``A RESPIRA``

DEFINITIE: Respiratia reprezintă functia prin care se asigura continuu si adecvat atat aportul de oxigen din
aerul atmosferic, necesar proceselor de oxidare din organism, cat şi eliminarea dioxidului de carbon rezultat
din metabolismul celular.
INDEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOII
Este determinată de menţinerea integrităţii căilor respiratorii şi a muşchilor respiratori, de funcţionarea lor
eficientă. Respiratia are doi timpi: inspiratia si expiratia. Succesiunea celor doi timpi se numeste ventilatie
pulmonara.
Etapele respiraţiei:
a) Ventilaţia - reprezintă pătrunderea aerului încărcat cu oxigen în plămâni (alveole) şi eliminarea aerului
încărcat cu dioxid de carbon.
Inspiraţia:
- este un act activ
- in inspiratie se mareste diametrul antero-posterior al cavitatii toracice, prin ridicarea si proiectarea in fata a
perechilor de coaste 1-5. Se mareste diametrul transversal, prin ridicarea si proiectarea laterala a celorlalte
perechi de coaste si diametrul longitudinal prin aplatizarea diafragmului.
- ca urmare a modificarii dimensiunilor toracice, a elasticitatii pulmonare, in interior se creaza o presiune
negativa (cu 2-3 mm Hg mai mica decat cea atmosferica), care permite patrunderea aerului atmosferic
(aprox un volum de 500 ml), care are o presiune mai mare. La sfarsitul inspiratiei, presiunea intratoracica
trebuie sa fie egala cu cea atmosferica si dupa aceea sa devina pozitiva la inceputul expiratiei. Daca din
cauza unor obstacole aerul nu patrunde in cantitate suficienta, presiunea ramane negativa si se infunda
spatiile supra si subclaviculare, spatiile intercostale, individul acuza sete de aer.
- contractia diafragmului asigura 75% din volumul respirator, in timp ce muschii intercostali doar 25 %.
Expiraţia:
- este un act pasiv
- muschii se relaxeaza, cutia toracica isi micsoreaza volumul, presiunea din interior devine pozitiva si aerul
se elimina (cantitate egală cu cea inspirată). Cand sunt obstacole in caile respiratorii inferioare, cand
cantitatea de aer retinuta in plamani e mai mare decat in mod normal (emfizem pulmonar), individul face
eforturi ca sa elimine aerul, contractandu-si musculatura abdominala.
- durata expiratiei este dubla fata de inspiratie.
Este influenţată de:
- permeabilitatea cailor respiratorii;
- concentraţia oxigenului în aerul respirat;
- maturitatea centrului respirator bulbar;
- expansiunea cutiei toracice;
- funcţionarea normală a centrilor care reglează respiraţia.
b) Difuziunea gazelor (etapa sanguina) – reprezinta schimbul de gaze de la nivelul alveolelor pulmonare.
La aceasta etapa participa membrana alveolocapilara, care este foarte subtire si permite difuziunea, diferenta
de presiune partiala a gazelor (element activ). Alterarea mebranei alveolo-capilara, blocarea schimbului de
gaze prin prezenta secretiilor, impiedica oxigenarea organsimului. Hematoza este afectata (transformarea
sangelui venos in sange arterial prin schimbul de gaze ce are loc la nivelul plamanului).
Este influenţată de:
- diferenţa de presiune a O2 în aerul alveolar si concentraţia O2 din sânge;
- starea peretelui alveolar;
- mărimea suprafeţei alveolare
c) Etapa circulatorie – se refera la transportul gazelor prin sange.
- constă în conducerea O2 prin vasele arteriale la ţesuturi şi a CO2 adus de la ţesuturi, prin vasele venoase, la
plămâni, pentru a se elimina.
- O2-ul circula sub forma oxihemoglobinei (HbO2) in cea mai mare cantitate si in cantitate mica dizolvat in
plasma si prin sistemul arterial.
- CO2-ul circula sub forma de carboxihemoglobina (HbCO2) si dizolvat in plasma, sub forma de bicarbonati
(rol deosebit in mentinerea pH-ului organismului).
Este influenţată de:
- cantitatea de hemoglobina din sânge;
- debitul cardiac;
- numărul de hematii;
- permeabilitatea reţelei periferice arteriale
d) Etapa tisulară - reprezintă schimbul de gaze dintre sânge şi ţesuturi, cu ajutorul unui sistem enzimatic
complex.
- un rol deosebit il au gazele dizolvate si lichidul interstitial. Are aceleasi mecanisme ca si etapa sanguina.
Mebrana celulara are permeabilitate selectiva si lasa sa treaca gazele, care si ele au presiuni partiale diferite.
O2 are presiunea partiala mai mare in sange decat in celule, iar CO 2 are presiunea mai mare in celule decat in
sange.
Se poate bloca lantul respirator de la nivelul celulei in cazul unor intoxicatii cu substante chimice,
barbiturice (somnifere).
In practica medicala, supravegherea respiratiei reprezinta o sarcina foarte importanta a asistentului
medical. Modificarile respiratorii pot fi determinate de cauze fiziologice si patologice.
Eupnee – respiratie normala – supla, ampla, regulata, pe nas, automata, silentioasa, fara efort (fara
control constient).
MANIFESTARI DE INDEPENDENTA
La respiratie urmarim 5 parametri = calitatile respiratiei:
Frecventa = numar de respiratii pe minut.
Poate fi influentata de:
Cauze fiziologice:
- efort – creste
- antrenament – creste
- varsta – scade o data cu inaintarea in varsta:
- nou-nascut 40-50 resp/min pt examen
- 1 luna 30-40 resp/min a) la nou-nascut – 30-50 respiratii/min
- la 2 ani - rata medie: 25 r/min b) la 2 ani – 25-35 respiratii/min
- la 4 ani - rata medie: 23 r/min c) la 12 ani – 15-25 respiratii/min
- la 6 ani - rata medie: 21 r/min d) la adult – 16-18 respiratii/min
- la 12 ani - rata medie: 19 r/min e) la varstnic – 15-25 respiratii/min
- la 14 ani - rata medie: 18 r/min
- la 18 ani - rata medie: 16-18 r/min
- adult - 16-18 r/min
- sexul – la femei mai frecventa
- altitudine – frecventa este mai mare
- variaza cu starea de veghe – in somn este mai rara
- mai scazuta dimineata decat seara pt ca intervine efortul de peste zi
Ritmicitatea = succesiunea respiratiilor la intervale egale de timp. Este determinata de reglarea automata.
Frecventa si ritmicitatea sunt influentate de controlul cortical voluntar.
Volumul sau amplitudinea = canitatea de aer ventilata (aerul care intra si iese) in timpul unui ciclu
respirator.
In mod obisnuit, intr-un ciclu respirator intra si ies 500 ml de aer = volum curent (VC). Este invers
proportional cu frecventa. O respiratie frecventa are de obicei un volum mai mic, o respiratie arara este
ampla, are de obicei un volum mai mare.
Valori normale medii (bărbat de 1,70 m)
CPT Capacitate pulmonara totala = 6000 ml
CV Capacitate vitala = 4500-5000 ml 4700

CRF Capacitate reziduala =2500 ml

functionala
CI Capacitate inspiratorie = 3500 ml
VR Volum rezidual = 1000-1500 ml ; rata
medie : 1300 adulti
VC Volum curent = 500 ml adulti
VIR Volum inspirator de rezervă = 3000 ml adulti
VER Volum expirator de rezervă = 1000-1500 ml; rata
 medie: 1200 adulti
VEMS Volum expirator = 3500-4000 ml
maxim/secunda
VEMS/CV Raport Tiffneau = 70-85%
FR Frecventa respiratorie = 16-18 adult
V Ventilatie/min. (VC x FR) = 5000-9000ml/min
Frecventa, ritmicitatea si volumul sau amplitudinea sunt comune cu ale pulsului.
Simetria miscarilor respiratorii – in mod normal, cele 2 jumatati ale toracelui se misca simetric. Atunci
cand un plaman sau peretele toracic este afectat, partea bolnava ventileaza mai putin si miscarile toracice
devin asimetrice. Partea sanatoasa executa miscari mai ample, ca sa suplineasca deficitul. Asimetria se
intalneste in pneumonie cu junghi toracic, traumatisme toracice, operatii pe torace. Simetria poate fi
influentata si de deformarile coloanei vertebrale (cifoza, scolioza).
