiratiile si asteptarile in raport cu munca fiecaruia
in parte.
In cazul managerilor, demonstrarea faptului ca performanta fiecarui angajat din cadrul
companiei este direct legata de capacitatea lor de a se adapta si de a genera schimbari poate
aduce si rezultate bune, incurajand un efort mai mare din partea angajatilor care vizeaza o
cariera solida in corporatie. In plus, acest tip de memento motiveaza si schimbari pozitive in
echipe, care, odata cu dezvoltarea individuala, contribuie la o mai buna functionare a grupului
in ansamblu.
Pentru angajati, comunicarea la locul de munca joaca, de asemenea, un rol important, avand
in vedere ca expunerea la factori care provoaca nemultumire poate rezolva, in multe cazuri,
solutii vechi si simple.
In orice caz, pentru ca angajatii sa sustina si sa accepte schimbarile facute in cadrul unei
corporatii, este necesar ca superiorii lor sa fie, de asemenea, constienti de schimbarile dorite
de acestia si de alinierea comunicarii la locul de munca cu obiectivul de a obtine rezultate din
ce in ce mai bune.

CAPITOLUL 2 – Lucrul în echipă
Orice echipă are nevoie de îndrumare, comunicare, încurajare și monitorizare pentru a

funcționa eficient. Candidații cu abilități puternice de lucru în echipă sunt căutați de angajatori
tocmai pentru că demonstrează calități din zona leadership, colaborare și comunicare.
Angajatorii din prezent se așteaptă ca angajații să fie buni jucători de echipă, deoarece munca
în grupuri a devenit necesară pentru aproape fiecare industrie. 2
Inevitabil atunci când vorbim de echipă ne vine în minte exemplul sportivilor. Practic, două
echipe au acces la acelaşi număr de jucători, aceiași antrenori, la acceaşi documentație
pentru strategii și totuşi de cele mai multe ori la finalul jocului avem o singură echipă
câştigătoare. Ce anume face diferența și de ce unele echipe funcționează mai bine decât
celelalte deşi au acces la acelaşi tip de resurse? Specialiștii în domeniu afirmă că există
abilități specifice care fac o echipă să funcționeze mai bine decât altele.
Gestionarea timpului și responsabilitatea sunt la fel de importante pentru cariera ta la fel cum
erau și în școală. Managerii de proiect, de exemplu, trebuie să aibă abilități organizatorice
puternice pentru a-și stabili obiective cuantificabile pentru echipa lor și a-i direcționa pe drumul
cel bun în respectarea termenelor limită. Cu atât mai mult cu cât lucrezi într-o echipă unde
managerul de proiect se poate schimba periodic, orice angajat trebuie să aibă abilități
puternice de gestionare a timpului, stabilind priorități și delegând sarcini.
Persoanele eficiente cu o gândire îndreptată către rezolvarea problemelor sunt capabile să
gândească obiectiv și productiv atunci când apar probleme. În loc să se concentreze asupra
rezultatelor negative și găsirea vinovaților, ei rămân calmi și imparțiali, și își ajută echipa să
găsească o soluție. Această abordare ajută la descoperirea obstacolelor sau a situațiilor care
inhibă succesul echipei, astfel încât să se poată îmbunătăți procesul de lucru și comunicarea.
Când lucrezi în echipă, este important să ai o minte deschisă și să recunoști că membrii
echipei tale sau colegii cu care lucrezi pot vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă. Ascultarea
altor puncte de vedere te poate ajuta să vezi mai multe părți ale unei probleme, inclusiv cele
pe care nu le-ai luat în considerare până acum. Acest lucru îți permite să fii un coleg și un lider
2
https://www.debonaire.ro/blog/8-abilitati-de-lucru-in-echipa-pe-care-angajatorii-le-apreciaza-la-angajatii-lor.html
mai bun, să anticipezi nevoile și provocările înainte ca acestea să apară și să răspunzi eficient
atunci când ți se solicită ajutorul.

CAPITOLUL 3 – Dezvoltarea profesională
„Informația este o sursă de învățare. Dar dacă nu este organizată, procesată și disponibilă
persoanelor potrivite într-un format pentru luarea deciziilor, este o povară, nu un beneficiu.” —
C. William Pollard, președinte, Fairwyn Investment Company.
A reuși în aceste vremuri deosebite nu este o provocare ușoară pentru companii, indiferent de
industrie sau dimensiune. Personalul trebuie să fie competitiv cu orice preț, în fiecare zi, ceea
ce înseamnă că angajații lor trebuie să fie mai buni în fiecare zi și să se ridice la nivelul
așteptărilor. Concentrarea pe dezvoltarea angajaților nu mai este o nebunie sau ceva
fantezist; devine o necesitate.
Angajații dvs. trebuie să fie informați cu privire la schimbările din industrie, tendințele și cele
mai bune practici, iar aceasta este modalitatea perfectă de a realiza acest lucru.3
Acordarea de oportunități de dezvoltare profesională sporește implicarea angajaților, ajută la
reținerea și atragea talentele de top, ceea ce a fost una dintre cele mai mari provocări pentru
angajatori în ultimul an. Să vedem ce este dezvoltarea angajaților, de ce ar trebui să te
concentrezi asupra acestora cât mai repede posibil, ce beneficii va aduce companiei tale și
cum să implementezi un plan de dezvoltare a angajaților în organizația ta.
„Abilitatea unei organizații de a învăța și de a transpune rapid această învățare în acțiune este
avantajul competitiv suprem.” Jack Welch, fost CEO General Electric.
Dezvoltarea angajaților este procesul de îmbunătățire a competențelor actuale ale angajaților
și de cultivare a altora mai noi pentru a susține obiectivele organizației. Scopul final este ca
angajații să continue să ofere contribuții valoroase companiei lor.
Poate părea că știți deja ce reprezintă acest concept, dar țineți cont de câteva puncte cruciale
când citiți definiția de mai sus:
Dezvoltarea angajaților nu se referă doar la optimizarea unei aptitudini sau a unui set de
competențe pentru un angajat individual; este vorba despre un proces continuu de formare și
dezvoltare profesională care îi permite și îi permite acelui angajat să evolueze în cariera sa
profesională, care, la rândul său, va fi un atu pentru compania ta.
3
https://leaveboard.com/ro/resurse-umane/dezvoltarea-angajatilor/
Este mai mult decât implementarea formării obligatorii a angajaților.

Este mai mult decât procedura anuală de evaluare a performanței, menită să evidențieze
defectele și nevoia de îmbunătățire.
Este vorba despre efortul angajatorului de a facilita șansele de învățare interne și externe.
Angajatorii care investesc în dezvoltarea personalului își ajută angajații să devină mai
perspicaci și să dezvolte și să-și optimizeze abilitățile, făcându-i mai buni la locul de muncă
actual. Finanțarea dezvoltării forței de muncă înseamnă angajați fericiți, având mereu idei
proaspete, generând profituri mai semnificative pentru afacerea dvs.
Un alt lucru de luat în considerare este că, atunci când vă concentrați pe dezvoltare, veți
crește, de asemenea, angajamentul, reținerea angajaților și veți promova o reputație excelentă
în exteriorul organizației, care va atrage noi talente de top.
O strategie coerentă de dezvoltare a angajaților este esențială la diferite niveluri. Și dacă este
bine executată, poate aduce multiple beneficii tuturor celor implicați, inclusiv angajaților,
managerilor de resurse umane, managementului superior și întregii organizații.

CAPITOLUL 4 – Utilizarea calculatorului personal
Notiuni generale
Aparitia si dezvoltarea calculatoarelor electronice a aparut sub forma unei adevarate
revolutii in societatea umana, avand ca principala tinta si consecinta tranzitia de la societatea
industriala la cea informationala. Calculatorul a devenit o parte din activitatea noastra zilnica,
fie ca vorbim de activitati productive in munca de birou, in educatie si informare, pentru uz
personal sau alte domenii precum medicina, stiinta, transporturi sau comunicatii.
Indiferent de tipul calculatorului pe care-l folosim, fie ca este Notebook, Laptop sau Desktop
PC, acesta are unul, respectiv doua butoane. Unul de pornire si altul de repornire (restartare)
a calculatorului in caz de blocare.
Calculatoarele functioneaza pe baza unor sisteme de operare. Cel mai cunoscut si mai
utilizat in viata de zi cu zi este Windows OS. De-a lungul timpului, au aparut tot mai multe
tipuri de OS, in functie de utilitate, necesitate si preferinte. Drept urmare, alte tipuri de OS
existente in prezent sunt Linux (Ubuntu, centOS, Fedora, etc.), Android OS (pentru
telefoanele Android, dar si calculatoare), Mac OS (pentru produsele Apple), Chrome OS (cel
mai recent, produs de compania Google).
Sistemul de operare despre care vom vorbi in aceste randuri, este cel mai folosit, atat
ca uz personal, cat si profesional: Windows OS.
La momentul actual, cand scriu aceste randuri, acesta a ajuns la Versiunea 11, dar cel
mai utilizat si suportat in acest moment, este versiunea Windows 10.
Windows 10 este un sistem de operare ce poate executa mai multe operatiuni simultan
(multitasking) si dispune de o interfata grafica de utilizator (GUI – Graphic User Interface) usor
de utilizat.
Acesta este lansat automat la pornirea calculatorului, daca este singurul sistem de
operare instalat pe calculator. Exista posibilitatea de a fi instalate mai multe OS-uri pe acelasi
PC.

Operatii elementare
a) Pornirea calculatorului
- se apasa butonul de Power ( ) de pe unitatea centrala (este, de obicei, butonul cel
mai mare din fata unitatii centrale). Pe acest buton mai poate fi scris si Power sau
On;
- se verifica daca monitorul este pornit (de asemeni, din butonul de Power).
b) Oprirea calculatorului
- Apasam pe iconita de Windows, apoi iconita I/O, apoi Shutdown
c) Repornirea (restartarea) calculatorului

Se realizeaza atunci cand calculatorul fie nu mai raspunde comenzilor dorite sau o
aplicatie proaspat instalata necesita restartarea OS-ului sau a fost facuta o
actualizare recenta a acestuia. Exista 3 variante prin care un calculator poate fi
restartat:
1. Iconita de Windows -> Iconita I/O -> Restart
2. Se apasa de doua ori simultan combinatia de taste Ctrl + Alt + Delete.
3. Se apasa butonul de Restart de pe unitatea centrala.
Elementele interfetei Windows
Principalele elemente sunt:
1. Desktop-ul
- Ocupa tot ecranul. Pe acesta se gasesc iconitele aplicatiilor si o imagine de
fundal (background)
Acesta mai poate contine:
- Bara de activitati (Taskbar) impreuna cu butonul Windows
- Pictograme (Icons)
 Este o imagine in miniatura a unei aplicatii, ce are atasat un nume
 O categorie de pictograme sunt asa zisele scurtaturi(Shortcuts);
 Scurtaturile sunt executabile care usureaza accesul la o aplicatie, fara
a mai fi nevoie sa ajungem la locatia unde este instalata aplicatia,
aceasta realizand tot procesul direct de pe ecranul Desktop;
2. Caseta de dialog
3. Butoane
- De comanda;
- De selectie.
4. Lista de selectie
- Permite alegerea unei valor sau mai multor valori, dintr-o selectie posibila.
5. Fereastra Bara de adrese
Bara de meniuri
Continut Fereastra
- O Fereastra poate contine:

o Bara de titlu (Title bar):
 poate contine titlul aplicatiei, butonul de Manage si 3 butoane

elementare:
minimize (de micsorare), maximize (de marire), close (de inchidere
fereastra)
Dimensionarea, mutarea si inchiderea ferestrei

- se realizeaza apasand click dreapta al mouse-ului, pe bara de titlu;
- va aparea un meniu ce va contine ca butoane:
o Restore (Restabilire / Restaurare) – dimensiunea ferestrei va fi ca inainte de
ultima modificare;
o Move (Mutare) – permite sa fie mutata fereastra oriunde pe desktop (inclusiv
prin folosirea tastelor sageti);
o Size (Dimensiune) – permite redimensionarea ferestrei dupa bunul plac.
Pentru pozitionarea acesteia pe una din extremele ferestrei de Desktop, se
va folosi combinatia de taste Shift + una din tastele sageata (sus, jos,
stanga sau dreapta);
o Minimize (micsorare) – micsoreaza fereastra;
o Maximize (marire) – mareste fereastra;
o Close (inchidere) – inchide fereastra;
Inchiderea oricarei ferestre se realizeaza si prin combinatia de taste Alt + F4, folosita,
de asemenea, si pentru inchiderea sistemului de operare.
o Bara de meniuri / de file (Menu Bar)
 Meniul / fila este o grupare de optiuni ce realizeaza anumite operatii.
o Bara de adrese (Address Bar)
 Afiseaza calea unui folder / fisier, adresa unei pagini web sau,in retea,
continutul unui alt calculator din reteaua respectiva
o Bara de instrumente sau de butoane (Tool Bar)
 Contine anumite butoane ce realizeaza diverse operatii
o Bara de defilare (Scroll Bar)
 Permite deplasarea pe verticala sau orizonata in cadrul ferestrei
o Bara de stare (Status Bar / Details Panel)

 Poate contine informatii despre numarul de obiecte din fereastra.
Comutarea intre ferestre
- Pe Desktop se pot deschide mai multe ferestre. Fereastra in care se lucreaza este
cea activa.
- Pentru a activa o fereastra se da click pe ea din bara de activitati (Taskbar) sau
combinatia de taste Alt + Tab.
Utilizarea tastaturii
1. Tastele alfanumerice – implica tastele;
- Pentru litere (Q, W, E, R, ... M), cifre (1, 2, 3, ...), simboluri (%, @, #, ...);
- Taste speciale:
o Enter
 determina confirmarea unei comenzi date sistemului;
 determina trecerea cursorului pe randul urmator.
o Delete
 Sterge caracterul din dreapta cursorului.
o Backspace
 Sterge caracterul din stanga cursorului;
o Space (spacebar, bara de spatiu)
 permite introducerea de spatii goale intre cuvinte.
o CapsLock
 Permite scrierea textului cu majuscule. Dezactivarea (textul va fi scris
cu litere mici) se realizeaza prin apasarea tastei din nou.
o Shift
 Este folosita pentru scierea cu majuscule (se apasa simultan SHIFT +
litera respectiva);
o Ctrl (Control)
 Este folosita in diverse combinatii de taste
o Alt
 Permite activarea barei de meniuri si folosita in diverse combinatii

o NumLock (Numeric Lock)
 Daca este activa, grupul de taste numerice din dreapta tastaturii, poate
fi folosit
o Esc (Escape)
 Permite inchiderea unei casete de dialog, a ultimului meniu deschis.
o Tab – determina saltul intre elementele unei ferestre
o Tasta Windows (de pe tastatura) – permite deschiderea meniului Start,
respectiv poate comata dintr-o aplicatie direct pe desktop.
2. Tastele functionale
- F1, F2, F3, ... F12, lanseaza comenzi catre calculator, sunt foarte utile inclusiv in
jocuri.
- F1 mai afiseaza si fereastra Help.
3. Tastele de navigare
- Permit navigarea stanga, dreapta, sus, jos, prin intermediul tastelor de tip sageti.
- Pg Up, Pg Down – urca / coboara o pagina;
- Home – muta cursorul la inceputul paginii curente;
- End – muta cursorul la sfarsitul paginii;
- Insert – schimba modul de lucru in inserare sau suprapunere
- Pause – opreste afisarea pe ecran;
- Print Screen – copiaza imaginea ecranului in memoria Clipboard.
4. Combinatii de taste (se tin apasate simultan tastele)
- Ctrl + C – copiaza selectia;
- Ctrl + X – muta selectia;
- Ctrl + V – lipeste selectia;
- Ctrl + Z – anuleaza o comanda si revine la starea initiala;
- Ctrl + A – determina selectia totala (a iconitelor, a intregului text intr-un document,
etc);
- Alt + Tab – permite comutarea intre programele deschise;

