2.

4 OPERAłII CU MULłIMI

Acest subcapitol este structurat în cinci secŃiuni. În fiecare secŃiune vom defini câte
una dintre următoarele operaŃii cu mulŃimi:

reuniunea,

intersecŃia,

diferenŃa / complementara,

diferenŃa simetrică
şi

produsul cartezian
şi vom prezenta proprietăŃile operaŃiei respective.
Aceste operaŃii le vom defini pe mulŃimea P(E), a părŃilor mulŃimii E.
Precizăm (şi) faptul că numai o parte din rezultatele prezentate aici le vom demonstra,
celelalte urmând a fi demonstrate fie în Capitolul 3, utilizând Logica matematică, fie în
Capitolul 6, utilizând funcŃia caracteristică a unei (sub)mulŃimi.

2.4.1 Reuniunea mulŃimilor

În această primă secŃiune ne vom ocupa de reuniunea mulŃimilor.
DefiniŃia 2.4.1.1: Fiind date două mulŃimi A şi B, mulŃimea:
A∪B={x  (x∈A) ∨ (x∈B)} (2.4.1.1)
se numeşte reuniunea mulŃimilor A şi B.
Deci reuniunea a două mulŃimi este tot o mulŃime care conŃine toate elementele
comune sau necomune lor, scrise o singură dată.
Exemplele 2.4.1.2: 1) Fie mulŃimile:
A={c,i,f,r,ă}
şi
B={n,u,m,ă,r}.
Reuniunea mulŃimilor A şi B este mulŃimea:
A∪B={c,i,f,r,ă,n,u,m}.
2) Fie mulŃimile:
A=N, mulŃimea numerelor naturale
şi
B=Z, mulŃimea numerelor întregi.
Reuniunea mulŃimilor A şi B este mulŃimea:
 A∪B=Z.
3) Utilizând diagramele Venn - Euler, avem:

A
B

A∪B.
Din DefiniŃiile 2.4.1.1 şi 2.3.1 obŃinem:
ObservaŃia 2.4.1.3: Dacă A, B∈P(E), atunci:

A∪B⊆E, (2.4.1.2)
deci:
A∪B∈P(E), (2.4.1.2′)
adică reuniunea a două submulŃimi A şi B ale unei mulŃimi totale E, este (tot) o submulŃime a
lui E. €
ProprietăŃile reuniunii le redăm în teorema următoare, pe care o vom demonstra în
Capitolul 3.
Teorema 2.4.1.4: Fie E o mulŃime oarecare. Reuniunea mulŃimilor are următoarele
proprietăŃi:
P1) Pentru orice A∈P(E), avem egalitatea:

A∪A=A (idempotenŃa); (2.4.1.3)

P2) Pentru orice A, B∈P(E), avem egalitatea:

A∪B=B∪A (comutativitatea); (2.4.1.4)

P3) Pentru orice A, B, C∈P(E), avem egalitatea:

(A∪B)∪C=A∪(B∪C) (asociativitatea); (2.4.1.5)

P4) Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

(A⊆B) ⇔ (A∪B=B); (2.4.1.6)

P5) Pentru orice A∈P(E), avem egalitatea:

A∪E=E; (2.4.1.7)
P6) Pentru orice A∈P(E), avem egalitatea:

∅∪A=A; (2.4.1.8)
P7) Pentru orice A, B∈P(E), avem incluziunile:

A⊆A∪B (2.4.1.9)

2
şi
B⊆A∪B; (2.4.1.9′)
P8) Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

(A∪B=∅) ⇔ [(A=∅) ∧ (B=∅)]; (2.4.1.10)

P9) Pentru orice A, B, C şi D∈P(E), avem implicaŃia:

[(A⊆C) ∧ (B⊆D)] ⇒ [(A∪B)⊆(C∪D)]. (2.4.1.11)

Corolarul 2.4.1.5: Dacă A, B, C∈P(E), atunci avem următoarea echivalenŃă:

(A∪B⊆C) ⇔ [(A⊆C) ∧ (B⊆C)]. (2.4.1.12)

DemonstraŃie: (⇒) Presupunem că:
A∪B⊆C.
Atunci, din (2.4.1.9), respectiv (2.4.1.9′), şi (2.2.10) obŃinem că:
A⊆C,
respectiv:
B⊆C,
astfel că:
(1) (A∪B⊆C) ⇒ [(A⊆C) ∧ (B⊆C)].
(⇐) Reciproc, presupunem că:
(A⊆C) ∧ (B⊆C).
Atunci, din echivalenŃa (2.4.1.6), obŃinem că:
A∪C=C
şi
B∪C=C.
Rezultă, din egalităŃile (2.4.1.3) şi (2.4.1.5), că:
C=(A∪C)∪(B∪C)
=(A∪B)∪C.
Acum, echivalenŃa (2.4.1.6) arată că:
A∪B⊆C.
Aşadar, am demonstrat că:
(2) [(A⊆C) ∧ (B⊆C)] ⇒ (A∪B⊆C).
Din implicaŃiile (1) şi (2), conform echivalenŃei (1.1.9′), obŃinem echivalenŃa (2.4.1.12).

2.4.2 IntersecŃia mulŃimilor

Studiem, aici, operaŃia de intersecŃie a mulŃimilor. Tot în această secŃiune vom realiza
3
şi câteva legături între reuniunea şi intersecŃia lor, care ne vor fi foarte utile în dezvoltările
viitoare, atât în studiul celorlalte operaŃii cu mulŃimi, cât şi în studiul altor noŃiuni matematice
(de exemplu: relaŃiile sau funcŃiile).
DefiniŃia 2.4.2.1: Fiind date două mulŃimi A şi B, mulŃimea:
A∩B={x  (x∈A) ∧ (x∈B)} (2.4.2.1)
se numeşte intersecŃia mulŃimilor A şi B.
Deci intersecŃia a două mulŃimi este tot o mulŃime, care conŃine toate elementele
comune lor, scrise o singură dată.
Pentru exemplificarea intersecŃiei a două mulŃimi, dar şi pentru a face deosebirea
dintre reuniunea şi intersecŃia lor, mai întâi, vom folosi exemplele din secŃiunea precedentă.
Exemplele 2.4.2.2: 1) Fie mulŃimile A şi B de la Exemplele 2.4.1.2, punctul 1). Atunci,
intersecŃia lor este mulŃimea:
A∩B={r,ă}.
2) Fie mulŃimile A şi B de la Exemplele 2.4.1.2, punctul 2). Atunci, intersecŃia lor este
mulŃimea:
A∩B=N.
3) Utilizând diagramele Venn - Euler, pentru prezentarea mulŃimilor A şi B, intersecŃia lor
este partea indicată de săgeată:

A
B

A∩B.
Din DefiniŃiile 2.1.2.1 şi 2.3.1 obŃinem:
ObservaŃia 2.4.2.3: Dacă A, B∈P(E), atunci:

A∩B⊆E, (2.4.2.2)
deci:
A∩B∈P(E), (2.4.2.2′)
adică intersecŃia a două submulŃimi A şi B ale unei mulŃimi totale E este (tot) o submulŃime a
lui E. €
O categorie aparte o formează mulŃimile a căror intersecŃie este vidă.
DefiniŃia 2.4.2.4: Dacă:
A∩B=∅, (2.4.2.3)
atunci spunem că mulŃimile A şi B sunt disjuncte între ele.
4
 Aşadar, două mulŃimi sunt / se numesc disjuncte dacă nu au nici un element comun.
Exemplul 2.4.2.5: Fie mulŃimile:
A={0,2,4,6,8}
şi
B={1,3,5,7,9}.
Atunci, mulŃimile A şi B sunt disjuncte între ele, pentru că egalitatea (2.4.2.3) are loc.
ProprietăŃile intersecŃiei le redăm în teorema următoare, pe care o vom demonstra (tot)
în Capitolul 3.
Teorema 2.4.2.6: Fie E o mulŃime oarecare. IntersecŃia mulŃimilor are următoarele
proprietăŃi:
P1) Pentru orice A∈P(E), avem egalitatea:

A∩A=A (idempotenŃa); (2.4.2.4)

P2) Pentru orice A, B∈P(E), avem egalitatea:

A∩B=B∩A (comutativitatea); (2.4.2.5)

P3) Pentru orice A, B, C∈P(E), avem egalitatea:

(A∩B)∩C=A∩(B∩C) (asociativitatea); (2.4.2.6)

P4) Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

(A⊆B) ⇔ (A∩B=A); (2.4.2.7)

P5) Pentru orice A∈P(E), avem egalitatea:

A∩E=A; (2.4.2.8)
P6) Pentru orice A∈P(E), avem egalitatea:

∅∩A=∅; (2.4.2.9)
P7) Pentru orice A, B∈P(E), avem incluziunile:

A∩B⊆A (2.4.2.10)
şi
A∩B⊆B; (2.4.2.10′)
P8) Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

(A∩B=E) ⇔ [(A=E) ∧ (B=E)]; (2.4.2.11)

P9) Pentru orice A, B, C şi D∈P(E), avem implicaŃia:

[(A⊆C) ∧ (B⊆D)] ⇒ [(A∩B)⊆(C∩D)]. (2.4.2.12)

Corolarul 2.4.2.7: Pentru orice A, B∈P(E), avem incluziunea:

A∩B⊆A∪B. (2.4.2.13)

5
DemonstraŃie: Incluziunea din enunŃ rezultă din incluziunile (2.4.2.10), respectiv (2.4.1.9) şi
din implicaŃia (2.2.11).
Corolarul 2.4.2.8: Dacă A, B, C∈P(E), atunci avem următoarea echivalenŃă:

(A⊆B∩C) ⇔ [(A⊆B) ∧ (A⊆C)]. (2.4.2.14)

DemonstraŃie: (⇒) Presupunem că:
A⊆B∩C.
Atunci, din incluziunile (2.4.2.10), respectiv (2.4.2.10′), şi implicaŃia (2.2.11) obŃinem că:
A⊆B,
respectiv:
A⊆C,
astfel că:
(1) (A⊆B∩C) ⇒ [(A⊆B) ∧ (A⊆C)].
(⇐) Reciproc, presupunem că:
(A⊆B) ∧ (A⊆C).
Atunci, din echivalenŃa (2.4.2.7), obŃinem că:
A∩B=A
şi
A∩C=A.
Rezultă, din egalităŃile (2.4.2.4) şi (2.4.2.6), că:
A=(A∩B)∩(A∩C)
=A∩(B∩C).
Acum, echivalenŃa (2.4.2.7) arată că:
A⊆B∩C.
Aşadar, am demonstrat că:
(2) [(A⊆B) ∧ (A⊆C)] ⇒ (A⊆B∩C).
Din implicaŃiile (1) şi (2) şi echivalenŃa (1.1.12′), obŃinem echivalenŃa (2.4.2.14).
Corolarul 2.4.2.9: Dacă A, B∈P(E), astfel încât:

A∩B=∅,
atunci are loc următoarea echivalenŃă:
(A=B) ⇔ (A=B=∅). (2.4.2.15)
DemonstraŃie: Din cele prezentate mai sus obŃinem următoarele echivalenŃe:
(A=B) ⇔ [(A⊆B) ∧ (B⊆A)] (conform PropoziŃiei 2.2.14)
⇔ [(A∩B=A) ∧ (B∩A=B)] (conform echivalenŃei 2.4.2.7)
6
 ⇔ [(A=∅) ∧ (B=∅)] (conform ipotezei şi egalităŃii (2.4.2.5). 
Se impune aici următoarea observaŃie:
ObservaŃia 2.4.2.10: Datorită proprietăŃii de asociativitate, reuniunea şi intersecŃia a trei
mulŃimi A, B şi C se pot nota simplu, şi anume A∪B∪C, respectiv A∩B∩C.
Primele legături între reuniunea şi intersecŃia mulŃimilor sunt redate mai jos.
Teorema 2.4.2.11: Fie E o mulŃime oarecare. IntersecŃia şi reuniunea sunt distributive una
faŃă de alta, atât la stânga cât şi la dreapta:
P1) Pentru orice A, B, C∈P(E), avem egalităŃile:

A∩(B∪C)=(A∩B)∪(A∩C), (2.4.2.16)
care arată distributivitatea la stânga a intersecŃiei faŃă de reuniune, şi
(A∪B)∩C=(A∩C)∪(B∩C), (2.4.2.16′)
care arată distributivitatea la dreapta a intersecŃiei faŃă de reuniune.
P2) Pentru orice A, B, C∈P(E), avem egalităŃile:

A∪(B∩C)=(A∪B)∩(A∪C), (2.4.2.17)
care arată distributivitatea la stânga a reuniunii faŃă de intersecŃie, şi
(A∩B)∪C=(A∪C)∩(B∪C), (2.4.2.17′)
care arată distributivitatea la dreapta a reuniunii faŃă de intersecŃie.
DemonstraŃie: Vom demonstra egalităŃile (2.4.2.16) şi (2.4.2.17′), celelalte demonstrându-se
analog. Egalitatea (2.4.2.16) o vom demonstra prin dublă incluziune, iar egalitatea (2.4.2.17′)
o vom demonstra prin echivalenŃe. Aşadar, pentru egalitatea (2.4.2.16), avem:
[x∈A∩(B∪C)] ⇒ [(x∈A) ∧ (x∈B∪C)] (conform DefiniŃiei 2.4.2.1)
⇒ {(x∈A) ∧ [(x∈B) ∨ (x∈C)]} (conform DefiniŃiei 2.4.1.1)
⇒ {[(x∈A) ∧ (x∈B)] ∨ [(x∈A) ∧ (x∈C)]} (conform echivalenŃei
(1.1.21))
⇒ [(x∈A∩B) ∨ (x∈A∩C)] (conform DefiniŃiei 2.4.2.1)
⇒ [x∈(A∩B)∪(A∩C)] (conform DefiniŃiei 2.4.1.1)
⇒ (conform principiului (GU) - (1.3.1))
(1) A∩(B∪C)⊆(A∩B)∪(A∩C).
Reciproc:
[y∈(A∩B)∪(A∩C)] ⇒ [(y∈A∩B) ∨ (y∈A∩C)] (conform DefiniŃiei 2.4.1.1)
⇒ {[(y∈A) ∧ (y∈B)] ∨ [(y∈A) ∧ (y∈C)]} (conform DefiniŃiei
2.4.2.1)
⇒ {(y∈A) ∧ [(y∈B) ∨ (y∈C)]} (conform echivalenŃei (1.1.21))

7
 ⇒ [(y∈A) ∧ (y∈B∪C)] (conform DefiniŃiei 2.4.1.1)
⇒ [y∈A∩(B∪C)] (conform DefiniŃiei 2.4.2.1)
⇒ (conform principiului (GU) - (1.3.1))
(2) (A∩B)∪(A∩C)⊆A∩(B∪C).
Acum, PropoziŃia 2.2.14 arată că egalitatea (2.4.2.17) are loc.
Pentru egalitatea (2.4.2.17′) avem:
[x∈(A∩B)∪C] ⇔ {[x∈(A∩B)] ∨ (x∈C)} (conform DefiniŃiei 2.4.1.1)
⇔ {[(x∈A) ∧ (x∈B)] ∨ (x∈C)} (conform DefiniŃiei 2.4.2.1)
⇔ {[(x∈A) ∨ (x∈C)] ∧ [(x∈B) ∨ (x∈C)]} (conform echivalenŃei
(1.1.21′))
⇔ [(x∈A∪C) ∧ (x∈B∪C)] (conform DefiniŃiei 2.4.1.1)
⇔ [x∈(A∪C)∩(B∪C)] (conform DefiniŃiei 2.4.2.1)
⇔ (conform principiului (GU) - (1.3.1))
(A∩B)∪C=(A∪C)∩(B∪C),
adică egalitatea (2.4.2.17′) are loc. 
Corolarul 2.4.2.12: Pentru orice A, B, C şi D∈P(E), avem egalitatea:

(A∪B∪C)∩D=(A∩D)∪(B∩D)∪(C∩D). (2.4.2.18)
DemonstraŃie: Din egalităŃile (2.4.1.5) şi (2.4.2.16’), obŃinem:
(A∪B∪C)∩D=[A∪(B∪C)]∩D
=(A∩D)∪[(B∪C)∩D]
=(A∩D)∪(B∩D)∪(C∩D). 
Corolarul 2.4.2.13: Dacă A, B∈P(E), atunci sunt adevărate egalităŃile:

A∪(A∩B)=A (2.4.2.19)
şi
A∩(A∪B)=A (legile de absorbŃie). (2.4.2.20)
DemonstraŃie: Înlocuind în egalitatea (2.4.2.16) pe C cu A şi Ńinând cont de egalitatea
(2.4.2.4), obŃinem:
(1) A∪(A∩B)=A∩(A∪B).
Dar, conform cu incluziunea (2.4.1.9),
A⊆A∪B,
ceea ce implică, conform cu echivalenŃa (2.4.2.7), că:
(2) A∩(A∪B)=A.

8
Acum, din egalităŃile (1) şi (2), conform cu implicaŃia (2.2.14), rezultă egalitatea (2.4.2.19).
Se observă că egalitatea (2), demonstrată mai sus este chiar egalitatea (2.4.2.20).
Altfel: Din incluziunile (2.2.9) şi (2.4.2.10) obŃinem că:
(3) A⊆A,
respectiv:
(4) A∩A⊆A.
Acum implicaŃia (2.4.1.11) şi egalitatea (2.4.1.3) arată că:
(5) A∪(A∩B)⊆A.
Dar, din incluziunea (2.4.1.9) obŃinem că:
(6) A⊆A∪(A∩B).
În sfârşit, din incluziunile (5) şi (6) şi implicaŃia (2.2.11) obŃinem egalitatea din enunŃ. 
Din demonstraŃia Corolarului 2.4.2.13, rezultă că legile de absorbŃie pot fi privite (şi)
ca şi consecinŃe ale Teoremei 2.4.2.11.
Corolarul 2.4.2.14: Dacă A, B∈P(E), atunci are loc echivalenŃa:

(A∪B=A∩B) ⇔ (A=B). (2.4.2.21)

DemonstraŃie: (⇒) Presupunem că:
(1) A∪B=A∩B.
Atunci, din egalităŃile (1), (2.4.2.19), (2.4.1.5) şi (2.4.1.3), rezultă că:
(2) A=A∪(A∩B)
=A∪(A∪B)
=(A∪A)∪B
=A∪B.
Acum, din egalitatea (2) şi echivalenŃa (2.4.1.6), rezultă că:
(3) B⊆A.
Analog se arată că:
(4) A⊆B.
Din incluziunile (3) şi (4) şi PropoziŃia 2.2.14, obŃinem că:
(5) (A∪B=A∩B) ⇒ (A=B).
Altfel: Avem următoarea incluziune:
A⊆A∪B (conform incluziunii (2.4.1.9))
=A∩B (conform ipotezei)
⊆B (conform incluziunii (2.4.2.10′)).
Deci are loc incluziunea (4). Analog se arată că are loc şi incluziunea (3). Rezultă, ca şi mai

9
sus, că are loc incluziunea (5).
(⇐) Reciproc, presupunem că:
(6) A=B.
Atunci, din egalităŃile (6), (2.4.1.3) şi (2.4.2.4), obŃinem egalităŃile:
(7) A=A∪A
=A∪B,
şi
(8) A=A∩A
=A∩B.
Din egalităŃile (7) şi (8) şi implicaŃia (2.2.14), rezultă egalitatea (1). Astfel am arătat că:
(9) (A=B) ⇒ (A∪B=A∩B).
Din implicaŃiile (5) şi (9) şi ObservaŃia 1.1.29 rezultă echivalenŃa din enunŃ.
Rezultatul următor ne prezintă o condiŃie necesară şi suficientă ca două mulŃimi să fie
egale, utilizând reuniunea şi intersecŃia mulŃimilor:
Lema 2.4.2.15: Pentru două mulŃimi A şi B următoarele afirmaŃii sunt echivalente:
1) A=B; (2.1.6)
2) Există o mulŃime C, astfel încât:
[(A∪C=B∪C) ∧ (A∩C=B∩C)]. (2.4.2.22)
DemonstraŃie: 1) implică 2) Dacă are loc egalitatea (2.1.6), atunci egalitatea (2.4.2.22) are
loc, pentru orice mulŃime C.
2) implică 1) Presupunem că există o mulŃime C astfel încât cele două egalităŃi de la (2.4.2.22)
au loc. Vom demonstra egalitatea (2.1.6) prin două metode:
Metoda I: Au loc următoarele implicaŃii:
(x∈A) ⇒ (x∈A∪C) (conform incluziunii (2.4.1.9) şi DefiniŃiei 2.2.1)
⇒ (x∈B∪C) (conform primei egalităŃi din ipoteză)
⇒ [(x∈B) ∨ (x∈C)] (conform DefiniŃiei 2.4.1.1)
⇒ [(x∈B) ∨ (x∈A∩C)] (conform ipotezei)
⇒ [(x∈B) ∨ (x∈B∩C)] (conform celei de a doua egalităŃi din ipoteză)
⇒ (x∈B) (conform incluziunii (2.4.2.10) şi DefiniŃiei 2.2.1)
⇒ (conform principiului (GU) - (1.3.1))
(1) A⊆B.
Analog se demonstrează că:
(2) B⊆A.

