NEVOIA DE A RESPIRA

DEFINIŢIE: necesitatea fiinţei umane de a capta oxigenul necesar vieţii celulare şi de a

elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.
Respiratia= functia si capacitatea vitala a organismului de a asigura oxigenul necesar
metabolismului celular si eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest metabolism.
I.Idependenta in satisfacerea nevoii de a respira

Este determinata de mentinerea integritatii cailor respiratorii si a mschilor respiratori, de

functionarea lor eficienta.
Etapele respiratiei
1.Ventilatia – reprezinta patrunderea aerului incarcat cu oxigen in plaani si eliminarea
aerului incarcat cu dioxid de carbon. Ventilatia are doi timpi: inspiratia si expiratia; ea
este influentata de:
- permeabilitatea cailor respiratorii
- concentratia oxigenului in aerul respirat
- maturitatea centrului respirator bulbar
- expansiunea cutiei toracice
2.Difuziunea gazelor- este procesul prin care oxigenul din alveolele pulmonare trece in
capilarele perialveolare si dioxidul de carbon din capilare trece in alveolele pulmonare;
este influentata de:
- diferenta de presiune a O2 in aerul alveolar si concentratia O2 din sange
- starea peretelui alveoloar
- marimea suprafetei alveolare
3. Etapa circulatorie- consta in conducerea O2 prin vasele arteriale la tesuturi si a CO2
adus de la tesuturi, prin vasele venoase la plaman pentru a se elimina. Este influentata
de:
- cantitatea de heoglobina din sange
- debitul cardiac
- numarul de hematii.
3. Etapa tisulara-schimbul de gaze dintre sange si tesuturi.

Factori care influenţează satisfacerea nevoii de a respira

Factori biologici
- varsta- la copii numarul respiratiilor pe minut este mai mare ca la adult;
-sexul – la femei se inregistreaza valori ale frecventei respiratorii la limita maxima a
normalului, la barbati la limita minima;

1
-statura- la persoane mai scunde numarul de respiratii pe minut este mai mre decat la
persoanle inalte
- postura – pozitia corecta a toracelui permite expansiunea plamanului in timpul
respiratiei. Pozitia care favorizeaza respiratia este cea sezand si ortostatica, prin
contractia corespunzatoare a diafragmei. Individul sanatos poate respira in ortostatism,
sezand, culcat.
- somnul- in timpul somnului frecventa respiratiilor este mai scazuta decat in timpul
satarii de veghe
- alimentatia- influenteaza mentinerea umiditatii cailor respiratorii si prin aportul de
glucoza favorieaza o buna functionare a diafragmei si a celorlalti muschi respiratori;
- exercitiu fizic- influenteaza frecventa respiratiei- persoanele neantrenate dau semne
de oboseala la un efort mai mare decat cele antrenate.

Factorii psihologi:
- emoţiile– influenteaza frecventa si amplitudinea respiratiei; aceeasi influenta o au
plansul, rasul;
Factorii sociologici:
- aerul ambiant- este necesar ca în mediul înconjurător să existe un procentaj adecvat
de oxigen (21%), o umiditate de 50-60% şi să se găsească o cantitate minimă de
pulberi, săruri şi bacterii.
- climatul – căldura creşte frecvenţa respiraţiei pentru a elimina căldura corporală.
Frigul provoacă o vasoconstricţie, ceea ce duce la scaderea frecvenţei respiraţiei – în
ambele cazuri organismul se adaptează.
- locuinţa– pentru a favoriza satisfacerea nevoii , locuinţele trebuie să răspundă unor
norme de căldură, umiditate,spaţiu locuibil, ventilaţie corectă.
- Locul de muncă – se va asigura o aerisire corectă.

