Studiul nevoilor fundamentale după modelul

Virginia Henderson:
a respira, a avea o bună circulaţie.

As. Gîndilă Emanuela

 A. RESPIRAȚIA
•Respiraţia reprezintă nevoia fiecărei fiinţe umane de
a capta oxigenul din aer, necesar proceselor de oxidare
din organism, şi de a elimina dioxidul de carbon
rezultat din arderile celulare.
I. INDEPENDEȚA ÎN SATISFACERERA
NEVOII
Este determinată de menținerea integrității căilor respiratorii și a mușchilor
respiratori, de funcționarea lor eficientă.
Etapele respirației:
a) Ventilația – pătrunderea aerului cu oxigen în plămâni și eliminarea
aerului încărcat cu CO2.
Are doi timpi: inspirația și expirația.
Este influențată de:
-permeabilizarea căilor respiratorii,
-concentrația de O2 în aerul respirat,
-maturitatea centrului respirator bulbar,
-expansiunea cutiei toracice.
 Etapele respirației:
b) Difuziunea gazelor – este procesul prin care oxigenul din alveole
trece în capilarele perialveolare, iar dioxidul de carbon trece din
capilarte în alveole.
Este influențată de :
-diferența de presiune a O2 în aerul alveolar și concentrația de O2 din
sânge,
-starea peretelui alveolar,
-mărimea suprafeței alveolare.
 Etapele respirației:
c). Etapa circulatorie – constă în conducerea O2 prin vasele
arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi, prin vasele
venoase, la plămân, pentru a se elimina.
Este influențată de:
-cantitataea de Hemoglobină (Hgb) din sânge
-debitul cardiac
-numărul de hematii
-permeabilitatea rețelei periferice arteriale
d). Etapa tisulară: reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi
tesuturi
https://www.google.com/search?q=breathing+system+function&sca_esv=567993882&biw=1920&bih=955&tbm=vid&sxsrf=AM9HkKkeltEte-1Yntwnk_UJU
CMP_thhvA%3A1695556709010&ei=ZSQQZY0R0IH27w_8-LmQBQ&oq=breathing+sys&gs_lp=Eg1nd3Mtd2l6LXZpZGVvIg1icmVhdGhpbmcgc3lzKgIIA
TIIEAAYywEYgAQyCBAAGMsBGIAEMggQABjLARiABDIIEAAYywEYgAQyCBAAGMsBGIAEMggQABjLARiABDIIEAAYywEYgAQyCBAAGMsB
GIAEMggQABjLARiABDIIEAAYywEYgARIxFZQjwNYsUdwAXgAkAEEmAGvAaABwhmqAQQwLjI1uAEDyAEA-AEBqAICwgIHEAAYigUYQ8ICBR
AAGIAEwgIEECMYJ8ICBxAjGOoCGCfCAgsQABiABBixAxiDAcICCxAAGIoFGLEDGIMBwgIIEAAYgAQYsQPCAgcQABiABBgKiAYB&sclient=gws-
wiz-video#fpstate=ive&vld=cid:c3f333d9,vid:UTR1IsX55dc,st:0
Factori care influenţează satisfacerea nevoii de a respira:

