NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE

A. RESPIRAŢIA
A respira reprezintă nevoia fiinţei umane de a capta O2 din mediul înconjurător
necesar proceselor de oxidare din organism şi de a elimina CO2 rezultat al
arderilor celulare din organism.

Sau Respiratia este capacitatea vitala a organismului de a asigura oxigenul necesar

metabolismului celular si eliminarea CO2 rezultat din metabolism.

I. Independenţa în satisfacerea nevoii de a respira este determinată de

menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori, de funcţionarea
lor eficientă.
Etapele respiraţiei
1) Ventilaţia este reprezentată de pătrunderea aerului încărcat cu O2 în plămâni
şi eliminarea aerului cu CO2.
Are 2 timpi: inspiraţia şi expiraţia – influenţate de permeabilitatea căilor
respiratorii, concentraţia de O2 în aerul respirat, expansiunea cutiei toracice,
maturitatea centrului respirator bulbar, funcţia normală a centrelor ce reglează
respiraţia.
2 ) Difuziunea gazelor – procesul prin care O2 din alveolele pulmonare trece în
capilarele perialveolare si CO2 trece din capilare în alveolele pulmonare. Este
influenţată de diferenţa de presiune a O2 din aerul alveolar şi concentraţia O2 din
sânge, starea peretelui alveolar şi mărimea suprafeţei alveolare.
3) Etapa circulatorie constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi
a CO2 adus de la ţesuturi prin vase la plămâni pentru a se elimina.
Aceasta este influenţată de cantitatea de hemoglobină din sânge, debitul cardiac,
numărul de hematii şi permeabilitatea reţelei periferice arteriale.
4) Etapa tisulară: Schimbul de gaze dintre ţesuturi şi sânge se realizează cu
ajutorul unui sistem enzematic complex.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii de a respira

- Factori biologici
VÂRSTA - la copii numărul de respiraţii este mai crescut
SEXUL - la femei se înregistrează valori ale frecvenţei respiraţiei la limita
normalului.
STATURA - la persoanele mai scunde numărul de respiraţii este mai mare decât la
persoanele înalte.
SOMNUL - în timpul somnului frecvenţa respiratorie este mai scăzută decât în
timpul de veghe.
POSTURA - poziţia corectă a toracelui permite expansiunea plămânilor în timpul
respiraţiei. Individul sănătos poate respire în ortostatism (în picioare) culcat sau
şezând. Poziţia care favorizează este cea în ortostatism şi şezând prin contracţia
corespunzătoare a diafragmei.
ALIMENTAŢIA - influentează menţinerea umidităţii căilor respiratorii prin
aportul de glucoză, favorizează o bună funcţionare a diafragmei şi a celorlalţi
muşchi respiratori.
EXERCIŢILE FIZICE - cresc frecvenţa respiraţiei
- Factori psihologici - emoţiile influenţează frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei
- Factori sociologici - mediul ambiant, procentajul adecvat de O 2 din aerul
atmosferic reprezintă 21%. Mediul poluat încărcat cu particule microbiene,
chimice influenţează negativ respiraţia.
Climatul - influenţează respiraţia, căldura determină creşterea frecvenţei respiraţiei
iar frigul scade.
Vântul perturbă respiraţia iar altitudinea, prin rarefierea aerului, determină
creşterea frecvenţei respiraţiei.
Locul de muncă - prin poluarea chimică sau microbiană devine un mediu
nefavorabil unei bune respiraţii.
Manifestări de indepenţă
(Caracteristicile respiratiei)
 Frecvenţa respiraţiei
la nou-născut 30-50 R/min
la 2 ani 25-35R/m
la 12 ani 15-25 R/m
la adult 16-18 R/m
la vârstnici 15-20 R/m