- Alt + F4 – inchide o aplicatie;
- Ctrl + Alt + Delete – deschide managerul de activitati;
- Ctrl + Shift + Esc – deschide managerul de activitati;
- Windows + Shift + S – intra in modulul de poza (screenshot) in care se poate
selecta o parte a ecranului sau intregul ecran in memoria Clipboard, avand
posibilitatea de a fi ulterior salvata in calculator;
Configurarea Desktopului
Windows 10
- Click pe butonul de Windows, din bara de start, apoi Settings
- A doua optiune este click dreapta -> Personalize
- Personalize (Personalizeaza)
- In fereastra Personalization (Personalizare):

o Click pe Background (Fundal Desktop);
o Aici aveti 3 optiuni:

 Sa alegeti o culoare solida

 Sa alegeti o Imagine
 Sa alegeti un Slideshow (mai multe imagini de fundal ce se schimba la
un anumit interval de timp)
o Pentru a alege o imagine pentru Desktop, dam click pe butonul de Browse,
pentru a o selecta din calculatorul personal;
o Click pe Colors
 Aici aveti optiunea de a alege culorile pentru bara de activitati,
fereastra de Windows, pana si fereastra de aplicatii;
o Click pe Lock screen
 Aici puteti alege imaginea pentru ecranul de pornire, cand nu sunteti
autentificat cu utilizatorul dumneavoastra
- Display (Modificarea rezolutiei)
- Se activeaza prin click pe butonul de Windows -> Settings -> System -> Display
- A doua optiune este click dreapta -> Display

o In prima parte putem observa doua dreptunghiuri numerotate. In cazul

exemplului de fata, sunt identificate doua monitoare prezente. Prima optiune
ne afiseaza acest lucru. Cate monitoare sunt prezente, ne ajuta sa le
indentificam care sunt cele numerotate, prin ajutorul butonului Identify si,
totodata, tinand apasat click pe una dintre acestea le putem muta dupa cum
ne este convenabil pentru a le rearanja in functie de necesitate.;
o A doua optiune este Color, unde avem setarea Night Light. Activand
aceasta setare, Windows-ul va aranja culorile ecranului in asa masura incat
sa nu deranjeze la ochi persoanele ce lucreaza pe timpul noptii sau care
folosesc calculatorul in acel interval;

o A treia optiune este Scale and layout. Aici, ca setari, avem optiunea de a
seta dimensiunea textului afisat pe ecran, a rezolutiei ecranului, Felul in care
este orientat display-ul (vertical / landscape) si modul de folosire a display-
urilor, atunci cand sunt mai multe (se poate dubla unul din cele doua
monitoare sau se poate extinde desktop-ul pe ambele ecrane). Ultima optiune
este o bifa care ne ajuta sa setam care din multiplele monitoare sa fie ecranul
principal al calculatorului.

CAPITOLUL 5 – Aplicarea normelor de tehnica securităţii muncii şi de prevenire şi

stingere a incendiilor
Ce este Securitatea și Sănătatea în Muncă (SSM) ?

Securitatea și Sănătatea în Muncă (SSM), reprezintă un factor esențial în vederea desfășurării
tuturor activităților profesionale în parametri optimi și legali. Am putea spune că SSM
reprezintă ansamblul activităților instituționalizate ce au ca principale scopuri: asigurarea unor
condiții prielnice de muncă și de desfășurare a procesului productiv, apărarea vieții și a
integrității persoanelor din punct de vedere fizic și psihic, a tuturor persoanelor participante în
toate domeniile muncii.
Aplicarea prevederilor legale referitoare la securitatea si sanatatea in munca
Angajatorul are următoarele obligaţii:
 să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi
evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii,
ţinândseama de alte persoane prezente;
 să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce
priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri!;
 să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui
pericolgrav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre
măsurile luate oricare trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
 să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să
opreascălucrul şi-sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o
zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
 să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav
şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate!;
Informarea lucrătorilor
Ținând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie să ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, în
conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de

prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi-sau unităţii, în general, cât şi la
nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau
reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, să
aibă acces la:
 evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie;
 evidenţa şi rapoartele prevăzute;
Obligațiile Generale Ale Angajatorilor (extras din legea 319/2006) 4:

 angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate
aspectele legate de muncă;
 în cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilitățile sale în acest domeniu;
 obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în muncă nu aduc atingere
principiului responsabilității angajatorului.
4
https://protectiamunciisu.ro/securitate-si-sanatate-in-munca/
CAPITOLUL 6 – Aplicarea procedurilor de calitate
STRUCTURA GENERALĂ A UNEI PROCEDURI - Forma de prezentare a procedurilor

documentate, numărul şi volumul acestora diferă în funcţie de mărimea firmei, specificul
activităţii, domeniul de aplicare si structura prevăzută în Manualul Calităţii.
Structura generală a unei proceduri este:
 scopul procedurii;
 domeniul de aplicare;
 definiţii, prescurtări;
 documente de referinţă;
 descrierea procedurii;
 responsabilităţi;
 înregistrări;
 anexe;
DOCUMENTE SPECIFICE LOCULUI DE MUNCĂ - PROCEDURI
Definiţia termenului procedura este „mod specificat de desfăşurare a unei activităţi sau a unui
proces”. Procedurile descriu în general activităţile, care traversează mai multe funcţii.
Urmatoarele aspecte vor fi luate în considerare 5:
 definirea nevoilor organizaţiei, clienţilor şi furnizorilor acesteia;
 descrierea procesului în text si/sau diagrame flux;
 stabilirea a ce trebuie facut, de către cine sau de către care funcţie din organizaţie, de
ce, când, unde şi cum;
 descrierea procesului de control şi controlul activităţilor identificate;
 definirea necesarului de resurse pentru îndeplinirea activităţilor (resurse de personal, de
instruire, echipamente, materiale);
 definirea documentaţiei celei mai potrivite pentru activitatea cerută;
 definirea intrărilor şi ieşirilor procesului;
5
https://www.liceultehnologicocnamures.ro/cursuri/ASIGURAREA%20CALITATII%20-%20XIIIB-
SUPORT%20DE%20CURS.PDF
CAPITOLUL 7 – Identificarea necesarului de componente şi materiale

consumabile specifice
Inainte de a identifica necesarul de componente si materiale consumabile specifice, ar trebui

sa intelegem un pic despre conceptul de sistem informatic.
Ce este un sistem informatic?
- Este un sistem folosit pentru prelucrarea si generarea de informatii necesare pentru
gestiunea activitatilor, fundamentarea deciziilor, dar si stocarea acestora. Folosirea
acestor sisteme informatice nu numai ca vor aduce un plus de valoare organizatiilor,
dar ajuta si la aparitia de tehnici si tehnologii suport pentru dezvoltarea acestor
sisteme informatice.
- Reprezinta un ansamblu de elemente intercorelate functional, in scopul de
automatiza obtinerea informatiilor necesare conducerii in procesul de fundamentare
si elaborare a deciziilor.
Componentele unui sistem informatic sunt:
- Hardware;
- Software
- De comunicatii;
- Baza stiintifica si metodologica,
- Baza informationala;
- Utilizatorii si cadrul organizatoric.

Toate acestea se afla in sistem intercolerate functional.
- HARDWARE – este constituit din totalitatea mijloacelor tehnice de culegere,

transmitere, stocare si prelucrare automata a datelor;
- SOFTWARE – totalitatea programelor pentru functionarea sistemului informatic, in
concordanta cu functiunile si obiectivele ce i-au fost stabilite. In aceasta componenta
se au in vedere atat programele de baza (Software de baza), cat si programele
aplicative (Software aplicativ);
- COMUNICATIILE – totalitatea echipamentelor si tehnologiilor de comunicatie a
datelor intre sisteme;
- BAZA STIINTIFICO-METODOLOGICA – constituita din modele matematice ale
proceselor si fenomenelor economice, metodologii, metode si tehnici de realizare a
sistemelor informatice.

- BAZA INFORMATIONALA – cuprinde datele supuse prelucrarii, fluxurile

informationale, sistemele si nomenclatoarele de coduri;
- UTILIZATORII – personalul de specialitate necesar functionarii sistemului
informatic. Aceasta componenta include informaticieni cu studii superioare si
pregatire medie, analisti, programatori, ingineri de sistem, analisti-programatori
ajutori, operatori etc.
- CADRUL ORGANIZATORIC – este cel specificat in regulamentul de organizare si
functionare al organizatiei in care functioneaza sistemul informatic.
Odata ce ne-am acomodat cu primele detalii, urmatorul lucru este sa luam in calcul
Tipologia Sistemelor Informatice deoarece:
a. in functie de domeniul de utilizare, acestea pot fi:
- Pentru conducerea activitatilor organizatiilor economico-sociale – au datele de
intrare, de regula, furnizate prin documente intocmite de om, iar datele de iesire sunt
furnizate de catre sistem tot sub forma de documente (liste, rapoarte, etc.) pentru
perceperea acestora de catre om.
- Pentru conducerea proceselor tehnologice – se caracterizează prin faptul ca,
datele de intrare sunt asigurate prin intermediul unor dispozitive automate care
transmit sub forma de semnale (impulsuri electronice) informatii despre diversi
parametri ai procesului tehnologic (presiune, temperatura, umiditate, nivel), iar
datele de iesire se transmit, de asemenea, sub forma de semnale unor organe de
executie, regulatoare, care modifica automat parametrii procesului tehnologic. Se
executa astfel controlul si comanda automata a procesului tehnologic in locurile in
care este periclitata interventia in mod direct a factorului uman. Exemple: laminarea
otelului, petrochimie, fabricarea cimentului, a hartiei, centrale nucleare etc.
- Pentru activitatea de cercetare stiintifica si proiectare – acestea asigura
automatizarea calculelor tehnico-ingineresti, proiectarea asistata de calculator si alte
facilitati necesar specialistilor din domeniile mentionate.

- Pentru activitati speciale – destinate unor domenii specifice de activitate, ca, de

exemplu: informare si documentare, tehnico-stiintifica, sisteme informatice
geografice (GIS) medicina, etc.
b. In functie de aportul acestuia in actul decizional, pot fi:
- La nivel operational – permit culegerea, stocarea si prelucrarea datelor
referitoare la tranzactiile si procesele economice (aprovizionari cu materii prime,
consumuri de materii prime, produse finite obtinute, incasate, plati efectuate catre
furnizori).
- De gestiune a cunoasterii in cadrul organizatiei – permit promovarea noilor
tehnologii si cunostinte in cadrul organizatiei (de exemplu, AutoCAD sau proiecte
similare CAD), precum si asigurarea automatizarii si controlului fluxului de
documente.
- Destinate conducerii curente – asigura derularea activitatilor de control si
conducere pe termen scurt.
- Destinate conducerii strategice – permit echipei manageriale sa realizeze
planificarea activitatii organizatiei pe termen lung in vederea atingerii obiectivelor
strategice preconizate.
c. In functie de natura prelucrarilor realizate prin intermediul sistemelor informatice:
- Pentru prelucrarea tranzactiilor (TPS – Transaction Processing System) –
specializate in prelucrarea, preluarea si stocarea datelor privitoare la tranzactiile
zilnice, de rutina. Se caracterizeaza prin gradul lor mare de repetabilitate si prin
volumul mare de date procesat si servesc nivelul operational.
- Destinate activitatii de birotica (OAS – Office Automation System) – orientate in
principal personalului implicat in procesul prelucrarii informatiei. In aceasta categorie
putem cuprinde: procesoare de texte, de tabele sau sisteme de posta electronica.
- Destinate cercetarii / dezvoltarii (KWS – Knowledge Work System) – pentru
crearea si integrarea noilor tehnologii. Persoanele care utilizeeaza aceste sisteme
sunt inginerii, proiectantii si alti specialisti angrenati in activitatea de cercetare-
dezvoltare.

- Pentru conducerea la nivel tactic (MIS – Management Information System) –

asigura rapoartele sintetice de rutina necesare in procesul de fundamentare a
deciziilor curente, controlului si planificarii pe termen scurt. Ele permit si generarea
de rapoarte privind abaterile inregistrate precum consultari online a informatiilor
referitoare la perioade anterioare de gestiune.
- Sistemelor suport de decizie (DSS – Decision Support System) – ofera modele
complexe si aprofundate de analiza managerilor, in vederea fundamentarii deciziilor.
- Sistemelor suport ale executivului (ESS – Executive Support System) – destinate
conducerii strategice si permit luarea de decizii nestructurare, diferite fata de cele de
rutina.
In ceea ce priveste identificarea necesarului de componente şi materiale consumabile
specifice, exista doua strategii principale in informatizarea activitatilor organizatiilor:
1. Achizitia sistemului
2. Constructia sistemului
a. In interiorul organizatiei
b. Extern – realizat de catre un furnizor extern de servicii software
Achizitia sistemului este prima strategie de luat in calcul. Acesta presupune utilizarea
de catre organizatie a unor produse existente cu posibilitatea configurarii si
personalizarii.
In materie de categorii existente sunt:
- Pachete software comerciale
o Sunt disponibile pentru vanzare sau inchiriere catre publicul general
o Se adreseaza, in general, organizatiilor mici si mijlocii
o Deseori, au o capacitate limitata de personalizare pentru nevoi speciale
- Sisteme integrate de tip ERP, SaaS
o Faciliteaza integrarea tuturor proceselor de afaceri din unitatile
departamentale ale organizatiei si gestioneaza conexiunile cu organizatiile
externe
o Opereaza in timp real
o Au o baza de date comuna pentru toate aplicatiile
o Sunt formate dintr-un set de module care pot functiona si independent

o Implica un efort semnificativ de configurare si personalizare a solutiei
o Se adreseaza tuturor tipurilor de organizatii
Constructia sistemului se foloseste, spre exemplu, pentru cerinte specifice unice ale
organizatiei. Aceasta este o metoda adoptata de catre dezvoltatorii de software si de
tehnologii informatice.