Tipul respirator – se refera la diametrul toracic vizibil modificat in timpul inspiratiei.
- costal superior – la femei, se observa mai ales miscarea coastelor 1-5.
- costal inferior – la barbati, se observa mai ales miscarea coastelor inferioare si a diafragmului.
- mixt – la batrani si copii
- abdominal – cand toracele este in totalitate afectat, prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice, se
accentueaza miscarea diafragmatica.
In cazuri patologice, in functie de sediul leziunii, se produce inversarea tipului respirator.
FACTORI CARE INFLUENTEAZA SATISFACEREA NEVOII
1) Factori biofiziologici – functia se mentine in limite normale si se realizeaza o oxigenare adecvata, cand:
- oxigenul din aer are concentratia de 21%
- caile respiratorii superioare sunt libere
- capacitatea pulmonara este normala
- centrii nervosi functioneaza corespunzator
- circulatia alveolara este normala
- cantitatea de hemoglobina din sange este suficienta
- postura – pozitia corecta a toracelui permite expansiunea plamanului in timpul respiratiei. Pozitia care
favorizeaza respiratia este cea sezand si ortostatica, prin contractia corespunzatoare a diafragmei.
- statura – la persoanele mai scunde, numarul de respiratii/minut este mai mare decat la persoanele inalte.
2) Factori psihologici – emotiile, starea psihica a individului influenteaza frecventa, ritmul si amplitudinea
respiratiei.
3) Factori sociologici – comportamentul individului, deprinderi, obiceiuri, influenteaza respiratia.
4) Factori cultural-spirituali – individul poate invata de la varste tinere importanta respiratiei in aer liber,
importanta exercitiului fizic. Disciplina, ordinea in activitate, igiena aparatului respirator, pot reprezenta
manifestari de independenta a individului.
INTERVENTIILE ASISTENTULUI MEDICAL PENTRU MENTINEREA INDEPENDENTEI
NEVOII
– asistenta exploreaza deprinderile de respiratie ale pacientului
– invata pacientul sa faca exercitii respiratorii
– sa faca exercitii de relaxare, fizice
– sa adopte posturi adecvate care sa favorizeze respiratia
– invata pacientul sa inlature obiceiurile daunatoare cum ar fi: imbracamintea stramta, tabagismul, mesele
copioase.
DEPENDENTA IN SATISFACEREA NEVOII
SURSE DE DIFICULTATE
SURSE DE ORDIN FIZIC
- obstructia cailor respiratorii prin corpi straini, tumori, secretii
- diminuarea capacitatilor pulmonare din cauza obezitatii, deformarilor toracice
- alterarea neuromusculara ca urmare a paraliziilor, a lezarii
- cresterea temperaturii corpului, imobilizarea, imaturitatea centrului nervos, efectul unor medicamente,
durerea.
- cantitatea de hemoglobina insuficienta
- procese inflamatorii la nivelul cailor respiratorii superioare: nas, faringe, laringe
- prezenta alergenilor din mediul inconjurator
- boli ale inimii
- boli ale cailor respiratorii superioare
SURSE DE ORDIN PSIHIC
-anxietate, stress, emotii negative, depresia, modifica amplitudinea. Respiratia devine superficiala, se
acumuleaza CO2 in cantitate mare si individul simte nevoia sa inspire profund (ofteaza).
SURSE DE ORDIN SOCIAL
-tabagismul, alcoolismul, poluarea, pot modifica respiratia.
SURSE DE ORDIN CULTURAL
-lipsa de cultura, de informatie, poate favoriza imbolnavirea individului si a aparatului respirator.
PROBLEME DE DEPENDENTA
1. Alterarea vocii
2. Dispneea
3. Obstructia cailor respiratorii
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
1.Alterarea vocii – tulburarile de voce pot aparea fiziologic la femei, premenstrual, in sarcina, la baieti la
pubertate.
Patologic, apare in:
- procese inflamatorii la nivelul cailor respiratorii superioare: nas, faringe, laringe
- prezenta alergenilor din mediul inconjurator
- disfonie – tulburari ale emisiunii vocale, interesand inaltimea, intensitatea si timbrul vocii. Se manifesta
sub forma de raguseala, voce stinsa, voce aspra (in laringita acuta sau cronica).
- afonie – imposibilitatea de a vorbi
- voce nazonata – intalnita in obstructia foselor nazale
- voce bitonala – apare in leziunile de nerv recurent stang
- senzatia de sufocare – lipsa de aer
Rolul asistentului medical – se recomanda repaus vocal prelungit, reluarea activitatii fiind facuta sub
supravegherea medicului. Se stabileste un cod de comunicare pt ca pacientul sa nu fie obligat sa vorbeasca.
Nu are voie sa fumeze, sa bea, sa stea in medii viciate cu praf, se pot folosi dezinfectante ale cailor
respiratorii. Se administreaza preparate calde, folosit frecvent cu rezultate bune, este sodoul. Alimentatie
lichida de protectie. Daca este cazul, antibioterapie sau alte produse, in functie de cauza. Pt cantareti, actori,
profesori, avocati, crainici, activitatea se reia sub supravegherea si indrumarea profesionistilor.
2. Dispneea = modificari de ritm si frecventa a respiratiei, tradusa ca o ``jena (greutate) in respiratie``. Poate
influenta ambii timpi respiratori sau numai inspiratia sau numai expiratia.
Subiectiv se caracterizeaza prin “SETE DE AER”, greutate (dificultate) in respiratie, senzatie de sufocare.
Obiectiv se caracterizeaza prin: modificare de ritm, alterari de frecventa, amplitudine, durata a miscarilor
respiratorii.
Oprirea respiratiei, fie si voluntara, se numeste apnee.
Tipuri de dispnee:
- tahipnee – dispnee cu accelerarea ritmului respirator peste limita normala, amplitudine scăzută, respiraţie
superficială şi ritmică; suprafaţa respiratorie redusă, reprezintă cauza; întâlnită în majoritatea bolilor pleuro-
pulmonare, cardio-vasculare, anemii, stări toxico-infecţioase, afecţiuni intra-abdominale cu efect de masă
asupra bazei plămânilor (sarcină, ascită, meteorism). Accelerarea ritmului respirator poate fi denumita si
polipnee sau hiperpnee atunci cand are durata limitata dupa un efort fizic, emotii.
- bradipnee – dispnee cu scaderea frecventei respiratiei sub limita normala, este de 2 feluri:
- bradipnee inspiratorie – se caracterizeaza prin inspiratie lunga si fortata, insotita de tiraj si cornaj. Se
intalneste in obstacole in caile respiratorii superioare, afectiuni ale laringelui, corpi straini, tumori
mediastinale, gusa voluminoasa. Pacientul sta intr-o pozitie caracteristica, face efort sa inspire, pune in
actiune muschii respiratori de rezerva – sternocleidomastoidieni, trapezi, pectorali si marii dintati.
Cornaj = zgomot produs de trecera aerului prin orificii inguste.
Tiraj = se infunda spatiile moi, intercostale, supra si subclaviculare, pt ca aerul nu patrunde in cantitate
suficienta.
- bradipnee expiratorie – pacientul inspira relativ normal, dar expiratia este lunga si dificila, devine
activa. Pacientul face eforturi sa elimine aerul. Sta intr-o pozitie caracteristica = ortopnee (usor sprijinit de
pat, cu umerii ridicati, capul dat pe spate, cu o fata anxioasa, ce arata frica de moarte si sete de aer). Se
intalneste in obstacole in caile respiratorii inferioare, spasm bronsic in astm, in pierderea elasticitatii
pulmonare si obstruarea alveolelor pulmonare cu exudat.
- dispnee mixta – perturbarea ambelor acte respiratorii. Se intalneste in pneumonie, TBC, boli
cardiovasculare.
- dispnee de efort – numai dupa un efort fizic. Este primul semn de insuficienta a functiei in bolile
pulmonare si cardiace.
- dispnee cu perturbare ritmica si periodica a frecventei si ritmului respirator:
- dispneea de tip Cheyne-Stockes – se caracterizeaza prin cresterea frecventei si scaderea amplitudinii,
atingand o valoare maxima, dupa care scade frecventa si creste amplitudinea, scadere urmata de o
perioada de apnee, cu durata de 10-12 secunde. In perioada de apnee, se acumuleaza CO 2, care devine
excitant pt centrul respirator si ciclul se reia. Se intalneste in tumori cerebrale, anemii posthemoragice,
intoxicatii, insuficienta ventriculara stanga, AVC.