 Amplitudinea este dată de volumul de aer ce patrunde şi se elimină din plămâni

la fiecare respiraţie. Respiraţia poate fi profundă sau superficială.
 Ritmul reprezintă pauzele egale dintre respiraţii (respiraţie ritmică)
Zgomotele respiratorii: respiraţia este liniştită în somn
 Simetria mişcărilor respiratorii - ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de
ridicare în inspiraţie şi de coborâre în expiraţie.
 Tipul de respiraţie
 costal superior - la femei - prin ridicarea părţii superioare a cutiei toracice
datorită măririi diametrului anteroposterior în timpul inspiraţiei
 costal inferior - la bărbaţi - prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracice
  abdominal la copii şi vârstnici prin mărirea diametrului vertical al cutiei
toracice
 Mucozităţi - mucoasa respiraţiei să fie umedă, iar secreţiile transparente, reduse
şi dense
 Tusea reprezintă o respiraţie forţată prin care se elimină secreţiile din căile
respiratorii. Este un fenomen de protecţie a organismului.
CPT Capacitate pulmonara = 6000 ml
totala

CV Capacitate vitala = 4500-5000 ml

VR Volum rezidual = 1000-1500 ml

VC Volum curent = 500 ml

VIR Volum inspirator de rezervă = 3000 ml

VER Volum expirator de rezervă = 1000-1500 ml

VEMS Volum expirator = 3500-4000 ml

maxim/secunda

VEMS/CV Raport Tiffneau = 70-85%

FR Frecventa respiratorie = 12-18/min.

V Ventilatie/min. (VC x FR) = 5000-9000 ml/min.

1. Volum expirator maxim VEM

2. Volum expirator pe secundă – VEMS - sau volumul expirator forţat este aerul expirat
în prima parte a unei expir foţat şi se exprimă în procente din CV. Este un excelent indicator al
limitării permeabilităţii broşice. Raportul VEMS/CV normal este în jur de 75%.
În obstrucţie VEMS scade mai mult decât CV astfel că raportul VEMS/CV scade
(limitarea fluxului respirator – în boli pulmonare obstructive - astm bronsic).
Dacă după administrarea de bronhodilaatoare se obţine o creştere cu 15-20% faţă de
valoarea iniţială, testul este pozitiv şi semnifiv un răspuns în favoarea bronhospasmului
reversibil şi a diagnosticului de astm. Se recomandă testul înaine şi după adminitrarea de
bronhodilatatoare şi pacientilor cu valori iniţiale normale sau la limita inferioară a normalului.
 Intervenţiile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea nevoii
- învaţă pacientul să facă exerciţii de mers, relaxare, posturi adecvate care să
favorizeze respiraţia şi înlăturarea obiceiurilor dăunătoare.

II.Dependenţa în satisfacerea nevoii de a respira

Surse de dificultate:
 Surse de ordin fizic: alterarea mucoasei nazale,faringiene,bronsice,traheale sau a
parenchimului pulmonar
 Surse de ordin psihologic: anxietate(frica), stresul,situatie de criza
 Surse de oridin sociologic :poluarea, climatul(altitudine inalta)
 Lipsa cunoaşterii: de sine, a mediului ambiant, a altor persoane
1. Alterarea vocii - cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor respiratorii
superioare, nas, laringe, faringe, dar şi o prezenţă a alergenilor din mediul
înconjurător
Manifestări de dependenţă:
 Disfonie - sub formă de raguşeală, voce stinsă, aspră
 Afonie - imposibilitatea de a vorbi, senzaţia de sufocare, lipsa de aer