Manifestări de independenţă
- eupnee- respiratie normala
- frecvenţa respiraţiei : - reprezinta numarul de respiratii pe minut
- este influentata de varsta si sex
- nou născut = 35-50/min.
- 2 ani = 25-35/min
- 12 ani = 15-25/min
- adult = 16-18/min
- bătrân = 15-25/min
- amplitudinea respiratorie-este data de volumul de aer care patrunde si se elimina
din plamani la fiecare respiratie;
-poate fi profundă sau superficială
- ritmul- reprezinta pauzele egale dintre respiratii, deci respiratia este ritmica;

2
- zgomotele respiratorii- normal, respiratia este linistita; in somn devine mai
zgomotoasa;
- simetria miscarilor respiratorii- ambele torace prezinta aceeasi miscare de ridicare
si coborare in timpul inspiratiei si expiratiei;
-tipul de respiratie- sunt trei tipuri de respiratie:
- costal superior, intalnit la femei, prin ridicarea partii superioare a cutiei toracice;
- costal inferior, intalnit la barbati, prin marirea diametrului lateral al cutiei toracie;
- abdominal, intalnit la copii si varstnici
-mucozitati- mucoasa respiratorie este umeda, secretii reduse, transparente, dense;
- tusea- reprezinta o expiratie fortata, prin care se elimina secretiile din caile
respiratorii; este un fenomen de protectie al organismului.

Intervenţiile asistentei medicale pentru mentinerea independenţei:

- exploreaza deprinderile de respiratie ale pacientului

- invata pacientul:
- sa faca exercitii respiratorii
- sa faca exercitii de mers de relaxare
- sa aiba posturi adecvate, care sa favorizeze respiratia
- sa inlature obiectele daunatoare- imbracamintea stramta, tabagismul, mesele
copioase.

II. Dependenta in satisfacerea nevoii

In satisfacerea nevoii, se manifesta urmatoarele probleme:

-alterarea vocii
-dispneea
-obstructia cailor respiratorii

Surse de dificultate, care determina nesatisfacerea nesatisfacerea nevoii de a

respira

Surse de ordin fizic

- alterarea mucoasei nazale, faringiene, bronsice, traheale sau parenchiului
pulmonar; tabagism;
- obstructia cailor respiratorii; obezitate; bandaje toracice; dezechilibru
hidroelectrolitic, durerea;
Surse de ordin psihologic
- anxietatea, stresul;
- situatia de criza
Surse de ordin sociologic
- aerul poluat, umed;
- altitudinea inalta
Lipsa cunoasterii

3
 - cunoasterea de sine;
- cunoasterea ediului ambiant

 ALTERAREA VOCII

Poate fi cauzata de procese inflamatorii la nivelul cailor respiratorii superioare-

nas, faringe, laringe, dar si de prezenta alergenilor din mediul inconjurator.
Manifestari de dependenta:
-disfonie= tulburari ale emisiunii vocale, interesand inaltimea, intensitatea si
timbrul vocii. Se manifesta sub forma de raguseala, voce stinsa, voce aspra.
-afonie= imposibilitate de a vorbi
-senzatia de sufocare= lipsa de aer

 DISPNEEA
= respiraţie dificilă, anevoioasa – modificarea de ritm, frecvenţă şi amplitudine a
mişcărilor respiratorii.

- cauzele dispneei sunt multiple – probleme ale căilor respiratorii superioare, branhii,
plămâni, cord, iar rezultatul este acelaşi indiferent
de cauză , şi anume, o insuficienţă a pătrunderii
aerului în plămâni, cu efect, acumularea de dioxid
de carbon in sange.Pacientul este anxios

- persoana care suferă de dispnee, are senzaţia de înăbuşire şi sufocare, şi în funcţie

de gravitatea dispneei suferă de anxietate gravă.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

Ortopneea-pozitie fortata, cu bratele atarnate pe langa corp, bolnavul stand sezand

(pozitie care favorizeaza respiratia)

Apneea - oprirea respiraţiei.

Bradipnee –reducerea frecventei respiratiei
Tahipnee – cresterea frecventei respiratiei
 Tahipnee – cresterea frecventei respiratiei, cu volum respirator normal
saucrescut
 Polipnee -respira¡ie superficialå si rapidå (diminuarea ciclului ventilator, volum
respirator scazut).