CAPITOLUL 8 - Proiectarea programului / componentei / aplicaţiei software

In ceea ce priveste proiectarea unui program / aplicatie software trebuie sa parcurgem
o sumedenie de pasi, intr-o ordine secventiala, pentru ca produsul finit sa fie cel dorit de noi.
Pentru a indeplini asemenea lucru, inainte de toate, trebuie sa avem in evidenta metodologii
de realizare a sistemelor informatice.
O metodologie de realizare a unui sistem informatic trebuie sa cuprinda:
- Etapele / procesele de realizare a unui sistem informatic, structurate in subetape,
activitati, sarcini si continutul lor;
- Fluxul realizarii acestor etape / procese, subetape si activitati;
- Modalitatea de derulare a ciclului de viata a sistemului informatic
- Modul de abordare al sistemelor;
- Strategiile de lucru / metodele de realizare;
- Regulile de formalizare a componentelor sistemlui informatic;
- Tehnicile, procedurile, instrumentele, normele si standardele utilizate;
- Modalitatile de conducere a proiectului (planificare, programare, urmarire) si
modul de utilizare a resurselor financiare, umane si materiale, etc.
Metodologiile de realizare a sistemelor informatice sunt clasificate pe mai multe moduri:
a. Dupa gradul de generalitate:
o Metodologiile generale au un grad inalt de generalitate si pot fi folosite
pentru realizarea sistemelor informatice din domenii diferite (SSADM,
MERISE, OMT, RUP);
o Metodologiile cadru cuprind elemente aplicabile exclusiv doar anumitor
produse software. (SIIPS)
o Metodologii specializate dezvoltate si utilizate pentru implementarea unui
singur produs software. (AIM – pentru Oracle Business, POIS – pentru Sun
Systems, Signature – pentru Scala, ASAP – pentru SAP)

b. Din punct de vedere al modului de abordare al sistemelor

o Metodologii cu abordare structurata ce au ca principiu de lucru impartirea
sistemului in subsisteme pe baza functiilor sistemului (abordarea functionala)
sau in functie de date (abordarea bazata pe date).
o Metodologiile cu abordare orientata pe obiect care permit construirea
sistemelor informatice folosing conceptele tehnologiei orientate pe obiect.
Aceasta a aparut odata cu aparitia limbajelor de programare orientate pe
obiect (SIMULA – 1960, SMALLTALK – 1970, CLOS, EIFFEL, C++, Object
Pascal – 1980). Avantajele utilizarii acestor tipuri de metodologii sunt:
 Datele si prelucrarile nu mai sunt reprezentate distinct, ca in cazul
abordarii structurare, ci incapsulat in clase de obiecte.
 Analiza realizata pentru un sistem poate fi modificata in scurt timp
pentru a fi reutilizata pentru analiza sistemelor din aceeasi sfera de
activitate.
 Modelele utilizate sunt flexibile si usor de intretinut.
 Posibilitatea de a aborda domenii si tipuri de probleme din ce in ce mai
provocatoare.
 Consistenta crescuta intre activitatile de analiza, proiectare si
programare.
 Robustetea sistemelor.
 Reutilizarea rezultatelor analizei, proiectarii si implementarii.
 Reprezentarea explicita a elementelor comune tuturor componentelor
sistemului.
 Consistenta crescuta intre toate modelele dezvoltate in timpul analizei
orientate pe obiect, proiectarii si programarii.
c. Dupa modelul ciclului de viata
o Modelul de parcurgere in cascada
 Se identifica prin parcurgerea secventiala a etapelor, cu eventuale
reveniri la etapa precedenta.
 Utilizat pentru sisteme informatice de mica complexitate
 Modelul in cascada sau liniar este teoretic, deoarece in realitate,

parcurgerea etapelor este un proces iterativ, desfasurandu-se adesea
in paralel mai multe activitati.
o Modelul de parcurgere in spirala

 Presupune elaborarea completa, rapida si la costuri scazute a unei
versiuni initiale, simplificate, cu caracter de prototip, pe baza careia
se stabilesc noi specificatii de definire a sistemului informatic si se
desfasoara activitatea de realizare a unei noi versiuni de sistem
informatic.
 Elaborarea unei noi versiuni presupune parcurgerea integrala sau
partiala a etapelor, modificandu-se numai anumite parti din prototip.

o Modelul de parcurgere cu extensii

 Se utilizeaza atunci cand sistemele informatice se pot realiza si pune
in functiune partial pe subsisteme, aplicatii, module.
 Realizarea lor se poate face deci in maniera extensibila, astfel incat
la inceput se analizeaza si se definesc cerintele, iar apoi subsistemele
se realizeaza si se integreaza prin extensii succesive sau simultane.
 De obicei, extensiile se ramifica din etapa de proiectare a sistemului
informatic.
o Modelul de parcurgere evolutiv

 Se utilizeaza in cazul sistemelor complexe, care se descompun in
subsisteme. Ele sunt realizate si livrate in mod iterativ si contribuie la
sporirea treptata a performantelor sistemului.

 Oricare dintre subsisteme trece prin toate fazele de dezvoltare a

sistemelor: definirea cerintelor, analiza, proiectare, implementare,
testare, intretinere, pentru ca in final acestea sa fie integrate.
o Modele de parcurgere compozite (cicluri in V si in X)

 Este o varianta a modelului cascada, in care se aplica teste
explicite pentru cresterea controlului asupra modului in care se
desfasoara etapele.
 Latura din stanga a literei “V” este parcursa descendent si contine
etapele de dezvoltare propriu-zise, iar cea de-a doua latura, din
dreapta, se parcurge ascendent, pe ea realizandu-se verificarile si
validarile elementelor create anterior.

Modelarea în realizarea sistemelor informatice

Modelarea este una dintre cele mai importante tehnici de concepere a sistemelor
informatice.
Un model reprezinta o abstractizare a unei parti a realitatii inconjuratoare in scopul unei
mai bune intelegeri a produsului ce urmeaza a fi dezvoltat inainte de a proceda la constructia
propriu-zisa a acestuia. Odata costruit, modelul serveste pentru comunicarea atat in interiorul
echipei de dezvoltare a acestuia, cat si in exterior, cu utilizatorii.
Trasaturile caracteristice ale modelarii sunt:
- Simplificarea;
- Subordonarea la un scop;
- Reprezentarea unei realitati;
- Divizarea, ierarhizarea si comunicarea.
Analiza si proiectarea OOP foloseste trei tipuri diferite de modele pentru descrierea unui
sistem informatic:
- Modelul static – descrie obiectele si relatiile lor in sistem;
- Modelul dinamic – descrie interactiunile intre obiecte in cadrul sistemului;
- Modelul functional – descrie transformarea valorii datelor in sistem;

Limbaje pentru modelarea informationala

La modul general, limbajele pentru modelarea informationala fac posibila descrierea
concisa si exacta a proprietatilor sistemelor la diferite nivele de abstractizare.
Acestea sunt o parte integrata a procesului de dezvoltare a sistemelor informatice in
cadrul caruia pot fi folosite pentru:
- A face legatura intre etapa de analiza a cerintelor si cea de implementare;
- A verifica proprietatile critice ale unor sisteme;
- A ajuta la generarea automata de cod si de cazuri de test;
In functie de nivelul de formalizare pe care il impun, limbajelepentru modelarea
informationala se impart in:
- Limbaje informale – limbajul natural;
- Limbaje semi-formale: UML, BPMN sau SysML
- Limbaje formale – OCL, Z
Limbajul UML
Limbajul standardizat UML (Unified Modeling Language) a aparut din necesitatea unei
standardizări a tipologiei, semanticii şi a reprezentarii rezultatelor.
In prezent, UML este un standard de modelare recunoscut de catre OMG (Object
Management Group), standardizarea fiind realizata in noiembrie 1997, iar pana in prezent
realizandu-se o perfectionare continua a acestuia.
UML poate fi definit ca fiind un limbaj de vizualizare, specificare, construire si
documentare a modelelor. Valoarea lui consta in faptul că este un standard deschis,
realizeaza intreg ciclul de dezvoltare al software-ului, acopera multe tipuri de aplicatii, este
bazat pe marea experienta a celor care l-au realizat si poate fi implementat de multe produse
de tip CASE.
UML are notatii standard si semantica adecvata modelarii sistemelor OOP. Odata cu
aparitia acestui limbaj, proiectantii de sisteme pot intelege mai usor documentatiile de sistem.
Inaintea acestei standardizari, un proiect OOP putea fi descris folosind una din multele
metode OOP disponibile, iar daca era necesara o revizuire, se pierdea un timp important cu
analiza notatiilor si semanticii metodei folosite, inainte de a incepe logica proiectarii.

Mecanisme de extensie
- Stereotipurile caracterizeaza un element din model sau o relatie intre elemente
(exista stereotipuri predefinite);
- Comentariile (notele) descriu suplimentar un element din model;
- Constrangerile limiteaza utilizarea unui element din model;
- Valori etichetate reprezinta atribute definite pentru un stereotip;
- Profilele personalizeaza metamodelu prin constructii care sunt specifice unui
anumit domeniu, platforma sau metoda de dezvoltare.

Modelarea cu ajutorul diagramelor UML

Modelarea proceselor de afaceri se realizeaza folosind diagrama cazurilor de
utilizare. Această diagrama dirijeaza intreg procesul de dezvoltare a sistemului in cazul
metodelor orientate pe cazuri de utilizare.
Modelarea structurii statice se face cu ajutorul diagramei claselor (pentru modelarea
structurii statice a claselor sistemului) si diagramei obiectelor (pentru modelarea structurii
statice a obiectelor sistemului). Diagrama pachetelor este un mijloc de grupare a elementelor
diagramelor in pachete.
Modelarea dinamicii este realizata utilizand diagrame de interactiune si diagrame care
descriu comportamentul. UML utilizeaza doua diagrame de interactiune, una pentru modelarea
circuitului mesajelor intre obiecte, numita diagrama de secventa si alta, pentru modelarea
interactiunilor intre obiecte, denumita diagrama de comunicare. Ca diagrame ce descriu
comportamentul, se utilizeaza diagrama de stare pentru modelarea comportamentului
obiectelor din sistem si respectiv diagrama de activitate pentru modelarea comportamentului
cazurilor de utilizare, obiectelor sau a operatiilor.
Modelarea implementarii se face cu ajutorul a doua diagrame. Modelarea
componentelor se realizeaza utilizand diagrama componentelor, iar modelarea distribuirii
sistemului se obtine folosind diagrama de desfasurare.
Computer Aided Software Engineering

Instrumentele CASE sunt pachete software care se bazeaza pe o anumita metodologie
/ metoda si ofera suport proiectantului in realizarea unui produs informatic. Utilitatea acestor
instrumente este de ordin cantitativ (reducerea timpului si a costului de realizare) si calitativ
(aplicarea riguroasa a unei metodologii de realizare, reducerea deficientelor de implementare,
obtinerea unei documentatii standard, usurinta la reproiectare).
Instrumentele CASE reduc substantial sau elimina multe din problemele de proiectare si
dezvoltare a aplicatiilor informatice.

Tipologia instrumentelor CASE

Dupa aria de cuprindere a ciclului de realizare a unei aplicatii, instrumentele CASE pot
fi:
- Frontend (sau upper CASE) care ofera suport pentru primele etape de realizare a
aplicatiilor informatice (analiza si specificarea cerintelor, proiectarea logica);
- Backend (sau lower CASE) care ofera suport pentru ultimele etape de realizare a
aplicatiilor informatice (proiectarea fizica, elaborarea programelor, testarea,
intretinerea sistemului).
- Cross life cycle care ofera suport pentru activitatile ce apar in mai multe etape ale
procesului de proiectare si dezvoltare a sistemelor informatice (instrumente utilizate
pentru managementul proiectului, generatoare de documentatie).
Dupa dimensiunea suportului oferit:

- Instrumente CASE propriu-zise ce ofera suport pentru o singura activitate din
cadrul unei etape de realizare a aplicatiilor (de exemplu, editoare de diagrame si
text, instrumente pentru analiza consistentei si completitudinii specificatiilor de
sistem, depanatoare etc.);
- Spatiile de lucru CASE (workbenches) care ofera suport pentru o etapa din ciclul
de realizare a aplicatiei;
- Mediile CASE care ofera suport pentru cea mai mare parte (sau toate) dintre
etapele de realizare a sistemului informatic. Din aceasta categorie fac parte
următoarele instrumente:
o Oracle Designer/Oracle,
o IBM Rational Architect (Rational Rose)/IBM,
o Cradle/3SL,
o Corporate Modeler/CASEWise Inc etc.
Dupa scopul utilizarii:

- Instrumente CASE pentru analiza care utilizeaza in general metode de analiza
structurata si orientata obiect.
- Instrumente CASE pentru proiectare (instrumentele pentru generarea automata a

codului, generatoare de interfete, instrumente pentru inginerie inversa, instrumente
pentru modelarea datelor).
- Instrumente CASE pentru testare si depanare (generatoare de date pentru testare,
instrumente de depanare interactive).
- Generatoare de interfata (generatoare de forme, generatoare de rapoarte,
generatoare de meniuri).
- Generatoare de documentatie (editoare de imagini, instrumente pentru formatarea
paginii (layout)) etc.
La ora actuala exista multe instrumente CASE, care utilizeaza metodele de proiectare
orientata pe obiect, implementeaza limbajul UML, iar limbajele OOP sunt foarte populare
(C++, Java EE, PHP pentru aplicatii Web, etc.).
Exemple de instrumente CASE bazate pe UML:
- Visual Paradigm for UML;
- Rational Software Modeler;
- MagicDraw;
- Microsoft Visio;
- Poseidon for UML;
- Enterprise Architect;
- BOUML;
- Modelio;
- UModel.

CAPITOLUL 9 – Elaborarea programului / componentei / aplicaţiei software
Identificarea cerintelor sistemelor informatice

Slaba calitate a cerintelor este in mod constant pe primele locuri in ierarhia cauzelor
care duc la esecul proiectelor software. O explicatie ar fi faptul ca echipele de dezvoltare
aloca prea putin timp intelegerii problemelor reale ale afacerii, a nevoilor utilizatorilor sau a
naturii mediului in care va rula sistemul. De asemenea, dezvoltatorii incearca sa furnizeze cat
mai rapid solutii tehnice, plecand insa de la intelegerea insuficienta a cerintelor problemei.
Pentru a fi siguri că un sistem informatic rezolvă în mod corect o anumită problemă,
trebuie, mai întâi, să se înţeleagă în mod corect problema care trebuie rezolvată. În acest sens
sunt necesare descoperirea, înţelegerea, specificarea şi analiza următoarelor componente:
- CE problema trebuie rezolvata;
- DE CE o astfel de problema necesita rezolvare;
- CINE este implicat si va fi responsabil de rezolvarea acestei probleme.
Activitati de baza pentru construirea unui model al cerintelor
In dezvoltarea sistemelor informatice, o cerinta defineste un deziderat pe care acesta

trebuie sa-l indeplineasca, ca raspuns la necesitatile utilizatorilor sai. Ea reprezinta o parte a
scopului pentru care se dezvolta un proiect informatic.

