Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Digital Smile Design (DSD) este un instrument clinic, cu multiple avantaje: poate
consolida abilitățile de diagnostic estetic, poate îmbunătăți comunicarea între membrii echipei,
poate crea sisteme previzibile pe parcursul fazelor de tratament, poate spori educația și motivația
pacientului. Este un protocol de tratament digital eficient, care utilizează imagini 2D clinice și de
laborator ale pacientului și planului de tratament propus, care includ planurile de referință, liniile
mediene faciale și dentare, poziția marginii incizale, dinamica buzelor, aranjamentul dentar de
bază și planul incizal.
Avantaje DSD
Fiecare membru al echipei poate adăuga informații pe slide-uri și poate accesa această
informație de oriunde. Este indicat ca DSD-ul să fie realizat de membrul echipei care a dezvoltat
o relație personală sau mai apropiată cu pacientul pentru rezultate superioare.
Pentru a începe procesul, sunt necesare trei fotografii de bază: de față completă în repaus,
față completă cu zâmbetul larg și dinții despărțiți și fotografie cu depărtătoare a arcadei maxilare,
cu dinții separați. Este recomandat și un scurt fillmuleț pentru a evidenția următoarele poziții ale
buzelor: în repaus, zâmbet larg dintr-o vedere frontală, 45 ° și profil. În acest videoclip pot fi
adresate câteva întrebări de bază pacientului pentru a explica principalele probleme, nevoi și
așteptări ale acestuia. Apoi, fotografiile și videoclipurile sunt descărcate și introduse în
prezentare. (figura 4.1)
Figura 4- 1
Pași:
1. Crucea: două linii trebuie să fie așezate pe centrul diapozitivului, formând o cruce (figura
4.2). Fotografia cu fața completă, cu dinții separați, trebuie poziționată în spatele crucii.
Figura 4- 2
2. Arcul facial digital: corelarea imaginii cu fața completă în zâmbet cu linia de referință
orizontală este cel mai important pas în procesul de proiectare a zâmbetului. Linia
interpupilară ar trebui să fie prima referință pentru stabilirea planului orizontal, dar nu
singura. De asemenea, este necesar să se analizeze fața în ansamblu și apoi să se
determine cea mai bună referință orizontală care creează armonie. După determinarea
liniei de referință orizontală, este momentul să conturați linia mediană a feței în funcție
de caracteristicile faciale precum glabella, nasul și bărbia (figura 4.2).
3. Analiza zâmbetului: glisarea liniei orizontale peste gură va permite o evaluare inițială
între relația liniilor faciale și zâmbetul. Este posibil să se evalueze devierea sau înclinarea
liniei mediene și a planului de ocluzie (figura 4.3).
Figura 4- 3
4. Simularea zâmbetului: simulările pot fi făcute pentru a repara poziția marginilor incizale,
înclinarea, deplasarea, proporția dinților și arhitectura țesuturilor moi (figura 4.4).
Figura 4- 4
5. Transferul de la față la intraoral: pentru a analiza fotografia intraorală în conformitate cu
referințele faciale, trebuie să transferați crucea în fotografia cu depărtătorul folosind trei
linii de transfer trasate peste fotografia zâmbetului (figura 4.5):
Linia 1: de la vârful cuspidului unui canin până la vârful caninului contralateral.
Linia 2: de la mijlocul marginii incizale a unui incisiv central la mijlocul marginii
incizale a celeilalt central.
Linia 3: peste linia mediană dentară, de la vârful papilei până la ambrazura incizală.
Astfel, patru caracteristici ale fotografiei trebuie calibrate: dimensiunea, înclinarea,
poziția marginii incizale și poziția liniei mediene. Linia 1 ghidează cele două prime
aspecte (mărime și înclinare); linia 2 ghidează poziția marginii incizale, iar linia 3
ghidează poziția liniei mediene (figura 4.6).
Figura 4- 5
Figura 4- 6
6. Măsurarea proporției dinților: măsurarea proporției lățime / lungime a incisivului central
prin plasarea unui dreptunghi peste unghiurile centralului (figura 4.7) este un mod
eficient de a începe să înțelegem ce trebuie efectuat atunci când vine vorba de
reproiectarea zâmbetului. Cealaltă analiză care trebuie efectuată este să se compare
proporția reală a incisivului pacientului în raport cu proporțiile ideale, conform literaturii
(Figura 4.8).