2. Dispneea - respiraţie anevoiasă provocată de numeroase cauze: bolii ale inimii,

plămâni, căile respiratorii superioare; aerul pătrunde cu greutate în plămân, având
drept consecinţă oxigenarea defectoasă a ţesuturilor şi acumularea de CO 2 în sânge.
Manifestări de dependenţă:
 Ortopnee - poziţie forţată, bolnavul stând şezând cu braţele atârnate pe
lângă corp
 Apnee - oprirea respiraţiei
 Bradipnee - reducerea frecvenţei respiraţiei
 Tahipnee - creşterea frecvenţei respiraţiei
 Hiperventilaţie - pătrunderea unei cantităţi de aer mai mare în plămâni
 Hipoventilaţie - pătrunderea unei cantităţi de aer mai mici in plamani
 Hemoptizie - hemoragie exterioarizată prin cavitatea bucală provenind de la
nivelul căilor respiratorii şi plămâni
 Vomica –eliminarea masiva pe cale bronsica a continutului unei colectii din
materialul patologic din parenchimul pulmonar( abces,TBC,chist hidatic)
sau din organele invecinate( abces hepatic,mediastin). Pacientul prezinta
durere toracica intense,tuse nestapanita,dispnee pana la asfixie ,zgomate
respiratorii si eliminarea unei mari cantitati de material patologice poate fi
 puroi(TBC, abces pulmonar) sau lichid clar in care exista vezicule si
membrane hidatice(chist hidatic). Se elimina 100-1000 ml de material
patologic si raman cavitati intratoracice(caverne)
 Spută - amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic formate din mucus,
puroi, sânge, celule descuamate (celule exfoliate de la suprafaţa pielii)
 Dispnee Cheyne-Stokes - respiraţie din ce în ce mai frecventă ajunsă la un
grad maxim după care scade şi este urmată de apnee (insuficienta
ventriculara stanga,ateroscleroza cerebral,hipertensiune intracraniana)
 Dispnee Kusmaul - o inspiraţie urmată de o expiraţie forţată, apnee (acidoza
diabetic,uremica,intoxicatia cu alcool metilic)
 Respiratia Biot – respiratie cu amplitudine si frecventa complet neregulata
cu pauze apneice care survin variabil( encefalite,meningo-encefalite,stari
agonale)
 Cianoză - tegumente vienete la nivelul extremităţilor, mâinii, nas, gură
 Wheezing-expiratie suieratoare
3. Obstrucţia căilor respiratorii - poate fi produsă de procese inflamatorii ale
căilor respiratorii dar şi de prezenţa unor corpi străini, pătrunşi accidental în căile
respiratorii, deformări ale nasului.
Manifestări de dependenţă:
 Epistaxis - hemoragie nazală
 Deformări ale nasului - deviaţia de sept şi traumatisme
 Strănut (expiraţie forţată)
 Secreţii abundente nazale
 Tuse
 Cornaj (Zgomot patologic produs de trecerea aerului prin căile respiratorii (laringe, bronhii,
trahee), îngustate din cauza unor leziuni, a unor infecții ; sforait)
 Tiraj(este o depresiune anormala a peretului toracic, vizibila fie deasupra sternului,
fie dedesubtul lui, la inaltimea spatiilor intercostale, in cursul inspiratiilor puternice)
Intervenţiile asistentei la pacientul cu deficienţe respiratorii
 Pacientul să repire liber pe nas
- intervenţii la nivelul nasului: îndepărtează secreţiile nazale, umezeşte
aerul din încăpere, asigură un aport suficient de lichide pe 24 de ore
 Pacientul să nu devină sursă de infecţie
- educă pacientul să folosească batista individuală, de unică
folosinţă
- educă pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale
 Oprirea epistaxisului
- aşează pacientul în sezut
- comprimă cu policele pe nara care sângerează timp de 5-10
minute
- aplică comprese reci pe nas, frunte şi ceafă
- recomandă pacientului să nu sufle nasul

Pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre

- umezeşte aerul din încăpere
- recomandă pacientului repaus vocal absolut
- favorizează modalităţi de comunicare non-verbală
 Pacientul să înghită fără dificultate
- recomandă gargara, alimentează pacientul cu lichide călduţe
 Pacientul să prezinte rezistenţă crescută faţă de infecţii
- învaţă pacientul să evite schimbările de temperatură şi aglomeraţiile
 Pacientul să fie echilibrat psihic
- învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare şi pregăteşte psihic
pacientul în vederea oricărei tehnici la care va fi supus
- pregăteşte pacientul psihic în vederea aplicării tehnicilor de îngrijire şi
în vederea aspirării secreţiilor bronşice
- învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare şi pregăteşte psihic
pacientul în vederea oricărei tehnici la care va fi supus

În vederea executării unor îngrijiri potrivite fiecărui pacient, asistentul

trebuie să ştie să aplice mai multe metode de acţiune care să uşureze
suferinţele persoanelor bolnave şi să-i asigure un plus de comfort şi o stare de
bine. Executarea îngrijirilor constituie un moment potrivit pentru asistentul
care vrea să înveţe să informeze pacienntul asupra problemei sale de sănătate
asupra tratamentului ori despre obiceiurile de viaţă mai putin potrivite
pentru satisfacerea nevoii fundamentale.
Învăţarea pacientului este un act de îngrijire esenţial şi necesar.

