Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“VASILE ALECSANDRI”-FOCŞANI
DISCIPLINA: NURSING
TEMA:
RESPIRAŢIA
ÎNTOCMIT:
VIORICA CROITORU
ANUL IB- AMG
RESPIRAŢIA
-NEVOIA DE A RESPIRA ŞI A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE-
Respiratia reprezintă functia prin care se asigura aportul de oxigen necesar proceselor de
oxidare din organism şi eliminarea dioxidului de carbon rezultat
din metabolismul celular.
Manifestări de dependenţă
Ortopnee – respiratie dificila in decubit dorsal ce determina pacientul sa adopte poziţie forţată-
şezând cu braţele atârnate pe lângă corp sau sprijinandu-se pe genunchi; această poziţie este
adoptată pentru a permite dilatarea cutiei toracice, deci favorizează respiraţia.
Apnee – oprirea respiraţiei;
Bradipnee – respiraţie cu ritm respirator rar, frecvenţă respiratorie scăzută, 8-12 resp/min.,
ampli¬tudine crescută, inspiraţiile sunt profunde, însoţite de tiraj şi cornaj.
Poate fi :
– inspiratorie- conditionata de reducerea calibrului cailor respiratorii;
– expiratorie- determinata de obstacole care impiedica expulzarea aerului din plamani se
caracterizeaza prin: expir prelungit, penibil , usor suierator si profund, , insotit de tiraj si cornaj.
Pacientul are trunchiul inclinat inainte;
– mixta- predominanad una din forme, in functie de cauza declansatoare.
Tahipnee – creşterea frecvenţei respiraţiei respiraţie cu creşterea frecvenţei mişcărilor
respiratorii peste 40 resp/min; amplitudine scăzută, respiraţie superficială şi ritmică; suprafaţa
respiratorie redusă, reprezintă cauza;este întâlnită în majoritatea bolilor pleuro-pulmonare,
cardio-vasculare, anemii, stări toxico-infecţioase, afecţiuni intra-abdominale cu efect de masă
asupra bazei plămânilor (sarcină, ascită, meteorism).
Amplitudine modificată – respiraţie superficială sau profundă.
Hiperventilaţie – pătrunderea unei cantităţi mari de aer în plămâni caracterizata prin respiratii
profunde si prelungite.
Hipoventilaţie – pătrunderea unei cantităţi mici de aer în plămâni caracterizata prin respiratie
superficiala.
Tuse – expiraţie forţată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreţii acumulate
Hemoptizie – hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală prin tuse, provenind de la nivelul
căilor respiratorii – plămâni (sputa rosie , spumoasa, aerata)
Mucozităţi (spută)– amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic, formate din mucus, puroi,
sânge, celule descuamate.
Dispnee de tip Cheyne-Stokes – respiraţie din ce in ce mai frecventă , ajunsă la un grad maxim
după care frecvenţa scade treptat şi este urmată de o perioadă de apnee. Ciclul se reia.
Dispnee Kussmaul- inspiraţie lungă urmată de o expiraţie forţată, apnee. Ciclul se reia.
Zgomote respiratorii – raluri– zgommote intermitente produse prin trecerea aerului circulant
de-a lungul unei acumulari de secretii in bronhiole si alveole
Cianoză – tegumente de culoare albastruie- vinetie la nivelul extremităţilor: nas, buze, lobul
urechii, unghii
Tiraj – depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru, intercostal.
Cornaj – zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la distanţă.
Wheezing – expiratie suieratoare
Sughiţ – respiratie modificata fara control constient( inspiratie brusca, zgomotoasa si repetata
datorita unor spasme repetate ale diafragmului). De obicei este asociat cu procese mediastinale.
Căscatul – inspiratie fortata prelunga, cu gura larg deschisa si care arata o insuficienta oxigenare
cerebrala.
Strănut – a elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție
involuntară a mușchilor expiratori