 Factorii biologici: vărsta, sexul, statura, somnul, postura, alimentaţie,

exerciţiul fizic.
 Factorii psihologici: emoţiile
 Factorii soaciologici: mediul ambiant, climatul, locul de muncă.
 MANIFESTĂRI DE INDEPENDENȚĂ:
• Frecvența - reprezintă numărul de respiraţii pe minut -
este influenţată de vârstă şi sex
la nou-născut - 30-50 r/min
la2 ani - 25-35 r/min
la 12 ani - 15-25 r/min
adult -16-18 r/min
vârstnic - 15-25 r/min
 MANIFESTĂRI DE INDEPENDENȚĂ (2)
• Amplitudinea - este dată de volumul de aer care pătrunde şi se
elimină din plămân la fiecare respiraţie. Din acest punct de vedere
respiraţia poate fi profundă sau superficială;
• Ritmul -reprezintă pauzele egale dintre respiraţii, deci, respiraţia este
ritmică
• Zgomotele respiratorii- normal, respiraţia este liniştită; în somn,
devine mai zgomotoasă (sforăit);
• Simetria mișcărilor respiratorii:- ambele hemitorace prezintă
aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în timpul inspiraţiei şi expiraţiei;
 MANIFESTĂRI DE INDEPENDENȚĂ (3)
• Tipul de respirație: - sunt trei tipuri de respiraţie:
- costal superior, întâlnit la femeie, prin ridicarea părţii superioare a cutiei toracica,
datorită măririi diametrului anteroposterior în timpul inspiraţiei;
- costal inferior, întâlnit la bărbat, prin mărirea diametrului lateral al cutiei toracica;
- abdominal, întâlnit la copii şi vârstnici, prin mărirea diametrului vertical al cutiei
toracice;
• Mucozități: - mucoasa respiratorie este umedă, secreţii reduse, transparente,
dense;
• Tusea: - reprezintă o expiraţie forţată, prin care se elimină secreţiile din căile
respiratorii; este un fenomen de protecţie al organismului.
 Intervențiile asistentei pentru menținerea
independenței în satisfacerea nevoii:
• explorează deprinderile de respiraţie ale pacientului
• învaţă pacientul:
- să facă exerciţii respiratorii
- să facă exerciţii de mers, de relaxare
- să aibă posturi adecvate, care să favorizeze respiraţia
-să înlăture obiceiurile dăunătoare (îmbrăcăminte strâmtă, tabagism,
mese copioase)
II. DEPENDENȚA ÎN SATISFACEREA
NEVOII
• Surse de dificultate, care determină nesatisfacerea nevoii de a
respire
- Surse de ordin fizic:--alterarea mucoasei nazale, faringiene,
bronşice, traheale sau parenchimului pulmonar; tabagism;
- obstrucţia căilor respiratorii; obezitatea; bandaje
toracică; dezechilibru hidroelectrolitic; durere;
- Surse de ordin psihologic: - anxietate, stress, situații de criză
- Surse de oridn social: - aerul poluat, umed; altitudinea înaltă
- Lipsa cunoașterii: -- cunoaşterea de sine; cunoaşterea mediului
ambiant; - cunoaşterea altor persoane.
• În satisfacerea nevoii, se manifestă următoarele
probleme:
(Prezentăm trei probleme de dependență)
1. Alterarea vocii;
2. Dlspneea;
3. Obstrucţla căilor respiratorii.
 1. Alterarea vocii
• Poate fi cauzată de procese inflamatorii la nivelul căilor
respiratorii superioare - nas, faringe, laringe, dar şi de
prezenţa alergenilor din mediul înconjurător.
• Manifestări de dependență:
Disfonie - tulburări ale emisiunii vocale, interesând înălţimea, intensitatea şi
timbrul vocii. Se manifestă sub formă de răguşeală, voce stinsă, voce aspră.
Afonie - imposibilitatea de a vorbi
Senzaţia de sufocare - lipsa de aer
 2. Dispneea
• Se manifestă ca o respiraţie anevoioasă (respirație dificilă). Este provocată de
numeroase cauze; mai frecvent, de bolile inimii şi ale plămânului, dar şi ale căilor
respiratorii superioare. Aerul pătrunde cu greutate în plămân, având drept
consecinţă oxigenarea defectuoasă a ţesuturilor şi acumularea de C02 în sânge.
Pacientul este anxios.
• Manifestări de dependență:
- ORTOPNEE - - poziţie forţată,
cu braţele atârnate pe lângă corp,
bolnavul stând şezând
(poziţie care favorizează respiraţia)
- APNEE- oprirea respirației (cel puțin 20 sec)
- BRADIPNEE - reducerea frecvenţei respirației
- TAHIPNEE - creşterea frecvenţei respiratiei
- AMPLITUDINE MODIFICATĂ -respiraţie superficială sau profundă
-HIPERVENTILAȚIE - pătrunderea unei cantităţi mari de aer în plămâni