Cerintele dicteaza si modul in care sistemul trebuie sa raspunda la interactiunea cu

utilizatorul.
In linii mari, dezvoltatorii trebuie sa aiba in vedere urmatoarele aspecte legate de
cerintele unui sistem:
- folosirea unui limbaj tehnic: cerintele trebuie intotdeauna specificate în limbajul
utilizatorului, putand include aici si jargonul domeniului analizat;
- relatia cu obiectivele afacerii: fiecare cerinta trebuie in mod clar legata de obiectivele
oamenilor de afaceri.
Prin procesul de inginerie a cerintelor se urmareste culegerea, elaborarea, corectarea si
adaptarea unui volum mare de specificatii, care difera in ceea ce priveste scopul si modul de
exprimare. O astfel de diferentiere se poate realiza intre cerintele:
- descriptive;
- prescriptive;
Specificatiile descriptive prezinta proprietati pe care sistemul trebuie sa le aiba
indiferent de modul in care acesta va functiona. Astfel de proprietati sunt generate, de obicei,
de legi ale naturii sau de constrangeri fizice. Exemple de specificatii descriptive:
- Aceeasi carte nu poate fi imprumutata de doi abonati in acelasi timp.
- Daca o camera a hotelului este in renovare, atunci aceasta nu poate fi ocupata.
Specificatiile prescriptive descriu proprietatile pe care se doreste sa le aiba sistemul
informatic si pe care acesta le indeplineste sau nu, acest lucru depinzand de modul in care
sistemul va functiona. Exemple de specificatii prescriptive sunt:
- Un abonat nu poate sa imprumute mai mult de trei carti in acelasi timp.
- Un produs trebuie livrat in intervalul orar specificat de cumparator.
Prin prisma functionalitatii, cerintele unui sistem sunt de doua tipuri:
- Functionale;
- Non-functionale.
Cerintele functionale definesc functiile unui sistem informatic sau ale componentelor
acestora, prin intermediul unei multimi de intrari, ale comportamentului si a iesirilor. Putem
incadra in aceasta categorie calcule, detalii tehnice, informatii privind procesarea si

manipularea datelor, precum si alte functionalitati care arata cum ar trebui realizat un caz de
utilizare.
Cerintele non-functionale surprind criteriile care pot fi folosite pentru a analiza
aspectele legate de operationalitatea sistemului, si nu de comportamentul acestuia.
Acestea impun constrangeri la nivel de proiectare sau de implementare asupra
cerintelor functionale (de exemplu, cerinte legate de performanta, securitate sau fiabilitate).
Cerintele non-functionale sunt deseori referite prin termenul de calitati ale unui sistem, dar pot
fi mentionate si ca atribute de calitate, obiective de calitate, caracteristici de calitate sau
constrangeri.
Cerintele de calitate definesc aspecte referitoare la buna functionalitate a sistemului.

Acestea includ specificatii legate de:
- Cerintele de siguranta – preintampina producerea unor accidente sau degradarea
mediului
o Sistemul nu trebuie sa mai functioneze daca temperatura exterioara scade
sub 4oC;
o Sistemul nu trebuie sa mai functioneze in caz de incendiu;
o Sistemul nu mai trebuie sa mai functioneze in cazul in care se observa
atacuri evidente.
- Cerintele de securitate – descriu masuri de protectie a sistemului impotriva unor
comportamente nedorite.
o Permisiunile de acces la date pot fi modificate numai de catre administratorul

de date al sistemului;
o Toate datele de sistem trebuie sa fie copiate la fiecare 24 de ore si copiile de
rezerva stocate intr-un singurl loc sigur, care nu se afla in aceeasi cladire /
retea cu sistemul;
o Toate comunicarile externe intre serverul de date si clienti trebuie sa fie
criptate.
- Cerintele de confidentialitate – anumite informatii nu pot fi divulgate partilor
neautorizate (GDPR).
- Cerintele de integritate – anumite informatii pot fi modificate, daca acest lucru a
fost realizat intr-o maniera corecta si autorizata.
- Cerintele de disponibilitate – anumite cerinte sau resurse pot fi folosite de catre
persoanele autorizate atunci cand este necesar.
- Cerintele de fiabilitate – constrang sistemul informatic sa functioneze asa cum este
de asteptat si de dorit, pentru perioade lungi de timp. Exceptand circumstantele
exceptionale, sistemul trebuie sa furnizeze servicii intr-o maniera corecta si robusta.
o Sistemul trebuie sa aiba o disponibilitate de 999/1000 sau 99%. Acest lucru
presupune ca din fiecare 1000 de cereri ale serviciului, 999 trebuie sa fie
indeplinite.
- Cerintele de performanta – impun conditii asupra modului in care opereaza
sistemul, cum ar fi, spre exemplu, timpul maxim necesar pentru executia unei
operatii.
o Sistemul va procesa un minim de X tranzactii pe secunda.
- Cerintele de interfata – se refera la modul de interactionare a sistemului cu mediul,
utilizatorii, precum si cu alte sisteme.
Cerintele de conformitate impun conditiile necesare astfel incat sistemul sa
functioneze in conformitate cu legile nationale, reglementarile internationale, normele
sociale, constrangerile politice si culturale, standarde etc.
- Cerinte legale si de reglementare presupun ca toate modificarile aduse datelor
utilizatorilor sa fie pastrate minim 6 ani;
- Cerinte de licentiere:
o Procesul comenzilor de actualizare va fi licentiat pentru un numar n de
utilizatori simultani;
o Fisierul de licentiere va fi actualizat pentru un an, incepand cu aceeasi luna in
care a fost realizat abonamentul.
Cerintele arhitecturale impun constrangeri structurale asupra sistemului informatic,
astfel incat acesta sa poata functiona corespunzator in mediul unde va fi implementat.
Ofera dezvoltatorilor indicatii privind tipul de arhitectura potrivita pentru sistem.
- Persistenta datelor va fi asigurata printr-o baza de date relationala;
- Aceasta baza de date va fi in functie de cerintele impuse;
- Sistemul va rula 24/7.
Cerintele de dezvoltare sunt cerinte non-functionale care constrang modul in care
sistemul ar trebui dezvoltat, si nu felul in care acesta ar trebui sa satisfaca cerintele
functionale. Sunt inlcuse aici cerinte privind costurile de dezvoltare, planul de livrare si
instalare, detalii referitoare la mentenanta, portabilitate etc.
Dupa ce s-a realizat analiza problemei, se trece la modelarea problemei, cu scopul de

a facilita intelegerea corecta, de a se elimina redundanta informatiilor si a operatiilor, de a
reduce timpul de efectuare a diverselor consultari si actualizari, de a reduce timpul de
asteptare al clientului.
Proiectarea si implementarea cazurilor de utilizare
- Diagrama de secvente – extinsa pentru diagrama de secvente a sistemului,
adaugand un controller si clasele domeniului.
- Diagrama de clase la proiectare – extinsa din modelul claselor domeniului si
actualizata pe baza diagramelor de secvente.
o Mesajele spre un obiect devin metode in clase.
- Definitia claselor – scrisa in limbajul ales pentru controller si clasele de proiectare
- Clasele de interfata cu utilizatorul – formulare sau pagini adaugate pentru a
gestiona interfata utilizator intre actor si controller

- Clase de acces la date – adaugate pentru a gestiona cereri de consultare sau

salvare a datelor in baza de date
Proiectarea detaliata a modelului static
- Se dezvolta o varianta detaliata a diagramei de clase adaugand vizibilitatea navigarii
pe asocieri.
- Pe baza diagramelor de secvente se completeaza semnatura metodelor claselor
- Se partitioneaza solutia pe pachete (packages), dupa cum se considera necesar.
Diagrama claselor la proiectare

Se completeaza stereotipuri ale claselor:
- Clasa persistenta – o clasa ale carei obiecte trebuie sa existe si dupa ce sistemul
este oprit
- Clasa entitate – un identificator pentru o clasa a domeniului problemei
- Clasa de limita (boundary/view) – o clasa care exista la granita automatizata a unui
sistem, cum ar fi un formular de intrare sau o pagina Web
- Clasa control – o clasa care mediaza intre clasele limita si clasele entitati,
actionand ca un panou de control intre nivelul de vizualizare si nivelul de business
- Clasa acces la date – o clasa care este folosita pentru a primi sau trimite date catre
o baza de date.
Vizibilitatea navigarii este abilitatea unui obiect de a vedea si interactiona cu alt obiect.
Aceasta este realizata prin adaugarea intr-o clasa a unei variabile referinta la obiect.
In exemplul de mai sus, navigarea apare ca o sageata pe capatul asocierii – Acesta

exemplifica situatia in care Clientul (tabela Customer) poate vedea si interactiona cu Vanzare
(tabela Sale).

Asocierile unu la multi (one-to-many), care indica o relatie superior-subordonat, asigura

navigarea de la superior la subordonati.
Asocierile obligatorii in care obiectele dintr-o clasa nu pot exista fara obiectele din alta
clasa asigura de obicei navigarea de la clasa mai independent la cea mai dependent.
Cand un obiect are nevoie de informatii de la un alt obiect, se va forma asa numita
relatie one-to-many.
Urmatorul pas pe care trebuie sa-l parcurgem este diagrama detaliata a claselor.
Astfel, se parcurg pe rand cazurile de utilizare:
- Se aleg clasele domeniului care sunt implicate in cazul de utilizare, apoi se verifica
preconditiile si postconditiile pentru completarea acestora;
- Se adauga o clasa controller care sa fie responsabila pentru cazul de utilizare;
- Se determina cerintele de vizibilitate a navigarii
- Se completeaza atributele fiecarei clase cu vizibilitate si tip;
Metodele claselor pe care le putem folosi sunt:
- Tehnica CRC – Class, Responsibility, Collaboration cards
- Se pot folosi diagramele de secventa detaliate – fiecare mesaj receptionat de un
obiect al unei clase trebuie sa aiba in corespondenta o metoda in clasa respectiva.
Exemplu de carduri CRC

Exemple de diagrama de secvente detaliate
Un alt principiu al proiectarii este de a separa partile care sunt stabile de partile care
sufera numeroase schimbari.
In acest context, se vor separa formularele si paginile din interfata cu utilizatorul
care au probabilitate mare de a se modifica logica aplicatiei.
Conexiunea la baza de date si logica SQL care, probabil se va modifica, se
pastreaza in clase separate de logica aplicatiei.
Se utilizeaza clase adaptor care se pot schimba pentru interactiunea cu alte
sisteme.

In caz de exista doua sau mai multe variante de proiectare, se va alege cea care
ofera o protectie mai mare in fata schimbarii.
Modelarea cazurilor de utilizare
In exemplul de mai sus s-a modelat un caz principal de utilizare care descrie
situatiile in care personalul de la receptie interactioneaza cu aplicatia informatica. Acest
caz principal sintetizeaza si grupeaza actiunile personalului.
Spre deosebire de modelul initial care presupunea 2 mari grupe de activitati, acest
caz propune 5 grupe:
- Logare;
o Acest caz se refera la procesul de accesare a aplicatiei;
o Conform acestui caz de utilizare singurele persoane care pot accesa aplicatia
sunt persoanele autorizate, carora le-au fost comunicate numele de utiliaztor
si parola de acces;
- Gestiunea rezervarilor;
o Cazurile de utilizare initiale sunt Primire cerere rezervare si Stabilire

disponibil camere ce au fost comasate in cazul numit Cerere rezervare –
stabilire disponibil;
o Utilizatorul – Personal receptie
 Se ocupa de primirea cererilor de rezervare, cereri ce exprima
optiunile clientilor.
 In aceasta situatie interactiunea utilizatorului cu sistemul consta in
consultarea disponibilizarii de camere prin verificarea datelor in

vederea identificarii daca in perioada mentionata este posibil tipul de

cazare solicitat;
 Astfel, utilizatorul ofera un raspuns prompt, fara a pierde timpul cu
notarea informatiilor si cu verificarile
o Cazurile initiale: Acceptare / Respingere cerere si Documentare privind
detaliile rezervarii, devin acum un singur caz;
o Practic, singura responsabilitate a personalului este de a furniza aplicatiei
datele rezervarii;
o Actualizarea disponibilizarii este realizata automat, iar completarea acelui
jurnal nu mai este necesara, din motive evidente.
o In diverse situatii poate interveni necesitatea modificarii datelor unei
rezervari:
 Data sosirii sau data plecarii;
 In caz de neplata a garantarii se modifica rezervarea din garantata in
negarantata;
 Se poate schimba ora limita.
o De asemenea, se poate anula o rezervare;
o Aceste doua cazuri au rezultat din cazul initial Gestiunea documentelor de
rezervare. Spre deosebire de modelul initial, acea clasare manuala a
rezervarilor nu se mai efectueaza, deoarece nu este necesara.
o De asemenea, dispare necesitatea completarii acelui Formular de modificare-
anulare. Actorul trebuie doar sa faca modificarea sau anularea
corespunzatoare, iar disponibilul se va actualiza automat.
o Modificare date client este un caz de utilizare introdus, deoarece informatiile
despre clienti vor fi pastrate si astfel pot interveni si modificari referitor la
datele clientului.

- Rapoarte si documente presosiri;
o Acest caz de utilizare s-a nascut ca urmare a modelarii a doua cazuri initiale:
Prelucrarea rapoartelor de rezervari si Pregatirea pentru sosirea clientilor.
Avem un caz mai complex ce evidentiaza mai multe posibilitati de
interactiune actorului cu aplicatia informatica.
o Un caz de utilizare nou, in care utilizatorul – Personalul de la receptie –
interactioneaza cu sistemul in scopul obtinerii rapoartelor pentru cameriste,
privind camerele ce trebuie curatate.
o Un alt caz introdus ce este rezultatul returnarii rapoartelor de catre
cameriste cu insemnarile de rigoare privind camerele curatate. Astfel,
personalul receptie modifica starea camerei corespunzator: curata / in
proces de curatare / necuratata;
o Utilizatorul poate solicita si obtine la orice moment o situatie exacta cu starea
camerelor. Camerele pot fi libere / curate (gata să fie distribuite), libere /

necuratate (se mai numesc „checked-out”, necesita cel putin 30 de minute

pentru a fi curatate), ocupate, blocate
o O alta informatie absolut necesara personalului receptie este Lista sosirilor si
plecarilor, pe care, de asemenea, utilizatorul o poate obtine la orice moment,
fara a pierde timp cu verificarea acelor formularelor de rezervare
o Lista rezervarilor garantate referitor la sosirile preconizate pentru urmatoarea
zi se emite la ora 08.00 in fiecare zi pentru a fi transmisa Departamentului
Contabilitate. Lista actualizata trebuie returnata pana la ora 22.00 aceeasi
zi. La ora 22.00 se fac actualizarile. Daca este cazul rezervarile garantate
devin negarantate. Interactiunea personalului cu sistemul la acest pas se
vede în cazul de utilizare Modificare rezervare.
- Gestiune cazari;
o Cazurile initiale – Inregistrare client si Atribuire camera au devenit unul

singur, deoarece atribuirea camerei, adica modificarea starii se face automat
fara a fi necesara implicarea directa a actorului;
o Inregistrarea clientului este in primul rand o cerinta legala. Daca se face
inregistrarea unui client care are o rezervare, atunci datele necesare exista
deja. Pentru clientii “walk-in” se furnizeaza sistemului informatiile de
inregistrare.

