RESPIRATIA

Respiratia reprezinta nevoia fiintei umane de a capta oxigenul

din mediul inconjurator si de a elimina dioxidul de carbon.

NEVOIA DE A RESPIRA
Independenţa în satisfacerea nevoii de a respirea
este determinată de menţinerea integrităţii căilor
respiratorii şi a muşchilor respiratori, de
funcţionarea lor eficientă.
 Scop- evaluarea functiei respiratorii ,reprezinta un
indiciu al evolutiei bolii,al aparitiei complicatiilor,si al
prognosticului.   
  Respiraţia normală - EUPNEEA – se desfăşoară
fără efort în mod silenţios iar mişcările cutiei
toracice sunt simetrice , ritmice, puţin vizibile.

FACTORII (care influenţează satisfacerea nevoii de a

respira):
 Factori biologici
 Vârsta la copii > adult (N-N 45 r/min,adult18r/min) ;
 Sexul (femei 18 r/min, barbati 16 r/min)
 Statura (la persoanele mai scunde > persoanele mai
înalte );
 Somnul (in somn, frecvenţa < decât în timpul stării
de veghe);
 Postura    (poziţia corectă a toracelui permite
expansiunea plămânului);
  Alimentaţia (influenţează menţinerea
umidităţii căilor respiratorii şi prin aportul de
glucoză , favorizează o bună funcţionare a
diafragmei şi a celorlalti muşchi respiratori);
 Exerciţiul fizic (persoanele neantrenate dau
semne de oboseala la un efort mai mic decât
cele antrenate);
 Factori psihologici (emoţiile influentează
frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei);

 Factori sociologici (mediul ambiant):

Procentajul adecvat de oxigen (21%) din aerul
atmosferic favorizează respiraţia. Mediul poluat,
încărcat cu particule microbiene, chimice
influenţează negative respiraţia.
Umiditatea aerului inspirat de 50-60% creează un
mediu confortabil    climatul influenţează
frecvenţa respiraţiei (căldura, frigul, vântul,
altitudinea);
Locul de munca    prin poluare chimică sau
microbiana devine un mediu nefavorabil bunei
respiraţii.
MANIFESTĂRI DE INDEPENDENŢĂ
 Frecvenţa respiraţiei
      reprezintă numărul de respiraţii /minut
      este influenţată de vârstă şi de sex:
- la nou născut 30 – 50 r/min
- la 2 ani 25 -35 r/min
- la 12 ani 15 – 25 r/min
- adult 16 -18 r/min
- vârstnic 15 -25 r/min

 Amplitudinea: respiraţia este profundă sau

superficială;
 Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii;
 Zgomotele respiratorii: respiraţie liniştită – normal;
în somn devine mai zgomotoasă (sforăit);
 Simetria mişcărilor respiratorii: ambele
hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi
coborâre;
 Tipul de respiraţie:
- costal superior: la femei
- costal inferior: la bărbat
- abdominal:întâlnit la copii şi vârstnici;
 Mucozitati: mucoasa respiratorie este umedă,
secreţii reduse,transparente, dense;
  Tusea: este un fenomen de protecţie al
organismului.

INTERVENTIILE ASISTENTEI MEDICALE PENTRU

MENŢINEREA INDEPENDENŢEI ÎN SATISFACEREA NEVOII
 Explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului;
 Invaţă pacientul să facă:
      - exerciţii respiratorii
- exerciţii de mers, de relaxare.
- Să aibă posturi adecvate, care să favorizeze respiraţia
- Să înlăture obiceiurile dăunătoare – îmbrăcăminte
strâmtă, tabagism, mese copioase.

DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII

SE MANIFESTĂ PRIN:
 Alterarea vocii
 Dispneea
 Obstrucţia căilor respiratorii
ALTERAREA VOCII
  cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor
respiratorii superioare
MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
 Disfonie=manifestă sub forma de răguşeală, voce stinsă,
voce aspră;
 Afonie=imposibilitatea de a vorbi;
Senzaţie de sufocare=lipsa de aer

DISPNEEA
 se manifestă ca o respiraţie anevoioasă;
 este provocată de numeroase cauze:
- boli ale inimii
- boli ale plămânului
- boli ale cailor respiratorii superioare;
 aerul pătrunde cu greutate în plămân, având
drept consecinţă oxigenarea defectuoasă a
ţesuturilor şi acumularea de CO2 în sânge;
pacientul este anxios.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ
 Ortopnee poziţie forţată, cu braţele atârnate pe lângă
corp,bolnavul stând şezând – poziţie în care poate respira;
 Apnee: oprirea respiraţiei;
 Bradipnee: reducerea frecvenţei respiratorii;
 Tahipnee:creşterea frecvenţei respiratorii;
 Amplitudine modificată: respiraţie superficială sau
profundă;
 Hiperventilaţie: pătrunderea unei cantităţi mari de aer în
plămân;
  Hipoventilaţie: pătrunderea unei cantităţi mici de aer în
plămân,la nivelul extremităţiilor: nas, buze, lobul
urechii,unghii.