Amplitudine modificata- respiratie superficiala sau profunda

Hiperventilatie – patrunderea unei cantitati mari de aer in plamani
Hipoventilatie – patrunderea unei cantitati mici de aer in plamani
Tuse –expiratie fortata ce permite degajarea cailor superioare de secretii acumulate
Hemoptizie – hemoragie exteriorizata prin cavitatea bucala, provenind de la nivelul
cailor respiratorii

4
 Mucozitati (sputa)- amestec de secretii din arborele traheo-bronsic, formate din
mucus, puroi, sange, celule descuamate
Dispnee de tip Cheyne-Stokes- respiratie din ce in ce mai frecventa ajunsa la un grad
maxim, dupa care frecventa scade treptat si este urmata de o perioada de apnee.
Ciclul se reia. . Apare în AVC (accident vascular cerebral), tumori cerebrale, la
muribunzi.
Dispneea Küsmaul- respiraţie în patru timpi: inspiraţie – pauză – expiraţie – pauză;
mişcări respiratorii zgomotoase, inspir profund, frecvenţa 6-10 R / min.; întâlnită în:
coma diabetică, hipertensiune intracraniană.
Dispneea Biot- ciclurile respiratorii sunt întrerupte de perioade de apnee cu durata de
10-12 sec.; apare în unele stări comatoase, în stările de agonie dinaintea morţii, în
meningite etc.
Zgomote respiratorii- sunt de diferite tipuri: crepitante, romflante, sibilante
Cianoza – tegumente vinete la nivelul extremitatilor: nas, buze, unghii

Zgomote: - crepitaţii : zgomote seci produse de prezenţa aerului în ţesuturile

subcutane sau de trecerea aerului prin lichidele alveolare.
- bolboroseli : murmur produs de trecerea aerului prin secreţiile bronşice.
- raluri = zgomote intermitente produse de aerul care trece printr-o acumulare de
secreţii în bronşiole şi alveole.
- aceste zgomote se aud în timpul inspiraţiei cu ajutorul unui stetoscop. Ralurile pot fi :
crepitante, seci, umede.
- sufluri – sunet ascuţit sau modulat în timpul expiraţiei
- respiraţie stridentă = sunet ascuţit în timpul inspiraţiei sau stridor.

Tahipneea sau polipneea: creşterea frecvenţei respiratorii (peste 40 respiraţii/ min),

amplitudine scăzută, respiraţie superficială şi ritmică. Cauza: suprafaţă respiratorie
scăzută. Se întâlneşte în stările de stres şi anxietate, în hipertiroidism, dar şi în
majoritatea bolilor pleuro-pulmonare, cardiovasculare, anemii, afecţiuni febrile, afecţiuni
intra-abdominale cu efect de apăsare asupra pulmonului (ascită, meteorism) sau în
sarcină.

Bradipneea: scăderea frecvenţei respiratorii, 8-12 respiraţii/ min., amplitudine crescută

(inspiraţiile sunt crescute, însoţite de tiraj şi cornaj).

Poate fi:
- inspiratorie – condiţionată de reducerea calibrului căilor respiratorii (în afecţiuni acute
ale căilor respiratorii superioare, obstacole interne, compresiuni externe, paralizie a
muşchilor respiratori);

5
- expiratorie – determinată de obstacole care împiedică expulzarea aerului din plămâni.
Se caracterizează prin: expir prelungit, penibil, uneori şuierător şi profund, însoţit de tiraj
şi cornaj. Bolnavul are trunchiul înclinat înainte (emfizem pulmonar, astm bronşic,
procese obstructive respiratorii);
- mixtă – predominând una din forme, în funcţie de cauza declanşatoare.

Dispneea de efort
Cauze: ventilatorii (afecţiuni pulmonare care modifică ventilaţia) şi circulatorii (afecţiuni
cardiovasculare).
Dispneea de decubit - originea este circulatorie (circulaţie pulmonară defectuoasă,
procese pleuro-pulmonare). Dispneea cardiacă, spre deosebire de cea pulmonară, se
intensifică în decubit şi, frecvent, după ce bolnavul a adormit.
Ortopneea: bolnavul poate respira numai în poziţie ortostatică.
În funcţie de orar se descrie:
Dispneea paroxistică nocturnă
Trezeşte bolnavul din somn şi se traduce subiectiv printr-o imperioasă „sete de aer”.
După câteva minute încetează, iar bolnavul adoarme din nou. Este expresia clinică a
astmului bronşic, dar mai ales a insuficienţei ventriculare stângi.
Dispneea vesperală – este o dispnee polipneică întâlnită în insuficienţa ventriculară
stângă.
Dispneea matinală – cauzată de constricţia spastică a bronhiolelor, cu timpul expirator
mult îngreunat.
Dispneea continuăesteprezentă în insuficienţa cardiacă.
În funcţie de caracteristicile curbei respiratorii:
Dispneea Cheyne-Stokes: dispnee de tip neregulat cu polipnee şi apnee alternative;
se manifestă prin respiratie din ce in ce mai frecventa, ajunsa la un grad maxim, dupa
care frecventa scade treptat si este urmata de o perioada de apnee, după care ciclul se
repetă. Apare în AVC (accident vascular cerebral), tumori cerebrale, la muribunzi.
Dispneea Küssmaul: respiraţie în patru timpi: inspiraţie – pauză – expiraţie –
pauză; mişcări respiratorii zgomotoase, inspir profund, frecvenţa 6-10 R / min.; întâlnită
în: coma diabetică, hipertensiune intracraniană.
Dispneea Biot: ciclurile respiratorii sunt întrerupte de perioade de apnee cu
durata de 10-12 sec.; apare în unele stări comatoase, în stările de agonie dinaintea
morţii, în meningite etc.;
Dispneea Bauchul: cicluri respiratorii inversate, inspiraţie prelungită, urmată de
expiraţie mică; apare la copii în brohopneumonii şi este însoţită de cianoză şi bătăi ale
aripilor nasului.