10
Din incluziunile (1) şi (2), conform PropoziŃiei 2.2.14, rezultă egalitatea (2.1.6).
Metoda II: Avem egalităŃile:
A=A∩(A∪C) (conform egalităŃii (2.4.2.20))
=A∩(B∪C) (conform ipotezei)
=(A∩B)∪(A∩C) (conform egalităŃii (2.4.2.16))
=(B∩A)∪(B∩C) (conform egalităŃii (2.4.2.5) şi ipotezei)
=[(B∩A)∪B]∩[(B∩A)∪C] (conform egalităŃii (2.4.2.17))
=B∩[(B∪C)∩(A∪C)] (conform egalităŃilor (2.4.2.19) şi (2.4.2.17′))
=B∩(B∪C) (conform ipotezei şi egalităŃii (2.4.2.4))
=B (conform egalităŃii (2.4.2.20)).
În finalul acestei secŃiuni vom determina cardinalul reuniunii a două, trei, respectiv
patru mulŃimi finite:
Teorema 2.4.2.16: Dacă A şi B sunt mulŃimi finite, atunci are loc egalitatea:
|A∪B|=|A|+|B|-|A∩B|. (2.4.2.23)
DemonstraŃie: Egalitatea (2.4.2.23) rezultă din DefiniŃiile 2.4.1.1, 2.4.2.1 şi 2.2.19 şi din
ObservaŃia 2.1.3, punctul 1).
Din Teorema 2.4.2.16 şi DefiniŃia 2.4.2.4 obŃinem:
Corolarul 2.4.2.17: Dacă A şi B sunt mulŃimi finite şi disjuncte, atunci are loc egalitatea:
|A∪B|=|A|+|B|. (2.4.2.23′)
Corolarul 2.4.2.18: Dacă A, B şi C sunt mulŃimi finite, atunci are loc egalitatea:
|A∪B∪C|=|A|+|B|+|C|-|A∩B|-|B∩C|-|C∩A|+|A∩B∩C|. (2.4.2.24)
DemonstraŃie: Din Teorema 2.4.2.16, ObservaŃia 2.4.2.10 şi egalitatea (2.4.2.16′), obŃinem:
|A∪B∪C|=|(A∪B)∪C|
=|A∪B|+|C|-|(A∪B)∩C|
=|A|+|B|-|A∩B|+|C|-|(A∩C)∪(B∩C)|
=|A|+|B|+|C|-|A∩B|-(|A∩C|+|B∩C|-|A∩B∩C|)
=|A|+|B|+|C|-|A∩B|-|A∩C|-|B∩C|+|A∩B∩C|.
Corolarul 2.4.2.19: Dacă A, B şi C sunt mulŃimi finite şi disjuncte două câte două, atunci are
loc egalitatea:
|A∪B∪C|=|A|+|B|+|C|. (2.4.2.24′)
DemonstraŃie: Conform ipotezei şi ObservaŃiei 2.4.2.10, avem:
A∩B=A∩C
=B∩C

11
 =A∩B∩C
=∅.
Conform DefiniŃiei 2.2.19, rezultă că:
|A∩B|=|A∩C|
=|B∩C|
=|A∩B∩C|
=|∅|
=0.
Acum egalitatea (2.4.2.24) completează demonstraŃia.
Corolarul 2.4.2.20: Dacă A, B, C şi D sunt mulŃimi finite, atunci are loc egalitatea:
|A∪B∪C∪D|=|A|+|B|+|C|+|D|-|A∩B|-|A∩C|-|A∩D|-|B∩C|-|B∩D|-|C∩D|+
|A∩B∩C|+|A∩B∩D|+|A∩C∩D|+|B∩C∩D|-|A∩B∩C∩D|. (2.4.2.25)
DemonstraŃie: Din Corolarul 2.4.2.18 şi egalitatea (2.4.2.17′), obŃinem:
|A∪B∪C∪D|=|(A∪B∪C)∪D|
=|A∪B∪C|+|D|-|(A∪B∪C)∩D|
=|A|+|B|+|C|-|A∩B|-|A∩C|-|B∩C|+|A∩B∩C|+|D|-|(A∪B∪C)∩D|
=|A|+|B|+|C|-|A∩B|-|A∩C|-|B∩C|+|A∩B∩C|+|D|-
|(A∩D)∪(B∩D)∪(C∩D)|
=|A|+|B|+|C|+|D|-|A∩B|-|A∩C|-|B∩C|+|A∩B∩C|-
|(A∩D)∪(B∩D)∪(C∩D)|
=|A|+|B|+|C|+|D|-|A∩B|-|A∩C|-|B∩C|+|A∩B∩C|-
(|A∩D|+|B∩D|+|C∩D|-|A∩B∩D|-|A∩C∩D|-|B∩C∩D|+|A∩B∩C∩D|)
=|A|+|B|+|C|+|C|-|A∩B|-|A∩C|-|A∩D|-|B∩C|-|B∩D|-|C∩D|+
|A∩B∩C|+|A∩B∩D|+|A∩C∩D|+|B∩C∩D|-|A∩B∩C∩D|.
Corolarul 2.4.2.21: Dacă A, B, C şi D sunt mulŃimi finite şi disjuncte două câte două, atunci
are loc egalitatea:
|A∪B∪C∪D|=|A|+|B|+|C|+|D|. (2.4.2.25′)
DemonstraŃie: Conform ipotezei şi ObservaŃiei 2.4.2.10, avem:
A∩B=A∩C
=A∩D
=B∩C
=B∩D

12
 =C∩D
=A∩B∩C
=A∩B∩D
=A∩C∩D
=B∩C∩D
=A∩B∩C∩D
=∅.
Conform DefiniŃiei 2.2.19, rezultă că:
|A∩B|=|A∩C|
=|A∩D|
=|B∩C|
=|B∩D|
=|C∩D|
=|A∩B∩C|
=|A∩B∩D|
=|A∩C∩D|
=|B∩C∩D|
=|A∩B∩C∩D|
=|∅|
=0.
Acum egalitatea (2.4.2.25) completează demonstraŃia.

2.4.3 DiferenŃa a două mulŃimi

În această secŃiune vom studia diferenŃa mulŃimilor, iar ca un caz particular,
complementara unei (sub)mulŃimi în raport cu o mulŃime totală.
DefiniŃia 2.4.3.1: Fiind date două mulŃimi A şi B, mulŃimea:
A\B={x | (x∈A) ∧ (x∉B)} (2.4.3.1)
se numeşte diferenŃa dintre mulŃimea A şi mulŃimea B.
Deci, diferenŃa a două mulŃimi A şi B este tot o mulŃime care conŃine elementele care
aparŃin lui A şi nu aparŃin lui B.
Exemplele 2.4.3.2: 1) Fie mulŃimile de la Exemplele 2.4.1.2, punctul 1). Atunci, diferenŃa
dintre mulŃimea A şi mulŃimea B este mulŃimea:

13
 A\B={c,i,f},
iar diferenŃa dintre mulŃimea B şi mulŃimea A este mulŃimea:
B\A={n,u,m}.
2) Fie mulŃimile de la Exemplele 2.4.1.2, punctul 2). Atunci, diferenŃa dintre mulŃimea A şi
mulŃimea B este mulŃimea:
A\B=∅,
iar diferenŃa dintre mulŃimea B şi mulŃimea A este mulŃimea:
B\A=Z-,
unde Z- este mulŃimea numerelor întregi negative.
3) Utilizând diagramele Venn - Euler, avem:

A B

A\B A∩B B\A.

Din DefiniŃia 2.4.3.1 şi PropoziŃia 2.3.10 obŃinem:
ObservaŃia 2.4.3.3: Dacă A, B∈P(E), atunci:

A\B⊆A, (2.4.3.2)
deci:
A\B∈P(E), (2.4.3.2′)
adică, pentru orice submulŃimi A şi B ale unei mulŃimi E, diferenŃa A\B este tot o submulŃime
a lui E. €
ProprietăŃile diferenŃei a două mulŃimi sunt redate în teorema următoare – care va fi (şi
ea) demonstrată în Capitolul 3.
Teorema 2.4.3.4: Fie E o mulŃime oarecare. DiferenŃa mulŃimilor are următoarele
proprietăŃi:
P1) Pentru orice A∈P(E), avem egalităŃile:

A\A=∅, (2.4.3.3)
A\∅=A (2.4.3.4)
şi
∅\A=∅; (2.4.3.4′)
P2) Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

(A\B=E) ⇔ [(A=E) ∧ (B=∅)]; (2.4.3.5)

P3) Pentru orice A şi B∈P(E), avem egalitatea:

14
 A\B=A\(A∩B); (2.4.3.6)
P4) Pentru orice A şi B∈P(E), avem egalităŃile:

A∪B=A∪(B\A)
=B∪(A\B) (2.4.3.7)
şi
A∩B=A\(A\B)
=B\(B\A); (2.4.3.8)
P5) Pentru orice A şi B∈P(E), avem egalitatea:

(A\B)∪(A∩B)=A; (2.4.3.9)
P6) Pentru orice A şi B∈P(E), avem egalitatea:

(A\B)∩(A∩B)=∅; (2.4.3.10)
P7) Pentru orice A şi B∈P(E), avem egalitatea:

(A\B)∩(B\A)=∅; (2.4.3.11)
P8) Pentru orice A şi B∈P(E), avem echivalenŃa:

(A⊆B) ⇔ (A\B=∅); (2.4.3.12)

P9) Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem egalităŃile:

A\(B∪C)=(A\B)∩(A\C) (2.4.3.13)
şi
A\(B∩C)=(A\B)∪(A\C); (2.4.3.14)
P10) Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem egalitatea:

(A∪B)\C=(A\C)∪(B\C); (2.4.3.15)
P11) Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem egalitatea:

(A\B)∩C=(A∩C)\(B∩C); (2.4.3.16)
P12) Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem egalitatea:

(A\B)∪(B\C)∪(C\A)=(A\C)∪(C\B)∪(B\A).  (2.4.3.17)
Câteva consecinŃe ale celor prezentate până aici sunt redate în continuare:
Corolarul 2.4.3.5: Pentru orice A şi B∈P(E), avem echivalenŃele:

(A=A\B) ⇔ (A∩B=∅)
⇔ (B\A=B). (2.4.3.18)
DemonstraŃie: Vom demonstra prima echivalenŃă din enunŃ; cea de a doua demonstrându-se
analog. Din cele prezentate mai sus obŃinem echivalenŃele:
(A=A\B) ⇔ (A∩B⊆A\B) (conform egalităŃii (2.4.3.9) şi echivalenŃei (2.4.1.6))
15
 ⇔ (A∩B=∅) (conform egalităŃii (2.4.3.10)).
Corolarul 2.4.3.6: Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃele:

(B\A⊆A\B) ⇔ (B⊆A)
⇔ (B\A=∅). (2.4.3.19)
DemonstraŃie: Din cele prezentate până aici obŃinem următoarele echivalenŃe:
(B\A⊆A\B) ⇔ [(B\A)∩(A\B)=B\A] (conform echivalenŃei (2.4.2.7))
⇔ (B\A=∅) (conform egalităŃii (2.4.3.11))
⇔ (B⊆A) (conform echivalenŃei (2.4.3.12)).
Corolarul 2.4.3.7: Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃele:
(B\A=A\B) ⇔ (A=B)
⇔ (B\A=∅=A\B). (2.4.3.20)
DemonstraŃie: EchivalenŃele din enunŃ rezultă din Corolarul 2.4.3.6 şi PropoziŃia 2.2.14.
Dacă în egalitatea (2.4.2.18) înlocuim intersecŃia cu diferenŃa, obŃinem o extindere a
egalităŃii (2.4.3.15) pentru reuniunea a trei mulŃimi:
Corolarul 2.4.3.8: Pentru orice A, B, C şi D∈P(E), avem egalitatea:
(A∪B∪C)\D=(A\D)∪(B\D)∪(C\D). (2.4.3.21)
DemonstraŃie: Din egalităŃile (2.4.1.5) şi (2.4.3.15) obŃinem:
(A∪B∪C)\D=[(A∪B)∪C]\D
=[(A∪B)\D]∪(C\D)
=[(A\D)∪(B\D)]∪(C\D)
=(A\D)∪(B\D)∪(C\D).
O implicaŃie analoagă celei de la (2.4.1.11) nu are loc şi pentru diferenŃa mulŃimilor.
ObservaŃia 2.4.3.9: Dacă A, B, C şi D∈P(E), atunci:

[(A⊆C) ∧ (B⊆D)] ⇏ [(A\B)⊆(C\D)], (2.4.3.22)

dar există cazuri când:

[(A⊆C) ∧ (B⊆D)] ⇒ [(A\B)⊆(C\D)]. (2.4.3.22′)
DemonstraŃie: Într-adevăr, dacă:
A={2,4,6,8},
B={8,9,10,11,12,13,14},
C={1,2,3,4,5,6,7,8,9},
D={6,7,8,9,10,11,12,13,14,15},
atunci:
A⊆C,

16
 B⊆D,
A\B={2,4,6},
C\D={1,2,3,4,5},
dar:
(A\B)⊄(C\D).
Deci, utilizând diagramele Venn - Euler, această situaŃie se prezintă astfel:

C A B D.
Pe de altă parte, dacă:
A={2,4,6,8},
B={8,10,11,12,13,14},
C={2,4,6,7,8,9},
D={7,8,10,11,12,13,14,15},
atunci:
A⊆C,
B⊆D,
A\B={2,4,6},
C\D={2,4,6,9},
şi:
(A\B)⊆(C\D).
Deci, utilizând diagramele Venn - Euler, această situaŃie se prezintă astfel:

C A B D. €
Din incluziunea (2.4.2.13) rezultă că A∩B este o submulŃime a lui A∪B. Următorul
rezultat confirmă acest lucru, dând o oarecare structură (a) lui A∪B.
Corolarul 2.4.3.10: Pentru orice A şi B∈P(E), avem egalitatea:

17
 A∪B=(A\B)∪(A∩B)∪(B\A). (2.4.3.23)
DemonstraŃie: Din egalităŃile (2.4.3.9) şi (2.4.2.5), obŃinem:
(1) A=(A\B)∪(A∩B)
şi
(2) B=(B\A)∪(A∩B).
Acum, din egalităŃile (1), (2), (2.4.1.3) şi (2.4.1.4) obŃinem egalitatea din enunŃ.
Corolarul 2.4.3.11: Pentru orice A şi B∈P(E), avem egalităŃile:

(A∪B)\A=B\A (2.4.3.24)
şi
(A∪B)\B=A\B. (2.4.3.24′)
DemonstraŃie: Din rezultatele de mai sus obŃinem următoarele egalităŃi:
1) Pentru (2.4.3.24):
(A∪B)\A=(A\A)∪(B\A) (conform egalităŃii (2.4.3.15), pentru C=A)
=∅∪(B\A) (conform egalităŃii (2.4.3.3))
=B\A (conform egalităŃii (2.4.1.8)).
2) Pentru (2.4.3.24′):
(A∪B)\B=(A\B)∪(B\B) (conform egalităŃii (2.4.3.15), pentru C=B)
=(A\B)∪∅ (conform egalităŃii (2.4.3.3))
=A\B (conform egalităŃii (2.4.1.8)). 
Din egalităŃile (2.4.3.7) şi (2.4.3.24) obŃinem:
Corolarul 2.4.3.12: Dacă A, B şi C∈P(E), atunci are loc următoarea echivalenŃă:

(A\C=B\C) ⇔ (A∪C=B∪C). (2.4.3.25)

DemonstraŃie: (⇒) Într-adevăr, dacă:
A\C=B\C,
atunci, din egalitatea (2.4.3.7) obŃinem egalităŃile:
A∪C=(A\C)∪C
=(B\C)∪C
=B∪C.
Deci, am demonstrat că are loc implicaŃia:
(1) (A\C=B\C) ⇒ (A∪C=B∪C).
(⇐) Reciproc, presupunem că:
A∪C=B∪C.
Atunci, din egalitatea (2.4.3.24), rezultă că:

18
 A\C=(A∪C)\C
=(B∪C)\C
=B\C.
Aşadar, are loc şi implicaŃia:
(2) (A∪C=B∪C) ⇒ (A\C=B\C).
Din implicaŃiile (1) şi (2) şi ObservaŃia 1.1.29 obŃinem echivalenŃa din enunŃ.
Acum, din Corolarul 2.4.3.12 şi Lema 2.4.2.15 obŃinem:
Corolarul 2.4.3.13: Pentru două mulŃimi A şi B următoarele afirmaŃii sunt echivalente:
1) A=B; (2.1.6)
2) Există o mulŃime C, astfel încât:
[(A\C=B\C) ∧ (A∩C=B∩C)]. (2.4.3.26)
Se impune aici o observaŃie:
ObservaŃia 2.4.3.14: Din Corolarul 2.4.3.13 şi Lema 2.4.2.15 rezultă că în relaŃia (2.4.2.22),
în prima egalitate, putem înlocui reuniunea cu diferenŃa, rezultatul rămânând acelaşi. Nu
acelaşi lucru se întâmplă dacă în aceeaşi relaŃie (2.4.2.22) înlocuim, în a doua egalitate,
intersecŃia cu diferenŃa.
DemonstraŃie: Într-adevăr, fie mulŃimile:
A={1,4,5,6,7,8,9},
B={2,4,5,6,8}
şi
C={1,2,3,6,7,9}.
Atunci, avem egalităŃile:
A∪C={1,2,3,4,5,6,7,8,9}
=B∪C.
Pe de altă parte,
A\C={4,5,8},
=B\C,
dar:
A∩C={1,6,7,9},
≠{2,6}
=B∩C,
şi, în consecinŃă, aşa cum se vede:
A≠B,

19
deoarece nu sunt satisfăcute toate condiŃiile din Lema 2.4.2.15.
Pe de altă parte, avem următoarele rezultate:
Corolarul 2.4.3.15: Dacă A, B, C∈P(E), avem implicaŃia:

(A⊆C) ⇒ [(A\B)⊆(C\B)]. (2.4.3.27)

DemonstraŃie: ImplicaŃia din enunŃ rezultă din DefiniŃiile 2.2.1, respectiv 2.4.3.1 şi
incluziunea (2.4.3.2). €
ObservaŃia 2.4.3.16: Dacă A, B, C∈P(E), atunci, în general:

[(A\B)⊆C] ⇏ [(A⊆C) ∨ (B⊆C)], (2.4.3.28)

dar există şi cazuri când:

((A\B)⊆C) ⇒ [(A⊆C) ∨ (B⊆C)]. (2.4.3.28′)
DemonstraŃie: Într-adevăr, dacă:
A={2,4,6,8},
B={1,2,3,4,5,9},
C={6,7,8,9,10,11,12,13,14,15},
atunci:
A\B={6,8}⊆C
dar:
A⊄C
şi
B⊄C.
Deci, utilizând diagramele Venn - Euler, această situaŃie se prezintă astfel:

B A C.
Pe de altă parte, dacă:
A={2,4,6,8},
B={1,2,3,4,5,9},
C={2,4,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15},
atunci:
A\B={6,8}⊆C

20
şi:
A⊆C,
iar
B⊄C.
Deci, utilizând diagramele Venn - Euler, această situaŃie se prezintă astfel:

B A C.
Iar, dacă:
A={2,4,6,9},
B={6,9},
C={2,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15},
atunci:
A\B={2,4}⊆C,
A⊆C,
şi
B⊆C.
Deci, utilizând diagramele Venn - Euler, această situaŃie se prezintă astfel:

C B A. €
DefiniŃia 2.4.3.17: Fie E o mulŃime şi A⊆E. DiferenŃa E\A se numeşte complementara lui A
în raport cu E şi o notăm cu CE(A). Prin urmare:
CE(A)={x∈E  x∉A}. (2.4.3.29)
Exemplele 2.4.3.18: 1) Fie mulŃimea:
E={0,1,2,3,4,5,6,7,8,9}.
Atunci, o submulŃime a mulŃimii E este:
A={1,3,5,7,9}.
Complementara mulŃimii A în raport cu E este mulŃimea:
21
 CE(A)={x∈E  x∉A}
={0,2,4,6,8}.
2) Fie mulŃimile de la Exemplele 2.4.1.2, punctul 2). Atunci, mulŃimea N, a numerelor
naturale este o submulŃime a mulŃimii Z, a numerelor întregi. Deci, complementara mulŃimii
A în raport cu B este mulŃimea:
CB(A)={x∈B  x∉A}
=Z-,
unde Z- este mulŃimea numerelor întregi negative.
3) Utilizând diagramele Venn - Euler, avem:
E

A
.
CE(A)

Din DefiniŃia 2.4.3.17 obŃinem:

ObservaŃia 2.4.3.19: Dacă A∈P(E), atunci:

CE(A)⊆E; (2.4.3.30)
deci:
CE(A)∈P(E), (2.4.3.30′)

adică, complementara unei submulŃimi A a unei mulŃimi E este (tot) o submulŃime a lui E. €
Primele proprietăŃi ale complementarei sunt prezentate în următoarele două teoreme.
Teorema 2.4.3.20: Fie E o mulŃime oarecare. Dacă A∈P(E), atunci au loc următoarele
echivalenŃe:
[CE(A)=E] ⇔ (A=∅); (2.4.3.31)
[CE(A)=∅] ⇔ (A=E). (2.4.3.32)
DemonstraŃie: Conform rezultatelor de mai sus avem următoarele echivalenŃe:
1) Pentru echivalenŃa (2.4.3.31):
[CE(A)=E] ⇔ (E\A=E) (conform DefiniŃiei 2.4.3.17)
⇔ (E∩A=∅) (conform primei echivalenŃe de la (2.4.3.18))
⇔ (A=∅) (conform egalităŃilor (2.4.2.8) şi (2.2.12)).
2) Pentru echivalenŃa (2.4.3.32):
[CE(A)=∅] ⇔ (E\A=∅) (conform DefiniŃiei 2.4.3.17)
⇔ (E⊆A) (conform echivalenŃei (2.4.3.12))
⇔ (E=A) (conform PropoziŃiei 2.2.14). 

22
Teorema 2.4.3.21: Fie E o mulŃime oarecare. Dacă A∈P(E), atunci au loc următoarele
egalităŃi:
A∪CE(A)=E; (2.4.3.33)
A∩CE(A)=∅; (2.4.3.34)
CE(CE(A))=A (legea dublei negaŃii). (2.4.3.35)
Corolarul 2.4.3.22: Dacă A, B∈P(E), atunci au loc următoarele echivalenŃe:

(A∩B=∅) ⇔ [B⊆CE(A)] ⇔ [A⊆CE(B)]; (2.4.3.36)

(A∪B=E) ⇔ [CE(A)⊆B] ⇔ [CE(B)⊆A]. (2.4.3.37)
Teorema 2.4.3.21 şi Corolarul 2.4.3.22 vor fi demonstrate în Subcapitolul 3.1.
Corolarul 2.4.3.23: Dacă A, B∈P(E), atunci au loc următoarele echivalenŃe:

[(A∩B=∅) ∧ (A∪B=E)] ⇔ [B=CE(A)] ⇔ [A=CE(B)]. (2.4.3.38)

DemonstraŃie: EchivalenŃa din enunŃ rezultă din Corolarul 2.4.3.22 şi PropoziŃia 2.2.14.
Altfel: Conform Corolarului 2.4.3.22 şi Teoremei 2.4.3.21, putem aplica Lema 2.4.2.16 pentru
C=CE(A),
deoarece, în acest caz,
A∪B=A∪CE(A),
şi
A∩B=A∩CE(A).
În continuare, reluăm raŃionamentul de mai sus pentru
C=CE(B).
Teorema următoare, care va fi (şi ea) demonstrată în Subcapitolul 3.1, prezintă alte
proprietăŃi ale complementarei.
Teorema 2.4.3.24: Dacă A, B∈P(E), atunci au loc următoarele egalităŃi:

(A∩B)∪[A∩CE(B)]=A
=(A∪B)∩[A∪CE(B)]; (2.4.3.39)
[CE(A)∪B] ∩A=A∩B; (2.4.3.40)
A\B=CE(B)\CE(A); (2.4.3.41)
CE(A∪B)=CE(A)∩CE(B) (2.4.3.42)
şi
CE(A∩B)=CE(A)∪CE(B) (Legile lui De Morgan). (2.4.3.43)
În continuare vom demonstra alte rezultate referitoare la complementara unei
submulŃimi în raport cu mulŃimea totală E, utilizând rezultate obŃinute până aici.
Corolarul 2.4.3.25: Dacă A, B∈P(E), atunci are loc următoarea echivalenŃă:
23
 (A⊆B) ⇔ [CE(B)⊆CE(A)]. (2.4.3.44)
DemonstraŃie: Din cele prezentate până aici, avem următoarele echivalenŃe:
(A⊆B) ⇔ (A\B=∅) (conform echivalenŃei (2.4.3.12))
⇔ [CE(B)\CE(A)=∅] (conform egalităŃii (2.4.3.41))
⇔ [CE(B)⊆CE(A)] (conform echivalenŃei (2.4.3.12)). 
Corolarul 2.4.3.26: Dacă A, B∈P(E), atunci are loc următoarea echivalenŃă:

(A=B) ⇔ [CE(A)=CE(B)]. (2.4.3.45)

DemonstraŃie: EchivalenŃa din enunŃ rezultă din PropoziŃia 2.2.14 şi Corolarul 2.4.3.25. 
Din DefiniŃia 2.4.3.1 şi DefiniŃia 2.4.3.17 rezultă:
ObservaŃia 2.4.3.27: Pentru orice submulŃimi A şi B ale mulŃimii E, are loc egalitatea:
A\B=A∩CE(B). (2.4.3.46)
Se observă că prima egalitate de la (2.4.3.39) rezultă din egalităŃile (2.4.3.9) şi
(2.4.3.46).
Un prim rezultat, ce rezultă acum, este următorul:
PropoziŃia 2.4.3.28: Dacă A, B∈P(E), atunci au loc următoarele echivalenŃe:

[A∪B=A∩CE(B)] ⇔ (B=∅); (2.4.3.47)

şi
[A∩B=A∪CE(B)] ⇔ (B=E). (2.4.3.48)
DemonstraŃie: Din cele prezentate până aici avem echivalenŃele:
[A∪B=A∩CE(B)] ⇔ {[(A∩CE(B))∪(A\CE(B))]∪B=A∩CE(B)} (conform egalităŃii
(2.4.3.9), înlocuind pe B cu CE(B))
⇔ {(A∩CE(B))∪[(A∩B)∪B]=A∩CE(B)} (conform egalităŃilor
(2.4.3.46) şi (2.4.3.35))
⇔ [(A∩CE(B))∪B=A∩CE(B)] (conform egalităŃii (2.4.2.19))
⇔ [B⊆A∩CE(B)] (conform echivalenŃei (2.4.1.6))
⇔ (B=∅) (conform egalităŃilor (2.4.3.34) şi (2.4.1.8) şi
echivalenŃei (2.2.9)).
Astfel am demonstrat că are loc echivalenŃa (2.4.3.47). EchivalenŃa (2.4.3.48) se obŃine
analog, sau: înlocuind pe B cu CE(B) în echivalenŃa (2.4.3.47) şi Ńinând cont de echivalenŃa
(2.4.3.32).
Din egalităŃile (2.4.3.46) şi (2.4.3.35) obŃinem:
Corolarul 2.4.3.29: Pentru orice submulŃimi A şi B ale mulŃimii E, are loc egalitatea:
A\CE(B)=A∩B. (2.4.3.49)

24
 Din egalităŃile (2.4.3.46), (2.4.3.49), (2.4.3.42) şi (2.4.1.4) obŃinem:
Corolarul 2.4.3.30: Pentru orice submulŃimi A şi B ale mulŃimii E, are loc egalitatea:
CE(B)\A=CE(A∪B). (2.4.3.50)
Corolarul 2.4.3.31: Pentru orice A, B∈P(E), avem egalitatea:

CE(A\B)=B∪CE(A). (2.4.3.51)
DemonstraŃie: Conform celor demonstrate mai sus, avem următoarele egalităŃi:
CE(A\B)=CE(A∩CE(B)) (conform egalităŃii (2.4.3.46))
=CE(A)∪CE(CE(B)) (conform egalităŃii (2.4.3.43))
=B∪CE(A) (conform egalităŃilor (2.4.3.35) şi (2.4.1.4)).
Acum, din egalităŃile (2.4.3.40) şi (2.4.3.51), obŃinem:
Corolarul 2.4.3.32: Pentru orice A, B∈P(E), avem egalitatea:

CE(A\B)∩A=A∩B. € (2.4.3.52)
În continuare redăm alte câteva rezultate obŃinute din cele prezentate până aici.
Corolarul 2.4.3.33: Pentru orice A, B∈P(E), avem egalităŃile:

CE(A∪B)=CE(A)∩[A∪CE(B)]
=CE(B)∩[B∪CE(A)]. (2.4.3.53)
DemonstraŃie: EgalităŃile din enunŃ se obŃin din egalităŃile (2.4.3.7), (2.4.3.35) şi (2.4.3.51).
Corolarul 2.4.3.34: Pentru orice A, B∈P(E), avem egalităŃile:

CE(A∩B)=(A\B)∪CE(A)
=(B\A)∪CE(B). (2.4.3.54)
DemonstraŃie: Ambele egalităŃi din enunŃ rezultă din egalităŃile (2.4.3.8) şi (2.4.3.51).
Corolarul 2.4.3.35: Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

[CE(A)∩CE(B)=∅] ⇔ (A∪B=E). (2.4.3.55)

DemonstraŃie: Din cele prezentate în acest subcapitol obŃinem echivalenŃele:
[CE(A)∩CE(B)=∅] ⇔ [CE(A∪B)=∅] (conform egalităŃii (2.4.3.36))
⇔ (A∪B=E) (conform echivalenŃei (2.4.3.32)).
Corolarul 2.4.3.36: Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

[CE(A)∩CE(B)=E] ⇔ (A=B=∅). (2.4.3.56)

DemonstraŃie: Din cele prezentate în acest subcapitol obŃinem echivalenŃele:
[CE(A)∩CE(B)=E] ⇔ [CE(A∪B)=E] (conform egalităŃii (2.4.3.42))
⇔ (A∪B=∅) (conform echivalenŃei (2.4.3.31))
⇔ (A=B=∅) (conform echivalenŃei (2.4.1.10)).