o Pentru clientii walk-in personalul receptie trebuie sa actualizeze si situatia

disponibilului de camere pe perioada de sedere a clientului, pentru a se
evita suprarezervarea.
o Indiferent daca este un client cu rezervare, care a achitat o parte sau integral
sejurul, sau un client walk-in, la momentul inmanarii cheii plata sejurului
trebuie sa fie facuta integral. Banii sunt incasati de personalul receptie si se
emite o chitanta.
o Se verifica daca data plecarii corespunde cu data anuntata, daca nu, se fac
modificarile de rigoare in situatia disponibilului si se modifica starea camerei
in libera / necuratata.
- Rapoarte diverse.
o Dupa analiza s-a decis renuntarea la unele clase si introducerea altora;
o Cerere rezervare dispare datorita faptului ca nu mai are nicio utilitate;
o Fomularul de Rezervare este singurul document care contine toata informatia
relevanta despre un client potential si cererea lui de cazare. De asemenea,
multe din informatiile din formular sunt trecute in jurnalul hotelului, ceea ce
presupune un consum mai mare de timp;
o De asemenea, se doreste pastrarea informatiilor despre clientii hotelului,
astfel apar noi clase: Client si Rezervare si dispare clasa Jurnal.
o Diagrama rezervarilor se transforma in Disponibil, camera si tip camera care
nu tine evidenta tuturor camerelor, ci doar a numarului total de camere de
fiecare tip;
o Formularul de modificare-anulare dispare si ea, ca urmare a faptului ca se
vor introduce noi atribute in clasa rezervare, care sa permita efectuarea
operatiei de anulare si datorita unor noi metode ce vor permite modificari
asupra rezervarii;
o Formular inregistrare devine Inregistrare care are mai putine atribute,
deoarece prin crearea clasei client anumite informatii nu mai sunt dublate.

o De asemenea, au fost introduse doua clase Utilizator si Client, clase

utilizate pentru accesul la aplicatie, respectiv pentru monitorizarea accesului
la aplicatie.
Diagrama Claselor
Modelarea structurii dinamice

Pentru a putea realiza acest lucru, luam urmatoarele exemple:
- Personalul trebuie sa se logheze inainte de a putea face orice consultare sau
actualizare. Astfel, se poate sti cine a accesat aplicatia, si in caz de erori se
cunoaste din cauza cui a survenit eroarea.
- Se realizeaza validarea numelui de utilizator si a parolei
- In functie de raspuns se accepta sau nu accesul la aplicatie.
- Inainte de a face o rezervare sau o inregistrare pentru un client walk-in, personalul
trebuie sa verifice daca la data dorita exista tipul de camera dorit.
- In functie de raspunsul furnizat de sistem se ofera si raspunsul clientului.

- In momentul in care se ofera un raspuns pozitiv clientului, se trece la inregistrarea
rezervarii.
- Primul pas consta in verificarea existentei clientului. Daca acesta nu exista,
datele sale vor fi salvate.
- Se purcede la inregistrarea rezervarii propriu-zise.
- La momentul salvarii atuotmat va fi decrementat disponibilul pentru zilele si tipul
de camera cerute.
Aspecte generale ale proiectarii sistemelor informatice

Proiectarea sistemului informatic consta in stabilirea solutiilor logice si specificarea din
punct de vedere fizic al componentelor noului sistem. Acesta se bazeaza in principal pe
rezultatele obtinute din cele doua grupe de activitati premergatoare:
- Definirea solutiei de realizare a noului sistem;
- Modelarea noului sisteme.
Unele metodologii impart proiectarea sistemelor informatice in:
- Proiectare generala / proiectare de ansamblu / conceperea sistemului informatic
- Proiectare in detaliu care include proiectarea detaliilor specifice ale programelor:
o Proiectarea fiecarui caz de utilizare;
o Proiectarea bazei de date;
o Proiectarea interfetelor cu utilizatorul si cu alte sisteme;
o Proiectarea controlului si a securitatii.
In cadrul acestor etape, sistemul este proiectat din punct de vedere logic si din punct
de vedere fizic, separat sau nu.
Proiectarea mediului
Mediul sau arhitectura tehnica reprezinta toate tehnologiile necesare pentru a sustine
aplicatia software:
- Calculatoare server sau desktop
- Dispozitive mobile, sisteme de operare
- Facilitati de comunicatie, de intrare si de iesire.
Proiectarea arhitecturii aplicatiei si software-ului se realizeaza prin:

- Impartirea sitemului in subsisteme
- Definirea arhitecturii software
o Pe trei niveluri sau MVC (Model-View-Controller)
- Proiectarea detaliata a fiecarui caz de utilizare
o Diagrame de clase de proiectare
o Diagrame de secvente
o Diagrame de stari
Proiectarea interfetelor cu utilizatorii incepe cu proiectarea dialogului. Acesta are ca
cerinte:
- Fluxul de activitati din cazurile de utilizare
- Diagramele de secventa ale sistemului
In prezent, este necesara proiectarea de interfete pentru diverse medii si dizpozitive cum ar
fi:
- Telefoane smart
- Tablete, iPad, etc.
Proiectarea interfetelor cu alte sisteme interne sau externe, fiind necesara integrarea
acestora.
Conectarea la alte sisteme se poate realiza in multiple feluri:
- Se pot salva datele utilizate de alte sisteme
- Se pot utiliza date salvate din alte sisteme
- Se pot face solicitari de informatii in timp real
- Se poate apela la servicii software
Proiectarea bazei de date
- Se pleaca de la modelul claselor domeniului
- Se alege structura bazei de date
o De obicei se lucreaza cu baze de date relationale, dar pot exista platforme
care lucreaza cu baze de date OOP
- Se proiecteaza arhitectura BD (distribuita, etc.)
- Se proiecteaza schema bazei de date
o Tabelele si coloanele in relational

- Se proiecteaza restrictiile de integritate referentiala
o Referinte prin chei externe
Proiectarea securitatii si controalelor
- Scopul este de a proteja bunurile companiei
- Este un element crucial in Internet si retele wireless
- Se vor proiecta controale la nivel de:
o Interfata cu utilizatorul
o Aplicatie
o Baza de date
Proiectarea arhitecturii tehnice

- Pentru un sistem cu implementare interna
o Sisteme software stand alone – care ruleaza pe un singur dispozitiv, fara
conectare la retea;
o Sisteme software bazate pe o retea interna
 Arhitectura client-server, retea LAN
 Aplicatii desktop si aplicatii bazate pe browser;
o Arhitecturi client-server pe trei niveluri
 Nivelul datelor, nivelul aplicatiei si nivelul prezentare
 Aplicatii desktop si aplicatii bazate pe browser
- Pentru un sistem cu implementare externa
o Configurare pentru implementare pe Internet
 Avantaje:
 Accesibilitate numar mare de utilizatori potentiali
 Costuri reduse ale comunicatiei
 Standarde utilizate pe scara larga – standarde Web
arhicunoscute
 Probleme potentiale

 Securitate – brese de Securitate pe serverele Web, atacuri

cibernetice
 Volumul datelor transmise prin retea – daca traficul este
incarcat, volumul datelor transmise si durata sunt ridicate
o Alternative de gazduire pentru implementare pe Internet
 Colocatie
 Servicii de management
 Servere virtuale
 Cloud computing
o Diversitatea dispozitivelor client
 Laptop, tablete si notebook, telefon smart, etc.
Pentru proiectarea mediului distribuit, la distanta se folosesc

- Doua interfete ale aceleiasi aplicatii Web, atat pentru utilizare interna (de testare),
cat si pentru ea externa (de productie).
- VPN (Virtual Private Network) – este o retea inchisa cu securitate si acces inchis
construita pe baza unei retele publice.
In ceea ce priveste proiectarea arhitecturii sistemului informatic, vom incepe cu
retele.
Cele mai cunoscute tipuri de retele sunt:
- Punct la punct (bus);
- Inel (ring);
- Stea (start);
- Ierarhica.
Dupa alegerea tipului de retea, trebuie identificat protocolul de comunicatie. Cel mai
cunoscut protocol de comunicatii este TCP/IP. Este un protocol indicat in cazul utilizarii unei
retele Ethernet sau in cazul in care calculatoarele din retea au arhitecturi diferite; Un alt
protocol mai este SNA, dar acesta este utilizat, in general, pentru conectarea mainframe-urilor
IBM.

Dupa ce am rezolvat cu partea de retea, ne vom ocupa de Arhitectura client / server.

Aceasta este un ansamblu de trei componente principale: server, client, si o retea care
conecteaza calculatoarele client la servere pentru a colabora la indeplinirea sarcinilor.
Tipurile de aplicatii client / server sunt:
- Sisteme cu baze de date
- Posta electronica (E-mail)
- Sisteme de tip “groupware”
- Sisteme mostenite
O arhitectura distribuita presupune existenta unor baze de date multiple (care se
gasesc pe calculatoare distincte) si a unor apliicatii care manipuleaza datele de la diferite statii
de lucru locale cu ajutorul unor sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD).
Distribuirea datelor se poate realiza prin mai multe moduri:

- Prin fragmentare
o Reguli
 Completitudinea
 Reconstructia
 Disjunctia
o Metode
 Metoda orizontala
 Metoda verticala
 Metoda mixta

- Prin replicare
o Solutia este utila atunci cand diferiti utilizatori, de la diferite noduri de retea,
au nevoie simultan de ultimele informatii, iar baza de date este distribuita
local.
o Din punct de vedere al replicarii, proiectarea replicarii se poate realiza astfel:
 Datele nereplicate
 Datele replicate partial
 Datele replicate total
- Mixta
- Prin incarcare
o Tehnica se foloseste atunci cand datele sunt stabile, deci se actualizeaza rar,
sau atunci cand nu toti utilizatorii trebuie sa aiba acces la datele de ultima
ora.
Catalogul bazei de date distribuite contine:
- informatiile despre schema globala: numele colectiilor globale, numele
caracteristicilor (campurilor) din fiecare colectie;
- informatii despre fragmentare: calificarea fragmentelor (pentru metoda
orizontala), campurile din fragmente (pentru metoda verticală), arborele de
fragmentare prin calificare si descrierea fragmentelor prin campuri (pentru
metoda mixta).
- informatii despre alocare: legaturile dintre fragmentele si imaginile fizice ale
colectiilor globale, precum si legaturile dintre imaginile fizice si datele (prin
numele lor) memorate pe fiecare calculator din retea.
- informatii despre accesul la date: metadatele de acces utilizate pe fiecare
calculator din retea (index, hash, pointeri etc.), restrictiile de integritate
impuse la descrierea datelor, securitatea datelor (drepturi de acces etc.).
- informatii statistice: indicatori statistici care dau profilul bazei de date.
Distribuirea catalogului poate fi realizata in urmatoarele variante:
- Catalogul replicat
- Catalogul local
- Catalogul centralizat
- Catalogul mixt
După luarea în calcul a tuturor avantajelor şi dezavantajelor diferitelor modalităţi de
distribuire a sistemelor, datelor şi catalogului de date şi, mai ales, în funcţie de complexitatea
sistemului şi de cerinţele beneficiarului, se va realiza proiectarea sistemului distribuit.
Vom incepe cu proiectarea bazei de date care cuprinde proiectarea structurii:
- Conceptuale
- Logice
- Fizice
Pot aparea situatii cand sunt necesare reveniri la activitatile nivelurilor anterioare.
De exemplu, odata cu proiectarea structurii fizice pot aparea cerinte de modificari in
structura conceptuala.
Alegerea sistemului de gestiune a bazei de date se stabileste prin:
- Cerintele beneficiarului de sistem si studiul acestora sub aspectul:
o tipurilor de structuri de date
o timpului de raspuns pentru cerintele respective
o metodelor de acces
o confidentialitate
o tipul aplicatiilor
- Criteriile de alegere a unui SGBD din cadrul celor candidate, in functie de cerintele
beneficiarului.
- Inventarierea SGBD-urilor existente si stabilirea corespondentei intre cerintele
beneficiarului si caracteristicile SGBD-urilor, astfel incat sa fie capabile sa satisfaca
cel putin cerintele prestabilite.
- Alegerea propriu-zisa a unui SGBD din cadrul celor candidate, in functie de
criteriile prestabilite:
o Portabilitatea SGBD-ului – posibilitatea de a utiliza un SGBD de pe un
sistem de calcul pe un altul. Aceasta cuprinde doua aspecte:
 Portabilitatea programelor propriu-zisa
 Portabilitatea datelor
o Costul sistemului
o Facilitatile de implementare, intretinere si exploatare a bazei de date.
o Posibilitatea gestionarii structurilor complexe de date, cum ar fi cele de tip
arborescent sau retea.
o Multitudinea metodelor de acces. In functie de cerintele proprii aplicatiei,
sistemul va trebui sa suporte interogari sau actualizari in timp real avand
proceduri de tip conversational.
o Protectia si securitatea datelor din baza
o Specificul aplicatiei. Este cunoscut faptul ca programele sunt orientate pe
aplicatii, cum ar fi:
 Programarea productiei
 Aprovizionare-desfacere
 Optimizari
 Prognoze, etc.
o Timpul necesar pentru formarea cadrelor care sa utilizeze SGBD-ul.
Proiectarea schemei conceptuale este realizata de catre echipa de proiectare a SGBD.
Punctul de plecare in proiectarea structurii conceptuale il reprezinta colectiile de date, stabilite
in modelul logic proiectat, cand s-a realizat totodata si schitarea unui prim model conceptual
de ansamblu al datelor. Proiectarea schemei conceptuale cuprinde activitatile:
- Definirea detaliata a colectiilor de date
- Revizuirea legaturilor dintre colectii
- Rafinarea modelului conceptual al datelor
- Transpunerea modelului conceptual al datelor
Nu in toate cazurile se impune parcurgerea tuturor etapelor de normalizare, insa in mod
obligatoriu prima forma normala este obligatorie.
Necesitatea normalizarii progresive este data de faptul ca anumite tabele pot genera o
serie de situatii nedorite, asa-numitele “anomalii de actualizare”.