- Cianoză = coloraţie violetă a pielii şi buzelor, a unghiilor şi a lobilor urechii, din cauza
diminuării oxigenului în sânge şi acumulării dioxidului de carbon în
ţesuturi.

- Epistaxis= hemoragia de la nivelul mucoasei nazale exteriorizată.

6
- Hiperventilaţie = creşterea cantităţii de aer respirat caracterizat prin respiraţii
profunde şi prelungite.

- Hipoventilaţie = diminuarea cantităţii de aer inspirat caracterizată prin respiraţie

superficială.

-Mucozităţi = amestec de secreţii ale arborelui bronşic: mucus, salivă, puroi, bacterii şi
deşeuri celulare ( celulele descuamate).
Ele pot fi : - Sanguinolente(hemoptizie)
- Purulente, nonpurulente, brune.
- In cantitate - Diminuată
- Abundentă

- Tusea = Expiraţie forţată şi zgomotoasa care permite degajarea căilor respiratorii

superioare de secretii acumulate
- Poate fi uscată şi grasă.
- Tusea chintoasă este caracterizată printr-o singură inspiraţie, urmată de mai multe
secuse respiratorii.

 Obstructia cailor respiratorii

Poate fi produsa de procesele inflamatorii ale cailor respiratorii, dar si de

prezenta unor corpi straini, patrunsi accidental in caile respiratorii- indeosebi la
copii- ca si de deformari ale nasului

Manifestari de dependenta

-respiratie dificila pe nas- bolnavul respira pe gura

-secretii abundente nazale-secretii mucoase, purulente sau sanguinolente, care
impiedica respiratia
-epistaxis- hemoragie nazala
-deformari ale nasului- deviatie de sept, traumatisme
- stranut-expiratie fortata
-aspiratie pe nas-smiorcait
-tuse- cu caracter de tuse uscata sau umeda, persistenta
-cornaj- zgomot inspirator cu caracter de suieratura, auzibil de la distanta

SEMNE DE DEPENDENŢĂ

1. PACIENT CU DIFICULTĂŢI RESPIRATORII LA NIVEL NAZAL :

Manifestări de dependenţă: - Respiră dificil pe nas

- Nu respiră pe nas

7
- Scurgeri nazale
- Cantitate variabilă
- Sanguină (epistaxis), mucoasă , purulentă etc.
- Deformarea nasului
- Strănuturi
- Sforăituri

Surse de dificultate

Fizice : - insuficienţă intrinsecă – Alterarea mucoasei (inflamaţie, rănire)

- Defect de structură
- Proliferare celulară (multiplicare celulara) = polipi
- insuficienţă extrinsecă – obstrucţie prin corpi străini, secreţie

Psihologice : anxietate

Sociologice: - poluarea
- umiditatea peste 50% şi sub 30%

Lipsa de cunoştinţe: insuficienta cunoaştere a mediului.