-HIPOVENTILAȚIE - pătrunderea unei cantităţi mici de aer în plămâni
-TUSE - expiraţie forţată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare
de secreţii accumulate
-HEMOPTIZIE - -hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală, provenind de
la nivelul căilor respiratorii- plămâni
- MUCOZITĂȚI (SPUTĂ): - amestec de secreţii din arborele traheo-brorîşic,
formate din mucus, puroi, sânge, celule descuamate
-DISPNEE TIP CHEYNE-STOKES-respiraţie din ce în ce mai frecventă ajunsă la
un grad maxim, după care frecventa scade treptat şi este urmată de o
perioadă de apnee. Ciclul se reia
-DISPNEE KUSMAUL - inspiratie lungă urmată de o expirație forţată, apnee.
Ciclul se reia
- ZGOMOTE RESPIRATORII -sunt de diferite tipuri: crepitante, romflante,
sibilante
-CIANOZĂ - tegumente vinete la nivelul extremităţilor: nas, buze, lobul
urechii, unghii
 3. Obstrucția căilor respiratorii
• Poate fi produsă de procesele inflamatorii ale căilor respiratorii, dar şi de
prezenţa unor corpi străini, pătrunşi accidental în căile respiratorii -
îndeosebi la copii - ca şi de deformări ale nasului.
• Manifestări de dependență:
-RESPIRAȚIE ORALĂ- respirație dificilă pe nas, pacientul respiră pe gură
- SECREȚII NAZALE ABUNDENTE - secreţii mucoase, purulente sau
sanguinolente, care împiedică respiraţia
-EPISTAXIX - - hemoragie nazală
-DEFORMĂRI ALE NASULUI - deviaţie de sept, traumatisme
-STRĂNUT - - expirare forţată
- ASPIRAȚIE PE NAS – smiorcăit
- TUSE - cu caracter de tuse uscată sau umedă, persistentă
- CORNAJ - zgomot inspirator cu caracter de şuierătură, auzibil de la
distanţă
- TIRAJ - depresiune inspiratorie a părţilor moi ale toracelui
suprasternal, epigastru, intercostal (apare în dispnee)
 Intervențiile asistentei:
Obiective: Intervențile asistentei autonome și delegate
Pacientul să -la nivelul nasului respire liber,
respire liber pe - îndepărtează secreţiile nazale - umezeşte aerul din încăpere
nas - asigură un aport suficient de lichide pe 24 de ore
Pacientul să nu - educă pacientul pentru a folosi batista individuală, de unică folosinţă
devină sursă de - educă pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale
infecție:
Oprirea -comprimă cu policele, pe septul nazal, nara care sângerează timp de 5-1 O minute
epistaxisului: -aplică comprese reci pe frunte, nas sau ceafă
- recomandă pacientului să nu-şi sufle nasul
Pacientul să -la nivelul faringelui şi laringelui
prezinte mucoase - umezeşte aerul din încăpere
respiratorii umede - recomandă pacientului repaus vocal absolut
și integre: - favorizează modalităţi de comunicare nonverbală
Pacientul să -întrerupe alimentaţia solidă
înghită fără - recomandă gargară cu soluţii antiseptice
dificultate: - alimentează pacientul cu lichide călduţe
Intervențiile asistentei (2):
Obiective: Intervențiile asistentei autonome și delegate:
Pacientul să fie - asigură poziţie antalgică
echilibrat psihic: - învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare
- pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici la care va fi supus
(puncţii, examene radiologice, endoscopice
Pacientul să prezinte -învaţă pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură şi de asemenea,
rezistenţă crescută aglomeraţiile
faţă de infecţie
Pacientul să prezinte - învaţă pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa
căi respiratorii - umezeşte aerul din încăpere
permeabile şi o bună -aspiră secreţiile bronşice, dacă este cazul
respiraţie -învaţă pacientul să facă gimnastică respiratorie
- asigură poziţia şezând sau semişezând a pacienţilor cu dispnee
- învaţă pacientul să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat)
- administrează tratamentul prescris: antitusive, expectorante,
bronhodilatatoare, decongestionante ale mucoasei traheo-bronşice
 Tehnici de evaluare şi ingrijiri asociate nevoii
de a respira şi a avea o bună circulaţie
Evaluarea funcţiilor vitale Functiile vitale includ:
Respiraţia,
Pulsul,
Tensiunea arterială
Temperatura.