- Anomalia de stergere rezulta din faptul ca stergand un tuplu al unei tabele, odata cu
stergerea anumitor informatii se pierd si informatiile utile, existente in tuplul
respectiv.
- Anomalia de adaugare rezulta din faptul ca nu pot fi incluse noi informatii intr-o
tabela deoarece nu se cunosc si alte informatii cerute pentru adaugarea unui nou
tuplu la acea tabela, in principal valorile pentru atributele din cheie.
- Anomalia de modificare rezulta din faptul ca este dificil de modificat o valoare a unui
atribut atunci cand ea apare in mai mult decat intr-un tuplu al tabelei.
Atunci cand transformam clasele in tabele, trebuie sa tinem cont de anumite aspecte:
- Prea multe tabele – pot rezulta mai multe tabele decat e necesar
- Prea multe join-uri – ca o consecinta a supranormalizarii
- Tabele lipsa – asocierile m:n intre clase implica utilizarea unei tabele speciale de
legatura
- Tratarea necorespunzatoare a mostenirii
- Denormalizarea tabelelor – anumite date se regasesc in prea multe tabele
Procedura de transformare a claselor in tabele consta in:

- Numele tabelei – reprezinta pluralul numelui clasei
- Toate atributele simple sunt transformate in campuri
- Atributele compuse devin tabele de sine statatoare
- Atributele derivate nu vor avea niciun corespondent in tabela
- Chei surogat – care nu sunt obtinute din domeniul problemei modelate

- Cheia nu poate fi preluata din clasa UML
- O buna practica: utilizarea, cand e posibil, a cheilor de tip intreg generate automat
de SGBD
o Usor de intretinut
o Eficient (interogari rapide)
o Simplifica definirea cheilor externe
- Disciplina de proiectare a BD
o Toate cheile surogat vor fi numite ID
o Toate cheile externe se vor numi <NumeTabel>ID
Transformarea asocierilor simple

- 1:0,1
o Se creeaza cate o tabela corespunzatoare fiecarei clase implicate in asociere
o Cheia tabelei corespunzatoare multiplicitatii “1,1” este cheie externa in a doua
tabela
o O singura cheie va fi generata automat, de obicei cea corespunzatoare
multiplicitatii 1
- 1:1
o Se creeaza o singura tabela ce contine atributele ambelor clase asociate
o Aceasta varianta de transformare se aplica si asocierilor “1:0,1” atunci cand
este vorba de un numar relativ mic de cazuri in care obiectele primei clase nu
sunt legate de obiectele celei de-a doua
- 1:1..*
o Cheia tabelei corespunzatoare multiplicitatii ǲ͝ǳeste cheia externa in a doua
tabela, corespunzatoare multiplicitatii “1..*”
- 1..*:1..*
o Se creeaza o tabela aditionala de legatura

o Cheile primare corespunzatoare tabelelor initiale sunt definite ca si chei
externe in tabela de legatura
o Cheia primara a tabelei de legatura este de obicei compusa din cele doua
chei externe spre cele doua tabele. Sunt cazuri in care se utilizeaza si aici
cheie surogat
o Daca asocierea contine o clasa asociere, toate atributele acestei clase vor fi
inserate in tabela de legatura
o De obicei, numele tabelei de legatura este o combinatie a numelor tabelelor
initiale
Transformarea mostenirii consta in 3 alternative:
- Alternativa 1
o Presupune crearea cate unei tabele pentru fiecare clasa parinte si copil si
cate un view pentru fiecare pereche parinte-copil
o Flexibilitate – permite adaugarea de noi subclase fara impact asupra claselor
sau view-lor existente
o Implica crearea celor mai multe tabele/ view-uri
o Posibile probleme de performanta, deoarece fiecare consultare presupune
executia unui join
o Exemplu: CREATE VIEW StudentiComplet… AS SELECT Persoane.*, Cod,
Nota FROM Persoane INNER JOIN Studenti ON
Persoane.ID=Studenti.IDPersoana
- Alternativa 2
o Se creeaza o singura tabela corespunzatoare superclasei si se
denormalizeaza toate atributele corespunzatoare subclaselor;
o Implica crearea celor mai putine tabele/view-uri – optional se pot defini o
tabela de subclase si view-uri corespunzatoare pentru fiecare subclasa
o Implica cea mai buna performanta
o Adaugarea unei subclase noi implica modificari structurale
o Creste “artificial” spatial utilizat
- Alternativa 3
o Presupune crearea a cate unei tabele pentru fiecare subclasa si
denormalizarea atributelor superclasei in fiecare din tabelele create
o Performanta obtinuta este satisfacatoare
o Adaugarea unei noi subclase nu implica modificari structurale
o Posibilele modificari structurale la nivelul superclasei afecteaza toate tabelele
definite
Proiectarea schemei logice/externe
- Structura logica a bazei de date reprezinta forma sub care apare structura
conceptuala a bazei de date pentru un utilizator oarecare. Programele de aplicatie
opereaza asupra elementelor structurii conceptuale prin intermediul structurii logice,
avand acces doar la acele elemente ale structurii conceptuale care sunt incluse în
structura logica.
- In general elementele care compun structura logica sunt similare celor care compun
structura virtuală, totuşi depind de tipul de SGBD utilizat.
- Deci am putea spune ca prin separarea nivelului logic de nivelul conceptual se
separa functia de administrare de functia de utilizare – exploatare a bazei de
date prin
o identificarea view-urilor care vor fi construite. Viziunea reprezintă o tabela
stocată logic (nu si fizic) care preia anumite campuri din una sau mai multe
tabele care indeplinesc anumite conditii. Prin utilizarea viziunilor, utilizatorii
primesc acces doar asupra unei parti din baza de date
o identificarea drepturilor de acces asupra tabelelor si viziunilor pentru
fiecare tip de utilizator (tipuri de drepturi: select, insert, update, delete)
Proiectarea logica a fisierelor
- Din punct de vedere logic, fisierul este o multime omogena de date identificabila ca
un tot unitar pe suportul fizic
- Unitatea structurala de baza a fisierului, din punct de vedere logic, este
inregistrarea logica (articolul). In timp ce sistemul trateaza articolul ca o entitate
nediferentiata, pentru utilizator, el este structurat dupa un model cu ajutorul

caracteristicilor (campurilor).
- Aceasta faza are ca scop tocmai conturarea articolelor ca unitati logice de
prelucrare a datelor din fisiere. Pentru acest lucru, proiectarea logica presupune
realizarea a trei subactivitati:
o Structurarea logica a datelor
 este operatia de definire a structurii logice, care da un model de
dispunere a datelor în colectia de date. Structura logica descrie
continutul informational al fisierului pe unitatea informationala de baza,
care este inregistrarea logica (articolul). Aceasta structura este data
printr-o succesiune de campuri cu un anumit format de descriere a
unor valori posibile.
 Stabilirea elementelor informationale (campurile) care compun
inregistrarea logica
 Luarea in considerare a continutului informational real al datelor si
al cerintelor informationale de prelucrare.
 Precizarea atributelor logice de utilizare si reprezentare a datelor
pe suportul tehnic.
 Luarea in considerare, din punct de vedere logic, a posibilitatilor
tehnice oferite de echipamente periferice.
o Stabilirea caracteristicilor logice a datelor
 Cu ajutorul acestora se specifica inlantuirea inregistrarilor ce vor fi
prelucrate, sunt urmatoarele:
 Forma legaturii intre date specifica prin atributele sale tipurile
de inlantuiri intre inregistrari: liniara, arborescenta, retea sau
fara inlantuire.
 Sensul de parcurgere a legaturilor poate fi: direct (FIFO - tip
coada), invers (LIFO - tip stiva) sau in ambele sensuri.
 Modul de exploatare a legaturilor poate fi prin descompunere
(explozie) sau compunere (implozie).
 Modul de organizare a datelor în fisier poate fi standard

(corespunzator fisierelor standard de intrare/iesire), clasice
(secventiale, indexat-secventiale, relative), speciale
(multiindexate, inverse etc.)
 Modul de acces la datele dintr-un fisier poate fi: secvential,
direct (selectiv), dinamic.
 Formatul înregistrarilor pe care le contine un fisier poate fi: fix,
variabil sau nedefinit.
 Dinamica datelor din fisier se refera la evolutia in timp a
datelor si este data prin perioadele de actualizare si
reorganizare a fisierului.
o Estimarea volumului de date din fisiere
 Marimea fisierelor se exprima in bytes (sau multiplii) si este data de
numarul de caractere ce se estimeaza ca se vor gasi in fisier.
 Pentru aceasta se foloseste marimea in caractere a inregistrarii (LI),
determinata in urma stabilirii caracteristicilor logice la nivel de
inregistrare.
 In continuare se realizeaza o estimare aproximativa a numarului
maxim posibil de inregistrări (NRI) din fisier. Aceasta estimare se
face pe baza experientei beneficiarului si a tendintei de dezvoltare a
activitatii sistemului care se proiecteaza.
 Cu aceste elemente se poate estima marimea fisierului (MF) astfel: MF
= LI * NRI
Proiectarea interfetelor
Interfata cu utilizatorul reprezinta o parte a aplicatiei software care permite
utilizatorilor sa-si exprime intentiile de operare asupra calculatorului si sa interpreteze
rezultatele actiunilor efectuate de masina. Aceasta nu este perceputa doar ca parte vizuala a
software-ului, ci pentru majoritatea utilizatorilor reprezinta intregul sistem de calcul. Orice
interfata trebuie sa fie:
- Utila (useful)
- Utilizabila (usable)
- Utilizata (used)
- Prietenoasa (user-friendly)
Etapele de proiectare sunt
- identificarea si intelegerea nevoilor utilizatorilor finali
- analiza task-urilor si contextului interactiunilor om-masina
- prototipizarea interfetei
- evaluarea interfetei
- programarea interfetei
- iterarea etapelor anterioare
Persoanele implicate in construirea interfetei sunt:
- graficieni
- proiectanti de interfete/interactiune om-masina
- technical writers
- oameni de marketing
- testeri/evaluatori
- programatori
- utilizatori
In materie de interfete, exista o varietate de tipuri:
- interfete ce utilizeaza limbajul natural
o Sunt idealul tuturor utilizatorilor neinformaticieni, intrucat le permite sa
interactioneze cu calculatorul in limbajul lor natural.
o Utilizatorii nu trebuie sa aiba o pregatire de specialitate pentru a putea utiliza
interfata. Adesea se utilizeaza ca limbaj de comunicare limba engleza. Totusi,
limba engleza este uneori ambigua, are multe exceptii de la reguli, care
implica probleme de implementare.
o Aceste tipuri de interfete se utilizeaza intr-un mod restrans, ca urmare a
problemelor de implementare si a faptului ca utilizeaza multe resurse de
calcul (memorie, procesor)
- interfete de tip intrebare si raspuns

o Sunt interfete in care calculatorul afiseaza pe ecran o intrebare. Utilizatorul
raspunde la aceasta intrebare, iar calculatorul, în functie de raspunsul
utilizatorului, afiseaza in continuare o alta intrebare s.a.m.d.
o Multe aplicatii din domeniul managementului utilizeaza astfel de interfete. La
aceste interfete, calculatorul este cel ce stabileste secventa de intrebari.
o O interfata de tip intrebare-raspuns este si interfata numita casuta de dialog
o Programatorii trebuie sa formuleze intrebarile intr-o maniera concisa si
inteligibila, dar sa si anticipeze tipurile de raspunsuri, pe care utilizatorul le va
introduce si sistemul le va accepta.
o La proiectarea acestor interfete trebuie sa se stabileasca si gradul de
flexibilitate permis utilizatorului in raspunsuri. De exemplu, utilizatorii trebuie
sa stie daca tastarea lui “Y” este acceptata in locul lui “Yes”.
o Interfetele de tip intrebare-raspuns trebuie sa ofere utilizatorilor si asistenta
(suport help).
o Aceste interfete sunt adecvate pentru utilizatorii neinformaticieni.
- interfete bazate pe videoformate de intrare/iesire
o Afiseaza campurile ce contin elemente de date sau parametri ce trebuie sa
fie comunicati utilizatorului. Utilizatorul poate selecta videoformatul dorit si-l
poate completa. Campurile din videoformat sunt etichetate cu nume ce indica
ce informatii trebuie introduse. Se pot asocia validari pentru fiecare camp,
prin care se verifica corectitudinea datelor introduse.
o Videoformatele de intrare pot fi simplificate prin furnizarea de valori implicite
pentru campuri, dar utilizatorii pot modifica informatia implicita, daca este
necesar.
o Avantajul major al acestor interfete este ca versiunea tiparita a
videoformatului completat furnizeaza o documentatie foarte buna. Interfetele
bazate pe videoformate sunt adecvate pentru utilizatorii informaticieni.
Utilizatorii neinformaticieni nu vor sti exact ce tip de data trebuie introdus in
fiecare camp al videoformatului.
o Totusi, specialistii considera ca aceste interfete nu sunt intotdeauna cele mai

eficiente pentru introducerea datelor.
- interfete de tip linie de comanda
o Permit utilizatorului să controleze aplicatia cu ajutorul comenzilor.
o Aceste interfete manipuleaza calculatorul ca un instrument, permit
utilizatorului să controleze dialogul, oferindu-i mai multa flexibilitate si control.
Cand utilizatorul tasteaza o comanda, ea este executata imediat de sistem.
o Aceste tipuri de interfete cer memorarea regulilor de sintaxa. Din acest motiv,
aceste tipuri de interfete nu sunt adecvate pentru utilizatorii care nu cunosc
comenzile. Acesti utilizatori vor folosi interfete de tip meniu sau de tip
videoformat.
o Interfetele de tip linie de comanda sunt dedicate programatorilor, care cunosc
foarte bine limbajul de programare si utilizarea acestui tip de interfata le
permite să execute o serie de actiuni mult mai rapid.
o Există un numar mare de sisteme ce utilizeaza interfete de tip linie de
comanda.
- interfete ce permit manipularea directa
o Utilizatorii interactioneaza cu interfata prin actiuni directe cum ar fi mutarea
informatiei, inlocuirea informatiilor etc.
o Editoarele de text, foile de calcul tabelar, sistemele informatice geografice si
jocurile video au astfel de interfete.
o Avantajele acestor interfete sunt:
 utilizatorii simt de parca ar controla sistemul;
 timpul de invatare este mic;
 greselile pot fi imediat depistate si corectate.
Aceste interfete sunt greu de realizat si cer multe resurse de calcul (memorie,
procesor).
- Meniuri
o Este o componenta a interfetei, care asigura o comunicare rapida si usoara
cu utilizatorul. Meniul este compus dintr-o lista de optiuni.
o Utilizatorul poate selecta una sau mai multe optiuni din meniu:
 pentru a executa o comanda/program;
 pentru a afisa un submeniu (în cazul meniurilor ierarhice);
 pentru a afisa o fereastra de control. Selectarea unei optiuni se poate
face prin: tastarea unei litere (de exemplu, litera x de la optiunea Exit);
selectarea unei combinatii de taste asociata cu optiunea respectiva (de
exemplu, CTRL+N pentru a selecta opiunea New din meniu File);
poziţionarea mouse-ului pe optiune si apasarea butonului dreapta sau
utilizand tastele directionale.
Principii de proiectare a interfetelor

Proiectarea interfetei trebuie sa tina cont de nevoile, experienta si capacitătile
utilizatorului. Utilizatorii trebuie implicati direct in procesul de proiectare a interfetei.
Prototipizarea este esentiala pentru dezvoltarea interfetei. Prototipul este pus la
dispozitia utilizatorilor si pe baza sugestiilor acestora (feedback-ul utilizatorilor) se va
imbunatati interfata.
Proiectantii trebuie sa tina cont de limitele fizice si mentale ale utilizatorilor
sistemului informatic. Este foarte important sa se evite supraincarcarea memoriei
utilizatorului cu informatii.
Interfata trebuie sa utilizeze termeni si concepte cunoscute de utilizatori si obiectele
manipulate de sistem trebuie sa fie asemanatoare cu cele din mediul utilizatorului.
De exemplu, un sistem informatic proiectat pentru birotica trebuie sa utilizeze
concepte ca: scrisori, documente, foldere etc.
Interfata trebuie să fie consistenta. Aceasta inseamna ca comenzile si meniurile
sistemului trebuie sa aiba acelasi format, parametrii trebuie să fie utilizati de toate
comenzile in acelasi mod, operatiile asemanatoare trebuie sa fie activate in acelasi mod
etc.
Consistenta interfetei reduce timpul de invatare pentru utilizator si probabilitatea de
aparitie a erorilor umane.