- dispneea de tip Kussmaul – este dispneea in 4 timpi: inspir – pauza – expir – pauza.
Se observa o scadere a frecventei de la 14 la 8 resp/min. Se intalneste in coma acidozica din diabet.
- dispneea Biot – este o respiratie agonica, exprima o stare preletala, respiratii rare, neregulate, inspiratie
lunga si fortata, expiratie scurta si insesizabila, specifica stadiului preletal, determinata de scaderea
excitabilitatii centrului respirator.
- dispnee Bouchut – ciclurile de respiratie sunt inversate - inspiratie prelungita urmata de expiratie mica.
Este specifica bronhopneumoniei la sugar, este o tahipnee terminata cu geamat, insotita de bataia
aripioarelor nazale si de cianoza periorala si perinazala.
- dispnee de decubit – nu apare decat atunci cand indiviul sta culcat. Este cauzata de impingerea
diafragmului catre cavitatea toracica si limitarea miscarilor.
- dispneea permanentă - respiraţie deficitară permanentă determinată de insuficienţa cardiacă avansată,
pneumotorax.
- dispneea paroxistică - este reprezentată prin accese respiratorii repetate ziua/noaptea;
- în astmul bronşic se observă mai ales dimineaţa = dispnee matinală, cauzată de contracţia spastică a
bronhiolelor cu timpul expirator, mult îngreunat;
- în astmul cardiac şi edemul pulmonar acut se observă mai ales în timpul nopţii = dispnee vesperală
cauzată de insuficienţa ventriculului stâng.
Cianoză = tegumente de culoare albastruie - vinetie la nivelul extremităţilor: nas, buze, lobul urechii,
unghii.
Hiperventilaţie - pătrunderea unei cantităţi mari de aer în plămâni caracterizata prin respiratii profunde si
prelungite.
Hipoventilaţie - pătrunderea unei cantităţi mici de aer în plămâni caracterizata prin respiratie superficiala.
Hipercapnee – retinerea CO2 ca urmare a hipoventilatiei, poate determina acidoza respiratorie.
Hipocapnee – scaderea CO2 prin hiperventilatie, poate determina alcaloza respiratorie.
Wheezing - expiratie suieratoare.
Respiraţia stertoroasă - amplă, zgomotoasă, cu frecvenţă crescută, cu raluri traheale: şoc, stări comatoase,
afectarea trunchiului cerebral şa.
Sughiţ - respiratie modificata fara control constient ( inspiratie brusca, zgomotoasa si repetata datorita unor
spasme repetate ale diafragmului). De obicei este asociat cu procese mediastinale. Poate fi benign sau arata o
tulburare in functionarea nervului frenic. Este foarte suparator, oboseste pacientul.
Rolul asistentului medical – i se dau bucati mici de gheata, alimentatie lichida in cantitate mica, punga cu
gheata in epigastru. Daca se mentine, este semn de alterare a peritoneului – complicatie abdominala.
Căscatul - inspiratie fortata prelunga, cu gura larg deschisa si care arata o insuficienta oxigenare cerebrala.
Strănut - a elimina brusc și cu zgomot, pe nas și pe gură, aerul din plămâni printr-o contracție involuntară a
mușchilor expiratori.
Zgomote respiratorii
– raluri - zgomote intermitente produse prin trecerea aerului circulant de-a lungul unei acumulari de secretii
in bronhiole si alveole;
Raluri ronflante - se produc in bronhii de calibru mare in care predomina secretiile
- au tonalitate joasa, seamana cu un sforait
Raluri sibilante – se produc in bronhii de calibru mic
- sunt muzicale, uscate prezente in inspir si/sau expir
 Raluri subcrepitante – sunt umede, fiind produse de conflictul dintre coloana de aer din lumenul
bronhiolelor si secretiile fluide de la acest nivel.
Raluri crepitante – sunt uscate, fine se aud in inspir si au origine alveolara
- sufluri;
- frecătura pleurală;
- murmur vezicular.
Rolul asistentului medical – observa calitatile respiratiei si sfatuieste pacientul sau il ajuta sa-si gaseasca o
pozitie care sa favorizeze respiratia: cu toracele ridicat, pozitia semisezand, daca pacientul este inconstient
este asezat in decubit lateral cu toracele usor ridicat – pozitie de siguranta, evitand caderea limbii peste
orificiul glotic. Anunta medicul, linisteste pacientul, administreaza oxigen la indicatia medicului sau dupa
protocol (medicul a stabilit in scris si sub semnatura ce trebuie sa faca asistentul medical, pana la venirea sa
in anumite situatii). Daca este posibil, in fata pacientului se aseaza o masa, pe care pacientul sa-si sprijine
coatele. Vor fi administrate alimente in cantitati mici si des, pt a nu influenta miscarile diafragmului.
Durerea toracica
- durerea toracică se prezintă sub forma de:
- Junghi toracic:
- durere localizată, exacerbată de tuse şi de expectoraţia profundă;
- are caracter acut şi superficial;
- este întâlnit în: pleurite, pleurezii, pneumonii, congestii pulmonare.
- Durere vie:
- durere atroce, violentă, care provoacă imobilizarea cutiei toracice şi oprirea respiraţiei;
- este însoţită de stare de colaps şi întâlnită în: embolie pulmonară şi pneumotoraxul spontan.
- Durere prin compresiune:
- compresiunea punctului dureros produce accentuarea durerilor;
- durerile accentuate sunt de obicei parietale.
- Durere prin iradiere:
- durere cauzată de o pleurită diafragmatică si localizare în umărul drept.
- Durere amplificată:
- durere care la mişcările respiratorii se amplifică în intensitate;
- este cauzată de fracturile costale.
Tusea - expiraţie forţată, ce permite degajarea căilor respiratorii superioare de secreţii acumulate. Este un act
reflex sau voluntar, determinat de excitantii fizici, chimici, inflamatori.
Actul tusei cuprinde mai multe faze:
- faza inspiratorie = aerul pătrunde în plămâni;
- faza de compresiune = are loc inchiderea glotei;
- faza de expulzie = expulzia bruscă a aerului datorită contracţiei muşchilor abdominali (doare burta cand
tusim) cu ridicarea brutală a diafragmului şi deschiderea în mod forţat a glotei;
După etiologie tusea poate fi:
- faringiană (faringite acute/cronice);
- laringiană (laringite, tumori laringiene);
- bronşică (bronşite, cancer bronşic);
- pulmonară (pneumopatii acute/cronice);
- pleurală (pleurite);
- mediastinală (tumori, pericardite).
După caracter deosebim următoarele tipuri de tuse:
- tuse seaca, uscata – in pleurezii, bronsita acuta la inceput, laringita, tumori bronsice.
- tuse umeda, productiva sau cu expectoratie – apare mai ales la schimbarea pozitiei, cand secretiile ating
zonele tusigene. In supuratiile bronsice, abces pulmonar, bronsiectazie, bronsita cronica.
- tuse surda voalata – arata o paralizie a corzilor vocale
- tuse latratoare – arata o compresiune traheobronsica
- tuse bitonala – tuse cu doua tonalitati, apare in afectiuni neurologice (paralizia nervului recurent)
- tuse cavernoasa – cu un timbru asemanator butoiului gol, apare in TBC pulmonara cu caverna, atunci
cand se deschide in bronhie.
- tuse chintoasa – in crize. Pacientul tuseste, eliminand aerul din plamani, se produce o scadere a cantitatii
de O2, se opreste in mod reflex, inspira adanc, producand un zgomot caracteristic, asemanator strigatului de
magar (``tuse magareasca``).
- tuse iritativa – nu este influentata de medicamente.
Dupa circumstantele de aparitie, deosebim:
- tuse matinala – la bolnavii cu bronsita cronica
- tuse vesperala – apare seara, in TBC pulmonar
- tuse nocturna – mai ales in timpul noptii, in insuficienta ventriculara stanga
- tuse de efort – in boli cronice respiratorii si cardiace
- tuse continua – laringita, compresiunea traheobronsica
- tuse pozitionala (posturala) – pleurezie, abces pulmonar
- tuse sincopala – in crize, la inceput uscata, apoi umeda, in astm bronsic
- tuse emetizantă – tuse zgomotoasă, urmată de vărsături alimentare.