Exemple diagnostic de ingrijire:

Alterarea ventilatiei pulmonare din cauza obstructiei cailor respiratorii manifestata
prin dispnee,vorbire greoaie,fatigabilitate.
Alterarea functiei respiratorii din cauza durereii manifestata prin
tahicardie,agitatie,respiratie superficiala.
Alterarea capacitatii de a mentine curate caile respiratorii din cauza infectiei
manifestata prin tuse,sputa, cianoza.

Diagnostice de îngrijire/nursing conform NANDA

1. Eliberarea ineficientă a căilor respiratorii

Cauze/Factori de legătură:
– spasmul bronhiilor;
– retenţia de secreţii.

Semne/Caracteristici definitorii:
– wheezing;
– tahipnee;
– dispnee, apnee;
– cianoză.

Planul de îngrijire
Obiectiv:
– Pacientul să-şi menţină căile respiratorii permeabile
Intervenţiile asistentului medical:
– Eliberarea căilor respiratorii prin aspirare.
– Monitorizarea amplitudinii respiraţiei, frecvenței şi ritmului respirator.
– Auscultația sunetelor respiratorii.
– Încurajarea pacientului să se hidrateze.
– Administrarea oxigenului și a tratamentului conform indicației medicului.

2. Intoleranţa la activitate

Cauza/Factor de legătură:
– deficit de oxigen

Semne/Caracteristici definitorii:
– oboseală;
– limitarea activității fizice;
– paliditate;
– dispnee.
Planul de îngrijire
Obiectiv:
– Pacientul să respire şi să se mobilizeze normal.

Intervenţiile asistentului medical:

– Determinarea cauzei oboselii.
– Supravegherea respiraţiei, apariției dispneei, palidităţii.
– Ajută pacientul să aleagă activităţile pe care le poate executa.
– Monitorizează respiraţia în timpul activităţii şi intervine în caz de nevoie.

3. Deficit de cunoștințe
Cauza/Factor de legătură:
– Lipsa informațiilor.

Semne/Caracteristici definitorii:
– necunoașterea factorului declanșator;
– nerespectarea normelor de igienă;
– stare de rău astmatic, criză astmatică;
– apariția complicațiilor: pneumotorax spontan, atelectazia pulmonară,
bronșiectazii, emfizem pulmonar.

Planul de îngrijire
Obiective:
– Dezvoltarea cunoaştințelor pacientului despre astmul bronșic şi conduita în
timpul crizei de astm bronșic, cum poate fi evitată, complicații.

Intervenţiile asistentului medical:

– Educă pacientul despre metodele prevenirii crizei de astm: evitarea factorilor
declanșatori, administrarea tratamentului.
– Îi explică pacientului factorii favorizanţi şi factorii de risc ai astmului bronșic.
– Învață pacientul cum să procedeze în cazul apariției crizei de astm acasă.

4. Anxietatea
Cauze/Factori de legătură:
– modificările stării de sănătate;
– situații de criză.

Semne/Caracteristici definitorii:
– anxietate;
– agitație.
Planul de îngrijire
Obiective:
– Pacientul să îşi poată controla anxietatea.
– Pacientul să aibă semnele vitale în limite normale.
– Pacientul să exprime o stare relaxată.

Intervenţiile asistentului medical:

Intervenţiile asistentului medical:

– Ascultă pacientul.
– Îi explică procedurile.
– Instruiește familia pacientului să se implice fizic și psihologic în cazul declanșării
crizelor de astm bronșic ale acestuia.
– Îl instruiește pe pacient cum să își controleze respirația și poziția corpului.