Ele sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.

 Când se măsoară funcţiile vitale ?
• -când intervine o schimbare în starea de sănătate a unei persoane
• - când este admis într-o unitate spitalicească (la internare, pe
toată perioada spitalizării şi la externare) ,
• -înainte şi după proceduri invazive de diagnostic
• -înainte şi după intervenţii chirurgicale
• - înainte şi după administrarea medicamentelor care au efect
asupra sistemului respirator şi cardiovascular (ex. digitala}
• -înainte şi după efectuarea intervenţiilor de îngrijire care pot
influenta funcţiile vitale (ex.: mobilizarea pacientilor imobilizati la
pat timp îndelungat)
Rolul asistentei în măsurarea funcțiilor vitale:
• să pregătească material şi instrumentar corespunzător şi în stare bună de
funcţionare
• să pregătească pacientul din punct de vedere fizic (poziţie corespunzătoare şi în
acelaşi timp comodă pentru pacient)
• să pregătească psihic pacientul (să explice tehnica, să-I convingă de necesitatea
efectuării ei şi să-i solicite cooperarea)
• să asigure condiţii de microclimat care să nu influenţeze funcţiile vitale (linişte,
temperatură optimă, umiditate corespunzătoare)
• să cunoască variaţiile normale ale funcţiilor vitale, în funcţie de sex şi vârstă
• să cunoască antecedentele medicale ale pacientului şi tratamentele prescrise
(unele modifică funcţiile vitale)
• să respecte frecvenţa de evaluare a funcţiilor vitale în raport cu starea pacientului
• să comunice medicului modificările semnificative ale funcţiilor vitale
 Pulsoximetria:
Pulsoximetria: este o procedură simplă, ieftină și non-invasivă, utilizată pentru
măsurarea nivelului de oxigen (saturația oxigenului) în sânge. Saturația oxigenului
trebuie tot timp să fie mai mare de 95%.
• 94-100% - reflectă o saturaţie bună,
• 93-88% - hipoxemie uşoară
• 88-83% - hipoxemia moderată
• Sub 83% - hipoxemia gravă.

Pulsoximetria sau măsurarea neinvazivă a procentului de hemoglobină legată de oxigen,