- tuse nervoasa = tic nervos.
Rolul asistentului medical – sa-si noteze cum si cand tuseste, in ce pozitie, va cauta impreuna cu pacientul o
pozitie in care tusea este mai putin frecventa. Daca tusea este iritativa, invata bolnavul sa evite fumatul,
vorbitul, sa nu deschida gura in timpul inspiratiei, sa puna batista la gura cand tuseste, sa evite aerul uscat si
cald din incapere. Pe calorifere sau sobe se pot pune vase cu apa. Se faciliteaza tusea atunci cand este
umeda. Pacientul este ridicat in pozitia sezand, este pus sa inspire pe nas, sa expire pe gura, apoi este rugat
sa tuseasca voluntar. Se bate usor pe spate (tapotaj toracic), deoarece favorizeaza desprinderea si
eliminarea secretiilor. Uneori se aseaza intr-o pozitie care permite scurgerea secretiilor = drenaj postural.
Alimentatia pacientului care tuseste va tine seama de asigurareaunei cantitati suficiente de lichide. Un regim
lipsit de lichide face ca secretiile bronsice sa fie mai vascoase, mai aderente si sa obstrueze partial caile
respiratorii.
Expectoratia – constituie actul reflex şi voluntar de eliminare a secreţiilor şi sputei formate în căile res-
piratorii, prin actul tusei.
Sputa - reprezintă produsul ce se expulzează pe gura din căile respiratorii prin tuse. În condiţii fiziologice,
mucoasa căilor respiratorii secretă doar o cantitate mică de mucus, necesară, protejării suprafeţei interioare a
organelor respiratorii faţă de uscăciune şi de efectul nociv al aerului şi prafului. Acest mucus nu se elimină şi
nu declanşează actul tusei.
În condiţii patologice, se adună în căile respiratorii o cantitate variabilă de spută, care acţionează ca un corp
străin şi provoacă actul tusei. Sputa este formată din secreţia, transsudaţia şi exsudaţia patologică a
mucoaselor bronhopulmonare, din descuamaţia epiteliilor pulmonare şi a căilor aeriene, din produsele
rezultate din descompunerea ţesutului pulmonar şi din substanţe străine inhalate, în timpul evacuării prin
faringe şi gură; se mai adaugă salivă, secreţie nazală şi faringiană.
Dupa cantitate:
- sputa moderata – 50-100 ml – in bronsita cronica, TBC la inceput, astm bronsic.
- sputa abundenta – 100-300 ml – in caverne si bronsiectazii
- masiva – peste 300 ml – in abcesul pulmonar, chist hidatic, EPA.
Dupa aspect, furnizeaza informatii despre boala si evolutie:
- sputa seroasa – alb - roz, spumoasa rozata, aerata în edemul pulmonar acut;
- cantitate mare si clara ca apa – chist hidatic pulmonar rupt (vomica)
- sputa mucoasa – in traheobronsita, astm bronsic – in mucus gasim mici incluziuni de puroi asemanatoare
unor perle (sputa perlata)
- sputa muco-purulenta – culoare galben-verzuie – bronsita cronica, bronsiectazie.
- sputa numulara – puroiul are aspectul unor monezi – in TBC pulmonar.
- sputa sero-muco-purulenta – se imparte in:
- sputa purulenta – alcatuita doar din puroi – in abces pulmonar
- sputa fibrinoasa – are multa fibrina – pneumonia streptococica
- sputa sanguinolenta – cu firisoare de sange – TBC
- sputa sanguinolenta sau hemoptoica se caracterizeaza prin prezenta sangelui in cantitate variabila de la
rosu deschis pana la rosu - negru. Sputa sanguinolenta are aceeasi valoare semiologica ca si hemoptiziile
mici în edemul pulmonar, cancer pulmonar, infarct pulmonar.
- sputa pseudo-membranoasa se caracterizeaza prin adevarate mulaje bronsice datorita continutului lor
foarte bogat in fibrina. Caracterizeaza bronsita cronica pseudomembranoasa in difteria laringiana si bronsica
- sputa caramizie – pneumonie, cancer bronhopulmonar
- sputa rosie-gelatinoasa – in cancer pulmonar
- sputa rosie-negricioasa – in infarctul pulmonar
- sputa rosie-aramie – in infarctul pulmonar
- sputa ruginie – in pneumonia pneumococica
- sputa albicioasa-laptoasa – la morari, brutari
- sputa gri-negru – mineri
- sputa galbena, galben-verzuie – ictere
- sputa rosietica – mine de fier
- sputa cu aspect noroios – in gangrena pulmonara
Dupa miros
- fetid în dilataţia bronşică, caverme tuberculoase;
- fetiditate penetrantă, în gangrena pulmonară;
- mirosul pământului sau al paiului umed, în supuraţii pulmonare.
Rolul asistentului medical – colecteaza sputa in scuipatoarea si instruieste pacientul sa nu arunce pe jos, sa
nu scuipe in batista, sa nu puna in scuipatoare resturi de tigara, sa fie in scuipatoare solutie dezinfectanta
care sa asigure inactivarea produsului.
Daca trebuie masurata, sputa este transferata intr-un pahar gradat, se noteaza in foaia de temperatura fizic si
grafic. Se faciliteaza ridicand pacientul, invatandu-l sa tuseasca si executand tapotaj toracic. Sputa este
aderenta la dinti, creaza senzatii neplacute, i se da pacientului sa-si clateasca des gura cu apa, pt ca poate
aparea senzatia de voma. La copii, care nu stiu sa expectoreze, tusea este emetizanta, determina varsaturi
(tavita renala).
Aspecte speciale (particulare) ale sputei
Vomica = expectoratie brusca si in cantitate mare. Expulzarea continutului patologic al unei cavitati din
parenchimul pulmonar, facuta brusc, cu o cantitate de 100-1000 ml sputa. Inunda bronhiile, cavitatea bucala,
fosele nazale si determina dispnee.
Este rezultatul deschiderii spontane în căile aeriene a unei colecţii:
- abces pulmonar;
- chist hidatic – vomica hidatică cu aspect clar, limpede însoţit de regulă de manifestări alergice sistemice);
- empiem pleural (rar prin fistulă bronho-pleurală);
- supuraţii extrapulmomare (abces subfrenic, hepatic şa.).
Manifestarile pacientului: facies anxios, palid, cu transpiratii reci, extremitati reci, tahicardie, posibila
lipotimie si soc. Apare dupa un acces de tuse precedat de o durere toracica foarte puternica si apoi o senzatie
de sufocare. Pacientul se cianozeaza pt ca secretiile ajung in caile respiratorii pe care le inunda. Poate fi
masiva sau fractionata.
Rolul asistentului medical – colecteaza produsul, aseaza pacientul in pozitia semisezand, il linisteste, anunta
medicul care poate indica un drenaj postural, asigura igiena cavitatii bucale.
Hemoptizia – hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală prin tuse, provenind de la nivelul căilor
respiratorii – plămâni (sputa rosie, spumoasa, aerata).
- hemoptizia cu sange rosu aerat, putin coagulabil la inceput, ramane lichid, apoi se poate coagula, devine
negricios = coada hemoptiziei.
Hemoptizia poate fi:
-mică – se elimină câteva spute sangvinolente;
-mijlocie – 100 – 200 ml sânge;
-mare – 200 – 500 ml sânge;
-abundentă – cantitatea de sânge eliminată depăşeşte 500 ml.
Factori declansatori – tuse persistenta, intensa, efort muscular puternic, exces alimentar si de lichide,
expunere prelungita la soare, exces de alcool, traume psihice, medicatie congestiva (estrogeni, Fe, I),
perioadă premenstruală la femeie.
Semne premergatoare (prodrom) – pacientul acuza senzatia de caldura in spatele sternului, ameteli, cefalee,
gadilatura in faringe si sufocare, senzaţie toracică de curgere a unui lichid cald, gust sărat uşor metalic,
disconfort respirator însoţit de stare anxioasă, zgomot asemănător fierberii unui lichid, stare generală
modificată.
Semne obiective – paloarea fetei, dispnee cu tahipnee, lipotimie, HTA, uneori febra. Este grava cand
cantitatea de secretie este in jur de 250-500 ml si foarte grava peste 500 ml.