25
 Dualele ultimelor două propoziŃii sunt următoarele:
Corolarul 2.4.3.37: Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

[CE(A)∪CE(B)=∅] ⇔ (A=B=E). (2.4.3.57)

DemonstraŃie: Din cele prezentate în acest subcapitol obŃinem echivalenŃele:
[CE(A)∪CE(B)=∅] ⇔ [CE(A∩B)=∅] (conform egalităŃii (2.4.3.43))
⇔ (A∩B=E) (conform echivalenŃei (2.4.3.32))
⇔ (A=B=E) (conform echivalenŃei (2.4.2.11)).
Corolarul 2.4.3.38: Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

[CE(A)∪CE(B)=E] ⇔ (A∩B=∅). (2.4.3.58)

DemonstraŃie: Din cele prezentate în acest subcapitol obŃinem echivalenŃele:
[CE(A)∪CE(B)=E] ⇔ [CE(A∩B)=E] (conform egalităŃii (2.4.3.43))
⇔ (A∩B=∅) (conform echivalenŃei (2.4.3.31)).
Tot din cele prezentate până aici, obŃinem (şi) următoarele rezultate:
Corolarul 2.4.3.39: Pentru orice A, B∈P(E), avem egalitatea:

CE(A\B)∪CE(B\A)=E. (2.4.3.59)
DemonstraŃie: Egalitatea din enunŃ rezultă prin trecerea la complementară în egalitatea
(2.4.3.11) şi aplicând, apoi, echivalenŃa (2.4.3.31) şi egalitatea (2.4.3.43).
Corolarul 2.4.3.40: Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem egalitatea:

[CE(A)∪B] ∩[CE(B)∪C]∩[CE(C)∪A]=[A∪CE(B)] ∩[B∪CE(C)]

∩[C∪CE(A)]. (2.4.3.60)
DemonstraŃie: Egalitatea din enunŃ rezultă din egalităŃile (2.4.3.17), (2.4.3.42) şi (2.4.3.51).
Datorită egalităŃilor (2.4.3.51) şi (2.4.3.43), rezultatul de la Corolarul 2.4.3.13 poate fi
scris folosind numai egalităŃi şi reuniuni de mulŃimi, astfel:
ObservaŃia 2.4.3.41: Pentru două mulŃimi A şi B următoarele afirmaŃii sunt echivalente:
1) A=B; (2.1.6)
2) Există o mulŃime C, astfel încât:
{[C∪CE(A)=C∪CE(B)] ∧ [CE(C)∪CE(A)=CE(C)∪CE(B)] }. (2.4.3.61)
Alte consecinŃe ale celor prezentate aici sunt redate în continuare.
Corolarul 2.4.3.42: Pentru orice A, B∈P(E), avem incluziunea:

CE(A)\CE(B)⊆CE(A\B). (2.4.3.62)
DemonstraŃie: Din egalităŃile (2.4.3.41) şi (2.4.3.46) obŃinem egalităŃile:
(1) CE(A)\CE(B)=B\A

26
 =B∩CE(A).
Acum, din egalitatea (1), incluziunea (2.4.2.13) şi egalitatea (2.4.3.51), obŃinem incluziunea
din enunŃ.
În finalul acestei secŃiuni vom determina cardinalul diferenŃei a două mulŃimi finite:
Corolarul 2.4.3.43: Pentru orice mulŃimi finite A şi B, are loc egalitatea:
|A\B|=|A|-|A∩B|. (2.4.3.63)
DemonstraŃie: Pentru orice mulŃimi A şi B, are loc egalitatea (2.4.3.9):
(A\B)∪(A∩B)=A.
Atunci, din această egalitate, Teorema 2.4.2.16, egalitatea (2.4.3.10) şi Corolarul 2.4.2.17,
rezultă că:
|A|=|A\B|+|A∩B|,
ceea ce echivalează cu egalitatea (2.4.3.63).
Corolarul 2.4.3.44: Pentru orice mulŃime finită E şi orice submulŃime A a lui E, are loc
egalitatea:
|CEA|=|E|-|A|. (2.4.3.64)
DemonstraŃie: Dacă A∈P(E), atunci are loc egalitatea (2.4.2.8). Acum egalitatea din enunŃ

rezultă din DefiniŃia 2.4.3.17 şi egalitatea (2.4.3.63).

2.4.4 DiferenŃa simetrică a mulŃimilor

În această secŃiune vom prezenta o altă operaŃie cu mulŃimi – diferenŃa simetrică,
precum şi proprietăŃile fundamentale ale acestei operaŃii. Toate rezultatele prezentate aici şi
nedemonstrate, vor fi demonstrate în Subcapitolul 6.2.
DefiniŃia 2.4.4.1: Fiind date două mulŃimi A şi B, mulŃimea:
A∆B=(A\B)∪(B\A), (2.4.4.1)
se numeşte diferenŃa simetrică a mulŃimilor A şi B.
Exemplele 2.4.4.2: 1) Fie mulŃimile A şi B de la Exemplele 2.4.1.2, punctul 1). Atunci,
diferenŃa lor simetrică este mulŃimea:
A∆B={c,i,f}∪{n,u,m}
={c,i,f,n,u,m}.
2) Fie mulŃimile de la Exemplele 2.4.1.2, punctul 2). Atunci, diferenŃa simetrică a mulŃimilor
A şi B este mulŃimea:
A∆B=(N\Z)∪(Z\N)
şi, conform cu DefiniŃia 2.4.1.1 şi Exemplele 2.4.3.2, punctul 2), avem:

27
 A∆B=∅∪Z-
=Z-.
3) Utilizând diagramele Venn - Euler, avem:

A B
A\B
B\A

A∆B.
ObservaŃia 2.4.4.3: Dacă A, B∈P(E), atunci:

A∆B⊆E, (2.4.4.2)
deci:
A∆B∈P(E), (2.4.4.2′)
adică diferenŃa simetrică a două submulŃimi A şi B ale unei mulŃimi totale E este (tot) o
submulŃime a lui E. €
Primele rezultate referitoare la diferenŃa simetrică a două mulŃimi sunt prezentate în
următoarele cinci propoziŃii.
PropoziŃia 2.4.4.4: Dacă E este o mulŃime oarecare, atunci pentru orice A şi B∈P(E), are loc
echivalenŃa:
(A∆B=∅) ⇔ (A=B). (2.4.4.3)
DemonstraŃie: Conform celor prezentate în acest subcapitol, avem echivalenŃele:
A∆B=∅ ⇔ [(A\B=∅) ∧ (B\A=∅)] (conform DefiniŃiei 2.4.4.1 şi echivalenŃei
(2.4.1.10))
⇔ [(A⊆B) ∧ (B⊆A)] (conform echivalenŃei (2.4.3.12))
⇔ A=B (conform PropoziŃiei 2.2.14).
PropoziŃia 2.4.4.5: Dacă E este o mulŃime oarecare şi A, B∈P(E), atunci are loc echivalenŃa:

(A∆B=A) ⇔ (B=∅). (2.4.4.4)

DemonstraŃie: Vom demonstra echivalenŃa din enunŃ prin două metode.
Metoda I: (⇒) Presupunem că:
(1) A∆B=A.
Atunci, conform DefiniŃiei 2.4.4.1 şi echivalenŃei (2.4.1.6), avem:
(2) B\A⊆A.
Din incluziunile (2) şi (2.2.10) şi implicaŃia (2.4.1.11), obŃinem că:
(B\A)∪A⊆A,
28
ceea ce, împreună cu prima egalitate de la (2.4.3.7) şi echivalenŃa (2.2.12), conduce la:
(3) A∪B=A.
Din egalitatea (3) şi echivalenŃa (2.4.1.6) rezultă că:
(4) B⊆A,
care împreună cu echivalenŃa (2.4.2.7) conduce la:
(5) A∩B=B.
Incluziunea (4) şi echivalenŃa (2.4.3.12), ne conduce la egalitatea:
(6) B\A=∅.
În acest caz, conform egalităŃilor (1), (6), (2.4.1.8) şi DefiniŃiei 2.4.4.1, obŃinem că:
(7) A\B=A.
Din egalitatea (7), prima echivalenŃă de la (2.4.3.18), egalitatea (5) şi implicaŃia (2.2.14)
rezultă că:
(8) B=∅.
Astfel am demonstrat că:
(9) (A∆B=A) ⇒ (B=∅).
(⇐) Reciproc, presupunem că are loc egalitatea (8). Atunci, conform ObservaŃiei 2.2.6 şi
egalităŃii (2.4.3.4), au loc egalităŃile (6) şi (7), caz în care, conform DefiniŃiei 2.4.4.1 şi
egalităŃii (2.4.1.8), are loc egalitatea (1). Aşadar, am demonstrat (şi) că:
(10) (B=∅) ⇒ (A∆B=A).
Din implicaŃiile (9) şi (10) şi ObservaŃia 1.1.29, rezultă echivalenŃa din enunŃ.
Metoda II: Conform celor prezentate până aici, avem următoarele echivalenŃe:
A∆B=A ⇔ [(A\B)∪(B\A)=A] (conform DefiniŃiei 2.4.4.1)
⇔ [(A\B)∪(B\A)=(A\B)∪(A∩B)] (conform egalităŃii (2.4.3.9) şi implicaŃiei
(2.2.12))
⇔ (B\A=A∩B) (conform egalităŃilor (2.4.3.10) şi (2.4.3.11) şi Lemei
2.4.2.15)
⇔ (B=∅) (conform echivalenŃei (2.4.3.14).
PropoziŃia 2.4.4.6: Fie E o mulŃime oarecare. Dacă A şi B∈P(E), atunci are loc egalitatea:

A∩(A∆B)=A\B. (2.4.4.5)
DemonstraŃie: Conform celor prezentate până aici avem egalităŃile:
A∩(A∆B)=A∩[(A\B)∪(B\A)] (conform DefiniŃiei 2.4.4.1)
=[A∩(A\B)]∪[A∩(B\A)] (conform egalităŃii (2.4.2.16))
=[A∩(A\B)]∪∅ (conform DefiniŃiilor 2.4.2.1 şi 2.4.3.1))