2. PACIENT CU DIFICULTĂŢI RESPIRATORII LA NIVELUL FARINGE, LARINGE,
TRAHEE.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ:

- schimbarea tonalităţii vocii

- tusea
- senzaţie de sufocare
- afonie(lipsa vocii), disfonie (dificultate de fonatie prin lezarea centrilor nervosi(disartrie)
sau a organelor de fonatie(dislalie)), durere de gât

SURSE DE DIFICULTATE

Fizice: - insuficienţă intrinsecă – Alterarea mucoasei (inflamaţia)

-Proliferare celulară

Psihologice: - anxietate

Sociologice : - Poluare
- Umiditate peste 50% şi sub 30%
- Climatizare
- Schimbarea temperaturii

Lipsa de cunoştinţe: insuficienta cunoaştere a mediului

8
3. PACIENT CU INCAPACITATE DE A RESPIRA PRIN CĂILE RESPIRATORII
SUPERIOARE – PURTĂTOR DE CANULĂ TRAHEALĂ

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

- respiraţia prin canula traheală

- secreţii mai mult sau mai puţin abundente la nivelul canulei
- gură uscată – nas uscat
- tuse
- incapacitatea de a vorbi

Surse de dificultate

Fizice: - insuficienţă intrinsecă – proliferare celulară în căile respiratorii superioare =

tumori
- insuficienţa extrinsecă – secreţii traheobronşice foarte abundente

Lipsa de cunoştinţe– insuficienta cunoaştere de sine : cum să respire prin cavula

traheală; comunicarea nonverbală.

4. PACIENTUL CU DIFICULTATE RESPIRATORIE LA NIVELUL BRONHIILOR ŞI

PLĂMÂNILOR

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ

- ritm respirator neregulat, respiraţie Cheyne- Stockes

- frecvenţă : tahipnee, bradipnee, apnee
- amplitudine : superficială, profundă
- volum – hiperventilaţie, hipoventilaţie
- ortopnee
- zgomote stridente, şuierătoare, bolboroseli, raluri, crepitaţii
- cianoză : piele, buze, unghii, lobii urechii.
- mişcări toracice (respiraţie toracică şi abdominală)
- tuse: uscată, groasă
- secreţii: cantitate, calitate, coloraţii, miros
- hemoptizie- expectoratie cu sange provenit din trahee, bronhii, plaman
- tresăriri, bătăi ale aripilor nazale

SURSE DE DIFICULTATE

9
FIZICE: - Insuficienţă intrinsecă : - Alterarea mucoasei bronşice sau a parenchimului
(tesut) pulmonar
- Alterarea centrului respirator
- Alterarea musculaturii respiratorii

- Insuficienţă extrinsecă – proastă expansiune toracică şi cardiacă(bandaje, corset,

aparat gipsat)
- obstrucţie (corpi străini, secreţii, tumori)
- tabagism
- Dezechilibre - durere toracică sau in altă zonă
- obezitate, dezechilibre electrolitice
- supraincaărcare, hiperventilaţie

PSIHOLOGICE – Anxietate
- Stres
- Situaţie de criză

SOCIOLOGICE – Poluare: praf, alergii, microbi, substanţe chimice.

- Tabagism
- Aer ambiant: umiditate şi temperatură crescute sau diminuate
-Altitudine

LIPSA DE CUNOŞTINŢE – insuficienta cunoaştere de sine şi a mediului înconjurător.

Interacţiunile intre problema dispnee şi celelalte nevoi

1. A BEA ŞI A MÂNCA - alimentaţie inadecvată : dificultatea de a se alimenta

2. A ELIMINA - dificultatea de a facilita efectul de defecaţie

3. A SE MIŞCA - imobilitate: dificultatea de a se mobiliza, de a rămâne intr-o

poziţie confortabilă.

4. A DORMI ŞI A SE ODIHNI – insomnia : micşorarea numărului orelor de somn şi

modificare in calitatea somnului

5. A SE IMBRĂCA ŞI DEZBRĂCA – dificultate in a se îmbrăca şi dezbrăca

6. A MENŢINE TEMPERATURA CORPULUI – hipertermie

7. A FI CURAT – Murdărirea pielii prin expectoraţii

- Uscarea nasului şi gurii

10
 8. A EVITA PERICOLELE - Vulnerabilitate faţă de pericole (insecuritate)