Utilizatorii devin iritaţi când un sistem informatic se comportă într-un mod neaşteptat.
Utilizatorul devine confuz atunci când se întâmplă ceva neprevăzut. De aceea,
proiectanţii de interfeţe trebuie să se asigure că acţiunile asemănătoare in interfete au
aceleaşi efecte.
Utilizatorii fac inevitabil greşeli când utilizează un sistem informatic. Proiectarea
interfeţei trebuie să minimizeze aceste greşeli (de exemplu, utilizarea meniurilor poate
elimina multe erori umane), dar erorile nu pot fi niciodată eliminate complet.
Interfaţa trebuie să aibă abilitatea de a anula acţiunile destructive ale utilizatorului.
De exemplu, un utilizator poate selecta o opţiune de ştergere dintr-un meniu.
Sistemul nu execută imediat ştergerea, ci mai întâi îl întreabă pe utilizator dacă doreşte
această ştergere.
De asemenea, facilitatea “undo” (din procesoarele de cuvinte) permite anularea unor
acţiuni ale utilizatorului.
Interfeţele trebuie să ofere utilizatorului asistenţă la diferite niveluri. Nivelurile de
asistenţă trebuie să fie ordonate de la informaţii de bază (ce apar la pornirea sistemului)
până la informaţii detaliate despre facilităţile oferite de sistem.
Help-ul oferit de sistem trebuie să fie structurat, astfel utilizatorii să găsească uşor şi
rapid informaţia dorită.
Interfeţele trebuie să permită utilizatorilor să acceseze sistemul într-un mod ce
corespunde cu cerinţele lor. Respectarea acestui principiu conduce la îmbunătăţirea
eficacităţii sistemului.
Interfeţele trebuie să permită introducerea rapidă şi uşoară a datelor, precum şi
verificarea corectitudinii datelor. Respectarea acestui principiu conduce la
îmbunătăţirea eficienţei sistemului. Utilizarea interfeţelor trebuie să conducă la
creşterea productivităţii utilizatorilor.
Toate sistemele interactive trebuie să ofere un mod de prezentare a informaţiei la
utilizatori. Multe sisteme informatice manipulează şi prezintă utilizatorilor un volum mare
de informaţii. Utilizatorii trebuie să înţeleagă aceste informaţii, precum şi relaţiile dintre
ele. De aceea, este necesar a se găsi un mod de prezentare a informaţiilor cât mai
adecvat. În acest scop, proiectantul trebuie să ţină cont de o serie de factori, şi anume:
- dacă utilizatorul este interesat de informaţii sau de relaţiile între diferite valori;
- frecvenţa de modificarea a informaţiilor şi dacă este necesar ca modificările să fie
prezentate imediat utilizatorului;
- dacă utilizatorul trebuie să interacţioneze cu informaţia afişată printr-o interfaţă ce
permite manipularea directă;
- dacă informaţia este afişată sub formă de text sau numeric.

CAPITOLUL 10 – Testarea programului / componentei / aplicaţiei software
Setul de date de test, identificat în etapa de întocmire a schemelor de programare, este

folosit pentru testarea modulelor scrise în etapa precedentă.
În cazul în care datele alese nu satisfac complet (nu acoperă toate ramurile şi toate
situaţiile din modul) se pot modifica corespunzător.
Modulele de program se testează funcţional şi semantic (logic) prin compararea
rezultatelor obţinute la execuţie cu cele propuse a fi obţinute. Testarea se termină când cele
două categorii de rezultate sunt identice.
Abordarea la testare poate fi făcută pe arborele de module de sus în jos (top-down) sau
de jos în sus (bottom-up).
La abordarea de sus în jos se pleacă de la modulul director către cele funcţionale şi
operaţionale. Se testează modulul director mai întâi, şi apoi pe rând (în ordinea de apel sau în
orice altă ordine); urmează testarea modulelor operaţionale pe proceduri, iar apoi legăturile
între module prin încercări cu setul de date asupra programului asamblat pe diferite variante
funcţionale. Testarea independentă a modulelor operaţionale poate fi executată în paralel cu
cea de testare funcţională. Testarea se încheie când ultima procedură operaţională este
testată şi integrată în arborele de module. La această abordare, dacă un anumit modul nu este
scris când s-a ajuns cu testarea la el, acesta poate fi folosit vid. Ulterior, după ce este scris se
testează şi se integrează.
La abordarea de jos în sus se pleacă de la modulele operaţionale spre cele funcţionale
pentru a se ajunge în final la un modul director. Fiecare modul de la nivelurile inferioare din
arbore se testează mai întâi separat şi apoi se testează legăturile cu alte module făcânduse şi
integrarea lor. După ce au fost testate toate modulele, se face şi testarea celui director şi apoi
asamblarea întregului arbore. Asamblarea este bine să se facă urmărind pas cu pas
funcţiunile principale ale programului.
Întotdeauna testarea va produce mai multe versiuni de module şi de produs program,
ultima fiind cea acceptată. La fiecare versiune se face o evaluare şi se operează corecţia.

CAPITOLUL 12 – Asigurarea securităţii programelor / componentei / aplicaţiei

software, a datelor de test şi a suporturilor / dispozitivelor de stocare
Este cunoscut faptul că în situaţia unor sisteme informatice complexe ce recurg la

organizarea datelor în baze de date problema cea mai dificilă o constituie întreţinerea şi
actualizarea bazei de date. Baza de date formată dintro multitudine de colecţii sau subcolecţii
de date impune cu necesitate actualizarea datelor în scopul asigurării coerenţei datelor pentru
informarea corectă şi exactă a utilizatorilor. În caz contrar se va ajunge la o dezinformare a
factorilor de decizie sau a altor categorii de utilizatori cu toate implicaţiile negative ce pot
rezulta din aceasta.
La fel de necesară este şi activitatea de corectare, adaptare şi perfecţionare a
sistemului informatic în funcţie de schimbările sau problemele ce intervin la nivelul unităţii
beneficiare.
Oricât de mult ar dori analiştii să îngheţe un sistem şi problemele sale este imposibil de
realizat, pentru că lumea este întro continuă schimbare. Permanent vor fi cerinţe de noi funcţii
sau schimbări ale celor vechi. Vor fi totdeauna organe guvernamentale care vor cere noi
rapoarte. Periodic apar noi echipamente de calcul mai performante, cu posibilităţi de rezolvare
a unor probleme care până atunci nu au putut fi rezolvate. Software-ul este întreţinut din
dorinţa de a spori funcţionalitatea sistemului, pentru a facilita interfaţa cu utilizatorii.
Activitatea de întreţinere nu se referă doar la schimbările de hardware, software sau a
procedurilor privind afacerile, ci mentenanţa presupune şi corectarea sau înlăturarea unor
greşeli, erori sau omisiuni de probleme din faza de proiectare şi creare a sistemului.
Întreţinerea şi dezvoltarea sistemului este o chestiune de viaţă pentru majoritatea
sistemelor. Oricare ar fi motivele, orice sistem cu siguranţă va solicita schimbări.
Din cele prezentate prezentate se poate deduce faptul că mentenanţa mentenanţa
sistemelor sistemelor informatice informatice reprezintă reprezintă activitatea de monitorizare,
evaluare şi modificare a sistemului pentru a face îmbunătăţirile dorite sau necesare.
Activitatea de mentenanţă include un proces de revizuire postimplementară pentru a se
asigura că sistemele informatice nou implementate corespund obiectivelor, cerinţelor şi

performanţelor prestabilite. Eventualele erori din crearea sau exploatarea sistemului trebuie
corectate în cadrul procesului de mentenanţă.
Tipul de mentenanta predominant este mentenanţa preventivă care implică schimbări
făcute sistemului pentru a reduce sau înlătura riscul căderii sistemului datorită unor cauze,
cum ar fi sporirea numărului de înregistrări mult peste cele prelucrate în mod curent. Un alt caz
ar putea fi prevederea unor copii de siguranţă şi jurnale de urmărire a actualizărilor în scopul
refacerii bazei de date în caz de incident. În exemplul referitor la locuinţă, mentenanţa
preventivă ar consta în efectuarea de zugrăveli exterioare sau vopsirea tâmplăriei pentru
protecţia de intemperii. Ca şi mentenanţa perfectivă, cea preventivă este de prioritate mai
scăzută. Pe parcursul ciclului de viaţă al sistemului mentenanţa corectivă foarte probabil apare
după instalarea iniţială sau după schimbări majore ale sistemului. Întro astfel de ultimă situaţie
înseamnă că mentenanţa adaptivă, perfectivă şi preventivă dacă nu sunt atent proiectate şi
implementate pot duce la mentenanţă corectivă.

CAPITOLUL 13 – Implementarea programului / componentei / aplicaţiei software
Construirea sistemului presupune: realizarea, testarea programelor şi elaborarea

documentaţiei. Dacă există deja pachete de programe, atunci se instalează şi se testează.
Dacă nu, este necesară o activitate de scriere a programelor noi. Programatorii elaborează
noile programe pe baza specificaţiilor de programare. Această activitate nu se desfăşoară
oricum, ci ţinând cont de o serie de aspecte pe care le prezentăm în continuare.
- Felul de scriere a modulului, în sensul calităţii acestuia, depinde de programator, de
specificaţiile de programare dar şi de tehnicile de programare utilizate. Aceasta se
datorează faptului că programarea este în acelaşi timp „artă“ (depinde de fantezia
programatorului), dar şi „tehnică“ (depinde de metodele şi tehnicile de programare
folosite).
- Alegerea limbajelor de programare este ultima acţiune ce se realizează înaintea
scrierii propriu-zise a modulelor de program. Limbajele ce pot fi utilizate sunt
limbajele universale, cele specifice şi asambloarele. Fiecare din ele oferă avantaje
pentru anumite domenii şi, de regulă, în scrierea modulelor de program se combină
utilizarea mai multor limbaje. Acest lucru rezultă din cerinţele aplicaţiei şi din
tehnicile de programare ce vor fi utilizate.
- Scrierea propriu-zisă a modulului. Având specificaţiile de programare, fiind alese
limbajele şi tehnicile de programare, se poate trece la codificarea modulelor folosind
un editor propriu fiecărui limbaj de programare. După încărcarea instrucţiunilor cu
editorul rezultă un fişier sursă. Acesta este de un tip specific pentru fiecare limbaj de
programare. Pentru a se aduce modulul în stare de execuţie se parcurg paşii
cunoscuţi:

Punerea în funcţiune a noului sistem are ca obiective:

- experimentarea sistemului proiectat;
- finisarea noului sistem;
- lansarea acestuia în exploatare curentă la beneficiar;
- recepţia sistemului informatic proiectat.
Principalele activităţi ce trebuie realizate în etapa de implementare pentru a atinge
obiectivele Punerea în functiune a noului sistem Principalele activităţi ce trebuie realizate în
etapa de implementare pentru a atinge obiectivele amintite sunt:
- asigurarea condiţiilor de punere în funcţiune a sistemului;
- executarea procedurilor de conversie;
- punerea în funcţiune a sistemului;
- verificarea performanţelor sistemului;
- definitivarea documentaţiei;
- omologarea sistemului.
Având în vedere că sistemele informatice diferă prin natura şi complexitatea lor, şi că
fiecare beneficiar dispune de condiţii concrete diferite, implementarea sistemului se poate face
prin strategii şi tactici diferite de la o unitate la alta.
Alegerea uneia sau alteia dintre strategiile de implementare depinde de o serie de
factori, cum ar fi: gradul de pregătire profesională, materială şi psihologică a beneficiarului,
natura, complexitatea şi originalitatea sistemului informatic, volumul de date şi diversitatea
surselor Punerea în funcŃiune a noului sistem complexitatea şi originalitatea sistemului
informatic, volumul de date şi diversitatea surselor informaţionale, gradul de satisfacere a
cerinţelor informaţionale ale beneficiarului şi de participare a acestuia la realizarea noului
sistem.
Strategiile prin care se poate realiza implementarea unui sistem informatic aşa cum
sunt descrise în sunt următoarele:
- implementarea directă;
- implementarea sistemului informatic în paralel cu menţinerea în funcţiune a vechiului
sistem până la intrarea în exploatare a noului sistem;
- implementarea pilot.
Alegerea strategiei de implementare a sistemului informatic este o problemă foarte

importantă, de aceasta depinzând succesul implementării. Trebuie avut în vedere că eşecul
implementării poate compromite implementarea sistemului informatic în unitatea economică
respectivă.
Stabilirea strategiei de implementare a noului sistem se poate face ţinând seama de
următoarele criterii:
- gradul de pregătire profesională a utilizatorilor sistemului informatic;
- gradul de pregătire materială şi psihologică a beneficiarului;
- natura şi complexitatea sistemului informatic proiectat;
- gradul de originalitate al sistemului informatic (sistem în întregime original, sistem
original utilizând elemente prefabricate, adaptarea unui sistem informatic existent);
- gradul de participare al beneficiarului la realizarea sistemului informatic dea lungul
etapelor anterioare;
- volumul de date şi diversitatea surselor de producere a acestora;
- gradul de satisfacere al cerinţelor de informare de către vechiul şi noul sistem.
Alegerea tacticii de implementare depinde de numărul de specialişti din partea
beneficiarului disponibili pentru realizarea implementării sistemului, de gradul de pregătire al
beneficiarului în vederea implementării şi de volumul de date disponibil la momentul
implementării.
Referitor la datele pe care se face implementarea sistemului informatic, acestea pot fi:
- date din perioada precedentă;
- date curente.
Utilizarea procedeului de implementare cu date din perioada precedentă (an, trimestru,
lună) este recomandabil a se practica atunci când implementarea coincide cu perioada de vârf
de activitate în sectoarele funcţionale. În această perioadă, utilizarea datelor care nu sunt
antrenate în prelucrările curente nu deranjează procesul de înregistrare, prelucrare şi
transmiterea datelor folosite în vechiul sistem. După compararea şi verificarea rezultatelor
obţinute este necesară trecerea la utilizarea datelor curente, verificând totodată concordanţa
dintre ritmul de producere al datelor primare şi posibilităţile de culegere ale sistemului
proiectat.
Verificarea performanţelor sistemului informatic se realizează prin evaluarea rezultatelor