Tuse:expiraţie forţată;
 Hemoptizie: hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală,
provenind din căile respiratorii;
 Mucozităţi (sputa): amestec de secreţii din arborele
traheobronşic, formate din mucus, puroi, sânge, celule
descuamate
 Dispnee Cheyne- Stokes-respirații cu amplitunidi crescand pană
la apnee,ce durează 10-20 secunde

 Dispnee Kusmaul-respirație in 4 timpi a inspirației

profunde ,urmata de o scurtă pauză si o expirație scurtă-
zgomotoasă,după care urmează o alta pauză.
  Biot-miscari respiratoria normale intrerupte de perioade de
apnee de 15-20 secunde.

 Zgomote respiratorii: sunt de diferite tipuri

- crepitante
- ronflante
- sibilante
Cianoza:tegumente albastru-vineţii

OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII

Manifestări de dependenţă:
 respiraţie dificilă pe nas: bolnavul respiră pe gură;
  secreţii abundente nazale:împiedică respiraţia;
 epistaxis: hemoragie nazală;
 deformări ale nasului:deviaţie de sept,
traumatisme;
 strănut: expirare forţată;
 aspiraţie pe nas: smiorcăit;
 cornaj: zgomot inspirator cu caracter de
şuierătură, auzibil de la distanţă;
 tiraj: depresiune inspiratorie a părţilor moi ale
toracelui suprasternal, epigastru, intercostal;
 tuse: uscată sau umedă persistentă.

OBIECTIVE ŞI INTERVENŢII ALE ASISTENTEI MEDICALE

 Pacientul să respire liber pe nas: îndepărtarea
secreţiilor nazale, aport de lichide, umezirea aerului
din încăpere, aspirarea secreţiilor;
 Pacientul să nu devină sursa de infecţie: folosirea
batistei
individuale, de unică folosinţă pentru a nu disemina
secreţiile;
 Oprirea hemoragiei nazale (epistaxis): pacientul în
poziţie
şezând, capul în hiperextensie, comprimarea cu
policele a nării care sângerează timp de 5-10 minute,
aplicarea de comprese reci pe frunte, nas sau ceafă,
introducere de gelaspon, tampoane îmbibate în soluţie
hemostatică (apă oxigenată, adrenalină1%),pacientul
nu-si va sufla nasul;
 Pacientul să prezinte mucoase respiratorii umede şi
integre la
nivelul faringelui şi laringelui): se umezeşte aerul
din încăpere, repaus vocal absolut, comunicare
nonverbala
 Pacientul să înghită fără dificultate: întreruperea
alimentaţiei solide (lichide călduţe, gargară cu soluţii
antiseptice;
 Pacientul să fie echilibrat psihic: pregătirea pentru tehnici
de îngrijire, explorare;

 Pacientul să prezinte rezistenţă crescută faţă de

infecţii,evitarea aglomeraţiei, a schimbărilor bruşte de
temperatură, alimentaţie echilibrată;
 Să prezinte căi respiratorii permeabile şi o bună respiraţie la
nivelul plămânilor, bronhiilor asigurare cu aer curat, stare de
confort, umidificare, poziţie corespunzătoare pentru
intervenţii, aspirare secreţii, administrarea medicaţiei
prescrise de medic: antitusive, expectorante,
bronhodilatatoare, decongenstionante.

Observarea și măsurarea respirației

Scop-evaluare functiei respiratoria a pacientului fiind un
indiciu al evolutiei bolii,al aparitiei unor complicatii si al
prognosticului.
Elemente de apreciat
-tipul respiratiei
-amplitudine a miscariilor respiratoria
-ritmul
-frecventa

Materiale necesare
-ceas cu secundar
-pix de culoare verde
-carnet de adnotari personale
 -foaie de temperature

Interventiile asistentei
-asezarea pacientului in decubit dorsal fara a explica tehnica
ce urmeaza a fi efectuata
-plasarea mainii cu fata palmara pe suprafata toracelui

https://youtu.be/-WUK7VEJA9I