oferă estimări în timp real a saturaţiei arteriale în intervalul de 80% până la 100% şi
avertizează în cazul perfuziei capilare diminuate evitând în acelaşi timp disconfortul şi
riscurile asociate recoltării arteriale. Este o tehnică standard de monitorizare a
pacienţilor într-o mare varietate de situaţii clinice.
Tehnică:
1. spălați mâinile
2. Atașați dispozitivul
3. Citiți valorile
4. Explicați valorile
Observarea şi măsurarea respiraţiei
• Evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei
bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului
• Elemente de apreciat:
- tipul respiraţiei
- amplitudinea mişcărilor respiratorii
-ritmul
-frecvenţa
• Materiale necesare: -ceas cu secundar
- creion de culoare verde sau pix cu pastă verde
- foaia de temperatură
• Intervențiile asistentei:
-aşezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi
efectuată
-plasarea mâinii, cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui
- numărarea inspiratiilor timp de un minut
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare
linie orizontală a foii reprezintă două respiraţii)
- unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obtinerea curbei
- în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi
caracteristicile respiraţiei:
ex.: As= 20 respiraţii/minut Ro=18 respiraţii/minut de amplitudine medie,
corespunzătoare, ritm regulat
- aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla
observare a mişcărilor respiratoria
https://www.youtube.com/watch?v=fIn5IcG7rUc
Oxigenoterapia:
• Oxigenoterapia constă într-un aport adecvat de oxigen, care vizează creşterea
fracţiunii de oxigen in aerul inspirat, a presiunii parţiale a oxigenului dizolvat in
plasma si a saturaţiei hemoglobinei la valori de peste 90%, fără ca oxigenul sa
producă efecte toxice. Oxigenoterapia nu este o măsura terapeutică definitivă și
nu poate substitui tratamentul bolii de bază.
Sursa de oxigen (plasată pe perete, la capul patului, în spital, sau din tuburi
de oxigen, concentratoare de oxigen, în ambulator)
-Umidificatorul de oxygen - Barbotor (un borcan cu apă distilată, plasat
între sursă şi tubul de oxigen care merge la pacient)
-Debitmetru (reglează fluxul de oxigen - este un tub de sticlă, gradat,
plasat deasupra umidificatorului)
-Canula nazală sau masca facială
-Mănuşi nesterile
-Semnul “FUMATUL INTERZIS”
Metode principale de administrare a oxigenului:
• Canula nazală -1
• Masca facială
– Simplă-2
– Masca Venturi-3
– Masca non-rebreathing – pentru nivele mari de oxigen, masca partial
rebreathing - 4
– Masca pentru traheostomie
• Masca cu balon –Ambu-bag-5
• Ventilator
• Cortul de oxigen
Aprecierea necesităţii administrării oxigenului
• Verificaţi pacientul
– Starea de conştienţă
– Statusul respirator: frecvenţa, tipul de respiraţie (adâncă, eficientă, sau
superficială, ineficientă),
– Tensiunea arterială, pulsul
• Verificaţi indicaţiile medicului: debitul de oxigen, metoda de administrare, parametrii
de urmărit
•Diagnosticul asistentului medical:
– Respiraţie ineficientă
– Anxietate legată de inabilitatea de a respira
De reținut:
 În situaţiile acute, decizia de a administra oxigenul este a asistentului şi nu necesită ordinul medicului
înainte de a iniţia oxigenoterapia. De îndată ce s-a început aplicarea, trebuie anunţat medicul.
 Cu masca facială este mai uşor de administrat, şi concentraţia fluxul de oxigen este mai mare decât cu
canula nazală (10-15 l/min cu masca facială versus 5-10 l/min cu canula nazală.
 La pacienţii cu boli pulmonare cronice sau fumători, nu se administrează mai mult de 2-3 l/min fără
acordul medicului.
 Spălarea mâinilor, organizarea echipamentului
 Procedura este explicată pacientului (pentru a scădea anxietatea şi a facilita cooperarea cu pacientul)
 Se pune debitmetrul pe perete (debitmetrul – flowmeter, este un tub de sticlă, gradat, care măsoară fluxul
de oxigen în L/min).
 Se prepară umidificatorul: se pune apă distilată (sunt şi umidificatoare preumplute, care se scot din
pachetul original şi se ataşează)
 Se conectează umidificatorul la flowmeter (umidificatorul are rolul de a încălzi şi umidifica oxigenul,
pentru a nu usca mucoasa căilor respiratorii)
 Se conectează umidificatorul la tubul ataşat de canulă sau masca facială (care merge la pacient)
 •Se deschide flowmeterul până când apar bule de oxigen în umidificator. Dacă nu apar bule, se controlează toate
conexiunile, tubulatura.
•Se reglează fluxul de oxigen conform indicaţiilor medicului
•Se verifică dacă oxigenul vine prin canulă sau mască
•Se pun mănuşile
•Se plasează canula nazală sau masca de oxigen
•Se controlează fluxul de oxigen şi ordinele medicului la fiecare 8 ore
•Se curăţă fosele nazale de secreţii cu vată înmuiată în apă
•Se plasează canula în narinele pacientului
•Se înfăşoară canula în jurul urechilor – se poate plasa vată între tub şi piele, deasupra urechii, pentru confortul
pacientului
•Se strânge tubul pentru a securiza canula dar cu atenţie pentru ca pacientul să se simtă confortabil
Se plasează masca pe faţă (trebuie să cuprindă nasul, gura, bărbia)
Se ajustează clema de metal de la baza nasului, pentru a securiza masca şi a o etanşeiza
Se pune banda de elastic în jurul capului sau gâtului
Se securizează banda de elastic - se poate pune vată pe baza nasului pentru a scade presiunea pe
nas
şi a asigura comfortul pacientului
Se ajustează lungimea tubului cu clema, pentru a asigura comfortul pacientului.
 • Monitorizare
• Canula:
– se verifică la fiecare 4 ore pentru a aprecia starea pielii,
– se aplică vaselină (petroleum jely) pe narine
– Se aspiră şi/sau se îndepărtează secreţiile acumulate
• Masca:
– Se îndepărtează la fiecare 2-4 ore,
– Se şterg aburii acumulaţi
– Se apreciază starea pielii
– Atenţie la vărsături, pentru că există periculul de aspiraţie a conţinutului gastric în căile respiratorii, sub mască
• Se poziţionează pacientul pentru a sta cât mai comfortabil, cu patul ridicat la cap
• Se plasează semnul “FUMATUL INTERZIS”
• Se notează în foaia pacientul
• Ora la care s-a iniţiat oxigenoterapia
• Fluxul de oxigen şi calea de administrare
• Statusul respirator înainte şi după administrare
• Culoarea pielii şi a mucoaselor
• Dacă pacientul a fost instruit şi dacă a înţeles (dacă oxigenoterapia se continuă la domiciliu)
• Rezultatele gazelor sanguine.
Modul de utilizare a concentratorului de
oxygen la domiciliu
• https://www.facebook.com/oxigen24.ro/videos/modul-de-utilizare-a-
concentratorului-de-oxigen-de-5-litri-compact-525ks-drive-d/2765800
933679709/
Oxigenoterapie cu presiune înaltă, ex:
Masca CPAP Narine AIRVO
Citatul zilei
B. CIRCULAȚIA
• Definiţie:
Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în
interiorul vaselor sanguina, care are drept scop transportul
substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi, dar şi transportul
produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare.