obţinute pe măsura testării şi implementării tuturor produselor informatice în comparaţie cu
cerinţele şi restricţiile formulate în etapa de proiectare. Totodată se va avea în atenţie şi
verificarea asigurării condiţiilor necesare pentru exploatarea curentă a sistemului, asigurarea
capacităţii de prelucrare a datelor, modul cum este realizat ritmul de exploatare (graficul de
Punerea în funcŃiune a noului sistem capacităţii de prelucrare a datelor, modul cum este
realizat ritmul de exploatare (graficul de exploatare) proiectat, atât la nivelul utilizatorului,
precum şi performanţele în exploatare (cum ar fi timpul de răspuns, siguranţa în funcţionare
etc.).
Verificarea performanţelor sistemului proiectat presupune desigur şi evaluarea şi
validarea rezultatelor obţinute prin calculul indicatorilor de eficientă economică. Dacă la
verificare se constată deficienţe, acestea trebuie eliminate. Acest lucru se poate realiza
imediat sau, dacă sunt cauze mai profunde din proiectare, întrun timp mai îndelungat.
Etapa de implementare a sistemului informatic se finalizează atunci când noul sistem
funcţionează în conformitate cu cerinţele stabilite prin proiect, adică atunci când se realizează
corelarea procedurilor manuale şi automate, se completează corect documentele de intrare,
se obţin în timp util informaţiile dorite pe toate nivelurile de conducere, se atinge ritmul de
exploatare şi se obţin performanţele scontate.
De aceea, în vederea recepţionării noului sistem de către beneficiar, proiectantul
trebuie să elaboreze „Raportul de implementare/experimentare“ care să cuprindă pe de o
parte, o prezentare sumară a sistemului şi a condiţiilor în care sa desfăşurat implementarea
(resurse, aria de cuprindere etc.), iar pe de altă parte, evaluarea rezultatelor
implementării/experimentării (performanţe, costuri, eficienţă) cu o serie de indicaţii referitoare
la trecerea în exploatarea curentă şi eventual generalizarea utilizării noului sistem.
Etapa de implementare nu poate fi considerată încheiată dacă nu se definitivează
întreaga documentaţie a sistemului. Aceasta presupune definitivarea atât a manualelor de
prezentare, cât şi a celor de utilizare şi exploatare, lucru impus de necesitatea realizării unei
concordanţe cât mai depline între sistemul proiectat şi documentaţia sa.
Omologarea/recepţionarea presupune acceptarea în mod oficial, de către beneficiar, a
sistemului informatic în vederea utilizării sau generalizării acestuia, în urma verificării de către
comisia de omologare/recepţionare a modului în care sistemul informatic se încadrează în

normele stabilite prin proiect.
Când utilizatorul primeşte primele rapoarte de la calculator se spune că sistemul a intrat
în exploatare curentă. Acest lucru presupune că sistemul va trebui în permanenţă modificat,
adaptat şi perfecţionat în funcţie de cerinţele sistemului activităţii pe care o deserveşte.
Sistemul informatic trebuie să funcţioneze ca un sistem cibernetic complex, având
capacitatea Punerea în funcŃiune a noului sistem Sistemul informatic trebuie să funcţioneze
ca un sistem cibernetic complex, având capacitatea permanentă de autoreglare şi
autoperfecţionare, capacitate care, atunci când este pierdută, determină abandonarea
sistemului respectiv.
Definitivarea documentaţiei se realizează în paralel cu celelalte activităţi din cadrul
etapei de implementare, printro strânsă colaborare dintre beneficiari şi proiectant, uşurând
astfel orice modificare/perfecţionare ulterioară a sistemului proiectat.
Datorită maşinilor interactive tendinţa este ca din documentaţie să fie preluat cât mai
mult în programele de aplicaţie, care trebuie să fie autodocumentate.
Tendinţa din ultimul timp este de a se realiza sistemul informatic astfel încât să se poată
relua parţial activităţile precedente, fără mari probleme. Astfel, dacă la implementare nu sunt
atinşi anumiţi parametri de funcţionare ai sistemului, se poate reveni la proiectare sau chiar la
analiză pentru refacere. Acest efort nu va fi foarte mare dacă la realizarea sistemului sa ţinut
cont de cerinţele sistemelor deschise care asigură o flexibilitate ridicată produsului informatic
rezultat. Rezultatele vor fi bune în acest sens şi dacă proiectanţii de sistem au utilizat
tehnologii orientate obiect şi au experienţă în aplicaţii cu baze de cunoştinţe.
CAPITOLUL 14 – Acordarea de consultanţă beneficiarilor / utilizatorilor programului /

aplicaţiei
Una dintre caracteristicile generale ale metodologiilor şi tehnicilor de realizare a siste-
melor informatice o constituie elaborarea unei documentaţii de sistem pe fiecare etapă din
cadrul acesteia. Documentaţia astfel realizată va constitui, pe de o parte, un mijloc de
comunicare între diferitele categorii de personal de specialitate în informatică antrenate în
realizarea diferitelor etape de realizare a sistemului, iar pe de altă parte, după implementarea

acestuia documentaţia va constitui suportul necesar mentenanţei sistemului de la specificaţia

de cerinţe până la planul de test şi testarea finală a acestuia, dintre care amintim:
- specificaţiile de cerinţe ale sistemului;
- schema generală a sistemului care mai poartă denumirea de arhitectura generală a
sistemului cu evidenţierea: intrărilor, procedurilor de control şi validare a datelor,
colecţiile de date, procedurile de Documentatia necesară în procesul de mentenantă
evidenţierea: intrărilor, procedurilor de control şi validare a datelor, colecţiile de date,
procedurile de editare a situaţiilor de informare-raportare, ieşirile sistemului,
resursele hardware/software folosite etc.;
- arhitectura programelor şi schemele logice de realizare a fiecărui program;
- videoformatele de intrare/ieşire;
- programele sursă, listate şi comentate;
- specificaţiile de validare a datelor care descriu cum fiecare program e validat şi cum
se leagă informaţiile de validare cu cerinţele informaţionale ale utilizatorilor;
- un ghid de mentenanţă de sistem care descrie care părţi din sistem depind de
hardware şi care de software.
Documentaţia de sistem trebuie să fie structurată, cu o prezentare generală care să
ducă cititorul la descrieri mai formale şi mai detaliate ale fiecărui aspect al sistemului. Este
important ca documentaţia să fie clară şi uşor de citit, astfel ea nu va putea fi folosită.
 Intrebari recapitulative. Incercuiti raspunsurile corecte
-Care din urmatoarele componente apartin unui sistem informatic?
 Baza Informationala, Software
 Utilizatorii si cadrul organizatori, Comunicatii;
 Baza stiintifica si metodologica, Hardware;
-Ce este un sistem informatic?

 Reprezinta un ansamblu de elemente intercorelate functional, in scopul de automatiza obtinerea
informatiilor necesare conducerii in procesul de fundamentare si elaborare a deciziilor.
 Reprezinta un ansamblu de elemente intercorelate functional, in scopul de controla manual
obtinerea informatiilor necesare conducerii in procesul de fundamentare si elaborare a deciziilor.
 Reprezinta un ansamblu de elemente intercorelate functional, in scopul de automatiza obtinerea
informatiilor necesare aplicarii unui produs software.

-Care este rolul instrumentelor CASE (workbench):

 ofera suport pentru o etapa din ciclul de realizare a aplicatiei;
 ofera suport pentru cea mai mare parte (sau toate) dintre etapele de realizare a sistemului
informatic;
 ofera suport pentru o singura activitate din cadrul unei etape de realizare a aplicatiilor;
-Ce este UML?

 Unity Model Language;
 Universal Material Language;
 Unity Modeling Language;
-Pentru a desfăşura activităţile presupuse de ocupaţie, programatorul de sistem informatic:

 comunică eficient cu alţi programatori, cu inginerul de sistem şi administratorul de reţea ;
 nu comunică cu alţi programatori și cu inginerul de sistem;
 are o permanentă preocupare pentru perfecţionarea propriilor performanţe;
-Care sunt trasaturile caracteristice ale modelarii?

 Subordonarea la un scop;.
 Reprezentarea unei realitati;
 Simplificarea;
-Care este BAZA INFORMATIONALA?

 constituita din modele matematice ale proceselor si fenomenelor economice, metodologii, metode
si tehnici de realizare a sistemelor informatice.
 cuprinde datele supuse prelucrarii, fluxurile informationale, sistemele si nomenclatoarele de coduri;
 este cel specificat in regulamentul de organizare si functionare al organizatiei in care functioneaza
sistemul informatic.
-Ce este o componenta HARDWARE?

 cuprinde datele supuse prelucrarii, fluxurile informationale, sistemele si nomenclatoarele de coduri;
 totalitatea echipamentelor si tehnologiilor de comunicatie a datelor intre sisteme;
 este constituit din totalitatea mijloacelor tehnice de culegere, transmitere, stocare si prelucrare
automata a datelor;

-Ce presupun cerintele de confidentialitate?

 anumite informatii pot fi modificate, daca acest lucru a fost realizat intr-o maniera corecta si
autorizata;
 impun conditii asupra modului in care opereaza sistemul, cum ar fi, spre exemplu, timpul maxim
necesar pentru executia unei operatii;
 anumite informatii nu pot fi divulgate partilor neautorizate (GDPR);
-Care sunt cerintele de calitate?

 Cerintele de siguranta, cerintele de confidentialitate;
 Cerintele de securitate, cerintele functionale;
 Cerintele de fiabilitate, cerintele de performanta;
-Ce face Programatorul de sistem informatic?

 elaborează (scrie, codifică) programe sau module de program în limbajul de programare ales de el; .
 elaborează algoritmul programului;
 integrează modulele de program / programele / aplicaţiile în sistemul informatic;
-Care este rolul Modelarii proceselor de afaceri?

 se realizeaza folosind diagrama cazurilor de utilizare. Această diagrama dirijeaza intreg procesul de
dezvoltare a sistemului in cazul metodelor orientate pe cazuri de utilizare;
 se face cu ajutorul diagramei claselor (pentru modelarea structurii statice a claselor sistemului) si
diagramei obiectelor (pentru modelarea structurii statice a obiectelor sistemului). Diagrama
pachetelor este un mijloc de grupare a elementelor diagramelor in pachete;
 se face cu ajutorul a doua diagrame. Modelarea componentelor se realizeaza utilizand diagrama
componentelor, iar modelarea distribuirii sistemului se obtine folosind diagrama de desfasurare;
-Ce este clasa de limita?

 o clasa ale carei obiecte trebuie sa existe si dupa ce sistemul este oprit;
 o clasa care este folosita pentru a primi sau trimite date catre o baza de date;
 o clasa care exista la granita automatizata a unui sistem, cum ar fi un formular de intrare sau o
pagina Web;
-Tipurile de aplicatii client / server sunt:

 Sisteme de baze de date;
 Posta electronica (E-mail);
 Sisteme mostenite;

-Ce este SGBD?

 Securitatea Generala a Bazelor de Date;
 Schema Generica a Bazei de Distributie;
 Schema Generala a Bazei de Date;
-Etapele de proiectare sunt:

 analiza task-urilor si contextului interactiunilor om-masina;
 proiectanti de interfete/interactiune om-masina;
 evaluarea interfetei;
-Catalogul bazei de date distribuite contine:

 Datele replicate partial;
 informatii despre fragmentare: calificarea fragmentelor (pentru metoda orizontala), campurile din
fragmente (pentru metoda verticală), arborele de fragmentare prin calificare si descrierea
fragmentelor prin campuri (pentru metoda mixta);
 informatii despre accesul la date: metadatele de acces utilizate pe fiecare calculator din retea
(index, hash, pointeri etc.), restrictiile de integritate impuse la descrierea datelor, securitatea datelor
(drepturi de acces etc.);
-Proiectarea arhitecturii aplicatiei si software-ului se realizeaza prin:

 Impartirea sitemului in subsisteme;
 Definirea arhitecturii software;
 Proiectarea detaliata a fiecarui caz de utilizare;

Bibliografie:
1. https://www.portalmanagement.ro/comunicarea-la-locul-de-munca-relatia-dintre-dialog-
si-bunastare/
2. https://www.debonaire.ro/blog/8-abilitati-de-lucru-in-echipa-pe-care-angajatorii-le-
apreciaza-la-angajatii-lor.html
3. https://leaveboard.com/ro/resurse-umane/dezvoltarea-angajatilor/
4. https://protectiamunciisu.ro/securitate-si-sanatate-in-munca/
5. https://www.liceultehnologicocnamures.ro/cursuri/ASIGURAREA%20CALITATII%20-
%20XIIIB-SUPORT%20DE%20CURS.PDF
6. https://online.fliphtml5.com/ufkn/nher/#p=37

Suport Curs - Final - PROGRAMATOR DE SISTEM INFORMATIC

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs - Final - PROGRAMATOR DE SISTEM INFORMATIC

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Capital Uman 2014-2020

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

CAPITOLUL 1 – Comunicarea la locul de munca

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

CAPITOLUL 1 – Comunicarea la locul de munca

De ce este atat de importanta comunicarea la locul de munca?1

Care sunt beneficiile unei culturi a comunicarii la locul de munca?

 asigura schimbul de experiente;

Cum sa stabilesti o comunicare eficienta la locul de munca?

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

CAPITOLUL 2 – Lucrul în echipă

Orice echipă are nevoie de îndrumare, comunicare, încurajare și monitorizare pentru a

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

CAPITOLUL 3 – Dezvoltarea profesională

Este mai mult decât implementarea formării obligatorii a angajaților.

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

CAPITOLUL 4 – Utilizarea calculatorului personal

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

c) Repornirea (restartarea) calculatorului

- O Fereastra poate contine:

 poate contine titlul aplicatiei, butonul de Manage si 3 butoane

Dimensionarea, mutarea si inchiderea ferestrei

o Bara de stare (Status Bar / Details Panel)

 Permite activarea barei de meniuri si folosita in diverse combinatii

- Alt + Tab – permite comutarea intre programele deschise;

- In fereastra Personalization (Personalizare):

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

 Sa alegeti o culoare solida

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

o In prima parte putem observa doua dreptunghiuri numerotate. In cazul

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

CAPITOLUL 5 – Aplicarea normelor de tehnica securităţii muncii şi de prevenire şi

Ce este Securitatea și Sănătatea în Muncă (SSM) ?

a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de

Obligațiile Generale Ale Angajatorilor (extras din legea 319/2006) 4:

CAPITOLUL 6 – Aplicarea procedurilor de calitate

STRUCTURA GENERALĂ A UNEI PROCEDURI - Forma de prezentare a procedurilor

CAPITOLUL 7 – Identificarea necesarului de componente şi materiale

Inainte de a identifica necesarul de componente si materiale consumabile specifice, ar trebui

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

Toate acestea se afla in sistem intercolerate functional.

- HARDWARE – este constituit din totalitatea mijloacelor tehnice de culegere,

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

- BAZA INFORMATIONALA – cuprinde datele supuse prelucrarii, fluxurile

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

- Pentru activitati speciale – destinate unor domenii specifice de activitate, ca, de

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

- Pentru conducerea la nivel tactic (MIS – Management Information System) –

o Sunt formate dintr-un set de module care pot functiona si independent

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

CAPITOLUL 8 - Proiectarea programului / componentei / aplicaţiei software

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

b. Din punct de vedere al modului de abordare al sistemelor

 Modelul in cascada sau liniar este teoretic, deoarece in realitate,

o Modelul de parcurgere in spirala

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

o Modelul de parcurgere cu extensii

o Modelul de parcurgere evolutiv

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL

 Oricare dintre subsisteme trece prin toate fazele de dezvoltare a

o Modele de parcurgere compozite (cicluri in V si in X)

Beneficiar: RD Global Project Consulting SRL