Cauze – TBC pulmonar, cancer pulmonar in 50% din cazuri, abces sau gangrena pulmonara, stenoza mitrala,
traumatisme toracice.
Examene complementare în urgenţă:
- Ex ORL (faringo-laringoscopie);
- Rx. Torace;
- Hemoleucograma completă (inclusiv trombocite);
- Grup sanguin, Rh;
- Fibrobronhoscopie în urgenţă;
- Computer tomografie toracică;
- Angiografie pulmonară.
Complicatii ale hemoptiziei:
- anemie posthemoragica;
- colaps cardiovascular;
- atelectazie posthemoptoica (caracterizata prin: junghi toracic, dispnee, cianoza);
- deces.
Obiective terapeutice în urgenţă:
- sa fie prevenita asfixia (în hemoptiziile abundente, cu aspiraţie bronşică);
- sa fie prevenita obstrucţia bronşica (prin cheag intraluminal) / insuf resp ac;
- sa fie identificata sursa de sângerare şi limitata/oprita sângerarea;
- sa se previna infecţiile tardive supraadăugate.
Atitudini si intervenţii
Asigurăm repausul, confortul şi toaleta bucală a pacientului:
asigurăm repausul total la pat al pacientului;
poziţionăm pacientul în pozitie semişezând pe partea leziunii;
liniştim şi calmăm pacientul;
îi asigurăm toaleta bucală prin îndepărtarea cheagurilor din gură;
educăm pacientul pentru a nu tuşi şi să inspire lent, profund pe nas;
educăm pacientul pentru a nu consuma alimente şi lichide aproximativ 24 ore;
îi asigurăm si îi administrăm lichide reci, bucăţi de gheaţă, se aplica o punga cu gheata pe torace;
educăm pacientul pentru a nu vorbi şi a-şi păstra imobilitatea cât mai mult timp posibil;
izolăm la nevoie pacientul pentru a evita agitaţia celorlalţi pacienţi sau a aparţinătorilor;
asigurăm condiţii de semiobscuritate, 16-18o si evitarea stimulilor zgomotoşi;
la nevoie efectuăm manopere de aspiraţie şi oxigenoterapie;
la recomandarea medicului abordăm linie venoasă pentru transfuzii;
administrăm tratamentul prescris (hemostatice, sedative etc);
comunicăm medicului orice schimbare survenită în starea pacientului şi efectul tratamentului prescris.
Se masoara si se noteaza TA si pulsul.
La pacienţii ameninţaţi de asfixie:
- intubaţie traheală în scopul izolării plămânului hemoragic pentru evitarea aspiraţiei lichidului şi a asfixiei
consecutive;
- aspiraţie bronşică + oxigenoterapie.
3. Obstructia cailor respiratorii
Poate fi produsa de procesele inflamatorii ale cailor respiratorii, de prezenta unor corpi straini, patrunsi
accidental in caile respiratorii si de deformari ale nasului.
a) Respiratie dificila pe nas = bolnavul respira pe gura
b) Secretii abundente nazale = secretii mucoase, purulente sau sanguinolente, care impiedica respiratia
c) Epistaxis = hemoragie nazala
d) Deformari ale nasului = deviatie de sept, traumatism.
e) Stranut = expirare fortata
f) Aspiratie pe nas = smiorcait
g) Tuse = poate fi : • uscata: - fara expectoratie, iritativa, uneori spastica (in pleurezii, faringite, laringite,
astm bronsic) - uneori este numai aparent fara expectoratie, bolnavul inghitand reflex sputa
• productiva:- insotita de expectoratie (in bronsite acute, cronice, pneumonii, TBC)
 • chintoasa:- caracterizata prin accese repetitive, spastice, urmate de un inspir profund,
suierator, zgomotos (tuse convulsiva, laringite)
h) Cornaj = zgomot inspirator cu caracter de suieratura, auzibil de la distanta
- este produs de aerul care trece prin laringe sau trahee, ingustate fie din cauza unei leziuni,
infectii, fie din cauza compresiunii exercitate de o tumora sau corp strain.
i) Tiraj = depresiunea inspiratorie a partilor moi ale toracelui suprasternala, epigastrica, intercostala, mai rar
supra- sau subclaviculara, aparuta intr-o inspiratie fortata in caz de obstructie sau tulburare a intrarii aerului
in plaman.
INTERVENTIILE ASISTENTULUI MEDICAL
Obiective - Interventii autonome si delegate
Pac. sa respire pa nas in termen de…………
– asistenta indeparteaza secretiile nazale sau educa pacientul sa-si indeparteze secretiile in batista personala
– umezeste aerul din incapere
– hidrateaza pacientul cu lichide
Pac. sa nu devina sursa de infectie
– asistenta educa pacientul pentru a folosi batista individuala, de unica folosinta
– educa pacientul pentru a folosi scuipatoarele speciale, sa evite imprastierea secretiilor nazale
Pac. sa i se opreasca epistaxisul de catre asistentul medical in termen de 5 min
– asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal cu capul in hiperextensie
– comprima cu policele, pe septul nazal, nara care sangereaza, timp de 5-10 min
– aplica comprese reci pe frunte, nas sau ceafa
– recomanda pacientului sa nu-si sufle nasul
Pac. sa prezinte mucoase respiratorii umede si intacte permanent
– asistenta umezeste aerul din incapere
– recomanda pacientului repaus vocal absolut
– invata pacientul sa utilizeze comunicarea nonverbala
– educa pacientul sa faca gargara cu solutii antiseptice
– se hidrateaza pacientul cu lichide
Pac. sa inghita fara dificultate in termen de…………….
– asistenta intrerupe alimentatia solida
– instituie alimentatie semisolida si lichide caldute
– recomanda pacientului sa faca gargara cu solutii antiseptice
– administreaza medicatia prescrisa de medic
Pac. sa fie echilibrat psihic permanent
– asistenta pregateste pacientul in vederea efectuarii oricarei tehnici
Pac. sa prezinte sau sa capete rezistenta la infectii in termen de……………
– asistenta educa pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura
– sa evite locurile aglomerate
Pac. sa prezinte cai respiratorii permeabile permanent
– asistenta invata pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa
– umezeste aerul din incapere cu apa alcoolizata
– aspira secretiile bronsice, daca este cazul
– invata pacientul sa adopte o pozitie care sa favorizeze respiratia
– invata pacientul sa efectueze exercitii respiratorii
– educa pacientul sa renunte la obiceiurile daunatoare
– administreaza medicatia prescrisa de medic antitusive, expectorante, bronhodilatatoare, decongestionante
ale mucoasei traheo-bronsice

INTERDEPENDENTA CU CELELALTE NEVOI

Nesatisfacerea nevoii de a respira afectează buna relaţie in celelalte nevoi.
A comunica
•comunicare deficitară sau incapacitate de a relata, datorată tulburărilor funcţionale respiratorii şi
fenomenelor obstructive.
A se mişca si a avea o bună postură
•dificultate, disconfort şi imposibilitatea de a desfăşura activităţi datorită fenomenelor dispneice,
insuficienţelor respiratorii şi oboseală.
A-şi menţine temperatura în limite normale
• stări febrile potenţiale datorate infecţiilor căilor respiratorii.
A mânca şi a bea
• diminuarea, incapacitatea nutriţiei legată de tulburările funcţionale respiratorii.
A elimina
• diminuarea/incapacitatea de a elimina prin afectarea respiraţiei.
A dormi şi a se odihni
• tulburări de odihnă şi somn cauzate de tuse, dispnee, expectoraţie, hemoptizie.
A se îmbrăca si a se dezbrăca
• diminuarea/ incapacitatea de a se îmbrăca si dezbrăca cauzată de durerea toracică şi epuizare.
A fi curat, a avea tegumente intacte
• alterarea tegumentelor si mucoaselor cauzate de mucozităti abundente, expectoraţie abundentă si respiratie
deficitară
A evita pericolele
•anxietate, nesiguranţă, teamă, cauzate de lipsa de aer datorată insuficientei respiratorii
A trăi conform propriilor convingeri spirituale
• dificultatea / imposibilitatea de a participa activ la serviciul religios, cauzate de tuse, dispnee, expectoraţie,
hemoptizie.