Sist. Circulator – 2 componente: inima+sistemul vascular.

Un rol important îl deţin sângele şi limfa, cuprinse în sistemul circular, şi inima, în
condiţii de integritate anatomică şi funcţională.

Asistenta medicală supraveghează circulaţia prin urmărirea pulsului şi a tensiunii

arteriale.
 •Independenţă în satisfacerea nevoii de a avea o bună circulaţie
 Pulsul normal
 Tensiunea arterială în limite normale pentru vârstă
 Bonavul nu are semne şi simptome de afectare a aparatului cardiovascular
•Manifestări de dependenţă
 Pulsul anormal
 Tensiunea arterială anormală
 Bolnavul prezintă semne şi simptome de afectare cardio-vasculară
 INDEPENDENȚA ÎN SATISFACEREA
NEVOII:
• PULSUL:Reprezintă expansiunea ritmică a arterelor, care se
comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola
ventriculară.
(Pulsul ia naştere din conflictul dintre sângele existent în
sistemul arterial şi cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se
exteriorizează prin destinderea ritmică a arterei.)
Factori care influențează pulsul:
• Factori Biologici: -vârsta - la copilul mic, frecvenţa este mai crescută decât
la adult; de asemenea, la vârstnici
– înăițimea corporală - persoanele mai scunde au frecvenţa
pulsului mai mare decât a celor înalte - somnul - frecvenţa
pulsului în timpul somnului este mai redusă
- alimentația- în timpul digestiei, frecvenţa pulsului creşte
- efortul fizic - determină creşterea frecvenţei pulsului, care
scade după încetarea efortului
• Factori psihologici: -emoțiile, plânsul, mânia
• Factori Sociali: mediul ambiant- prin concentraţia în oxigen a
aerului inspirat, influenţează frecvenţa pulsului
Manifestări de independență:
• Frecvența:Reprezintă numărul de pulsaţii pe minut
- la nou-născut o 130-140 pulsaţii/minut
- la copilul mic o 1 00-120 pulsaţii/minut
-la 10 ani o 90-100 pulsaţii/minut
-la adult o 60-80 pulsaţii/minut
-vârstnic o peste 80-90 pulsaţii/minut
• Ritm - pauzele dintre pulsaţii sunt egale, pulsul este ritmic
• Amplitudine (volum)-este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase - este mai mare cu cât
vasele sunt mai aproape de inimă - la arterele simetrice, volumul pulsului este egal
• Tensiunea pulsului: - este determinată de forţa necesară în comprimarea arterei pentru ca unda
pulsatilă să dispară
• Celeritatea reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile
:

• Colorația tegumentelor coloraţie roz a tegumentelor inclusiv a extremităţilor - tegumentele

:

sunt calde
Măsurarea pulsului:
- oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: artera
radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, superficială, pedioasă (
 Intervențile asistentei:
• pregătirea psihică a pacientului
• - asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 minute
• - spălarea pe mâini
• - reperarea arterei
• - fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
• -exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor
• numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut
• - consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând
cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii
• - unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei
• - consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor
pulsului Ex.: 12.11.2006 P0 =80/minut P8 = 90/minut puls regulat
 •Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de
sângele circulant asupra pereţilor arteriali.
 Factorii care determină TA sunt:
Debitul cardiac (volumul de sânge pompat de inimă într-un
minut)
Forţa de contracţie a inimii (a ventriculilor)
Elasticitatea şi calibrul vaselor
Vâscozitatea sanguină
Factorii care influențeaza TA:
• Factori Biologici: vârsta (crește pe măsură ce se
înaintează în vârstă), somnul (mai mică în timpul
somnului), activitatea (crește în timpul somnului)
• Factori psihologici: emoțiile cresc TA
• Factorii sociologici: climatul (frigul determina
vasoconstricție și crește TA, iar căldura determină
vasodilatație)
 Manifestări de independență:
• Valori normale
(Tensiunea arteriala sistolica /Tensiunea arteriala
diastolică )
Copil: 90-110 / 60-65 mmHg
Adult: 115-140 / 75-90 mmHg
Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței
circulației sanguine:
• Se educă pacientul:
-pentru asigurarea condițiilor igienice din încăpere (aerisire)
-să-și mențină tegumentele curate, îngrijite
-să aibă o alimentație echilibrată
-să evite tutunul, consumul exagerat de aclcool
-să evite sedentarismul
-să poarte îmbrăcăminte lejeră care să nu stânjenească circulația
Măsurarea TA
 Măsurarea manuală, neinvazivă, prin auscultaţie – mai greu de efectuat la
copii
 Pacientul în decubit, mâna la nivelul inimii
 Manşeta – adecvată vârstei
Lungime=circumferinţa braţului
Lăţime=acoperă 75% din lungimea braţului
 Poziţia stetoscopului – la nivelul arterei radiale
 Manşeta umflată cu 20 mmHg mai mult decât valoarea la care dispare pulsul
zgomotul I – TA sistolică,
Tehnică:
• - pregătirea psihică a pacientului
• - asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute
• - spălarea pe mâini
• - se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în
extensie
• - se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub
marginea inferioară a manşetei
• - se introduc olivele stetoscopului în urechi
Tehnică:
• se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia
zgomotelor pulsatile
• -se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se
percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime)
• -se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnată
• - se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice
• se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în momentul în
care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă
• -se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur
• - se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat -în alte
documente medicale se înregistrează cifric: Ex.: T.A. max.=150 mmHg T.A. min.= 75 mmHg
• -se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool
https://www.cardiocenter.ro/service/abpm-monitorizare-ambulatorie-a-tensiunii-arteriale/
 Tehnică 2:
Pentru metoda palpatorie
• -determinarea se face prin palparea arterei radiale
• - nu se foloseşte stetoscopul biauricular
• - etapele sunt identice metodei auscultatorii
• -are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea,
palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea
accentuată a compresiunii exterioare
De reținut:
• manşeta pneumatică va fi bine fixată pe braţul pacientului
• - manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face
determinarea
• -măsurarea va .fi precedată de liniştirea pacientului
• -în caz de suspiciune, se repetă măsurarea fără a scoate manşeta de
pe braţul pacientului
• - la indicaţia medicului, se pot face măsurători comparative la ambele
braţe
Manifestări de dependență:
• Tegumente modificate: reci, palide (irigare insuficienă a pielii), cianotice
• Modificări ale fecvenței pulsului: bradicardie, tahicardie
• Modificări de volum ale pulsului: puls filiform, asimetric
• Modificări ale ritmului pulsului : puls aritmic, dicrot – 2pulsații, una puternică și
alta slabă urmată de o pauză
• Modificări ale TA: HTA, hTA, modificarea TA diferențiale
• Hipoxemie, Hipoxie

Tahicardie: creșterea ritmului bătăilor inimii

Bradicardie: scăderea ritmului bătăilor inimii
Hipoxie = scăderea cantității de Oxigen din țesuturi
Hipoxemie = scăderea concentrației de oxigen din sânge
Intervențiile asistentei
Pacientul să prezinte circulație adecvată – învață pacientul:
-să întrerupă consumul de tutun, alcool, să aibă alimentație bogată în
fructe,zarzavaturi, să reducă grăsimile și colrura de sodiu
-administrarea medicației prescrise
-urmărește efectul medicamentelor și eventualelor efecte nedorite (secundare)
-aplică tehnici de favorizare a circulației

Pacientul să fie echilibrat psihic – informează pacientul asupra stadiului bolii

sale.
Funcțiile vitale includ :