9. A COMUNICA – Dificultatea in a se exprima

10. A PRACTICA CREDINŢA – frustraţie- senzaţia de pierdere a libertăţii de acţiune

11. PREOCUPAREA PENTRU REALIZARE - devalorizare: incapacitatea de a face

ceea ce vrei să faci / dificultate de a
lua decizii

12. A SE RECREA– neplăcere – sentimentul de descurajare / ignoranţă

13. A ÎNVĂŢA– insecuritatea şi frica faţă de necunoscut

INTERVENŢIILE ASISTENTEI MEDICALE

SCOP(OBIECTIV) ACŢIUNI

NAS
- A respira liber pe nas - a curăţa nările cu un tampon sau compresă
îmbibate cu substanţă grasă.
- curăţarea regiunii din jurul nasului cu apă şi ungerea cu o alifie
- umidificarea şi aerisirea mediului
- asigurarea aportului lichidian suficient

- Prevenirea contaminării cauzate de secreţii – aspirarea secreţiilor nazale dacă

pacientul nu poate să le înlăture singur
- învăţarea precauţiilor pentru a evita contaminarea
- schimbarea batistei după fiecare folosire
- aruncarea batistelor folosite (sau murdare) într-un loc determinat anume pentru
acestea.
- Strănutul cu acoperirea nasului şi gurii

- Combaterea, oprirea epistaxisului – capul în extensie uşoară

- avertizarea pacientului de a nu sufla nasul
- presarea narinei pe cartilaj 5-10'
- comprese reci pe frunte, nas, ceafă

FARINGE, LARINGE, TRAHEE

11
- diminuarea iritaţiei mucoasei - umidificarea şi aerisirea mediului
- uşurarea repausului vocal al pacientului, furnizându-i alte mijloace de comunicare
(scris)

-dimnuarea durerii de gât - gargară cu soluţie antiseptică

-prevenirea recidivei – învăţarea pacientului să ia unele precauţii :

- să evite locurile poluate, camerele climatizate şi schimbările bruşte de temperatură

TRAHEE (canulă traheală)

- a respira liber prin canula traheală – umidificarea mediului

- aspirarea pacienţilor prin cavulă , la nevoie
- curăţarea zonei din jurul cavulei
- asigurarea aportului lichidian suficient

- a asigura umezirea mucoasei bucale – curăţarea frecventă a gurii

- diminuarea anxietăţii faţă de teama de sufocare – explicarea că este necesar să

respire normal şi calm de fiecare dată când se aspiră secreţiile
- explicarea scopului acţiunilor

-a comunica nonverbal – procurarea de cele necesare comunicării prin scris

BRONHII ŞI PLĂMÂNI

- restabilirea permeabilităţii căilor respiratorii - a face pacientul să tuşească şi să

expectoreze regulat
- aspirarea secreţiilor la nevoie
- umidificarea şi aerisirea mediului
- schimbarea frecventă a poziţiei pacientului

-ameliorarea stării respiratorii - determinarea pacientului să respire profund – exerciţii

frecvente
- explicarea pacientului cum să reducă activităţile fizice
- ajutarea pacientului să facă gesturi lente alternante cu o perioadă de pauză
- asigurarea aportului lichidian suficient
- aşezarea pacientului în poziţie semişezând
- determinarea pacientului să facă pauze frecvent
- învăţarea pacientului să:
- evite locurile poluate

12
- evite aglomeraţia
- oprirea fumatului

- diminuarea anxietăţii – explicarea pacientului că starea sa respiratorie se poate

ameliora prin măsurile preconizate şi aplicate.

- diminuarea durerii-administrarea tratamentului prescris : antitusive,

Bronhodilatatoare,expectorante
- aşezarea pacientului în poziţia cea mai confortabilă pentru el
- învăţarea pacientului să utilizeze tehnicile de relaxare.

SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIREA UNUI PACIENT CU DISPNEE

1. Notarea oricărei schimbări:

- la nivelul respiraţiei: ritm, frecvenţă , etc.
- la coloraţia pielii şi fanerelor: cianoză
- la nivelul mucozităţilor : mucoase, mucopurulente etc.

2. Aplicarea tehnicilor de îngrijire potrivite(mijloace de suplinire)

-oxigenoterapie
-drenaj postural=este in relatie cu pozitia corpului, drenaj Beclaire
-clapping= a lovi usor
- prelevare de secreţii

3. administrarea şi supravegherea medicaţiei:

- bronhidilatatoare
- antitusive, expectorante
- decongestive

4. îngrijiri pre şi post examene (investigaţii)

- radiografia şi tomografia pulmonară
- examene endoscopice : bronhoscopia

5. precauţii de luat faţă de :

- expectoraţii
- recoltări de probe

13