A se realiza
• izolare prin dificultatea impusă de afecţiunile respiratorii.
A se recrea
• dificultatea / incapacitatea de a participa la activităţi recreative cauzate de oboseală şi respiraţie deficitară.
A învăţa
•ignorarea / incapacitatea de a învăţa datorată fenomenelor hipoxice şi degradării stimei faţă de propria
persoană.

Culegerea datelor în vederea evaluării şi satisfacerii unei respiraţii optime

Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei in satisfacerea nevoii
A.Exploreaza deprinderile de respiratie ale pacientului (interviu)
B.Invata pacientul (diagnostic + obiective)
 sa faca exercitii respiratorii
 sa faca exercitii de mers, de relaxare
 sa aiba posturi adecvate, care sa favorizeze respiratia
 sa inlature obiceiurile daunatoare (imbracaminte stramta, tabagism, mese copioase)
A. Interviul
Pregatirea interviului:
- Se anunta pacientul
Inceperea interviului:
- asistenta se prezinta: nume, functia si se explica scopul interviului
- se cere acordul pacientului
- pacientul va fi asigurat de confidentialitatea interviului
Desfasurarea propriu-zisa a interviului
Informatii( date) generale:
- nume, prenume
- sex
- stare civila
- ocupatie
- religie
- surse de sustinere
Inspectia urmareste: frecventa, amplitudinea si ritmul respirator
- simetria miscarilor respiratorii
- tipul de respiratie
- aspectul toracelui
Probleme de sanatate actuala (motivul internarii: aparitia simptomelor, istoricul bolii):
- Tiraj: -tip
- Tuse: - Cand a aparut?
- Cat de frecventa este?
- Este sau nu urmata de expectoratie?
- Apare in anumite pozitii?
- Accesele survin ziua sau noaptea?
- Expectoratia: - culoare
- miros
- aspect
- cantitate
- prezenta sangelui – temporara
- permanenta.
- Dispnee: - tipul dispneei
- Apare in repaus, la efort, sau in conditii de stress?
- Ce pozitie o amelioreaza?
- Cand apare: ziua si/sau noaptea?
- Durerea toracica: - cand apare ? (tuse sau respiratie profunda)
- intensitate
- localizare
- iradiere
- durata
- Pozitia corpului: - ortopnee
- antalgica
Antecedente personale
- bolile copilariei, vaccinari
- Afectiuni respiratorii in antecedente:
- Frecventa si durata acestora
- Cum au fost tratate?
- Factori de risc: - fumat: - de cand?
- cat ?
- alti membrii ai familiei fumeaza ?
- sedentarism: - efectuati o munca sedentara?
- mergeti pe jos la serviciu?
- practicati vreun sport?
- stati timp indelungat in picioare?
- conditii de mediu: - lucrati sau locuiti in mediu poluant?
- stress, anxietate
- alimentatia: - obiceiuri alimentare
Antecedente familiale:
- boli cronice
- afectiuni psihice ale membrilor familiei
Pregatirea incheierii interviului:
“Am sa va mai pun doua intrebari”
“Vom termina in doua minute”
Concluzia interviului:
Asistenta va trage concluziile asupra interviului
- “va multumesc ca mi-ati raspuns la aceste intrebari”
- “am inteles care va sunt problemele dvs.”
- “raspunsurile date de dvs ma vor ajuta sa va planific ingrijirile”
Stabilirea problemelor de sanatate ( dependenta-P-)
Sursele de dificultate (etiologie-E-)
Manifestarile de dependenta (semne si simptome-S-)
Alte date – investigatii paraclinice:
- investigatii radiologice
- investigatii endoscopice
- explorari functionale
- examene de laborator
B. Obiectivele si interventiile asistentei autonome si delegate

CIRCULAŢIA ARTERIALA

DEFINITIE: Circulaţia este funcţia prin care se realizează mişcarea sângelui în interiorul vaselor
sanguine, care are drept scop transportul substanţelor nutritive şi a oxigenului la ţesuturi, dar şi transportul
produşilor de catabolism de la ţesuturi la organele excretoare.
Un rol important îl deţin sângele şi limfa, cuprinse în sistemul circular, şi inima, în condiţii de integritate
anatomică şi funcţională.
Asistenta medicală supraveghează circulaţia prin:
- urmărirea pulsului,
- a tensiunii arteriale,
- a culorii tegumentelor.
INDEPENDENŢA SI DEPENDENTA ÎN SATISFACEREA CIRCULAŢIEI ARTERIALE

1.PULSUL
DEFINITIE – Pulsul reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, care se comprima pe un plan osos si este
sincrona cu sistola ventriculara.
Este reprezentat de unda de soc ce ia nastere prin destinderea peretilor arteriali de catre volumul de sange
expulzat din ventriculul stang in timpul sistolei ventriculare care se propaga de-a lungul acestora odata cu
coloana de sange arterial. Poate fi perceputa prin palparea unei artere superficiale comprimata incomplet pe
un plan dur.
Este manifestarea periferica a activitatii mecanice a inimii.
Reflecta starea de functionare a inimii si a sistemului arterial.
FACTORII CARE INFLUENTEAZA PULSUL IN MENTINEREA INDEPENDENTEI
CIRCULATIEI
1. factori fiziologici
- varsta
- inaltimea corporala – persoanele mai scunde au frecventa pulsului mai mare decat a celor inalte
- somnul – in timpul somnului frecventa pulsului este mai redusa
- alimentatia – in timpul digestiei, frecventa pulsului creste
- efortul fizic – determina cresterea frecventei pulsului
- masa corporala: persoanele hiperponderale au o frecventa crescuta in raport cu cele normo- sau
hipoponderale
- variaza cu momentul zilei – dimineata scade
- seara creste
- creste in: altitudine, variaza usor cu pozitia (in poziţia decubit dorsal frecvenţa pulsului este mai scăzută
decât în poziţie şezând; poziţia ortostatica are frecvenţa pulsului mai ridicată)
2. factori psihologici
- emotiile
- plansul
- teama produc cresterea frecventei pulsului .
3. factori sociali
- mediul ambiant – influenteaza frecventa pulsului prin concentratia in oxigen a aerului inspirit
MANIFESTARI DE INDEPENDENTA ALE PULSULUI = Calitatile pulsului
1. Frecventa reprezinta numarul de pulsatii/minut.
– la nou-nascut – 130-140 pulsatii/min
- la copilul mic – 100-120 pulsatii/min
- la 10 ani – 90-100 pulsatii/min
- la adult – 60-80 pulsatii/min
- la varstnic – peste 80-90 pulsatii/min
2. Ritmicitatea reprezinta calitatea pulsului de a se succede la intervale egale de timp. Un ciclu cardiac
dureaza in medie 0,8 secunde, din care 0,4 sec = diastola generala. Sfigmograma = inregistrarea pulsului
arterial cu ajutorul sfigmografului.
3.Volumul sau amplitudinea reprezinta cantitatea de sange trimis in circulatie in timpul unei sistole
ventriculare (70 ml). Volumul este invers proportional cu frecventa. Scaderea cantitatii de sange din
circulatie, are ca urmare scaderea pulsului si cresterea frecventei. Este dependenta de cantitatea de sange
existenta in vase, este mai mare cu cat vasele sunt mai aproape de inima, la arterele simetrice, volumul
pulsului este egal.
4.Tensiunea este o calitate care se apreciaza ceva mai greu de catre asistentul medical, nu are valoare
deosebita pt ingrijire, dar identificata, poate sa foloseasca la stabilirea diagnosticului medical si la orientarea
ingrijirilor. Este presiunea cu care unda pulsatorie apasa asupra peretelui arterial. Din acest punct de vedere,
pulsul poate fi dur sau moale. Este dur atunci cand peretele arterial isi pierde elasticitatea sau cand forta de
contractie a inimii creste. Este moale atunci cand forta de contractie a inimii este scazuta.
5.Celeritatea reprezinta viteza de ridicare si coborare a undei pulsatile, viteza cu care se transmite unda
pulsatorie la periferie - tegumentele, inclusiv extremitatile trebuie sa fie calde, roz.
Egalitatea - se refera la caracteristicile pulsului radial interpretate prin comparatie la ambele membre.
2.TENSIUNEA ARTERIALA
DEFINITIE - TA reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali.