B. CIRCULAŢIA
Este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor
sangvine, având drept scop transportul substanţelor nutritive şi a O2 la ţesuturi, dar
şi transportul produşilor de catabolism (proces de degradare) de la ţesuturi la
organele excretoare.
Un rol important îl deţin sângele şi limfa cuprinse în sistemul circulator şi inimă în
condiţii de integritate anatomică şi funcţională (pulsul şi tensiunea).
Asistentul medical supraveghează circulaţia prin urmărirea pulsului şi a tensiuni
arteriale.
I. Independenţa în satisfacerea circulaţiei
1. PULSUL reprezintă expansiunea ritmică a arterelor pe un plan osos şi este
sincron cu sistola ventriculară.
Factorii care influenţează pulsul
 F. biologici
vârsta - la copii mici frecvenţa este mai mare decât la adult şi vârstnic
înălţimea corporală - persoanele scunde au frecventa pulsului mai mare
somnul - frecvenţa este mai redusă în timpul somnului
alimentaţia - în timpul digestiei, frecvenţa creşte
efortul fizic - creşte frecventa
 F. psihologici
emoţiile: plânsul, mania determină creşterea pulsului
 F. sociali
prin concentraţia de O2 în aerul inspirat este influenţat pulsul.
Manifestările de independenţă
- Frecvenţa - numărul de pulsaţii pe minut
la nou-născut 130-140
la copil mic 100- 120
la 6-12 ani 75-110
adolescent 60-100
la adult 60-80
la vârstnic 80-90
- Ritm - pauzele dintre pulsaţii sunt egale
Amplitudine - cantitatea de sânge existent în vase: este mai mare cu cât vasele de
sânge sunt mai aproape de inimă; la arterele simetrice volumul pulsului este egal
- Tensiunea pulsului este determinată de forţa necesară în comprimarea artere
- Celeritatea - viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile
- Coloraţia tegumentelor a tegumentelor inclusiv a extremităţilor şi tegumentele să
fie calde.
 .
Artera pedioasa

Palpăm artera tibială posterioară

1. Palpăm artera în spatele maleolei interne
2. TENSIUNEA ARTERIALĂ reprezintă presiunea exercitată de sângele
circulant asupra pereţilor arteriali
Factori deteminanţi
- debitul cardiac
- forţa de contracţie a inimi
- elasticitatea şi calibrul vaselor
- vâscozitatea sângelui
Tensiunea arterială scade de la centru spre periferie.
Factorii care influenţează tensiunea arterială
 F. biologici
vârsta - la copil este mai mică, creşte odată cu vârsta se stabilizează la adult, creşte
uşor la vârstnic
somnul - în timpul somnului, tensiunea este mai mică decât în perioada de veghe
activitatea - diurnă, produce o creştere a T.A. la fel şi la efortul fizic, cu revenire
după încetarea efortului.
 F. psihologici
emoţiile, anxietatea determină creşterea T.A
F. sociologici
frigul produce vasoconstricţie (îngustarea vaselor de sânge) si produce cresterea
TA
- Manifestări de independenţă
T.A se obţine în timpul sistolei ventriculare
T.A max T.A min
1-3 ani 75-95 50-60
4-11 ani 90-110 60-65
12-15 ani 100-120 60 75
la adult 115-139 75-89
la varstnic 150 90
Definiţa şi clasificarea valorilor TA (mmHg)
Categorie Sistolică Diastolică

Optimă 120 60- 79

Normală 120–129 80–84

Normal crescută 130–139 85–89

Grad 1 de hipertensiune (uşoară) 140–159 90–99

Grade 2 hipertensiune (moderată) 160–179 100–109

Grade 3 hipertensiune (severă) > 180 > 110

T.A diferenţială reprezintă T.A max - T.A min

Intervenţile asistentei pentru menţinerea independenţei în satisfacerea
nevoiii de a avea o bună circulaţie
- educă pacientul;
- asigură condiţii igienice în încăpere (aerisirea);
- menţinerea tegumentelor curate şi integre;
- alimentaţia echilibrată fără grăsimi şi sodiu în exces;
- evitarea tututnului şi consumului de alcool;
- evitarea sedentarismului;
- îl învaţă să poarte îmbrăcăminte lejeră care să nu stânjenească circulaţia.
II. Dependenţa în satisfacerea nevoii

Circulaţie inadecvată
Surse de dificultate care determină nesatisfacerea nevoii de a avea o bună
circulaţie:
 S. de ordin fizic: alterarea muşchiului cardiac, a pereţilor arteriali, venoşi,
obstrucţii arteriale şi supraîncărcarea inimii;
 S. de ordin psihologic: stresul, anxietatea;
 Lipsa cunoaşterii: cunoştinte insuficiente despre alimentaţia echilibrată, despre
sine şi despre obiceiurile dăunătoare.

