STINGA ELENA LAVINIA, BFKT 1 B

EFECTELE FUMATULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII

Riscurile fumatului asupra sănătăţii sunt multe şi grave. Efectele fumatului asupra sănătăţii au
fost intuite şi descrise încă de acum câteva secole. În jurul anului 1600, în China, filozoful Fang Yizhi
arată că “anii lungi de fumat distrug plămânul aceluia”, în 1701 N. A. Boiseregard avertizează că
tinerii care consumă prea mult tutun tremură, au mâinile şi picioarele nesigure, îşi pierd vigoarea
“părţilor lor nobile”, iar în 1761 John Hill avertizează asupra cancerului la nas al celor care prizează
tutun. Sammuel Thomas von Soemmering raportează în 1795 cancerul de buze la fumătorii de pipă iar
în anii 1930–1940 cercetătorii germani au demonstrat pentru prima oară o asociere între cancerul de
plămâni şi tutun. În 1929, Fritz Lickint publică dovezi statistice ale legăturii dintre cancerul pulmonar
şi ţigarete iar în 1939 acesta publică o lucrare de 1100 pagini “Tutunul şi organismul”, care s-a
constituit ulterior în “acuzaţia cu cea mai mare comprehensiune şi acurateţe asupra tutunului care a
fost vreodată publicată”. Primul studiu epidemiologic din lume asupra legăturii dintre cancerul
pulmonar şi tutun a fost prezentat în 1939 de Muller, iar în 1950 trei studii caz-control demonstrează
legătura dintre fumat şi cancerul pulmonar. În 1981, Takeshi Hirayama (Japonia) realizează primul
studiu major asupra fumatului pasiv şi cancerului pulmonar.
Fumatul este cel mai important factor de risc pentru bolile obstructive pulmonare cronice.
Riscul de deces pentru fumătorii de mai mult de 25 de ţigări pe zi este de 20 de ori mai mare decât al
nefumătorilor. Prevalenţele bronşitei cronice, a astmului bronşic, emfizemului pulmonar, fibrozei
pulmonare sunt mult crescute în cazul fumătorilor activi. Marii fumători au un risc de 2,3 ori mai
mare de a face tuberculoză pulmonară decât nefumătorii.
Consumul de tutun se asociază cu o creştere a incidenţei bolilor cardiovasculare. Riscurile
cresc odată cu consumul, iar tutunul poate fi o cauză suplimentară de deces pentru boala ischemică
cardiacă, degenerarea miocardică, anevrismul aortic, ateroscleroză, tromboza cerebrală etc. Fumatul
accelerează procesele de ateroscleroză lezând structura şi funcţia hematiilor, trombocitelor,
leucocitelor etc.
Riscul de cancer la fumătorii activi dovediţi biochimic a fost de 7,8 ori mai mare faţă de
nefumători şi este la fel de mare la bărbaţi ca şi la femei. Fumatul constituie un factor de risc în
apariţia mai multor tipuri de cancer: bronhopulmonar, al cavităţii bucale şi laringelui, esofagian, renal,
pancreatic, gastric, de vezică urinară, de piele, hepatic precum şi a leucemiei. Riscul de a dezvolta o
neoplazie este legat direct de numărul de ţigări fumate pe zi, de durata fumatului şi de conţinutul în tar
şi nicotină al acesteia. Cancerul pulmonar omoară mai mulţi oameni decât orice alt tip de cancer (90%
fiind cauzat de fumat).
Fumatul se asociază cu afectarea ochilor, dinţilor, tenului, a simţului olfactiv şi gustativ,
diminuarea greutăţii fătului la naştere şi afectarea diferitelor funcţii ale organismului nounăscutului,
naşteri premature la gravidele fumătoare, complicaţii ale sarcinii etc.
Dependenţa de tutun este o stare cronică; nicotina este în familia drogurilor, iar dependenţa
indusă şi întreţinută de aceasta necesită repetate intervenţii; actualmente există câteva tratamente
eficiente care ajută la obţinerea unei abstinenţe pe termen lung sau chiar realizarea uneia permanente
cu condiţia ca monitorizarea pacientului să se facă pe termen lung. Datorită ignoranţei şi lipsei de
educaţie sanitară, în ţara noastră, diagnosticul bolii se realizează în stare avansată, când tratamentul
rămâne adesea numai paliativ şi extrem de costisitor atât pentru societate cât şi pentru individ.
Impactul se materializează şi sub forma deceselor premature în cazul unor boli maligne unde fumatul
este factor de risc, dar şi prin zilele de incapacitate temporară de muncă, prin consecinţele imediate
asupra productivităţii muncii, pentru a nu aminti decât câteva din efectele negative economice ale
acestui obicei.