Figura 4- 7
Figura 4- 8
7. Schiț a dinților: din acest moment, toate desenele pot fi personalizate, în funcție de caz,
de ceea ce doriți să vizualizați și ce doriți să comunicați cu echipa, tehnicianul și
pacientul. Se poate desena conturul dinților peste fotografie sau copia și lipi un contur
pre-realizat dintr-o bibliotecă personală. Selecția formei dinților va depinde de alți factori
precum: interviul morfopsihologic, dorințele pacientului, trăsăturile faciale și așteptările
estetice (figurile 4.9 și 4.10).
Figura 4- 9
Figura 4- 10
8. Evaluare esteticii albe și roz: după ce toate liniile și desenele sunt efectuate în funcție de
liniile faciale și linia zâmbetului, se pot înțelege clar toate problemele estetice care
implică arcada superioară, cum ar fi proporția dinților, relația interdentară, relația dintre
dinții și linia zâmbetului, discrepanța dintre linia mediană a feței și cea dentară, înclinarea
liniei medii și a planului ocluzal, dizarmonia țesuturilor moi, relația dintre țesuturile moi
și dinți, înălțimile papilelor, nivelurile marginii gingivale, designul marginii incizale, axa
dintelui ș.a. (figura 4.11).
Figura 4- 11
9. Calibrarea riglei digitale peste fotografia intraorală: după ce toate liniile sunt plasate și
desenate, se poate proceda la calibrarea riglei digitale peste fotografia intraorală prin
măsurarea lungimii reale a unui incisiv central pe model (figura 4.12) și transferul
aceastei măsurători la computer (figura 4.13). După calibrarea riglei digitale, se poate
începe orice măsurare pe zona anterioară a imaginii (figura 4.14).
Figura 4- 12
Figura 4- 13
Figura 4- 14
10. Transferul crucii de la digital la model: primul pas este de a muta digital linia orizontală
peste fotografia intraorală și de a o așeza deasupra marginii gingivale a celor șase dinți
anteriori. Cu ajutorul riglei digitale, este măsurată distanța între linia orizontală și
marginea gingivală a fiecărui dinte, iar aceste dimensiuni sunt notate pe diapozitiv (figura
4.15). Aceste măsurători sunt transferate modelului cu ajutorul unui etrier, marcând pe
model cu un creion aceleași distanțe care sunt afișate pe computer și conectând punctele,
realizând o linie orizontală deasupra dinților. Următorul pas este transferul liniei mediene
verticale, perpendicular pe linia orizontală. Ar trebui să se măsoare distanța dintre linia
mediană dentară și linia mediană facială la nivelul marginii incizale de pe computer și
apoi să transferați această marcă pe model cu etrierul (figura 4.16). După trasarea crucii
pe model (figura 4.17) este posibil să transferați informațiile planificate digital, cum ar fi
alungirea coronară, reducerea marginii incizale, ș.a. În acest moment, toate informațiile
necesare tehnicianului pentru a dezvolta un waxup precis și se află pe slide-uri și pe
model, ghidându-l pe acesta pentru a efectua cel mai bine această procedură (figura 4.18).
Următorul pas important este evaluarea preciziei DSD și waxup-ului efectuând un „test
drive” (figura 4.19). În funcție de caz, poate fi vorba despre un mockup sau o provizorie.
După aprobarea pacientului, se pot planifica și adapta toate procedurile următoare pentru
a obține rezultatul dorit. Prepararea dinților trebuie să fie minim invazivă, permițând doar
o îndepărtare suficientă pentru a crea restaurări ceramice adecvate (figura 4.20).
Fabricarea restaurărilor finale ar trebui să fie un proces controlat, cu foarte puține ajustări
finale (figura 4.21), iar rezultatul final ar trebui complet integrat, depășind așteptările
pacientului (figurile 4.22 și 4.23). Este important să i se prezinte pacientului imagini și
filmulețe cu mockup ul și restaurările finale pentru a aprecia mai bine decât cu oglinda
integrarea facială.
Figura 4- 15
Figura 4- 16
Figura 4- 17
Figura 4- 18
Figura 4- 19
Figura 4- 20
Figura 4- 21
Figura 4- 22
Figura 4- 23
Figura 4- 24
Figura 4- 25
Figura 4- 26
Figura 4- 27
Figura 4- 28
Figura 4- 29
Figura 4- 30
Figura 4- 31
Figura 4- 32
Figura 4- 33 – scurtare mockup