Manifestări de dependenţă
 Tegumente modificate:
 Reci, palide
 Cianotice
 Modificări de frecvenţă a pulsului
 Tahicardie
 Bradicardie
 Modificări de volum al pulsului
 Puls filiform ( P. cu amplitudine foarte mica, greu perceptibil, care da senzatia unui fir cu discrete ondulatii
la palpare.)
 Puls asimetric (diferenţa între forţa pulsului pe partea dreaptă faţă de partea stângă, măsurată la nivelul
aceleaşi artere.)

 Modificări de ritm al pulsului

 Puls aritmic (tulburari de ritm si conducere)
 Puls dicrot(pe langa pulsatia sistolica se percepe si unda dicrotica diastolica)
Modificări ale tensiunii arteriale
 Hipertensiune arterială
 Hipotensiune arterială
 Hipoxemie(aport insuficient de oxigen in sangele arterial), hipoxie.(aport
insuficient de oxigen la nivel cerebral)
Intervenţiile asistentei la pacientul cu circulaţie inadecvată
 pacientul să prezinte circulaţie adecvată
- să întrerupă consumul de tutun şi alcool
- să aibă alimentaţie bogată în fructe, legume
- să reducă grăsimile şi sarea
- administrează medicaţia prescrisă de medic
- urmăreşte efectul medicamentelor (monitorizează pacientul)
- aplică tehnici de favorizare a circulaţiei; exerciţii active, pasive, la pat, în limita
în care le poate face pacientul
 pacientul să fie echilibrat psihic
- informează pacientul aupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care
poate să-l depună, asupra importanţei continuării tratamentului medicamentos
Rolul asistentei în măsurarea funcţiilor vitale.
- se pregăteşte materialul şi instrumentarul corespunzător şi în stare de
funcţionare
- se pregăteşte pacientul din punct de vedere fizic, poziţie corespunzătoare, în
acelaşi timp comodă
- se pregăteşte psihic pacientul, explică tehnica şi îl convinge de necesitatea
efectuării ei şi îi solicită cooperarea
- se asigură condiţii de microclimat care să nu îi influenţeze funcţiile vitale
- să cunoască variaţiile normale ale funcţiilor vitale în functie de sex şi vârstă
- să respecte frecvenţa de evoluare a funcţiilor vitale în raport cu starea
pacientului
Observarea şi măsurarea respiraţiei
- Scopul: evaluarea funcţiilor respiratorii a pacientului sunt un indiciu al evoluţiei
bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al progresului
- Elemente de apreciat: tipul respiraţiei, amplitudinea, ritmul, frecvenţa
- Materiale necesare: ceas cu secundar, creion de culoare verde, foaie de
temperatură
- Intervenţiile asistentei
Se aşează pacientul în decubit dorsal, fără a-i explica tehnica, plasarea manii cu
faţa palmară pe suprafaţa toracelui, numărarea inspiraţiilor timp de 1 min,
consemnarea valorii obţinute printr-un punct de foaia de temperatură. Fiecare linie
orizontală este egală cu 1 respiraţie.
Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei. Pe
alte documente se poate nota cifric.
Valori normale 16-18respiraţii/min
Aprecierea celorlalte elemente ale funcţei respiratorii se face prin simpla observare
a mişcărilor respiratorii.

Măsurarea pulsului
- Scopul: evaluarea funcţiei cardiovasculare
- Elemente de apreciat: ritmicitatea, frecvenţa, celeritatea, ampiltudinea
- Locuri de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos: artera radială, femurală, carotida, temporală,
pedioasă.
- Materiale necesare: ceas cu secundar, creion roşu
- Intervenţiile asistentei
Pregătirea psihică a pacientului,
repaus fizic şi psihic 10-15min,
spălarea pe mâini,
reperarea arterei,
fixarea degetelor palpatoare (2-3 degete) pe traiectul arterei, exercitarea unei
presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor,
numărarea pulsaţiilor timp de 1 min,
consemnarea valorii obţinute printr-un punct (pix sau creion rosu)pe foaia de
temperatură iar fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii.
Unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie.
Valori normale: 76-80 bătăi/minut.
Masurarea si notarea T.A.
Material necesare: tensiometru,stetoscop biauricular,pix albastru,foaie de
temperatura
Pregatirea pacientului psihica prin explicarea necesitatii tehnicii si fizica ,15
minute repaus ,ideal la 3 ore dupa masa
Brat-artera brahiala
Se aseaza bratul in pozitie comoda
Se indeparteaza hainele
Se aplica strans manseta,se fixeaza membrane stetoscopului pe artera humerala,sub
marginea inferioara a mansetei,se pun olivele in urechi
Se pompeaza aer in manseta pneumatica pana la disparitia ultimei unde pulasatile
Se decomprima usor si se determina zgomotul produs de prima si ultima unda
pulsatile