FUMATUL PASIV
Substanţele nocive din fumul de ţigară nu-i afectează doar pe cei care fumează. “Fumatul pasiv
“- ce constă în respirarea aerului poluat de ţigările celorlalţi - este la fel de nociv şi creşte riscul
îmbolnăvirilor la cei supuşi acestei poluări. După o oră de fumat într-o cameră închisă, nefumătorul
care se află în acceaşi încăpere cu cel care fumeză, inhalează cantităţi egale de nitrozamine cu cele
existente în 15 ţigări filtrate.
Riscul expunerii este greu de evaluat, el crescând sau diminuând în funcţie de ambianţă, durata
expunerii, ventilaţie şi prezenţa altor poluanţi. Efectele iniţiale ale fumatului pasiv se materializează
într-un miros neplăcut al hainelor la care se adaugă fenomene de iritaţie, dureri de cap, tuse,
uscăciunea mucoaselor gâtului, greaţă, astenie, declinul lent al funcţiei pulmonare. Importanţa
efectelor fumatului pasiv constă în implicarea unui număr mare de persoane, inexistenţa unui “nivel”
de siguranţă al expunerii la carcinogeni şi în creşterea riscului în populaţia generală.
Fumatul pasiv este tot mai frecvent recunoscut ca factor de risc la locul de muncă şi ca o
ameninţare la adresa sănătăţii oamenilor. Numeroase studii ştiinţifice afirmă că fumatul pasiv este o
cauză a bolilor cardiace şi a cancerului pulmonar la adulţii expuşi. Conform Autorităţii în Sănătate şi
Securitate (HSA) din Irlanda, „există dovezi convingătoare că lucrul alături de alţi angajaţi fumători
creşte riscul de apariţie a cancerului pulmonar cu 20-30% la persoanele nefumătoare”.
Tot HSA afirmă că riscul bolilor cardiace creşte cu 25-35% la angajaţii ai căror colegi sunt
fumători. Majoritatea specialiştilor consideră că expunerea femeilor însărcinate la fumul de ţigară
determină o greutate scăzută a copilului la naştere.
În fiecare an în Marea Britanie se înregistrează aproximativ 600 de decese care se datorează
cancerului pulmonar şi 12.000 de cazuri de boli cardiace la nefumători care pot fi atribuite fumatului
pasiv.
La persoanele cu astm, fumul de ţigară poate determina serioase probleme de sănătate, acesta
fiind recunoscut şi ca factor declanşator al crizelor de astm. Oamenii de ştiinţă de la Institutul
Finlandez de Igiena Muncii din Helsinki afirmă că au descoperit prima dovadă clară care
demonstrează că fumatul pasiv are rol în apariţia astmului la adulţi.
Cea mai largă arie de preocupare o constituie angajaţii din domeniul industriei turismului,
hotelurilor şi restaurantelor. Gradul lor de expunere la fumul de ţigară este ridicat pentru că sunt
expuşi fumului de la clienţi şi cumpărători. Se estimează că în Marea Britanie, aproximativ 3 milioane
de oameni sunt expuşi la fumul de ţigară. În Uniunea Europeană, această cifră se ridică la aproximativ
30 milioane. Lucrătorii din industria turismului, hotelurilor şi restaurantelor, care sunt cei mai afectaţi
de fumul de ţigară de la locul de muncă, reprezintă circa 5 – 10% din acest număr.
În Europa, legile privind fumatul la locul de muncă diferă. În unele ţări este total interzis,
inclusiv în baruri şi restaurante. În altele, este interzis numai în anumite industrii, din motive de
siguranţă. Alte ţări, ca Marea Britanie, nu au o legislaţie specifică în ce priveşte fumatul, deşi mulţi
angajatori nu permit fumatul la locul de muncă. Unele sindicate se pot folosi de legile lor pentru a
negocia un regulament potrivit privind fumatul. Altele trebuie să se bazeze pe legile de igienă şi
securitate, care conferă dreptul general de a lucra într-un mediu sigur şi sănătos şi negociază
regulamentele în contextul acestor prevederi.