Factorii care determină tensiunea arterială:
- debitul cardiac – TA scade atunci cand scade debitul cardiac (hemoragii, deshidratari, intoxicatii;
- forţa de contracţie a inimii – poate fi crescuta si determina o TA mare sau scazuta si TA mica.
- elasticitatea şi calibrul vaselor – arterele rigide si de calibru mic determina cresterea TA (ateroscleroza, se
depune grasime pe vas si se ingusteaza lumenul)
- vâscozitatea sângelui – in mod normal, sangele are un anumit grad de vascozitate, care se poate schimba in
deshidratari, cand se produce hemoconcentratie sau poate sa scada cand se produce hiperdilatare.
- rezistenta periferica – tensiunea scade de la centru spre periferie.
FACTORII CARE INFLUENTEAZA TENSIUNEA ARTERIALA IN MENTINEREA
INDEPENDENTEI CIRCULATIEI
1. factori biofiziologici
- vârsta - este mai mică la copil şi creşte pe măsură ce înaintează în vârstă; se stabilizează la adult; creşte
uşor la persoana vârstnică;
- sex: la femei tensiunea arterială este mai mică decât la bărbaţi cu valori cuprinse între 5-10 mm Hg;
- ritm somn/ veghe: în timpul somnului sau dimineaţa tensiunea arterială are valorile cele mai mici;
- activitatea - diurnă produce o creştere a tensiunii arteriale; de asemenea, efortul fizic produce creşterea
tensiunii arteriale, cu revenirea la valorile iniţiale după încetarea acestuia;
- rasa: populatia de culoare inregistreaza valori tensionale mai mari decat cea alba;
- alimentatia;
- ritmul circadian: ceasul biologic are particularitati individuale dar se inregistreaza valori mai scazute in
cursul noptii si mai crescute in a doua parte a zilei;
- valorile tensiunii arteriale prezintă oscilaţii de-a lungul aceleiaşi zile;
- medicatia: actioneaza direct si indirect ( narcoticele scad tensiunea arteriala, psihoactivele cresc tensiunea
arteriala;
- vasodilataţia generală determină scăderea presiunii exercitată de sângele circulant.
2. factori psihologici - emoţiile, bucuriile, stresul, anxietatea determină creşterea tensiunii arteriale.
3. factori sociologici - climatul: - frigul produce vasoconstricţie, deci şi creşterea tensiunii arteriale;
- căldura produce vasodilataţie, deci şi scăderea tensiunii arteriale.
MANIFESTARI DE INDEPENDENTA ALE TENSIUNII ARTERIALE
In legatura cu forta de contractie, TA inregistreaza o valoare maxima in timpul sistolei ventriculare, de
unde si numele de tensiune maxima sau sistolica si una minima in timpul diastolei ventriculare, tensiune
minima sau diastolica. Intre cele doua valori exista o relatie constanta.
1.Tensiunea sistolica corespunde momentului de ejectie a sangelui in artere prin contractia inimii si este
mai mare.
2.Tensiunea diastolica corespunde fazei de umplere a inimii cu sange, prin relaxarea inimii si este mai
mica.
- tensiunea arteriala = tensiunea sistolica + tensiunea diastolica
- tensiunea diferentiala este diferenta dintre T.A maxima si T.A minima si este aproximativ 60 mm Hg
Menţinerea raportului între TA max şi TA min
TA min = TA max +1 sau 2
2
Definiţia şi clasificarea valorilor TA (mmHg)
Categorie Sistolică Diastolică
Optimă 120 70
Normală 120–129 70–84
Normal crescută 130–139 85–89
Grad 1 de hipertensiune (uşoară) 140–159 90–99
Grade 2 hipertensiune (moderată) 160–179 100–109
Grade 3 hipertensiune (severă) > 180 > 110

Variatiile TA in raport cu varsta

Vârsta T.A. max (mm Hg) T.A. min.
1-3 ani 75-90 50-60 mmHg
4-11 ani 90-110 60-65 mmHg
12-15 ani 100-120 60-75 mmHg
adult 110-140 75-90 mmHg
varstnic peste 150/90 mm Hg

3.COLORATIA TEGUMENTELOR
- coloraţie roz a tegumentelor inclusiv a extremităţilor;
- tegumentele sunt calde.
INTERVENTIILE ASISTENTULUI MEDICAL PENTRU MENTINEREA INDEPENDENTEI
CIRCULATIEI
– educa pacientul pentru asigurarea conditiilor igienice din incapere (aerisire)
– educa pacientul sa-si mentina tegumentele curate si integre
– sa aiba o alimentatie echilibrata, fara exces de grasimi
– sa evite tutunul, excesul de alcool
– sa evite sedentarismul
– sa poarte imbracaminte lejera, care sa nu stanjeneasca circulatia.
DEPENDENTA IN SATISFACEREA CIRCULATIEI ARTERIALE
SURSE DE DIFICULTATE
SURSE DE ORDIN FIZIC
Alterarea muschiului cardiac
Alterarea peretilor vaselor sanguine
Obstructii vasculare
Supraincarcarea inimii
SURSE DE ORDIN PSIHOLOGIC
Anxietate
Stress
Situatii de criza
SURSE DE ORDIN SOCIO-CULTURAL
Lipsa cunoasterii:
- Cunostinte insuficiente despre alimentatia echilibrata
- Cunostinte insuficiente despre sine, sau altii
- Cunostinte insuficiente despre obiceiurile daunatoare
PROBLEME DE DEPENDENTA
1. Modificari ale coloratiei tegumentelor
2. Modificari ale pulsului
3. Modificari ale TA
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
1. Tegumente modificate:
Reci, palide = datorita irigarii insuficiente a pielii
Cianotice = coloratie violacee a unghiilor, buzelor, lobului urechii
Hipoxemie = scaderea cantitatii de oxigen din sange
Hipoxie = diminuarea cantitatii de oxigen din tesuturi
Edeme - acumulare de lichid seros in tesuturi.
Varice - dilatari ale venelor superficiale.
Hemoroizi - dilatarea plexurilor nervoase anale si din partea inferioara a rectului cu aparitia de fenomene
inflamatorii si trombotice.
Parestezii - furnicături şi amorţeli la nivelul degetelor.
Claudicatie intermitenta - durerea (de tipul crampelor) resimtita la nivelul membrelor (mai frecvent la
nivelul gambelor).
1. Puls modificat
- Modificari de frecventa
Tahicardie = cresterea frecventei pulsului peste limita normala.
Factori patologici:
- febra – pt fiecare grad in plus peste 37ºC, pulsul creste cu 8-10 pulsatii (ex. 37ºC – 70-80/min, 38ºC –
90/min)
- tulburari de frecventa din cauza bolilor cardiace (este normala atata timp cat volumul circulant este
normal 5,5 litri)
- creste in hemoragii, deshidratari, unele intoxicatii
Bradicardie = scaderea frecventei pulsului sub limita normala.
- Modificari de volum a pulsului
- puls amplu, care izbeste cu forta degetul- puls magnus;
- puls mic, slab perceptibil - puls parvus;
- puls filiform, cu volum foarte redus, abia perceptibil- hipotensiune, şoc;
- puls asimetric - volum diferit al pulsului la artere simetrice;
-puls alternant - undă normală este urmată de undă cu amplitudine mică, apare în leziuni miocardice
severe;
- puls cu amplitudine mică „tardus et parvus” în stenoza aortică;
- puls paradoxal: dimimuarea până la dispariţie a undei pulsatile în inspir.
- Modificari de ritm ale pulsului
- puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii;
- puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză;
- puls inegal inechidistant şi inechipotent în fibrilaţia artrială;
- puls bigeminat: a doua undă apare la un interval mai scurt şi de amplitudine mai mică – extrasistolie. Daca
in timpul diastolei generale, apare un excitant patologic, miocardul raspunde printr-o contractie suplimentara
= extrasistola.
Sfigmograma poate fi:
Anacrota = prezinta neregularitati in portiunea ascendenta a curbei
Catacrota = usoare crosete in partea descendenta a curbei sfigmografice (croset catacrotic)
Inflexiune dicrota = perceperea unui puls dublu la o singura revolutie cardiaca (puls dicrot)
- Modificari de tensiune a pulsului
- puls dur( puls durus), greu comprimabil;
- puls moale( puls mollis), usor perceptibil.