Exemple diagnostic de ingrijire:

Intoleranta la activitate fizica din cauza activitatii cardiace deficitare manifestata
prin oboseala,confuzie,dureri expiratorii,vertij.
Alterarea acuta a perfuziei tisulare datorita afectarii vaselor sanguine manifestata
prin scaderea temperaturii tegumentelor,modificari tegumentare.
Exces de volum lichidian cauzat de insuficienta cardiaca manifestat prin
HTA,dispnee de efort,edeme,crestere in greutate.

Perfuzie tisulara –monitorizare prin reumplere capilara timp de15 secunde cu

valoare ,2 sec
Diagnostic de nursing conform NANDA pentru Hipertensiunea arterială
Scăderea capacităţii sistolice a inimii
Cauze/Factori de legatură
− creșterea rezistenței vasculare şi a vasoconstricției;
− ischemie miocardică;
− hipertrofie / rigiditate ventriculară;

Semne/Caracteristici definitorii
− tensiune arterială mai mare de 139/89 mmHg;
− tahicardie;
− aritmie;
− cefalee;
− dispnee;
− tegumente reci, paloare.
Plan de îngrijire
Obiectivele pacientului
− Stabilizarea tensinunii arteriale în intervalul acceptabil individual.
− Menţinerea ritmului şi frecventei cardiace în limite normale.
− Participarea la activități care previn stresul, activități echilibrate și un
planificarea odihnei.

Intervenţiile asistentului medical

− Verifica datele de laborator ( marcări cardiaci, analize complete de sânge,
electroliţi, ureea, azotul, creatinina serică, enzimele cardiace pentru a identifica
factorii ce contribuie la scăderea capacităţii sistolice a inimii. Compararea valorilor
oferă o imagine mai completă a implicării vasculare. Hipertensiunea arterială
severă este clasificată la adult ca o creștere a presiunii diastolice peste 110
mmHg, iar hipertensiunea arterială sistolică este un factor de risc stabilit pentru
boala cerebrovasculară și boala cardiacă ischemică, când presiunea diastolică este
ridicată.
− Evaluează şi notează pulsul central şi periferic deoarece frecvenţa,
amplitudinea, ritmul şi celeritatea măsurate la carotidă, radial, femural, pedios
pot arăta atât o vasoconstricţie cât şi o congestie venoasă.
− Evaluează respiraţia pacientului deoarece prezența weezing-ului şi a
cracmentelor poate indica congestie pulmonară secundară unei insuficienţe
cardiace.
− Observă culoarea, umiditatea şi temperatura tegumentelor dar şi reumplerea
capilară, deoarece prezenta palorii, tegumente reci şi întârzierea reumplerii
capilare se pot datora vasoconstricţiei sau decompensării cardiace.

− Evaluează edemele deoarece acestea pot indica insuficienta cardiacă, renala sau
tulburări vasculare.
− Evaluează oboseala extremă, intoleranţa la efort, transpiraţii ale extremităţilor,
dispneea.
− Asigură un climat liniştit, fără stres, stimuli externi, fără vizitatori.
− Asigură odihna pacientului.
− Administrează medicaţia prescrisă:
− Diuretice – considerate medicaţie de prima linie în HTA stadiul1 şi 2 şi pot fi
folosite împreună cu beta blocanţi potenţând efectul acestora.
− Propanolol, metoprolol, carvedilol – beta blocanţi pentru pacienţii ischemici şi
obezi.
− Nifedipin, verapamil, amlodipin/valsartan – pentru tratarea hipertensiunii
severe
− Monitorizează răspunsul la medicaţia de control a tensiunii arteriale .
− Asigură, conform prescripţiei, regim desodat hipolipidic.