• Respirația
• Pulsul (Radial, carotidian)
• TA (cu ajutorul tensiometrului metoda
ascultatorie, pacientul în repaus)
• Temperatura
 Biografie:
• https://quizlet.com/386876351/eog-cv-flash-cards/
• https://lunguldrumpanadeparte.files.wordpress.com/2015/07/740breathingpatterns.jpg
• https://www.scribd.com/document/394708416/Respira-Tia
• https://medlineplus.gov/ency/article/001104.htm
• Ghid de nursing – Lucreția Titircă Editura Viața Medicală Românească
• Lecțiuni de nursing general – Dr Oana Mărginean Tg Mureș 2005
• https://www.hellosanatate.ro/sanatate/ce-este-sistemul-limfatic-si-cum-il-protejam/
• https://www.google.com/search?q=CIRCULATORY+SYSTEM&sca_esv=568147601&sxsrf=AM9HkKnFXI5-ulfKs87tD2sOtVVFDb-uyA%3A1695636422006&ei=xVsRZdr-
PN7t7_UPwKSWyAQ&ved=0ahUKEwia9ef0wcWBAxXe9rsIHUCSBUkQ4dUDCBA&uact=5&oq=CIRCULATORY+SYSTEM&gs_lp=Egxnd3Mtd2l6LXNlcnAiEkNJUkNVTEFUT1JZIFNZU1RFT
TIFEAAYgAQyCBAAGMsBGIAEMgUQABiABDIIEAAYywEYgAQyCBAAGMsBGIAEMggQABjLARiABDIIEAAYywEYgAQyCBAAGMsBGIAEMggQABjLARiABDIIEAAYywEYgARIiTNQjgRYuTBwAn
gBkAEDmAGBAaAB8xWqAQQyMS45uAEDyAEA-
AEBqAIKwgIKEAAYRxjWBBiwA8ICBxAjGIoFGCfCAgoQABjLARiABBgKwgIGEAAYFhgewgIHECMY6gIYJ8ICBxAAGIoFGEPCAgsQABiABBixAxiDAcICERAuGIMBGK8BGMcBGLEDGIAEwgILEC
4YgAQYxwEYrwHCAggQABiABBixA8ICCBAuGIAEGLEDwgIFEC4YgATCAhEQLhiKBRixAxiDARjHARivAcICBxAAGIAEGAriAwQYACBBiAYBkAYI&sclient=gws-wiz-
serp#vhid=CUVISmzgO8MXLM&vssid=l
• MU_13_Puloximetria.pdf (abilitatipracticecluj.ro)
• https://boliocupationale.usmf.md/sites/default/files/inline-files/9.%20Pulsoximetria.pdf
• https://neomed.ro/219-pulsoximetre
• https://www.youtube.com/watch?v=fIn5IcG7rUc
• https://www.asimed.net/masurarea-si-interpretarea-pulsului/
• https://unizdrav.ro/produse/3813/masti-de-oxigen-pentru-concentrator-pentru-adulti?gclid=Cj0KCQjwpc-oBhCGARIsAH6ote9NepFYHXYZLcndmDhP7oSWCKrn0z36CMGFx-kDJeck
HIU5-QOHLjsaAskFEALw_wcB
• https://artisana.ro/product/masca-oxigen-cu-concentratie-variabila-sistem-venturi/
• https://dynamed.co.za/product/oxygen-mask-non-rebreather-with-bag/
• https://www.lhsc.on.ca/critical-care-trauma-centre/mechanical-ventilator
• https://www.belmontmetals.com/lead-wool-applications-used-in-medical-o2-sensors-for-ventilators-and-respirators/
• https://www.istockphoto.com/ro/fotografie/debitmetru-de-oxigen-%
C3%AEn-camera-de-spital-gm477594378-66793593
• https://www.med-shop.ro/regulator-de-presiune-oxigen-medicinal-m
ediselect-prod-1913
• https://artisana.ro/product/o2-max-trio-set-circuit-cpap-cu-conexiune
-directa-cu-debit-variabil-de-fio2-si-masca-silicon-cu-valva-peep-regla
bila-5-75-10-12-5-15-cmh2o/
• https://www.draeger.com/en_sea/Hospital/High-Flow-Oxygen-Therap
y