- depinde de hipo/hipertrofia ventriculului stâng care determină creşterea/ scăderea cantităţii sanguine
împinsă în artere prin forţa de contracţie a inimii.
- Modificari de celeritate a pulsului
-Pulsul poate fi celer (saltaret) atunci cand valvele cardiace si arteriale nu inchid bine (insuficienta arteriala).
-Pulsul poate fi tard (tarziu), deci unda se transmite mai greu, atunci cand intalneste obstacole, orificiile
valvulare sunt stenozate (stenoza mitrala, stenoza aortica).
Deficitul de puls - desemneaza diferenta dintre frecventa ventriculara si numarul pulsatiilor radiale; se
intalneste in fibrilatia atriala cu frecventa ventriculara rapida, cand nu toate contractiile cardiace sunt
eficiente, unele neputandu-se transmite la periferie.
Durere precordiala, in afectiuni ale arterelor si venelor.
2. TA modificata
Hipertensiunea arteriala (HTA) = cresterea TA peste limitele normale. Poate fi un semn in cadrul unor boli
sau poate sa fie boala de sine statatoare. Valorile sunt modificate in distonia neurovegetativa, hipertiroidie,
feocromocitom, ateroscleroza, boli cardiace. Creste si cand se retine apa in organism si se modifica volumul
circulator.
Hipotensiunea arteriala (hTA) = scaderea TA sub limitele normale. Apare in deshidratare, hemoragie,
anemii, in boala Addison. Exista si o hTA de cauze necunoscute, asa numita hTA esentiala. Este mai
frecventa la persoane inalte si se manifesta mai ales cu ocazia schimbarii pozitiei = hTA ortostatica.
COLAPS = prabusirea T.A
– modificari ale TA diferentiale – TA difera la segmente simetrice (brat stang, drept)
INTERVENTIILE ASISTENTULUI MEDICAL
Obiectivele vizeaza:
 pacientul sa prezinte circulatie adecvata;
 pacientul sa fie echilibrat psihic;
 pacientul sa exprime disparitia durerii;
 sa fie prevenite complicatiilor imediate si tardive ale pacientului;
 sa fie promovate confortul fizic si psihic al pacientului;
 sa fie asigurat un aport nutritional adecvat;
 sa fie combatute infectiile;
 sa fie favorizate circulatia arteriala, venoasa;
Interventiile autonome si delegate ale asistentului medical
 Asigura pacientului un maxim de confort fizic si psihic.
 Explica pacientului necesitatea repausului la pat.
 Supravegheaza functia respiratorie si circulatorie pentru asigurarea unei bune oxigenari.
 Invata pacientul:
- sa intrerupa consumul de alcool si tutun;
- sa aiba alimentatie usor digerabila bogata in fructe, zarzavaturi, sa asigure un aport caloric
corespunzator nevoilor reale si sa cuprinda toti compusii principali ai alimentatiei, inclusiv vitamine si
saruri minerale;
- sa reduca grasimile si clorura de sodiu din alimentatie;
- sa evite frigul, umezeala, stresul psihic;
 Supravegheaza functiilor vitale si a starii mentale, notarea functiilor vitale in foaia de temperatura.
 Ajuta pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale.
 Aplica tehnicii de favorizare a circulatiei: exercitii active, pasive, masaje, mobilizari.
 Pregateste pacientul pentru examinari radiologice, explorari functionale, etc.
 Recolteaza produse biologice pentru examinari de laborator.
 Efectueaza bilantul hidric.
 Administreaza medicatia prescrisa: tonice cardiace, antiaritmice, diuretice, vasodilatatoare,
hipotensoare, antianginoase, anticoagulante.
 Urmareste efectul medicamentelor.
 Pregateste preoperator, acorda ingrijiri postoperatorii pentru pacientul cu interventie chirurgicala.
 Educa pacientul privind prevenirea recidivelor.
 Aplica masuri de prevenire a efectelor imobilizarii.
 Informeaza pacientul asupra stadiului bolii sale, asupra gradului de efort pe care poate sa-l depuna,
asupra importantei continuarii tratamentului medicamentos si asupra modului de viata pe care va
trebui sa-l urmeze dupa examinare.
Asistentul medical trebuie să cunoască urgenţa datorată valorilor tensionale crescute ce trebuiesc prompt
scăzute existând riscul de: edem pulmonar acut, edem cerebro - meningeal, hemoragie meningeală sau
cerebrală si sa cunoasca tehnicile de masurare a functiilor vitale.
Functiile vitale includ: respiratia, puls, T.A. si temperatura, sunt indicatori ai starii de boala sau de sanatate.
Rolul asistentei in masurarea functiilor vitale:
Sa pregateasca material si instrumentar corespunzator si care sa fie functional.
Sa pregateasca pacientul d.p.d.v. psihic (sa-i explice tehnica, sa-l convinga de necesitatea efectuarii ei si sa-i
solicite cooperarea).
Sa asigure conditii de microclimat care sa nu influenteze functiile vitale (liniste, temperatura optima,
umiditate corespunzatoare).
Sa cunoasca variatiile normale ale functiilor vitale, in functie de varsta si sex.
Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului si tratamentele prescrise (unele modifica functiile vitale)
Sa respecte frecventa de evaluare a functiilor vitale in raport cu starea pacientului.
Sa comunice medicului modificarile semnificative ale functiilor vitale.
Masurarea functiilor vitale se face:
Cand intervine o schimbare in starea de sanatate a unei persoane
Cand este admis intr-o unitate spitaliceasca: - la internare
- pe toata perioada spitalizarii
- la externare
Inainte si dupa proceduri invazive de diagnostic
Inainte si dupa interventii chirurgicale
Inainte si dupa administrarea medicamentelor cu efect asupra aparatului circulator
Inainte si dupa efectuarea interventiilor de ingrijire care pot influenta functiile vitale (ex: mobilizarea
pacientilor imobilizati la pat timp indelungat)
Culegerea datelor în vederea evaluării şi satisfacerii unei circulaţii optime
CULEGEREA DATELOR (prezentarea de caz)
Interviul:
Pregatirea interviului:
- Se anunta pacientul
Inceperea interviului:
- asistenta se prezinta: nume, functia si se explica scopul interviului
- se cere acordul pacientului
- pacientul va fi asigurat de confidentialitatea interviului
Desfasurarea propriu-zisa a interviului
Informatii( date) generale:
- nume, prenume
- sex
- stare civila
- ocupatie
- religie
- surse de sustinere
Antecedente medicale personale:
- bolile copilariei, vaccinari
- traumatisme
- afectiuni cardiace in antecedente:
- frecventa si durata acestora
- cum au fost tratate?
- spitalizari (experienta pacintului cu ocazia spitalizarilor anterioare)
- interventii chirurgicale
- alergii medicamentoase
- utilizarea tratamentelor empirice
- factorii de risc: - fumat: - de cand?
- cat ?
- alti membrii ai familiei fumeaza
- sedentarism: - efectuati o munca sedentara?
- mergeti pe jos la serviciu?
- practicati vreun sport?
- stati timp indelungat in picioare?
- conditiide mediu: - lucrati sau locuiti in mediu poluant?
- stress, anxietate
- alimentatia: - obiceiuri alimentare
Antecedente familiale:
- boli cronice
- afectiuni psihice ale membrilor familiei
Probleme de sanatate actuala (motivul internarii: aparitia simptomelor, istoricul bolii):
- Durerea toracica : - factori declansatori : - efort sau nu, anumite pozitii
- accesele survin ziua sau noaptea
- intensitate
- localizare
- iradiere
- durata
- masuri luate ptr ameliorarea ei
Cunostinte despre sanatate
Pregatirea incheierii interviului:
“Am sa va mai pun doua intrebari”
“Vom termina in doua minute”
Concluzia interviului:
Asistenta va trage concluziile asupra interviului
- “va multumesc ca mi-ati raspuns la aceste intrebari”
- “am inteles care va sunt problemele dvs.”
- “raspunsurile date de dvs ma vor ajuta sa va planific ingrijirile”
Stabilirea problemelor de sanatate ( dependenta-P-)
Sursele de dificultate (etiologie-E-)
Manifestarile de dependenta (semne si simptome-S-)
Alte date – investigatii paraclinice:
- investigatii radiologice
- investigatii endoscopice
- explorari functionale
- examene de laborator
B. Obiectivele si interventiile asistentei autonome si delegate