29
 =A\B (conform echivalenŃei (2.4.2.7) şi egalităŃii (2.4.1.8)).
PropoziŃia 2.4.4.7: Fie E o mulŃime oarecare. Dacă A, B, C∈P(E), atunci are loc echivalenŃa:

(A∆B⊆C) ⇔ [(A\B⊆C) ∧ (B\A⊆C)]. (2.4.4.6)

DemonstraŃie: EchivalenŃa (2.4.4.6) rezultă din DefiniŃia 2.4.4.1 şi echivalenŃa (2.4.1.12). 
PropoziŃia 2.4.4.8: Fie E o mulŃime oarecare. Dacă A, B, C∈P(E), atunci are loc implicaŃia:

(A⊆B∆C) ⇒ (A∩B∩C=∅). (2.4.4.7)

DemonstraŃie: Din cele prezentate până aici, rezultă că au loc următoarele implicaŃii:
(A⊆B∆C) ⇒ [A⊆(B\C)∪(C\B)] (conform DefiniŃiei 2.4.4.1)
⇒ {A∩B∩C⊆[(B\C)∪(C\B)]∩(B∩C)} (conform implicaŃiei (2.4.2.12))
⇒ {A∩B∩C⊆[(B\C)∩(B∩C)]∪[(C\B)∩(B∩C)]} (conform egalităŃii
(2.4.2.16′))
⇒ (A∩B∩C⊆∅∪∅) (conform egalităŃii (2.4.3.10))
⇒ (A∩B∩C=∅) (conform egalităŃii (2.4.1.8), incluziunii (2.2.6) şi
PropoziŃiei 2.2.14).
ObservaŃia 2.4.4.9: ImplicaŃia (2.4.4.7) nu este echivalenŃă, deoarece există mulŃimi E, A. B şi
C, cu A, B şi C∈P(E), astfel încât:

(A∩B∩C=∅) ⇏ (A⊆B∆C), (2.4.4.8)

dar există şi cazuri când:

(A∩B∩C=∅) ⇒ (A⊆B∆C), (2.4.4.8′)
DemonstraŃie: Într-adevăr, fie mulŃimile:
E={0,1,2,3,4,5,6,7,8,9},
A={1,5,7},
B={0,2,4,6,8},
şi
C={3,4,9}.
Atunci avem egalităŃile:
B\C={0,2,6,8},
C\B={3,9},
B∆C={0,2,3,6,8,9},
A∩B∩C=∅
şi
A⊄B∆C;

30
ba, mai mult,
A∩(B∆C)=∅.
Deci, utilizând diagramele Venn - Euler, această situaŃie se prezintă astfel:

B A C.

Iar, dacă:
E={0,1,2,3,4,5,6,7,8,9},
A={0,2,9},
B={0,2,4,6,8},
şi
C={3,4,9}.
Atunci avem egalităŃile:
B\C={0,2,6,8},
C\B={3,9},
B∆C={0,2,3,6,8,9},
A∩B∩C=∅
şi
A⊆B∆C;
ba, mai mult,
A∩CE(B∪C)=∅ (vezi PropoziŃia 2.4.4.17).
Deci, utilizând diagramele Venn - Euler, această situaŃie se prezintă astfel:

B A C. €
ProprietăŃile fundamentale ale diferenŃei simetrice a două mulŃimi sunt redate în
următoarele două teoreme.

31
Teorema 2.4.4.10: Fie E o mulŃime oarecare. Dacă A şi B∈P(E), atunci au loc următoarele
egalităŃi:
A∆B=B∆A (comutativitatea); (2.4.4.9)
A∆∅=A
=∅∆A (∅ este element neutru în raport cu diferenŃa simetrică); (2.4.4.10)
(A∆B)∩(A∩B)=∅. (2.4.4.11)
Teorema 2.4.4.11: Fie E o mulŃime oarecare. Dacă A, B, C∈P(E), atunci au loc următoarele
egalităŃi:
(A∆B)∆C=A∆(B∆C) (asociativitatea); (2.4.4.12)
A∩(B∆C)=(A∩B)∆(A∩C) (2.4.4.13)
şi
(A∆B)∩C=(A∩C)∆(B∩C) (distributivitatea ∩ faŃă de ∆). (2.4.4.13′)
Corolarul 2.4.4.12: Dacă E este o mulŃime oarecare şi A, B∈P(E), atunci au loc
echivalenŃele:
(A∆B=E) ⇔ [B=CE(A)] ⇔ [A=CE(B)]. (2.4.4.14)
DemonstraŃie: Conform celor prezentate în acest capitol, avem echivalenŃele:
A∆B=E ⇔ [(A\B)∪(B\A)=E] (conform DefiniŃiei 2.4.4.1)
⇔ [B\A=CE(A\B)] (conform egalităŃii (2.4.3.11) şi echivalenŃei (2.4.3.38))
⇔ [B∩CE(A)=B∪CE(A)] (conform egalităŃilor (2.4.3.46) şi (2.4.3.51)
⇔ B=CE(A) (conform echivalenŃei (2.4.2.21)).
ObservaŃia 2.4.4.13: Conform ObservaŃiei 2.4.3.27 diferenŃa simetrică se mai exprimă şi
prin:
A∆B=[A∩CE(B)] ∪[B∩CE(A)]. (2.4.4.15)
Din Corolarul 2.4.3.10 şi DefiniŃia 2.4.4.1 obŃinem:
Corolarul 2.4.4.14: Dacă E o mulŃime oarecare, atunci pentru orice A şi B∈P(E), are loc
egalitatea:
A∪B=(A∆B)∪(A∩B). (2.4.4.16)
Din Corolarul 2.4.4.14 şi egalitatea (2.4.4.11), obŃinem:
Corolarul 2.4.4.15: Dacă E o mulŃime oarecare, atunci pentru orice A şi B∈P(E), are loc
egalitatea:
A∩B=(A∪B)\(A∆B). (2.4.4.17)
Din egalitatea (2.4.4.16), echivalenŃele (2.4.1.6) şi (2.4.2.7), egalitatea (2.4.4.11) şi

32
echivalenŃa (2.2.9), obŃinem:
Corolarul 2.4.4.16: Dacă E o mulŃime oarecare, atunci pentru orice A şi B∈P(E), are loc
echivalenŃa:
(A∆B=A∪B) ⇔ (A∩B=∅). (2.4.4.18)
Acum, putem arăta că există situaŃii când implicaŃia (2.4.4.7) devine echivalenŃă:
PropoziŃia 2.4.4.17: Fie E o mulŃime oarecare şi A, B, C∈P(E). Dacă are loc egalitatea:

A∩CE(B∪C)=∅, (2.4.4.19)
atunci are loc echivalenŃa:
(A⊆B∆C) ⇔ (A∩B∩C=∅). (2.4.4.20)
DemonstraŃie: Presupunem că are loc egalitatea (2.4.4.19) şi că:
(1) A∩B∩C=∅.
Atunci au loc următoarele egalităŃi:
(2) A=A∩E (conform egalităŃii (2.4.2.8))
=A∩[(B∪C)∪CE(B∪C)] (conform egalităŃii (2.4.3.33)
=[A∩(B∪C)]∪[A∩CE(B∪C)] (conform egalităŃii (2.4.2.16))
={A∩[(B∆C)∪(B∩C)]}∪∅ (conform ipotezei şi egalităŃii (2.4.4.16))
=A∩[(B∆C)∪(B∩C)] (conform egalităŃii (2.4.1.8))
=[A∩(B∆C)]∪[A∩(B∩C)] (conform egalităŃii (2.4.2.16))
=[A∩(B∆C)]∪[A∩B∩C] (conform ObservaŃiei 2.4.2.10)
=[A∩(B∆C)]∪∅ (conform egalităŃii (1))
=A∩(B∆C) (conform egalităŃii (2.4.1.8)).
Din egalităŃile extreme de la (2) şi echivalenŃa (2.4.2.7), rezultă că:
(3) A⊆B∆C,
şi astfel am demonstrat că:
(4) (A∩B∩C=∅) ⇒ (A⊆B∆C).
Din implicaŃiile (4) şi (2.4.4.7) şi ObservaŃia 1.1.29, obŃinem echivalenŃa (2.4.4.20).
Egalitatea (2.4.4.19) este echivalentă, conform echivalenŃei (2.4.3.36), cu egalitatea:
A⊆(B∪C), (2.4.4.19′)
condiŃie pe care mulŃimea A, din al doilea exemplu de la ObservaŃia 2.4.4.9, o satisface.
Din egalităŃile (2.4.3.41) şi (2.4.1.4) şi DefiniŃia 2.4.4.1 obŃinem altă structură a lui
A∆B:
Corolarul 2.4.4.18: Pentru orice A, B∈P(E), avem egalitatea:

A∆B=CE(A)∆CE(B). (2.4.4.21)
33
 Din egalităŃile (2.4.4.15) şi (2.4.4.21) obŃinem:
Corolarul 2.4.4.19: Pentru orice A, B∈P(E), avem egalitatea:

CE(A)∆CE(B)=[A∩CE(B)] ∪[B∩CE(A)]. (2.4.4.22)

Din egalităŃile (2.4.4.11) şi (2.4.4.21) obŃinem:
Corolarul 2.4.4.20: Pentru orice A, B∈P(E), avem egalitatea:

[CE(A)∆CE(B)] ∩(A∩B)=∅. (2.4.4.23)

Din egalităŃile (2.4.4.15), (2.4.3.41), (2.4.3.42) şi (2.4.3.35), obŃinem:
Corolarul 2.4.4.21: Pentru orice A, B∈P(E), avem egalitatea:

CE(A∆B)=[A∪CE(B)] ∩[B∪CE(A)]. (2.4.4.24)

Pe de altă parte, din DefiniŃia 2.4.4.1, echivalenŃa (2.4.1.6), implicaŃia (2.4.2.12) şi
egalitatea (2.4.3.11), obŃinem:
Corolarul 2.4.4.22: Pentru orice A, B∈P(E), avem echivalenŃa:

(A∆B=A\B) ⇔ (B⊆A). (2.4.4.25)

Din Corolarul 2.4.4.22 rezultă:
Corolarul 2.4.4.23: Pentru orice A∈P(E), avem egalitatea:

E∆A=CE(A).  (2.4.4.26)
Din Corolarul 2.4.4.22 şi egalitatea (2.4.3.29), rezultă:
Corolarul 2.4.4.24: Pentru orice A∈P(E), avem egalitatea:

A∆(A∪B)=B\A.  (2.4.4.27)
În Corolarul 2.4.3.43 am arătat că CE(A)\CE(B) este o submulŃime a mulŃimii CE(A\B).
Următorul rezultat confirmă şi (el) acest lucru, prezentând o anumită structură a lui CE(A\B).
PropoziŃia 2.4.4.25: Dacă E este o mulŃime oarecare, atunci pentru orice A şi B∈P(E), are
loc egalitatea:
CE(A\B)=[CE(A)\CE(B)] ∪[B∆CE(A)]. (2.4.4.28)
DemonstraŃie: Conform celor prezentate mai sus, avem egalităŃile:
CE(A\B)=B∪CE(A) (conform egalităŃii (2.4.3.51))
=(B∆CE(A))∪(B∩CE(A)) (conform egalităŃii (2.4.4.16))
=(B∆CE(A))∪(CE(A)\CE(B)) (conform egalităŃii (2.4.3.46)).
EchivalenŃa (2.4.2.21) ne prezintă o condiŃie necesară şi suficientă pentru care
reuniunea a două mulŃimi este egală cu intersecŃia lor. În continuare vom vedea ce devine
această echivalenŃă dacă reuniunea sau intersecŃia se înlocuieşte (pe rând!) cu diferenŃa
simetrică. Astfel:

34
 A) Înlocuind în echivalenŃa (2.4.2.21) reuniunea cu diferenŃa simetrică obŃinem:
PropoziŃia 2.4.4.26: Dacă A, B∈P(E), atunci are loc echivalenŃa:

(A∆B=A∩B) ⇔ (A=B=∅). (2.4.4.29)

DemonstraŃie: Din cele prezentate până aici rezultă următoarele echivalenŃe:
(A∆B=A∩B) ⇔ (A∆B=A∩B=∅) (conform egalităŃii (2.4.4.11) şi Corolarului
2.4.2.14)
⇔ (A=B=∅) (conform echivalenŃei (2.4.4.3) şi egalităŃilor (2.4.2.4) şi
(2.4.2.9)).
B) Înlocuind în echivalenŃa (2.4.2.21) intersecŃia cu diferenŃa simetrică obŃinem:
PropoziŃia 2.4.4.27: Dacă A, B∈P(E) atunci are loc echivalenŃa:

(A∆B=A∪B) ⇔ (A∩B=∅). (2.4.4.30)

DemonstraŃie: Din cele prezentate până aici rezultă următoarele echivalenŃe:
(A∆B=A∪B) ⇔ (A∩B=∅) (conform egalităŃilor (2.4.4.16) şi (2.4.4.11).
Lema 2.4.2.15 ne prezintă o condiŃie necesară şi suficientă, (2.4.2.22), pentru
egalitatea a două mulŃimi. În continuare, vom vedea că înlocuind, în relaŃia (2.4.2.22),
reuniunea cu diferenŃa simetrică, respectiv intersecŃia cu diferenŃa simetrică, egalitatea (2.1.6)
nu se schimbă, adică, vom obŃine, iarăşi, de fiecare dată, câte o altă condiŃie necesară şi
suficientă pentru egalitatea a două mulŃimi. Astfel:
C) Înlocuind în relaŃia (2.4.2.22) reuniunea cu diferenŃa simetrică obŃinem:
Lema 2.4.4.28: Pentru două mulŃimi A şi B următoarele afirmaŃii sunt echivalente:
1) A=B; (2.1.6)
2) Există o mulŃime C, astfel încât:
[(A∆C=B∆C) ∧ (A∩C=B∩C)]. (2.4.4.31)
DemonstraŃie: 1) implică 2) Dacă are loc egalitatea (2.1.6), atunci egalităŃile de la (2.4.4.31)
au loc, pentru orice mulŃime C.
2) implică 1) Presupunem că există o mulŃime C astfel încât cele două egalităŃi de la (2.4.4.31)
au loc. Atunci au loc următoarele egalităŃi:
A∪C=(A∆C)∪(A∩C) (conform egalităŃii (2.4.4.16))
=(B∆C)∪(B∩C) (conform ipotezei)
=B∪C (conform egalităŃii (2.4.4.16)).
Rezultă că sunt îndeplinite ambele condiŃii de la (2.4.2.22) şi egalitatea (2.1.6) are loc.
D) Înlocuind în relaŃia (2.4.2.22) intersecŃia cu diferenŃa simetrică obŃinem:
Lema 2.4.4.29: Pentru două mulŃimi A şi B următoarele afirmaŃii sunt echivalente:

35
 1) A=B; (2.1.6)
2) Există o mulŃime C, astfel încât:
[(A∆C=B∆C) ∧ (A∪C=B∪C)]. (2.4.4.32)
DemonstraŃie: 1) implică 2) Dacă are loc egalitatea (2.1.6), atunci egalităŃile de la (2.4.4.32)
au loc, pentru orice mulŃime C.
2) implică 1) Presupunem că există o mulŃime C astfel încât cele două egalităŃi de la (2.4.4.32)
au loc. Atunci, din ipoteză şi din egalitatea (2.4.4.16), rezultă egalităŃile:
(1) A∪C=(A∆C)∪(A∩C);
(2) B∪C=(B∆C)∪(B∩C).
Acum, din ipoteză şi egalităŃile (1), (2), şi (2.4.4.17′), obŃinem că:
(1) A∩C=(A∪C)\(A∆C)
=(B∪C)\(B∆C)
=B∩C.
Rezultă că putem aplica Lema 2.4.4.28. Deci, şi în acest caz, are loc egalitatea (2.1.6).
De fapt, referitor la egalitatea (2.1.6), avem următorul rezultat, pe care îl vom
demonstra în Subcapitolul 6.2:
Teorema 2.4.4.30: Dacă A, B, C∈P(E), atunci avem echivalenŃa:

(A∆B=A∆C) ⇔ (B=C). (2.4.4.33)

DemonstraŃie: („⇒”) Presupunem că:
A∆B=A∆C.
Atunci, conform celor prezentate mai sus avem egalităŃile:
B=∅∆B (conform celei de a doua egalităŃi de la (2.4.4.10))
=(A∆A)∆B(conform echivalenŃei (2.4.4.3))
=A∆(A∆B) (conform egalităŃii (2.4.4.12))
=A∆(A∆C) (conform ipotezei)
=(A∆A)∆C (conform egalităŃii (2.4.4.12))
=∅∆C (conform echivalenŃei (2.4.4.3))
=C (conform celei de a doua egalităŃi de la (2.4.4.10)).
(„⇐”) Dacă
B=C,
atunci:
A∆B=A∆C. 
În finalul acestei secŃiuni, vom determina cardinalul diferenŃei simetrice a două

36
mulŃimi finite:
PropoziŃia 2.4.4.31: Dacă A şi B sunt mulŃimi finite, atunci:
|A∆B|=|A\B|+|B\A|. (2.4.4.75)
DemonstraŃie: Egalitatea din enunŃ rezultă din DefiniŃia 2.4.4.1, Teorema 2.4.2.16 şi din
faptul că:
(A\B)∩(B\A)=∅ (vezi egalitatea (2.4.3.11)). 

2.4.5 Produsul cartezian

Produsul cartezian a două mulŃimi stă la baza definirii noŃiunii de relaŃie binară –
noŃiune de bază în toată Matematica. El se bazează pe noŃiunea de „cuplu”.
DefiniŃia 2.4.5.1: Fie A şi B două mulŃimi nevide şi a∈A, b∈B. Numim cuplu sau sistem de
două elemente, o pereche ordonată (a,b) în care a este primul element al cuplului şi b este al
doilea element al cuplului.
Un prim rezultat prezintă o condiŃie necesară şi suficientă pentru egalitatea a două
cupluri.
Teorema 2.4.5.2: Dacă (a,b) şi (a′,b′) sunt două cupluri, atunci:
[(a,b)=(a′,b′)] ⇔ [(a=a′) ∧ (b=b′)]. (2.4.5.1)
DemonstraŃie: Două mulŃimi finite şi ordonate sunt egale dacă şi numai dacă au aceleaşi
elemente şi elementele de acelaşi rang (de pe aceeaşi poziŃie) coincid, în ambele mulŃimi.
Exemplul 2.4.5.3: Are loc echivalenŃa:
[(a,6)=(1,b)] ⇔ [(a=1) ∧ (b=6)].
Din Teorema 2.4.5.2 obŃinem:
Corolarul 2.4.5.4: Următoarele egalităŃi sunt echivalente:
[(a,b)=(b,a)] ⇔ (a=b). (2.4.5.2)
Acum putem introduce noŃiunea de produs cartezian a două mulŃimi.
DefiniŃia 2.4.5.5: Fie A şi B două mulŃimi nevide. Se numeşte produs cartezian al mulŃimilor
A şi B mulŃimea:
A×B={(a,b)  a∈A şi b∈B}, (2.4.5.3)
adică, mulŃimea perechilor ordonate (cuplelor) ce se pot forma luând ca prim element al
perechii un element din A şi ca al doilea element, un element din B.
Exemplul 2.4.5.6: Dacă:
A={1,2,3}
şi
B={a,b,c,d},
37
atunci:
A×B={(1,a),(1,b),(1,c),(1,d),(2,a),(2,b),(2,c),(2,d),(3,a),(3,b),(3,c),(3,d)}. €
În general, produsul cartezian a două mulŃimi nu este comutativ.
ObservaŃia 2.4.5.7: În general, dacă A şi B sunt două mulŃimi nevide, atunci:
A×B≠B×A. (2.4.5.4)
Exemplul 2.4.5.8: Fie:
A={1,2}
şi
B={1,2,3}.
Atunci avem:
A×B={(1,1),(1,2),(1,3),(2,1),(2,2),(2,3)}
şi
B×A={(1,1),(1,2),(2,1),(2,2),(3,1),(3,2)}.
Deci, relaŃia (2.4.5.4) are loc.
Egalitatea a două produse carteziene, a câte două mulŃimi, este redată în următorul
rezultat.
Teorema 2.4.5.9: Dacă A, B, C şi D sunt mulŃimi oarecare, nevide, atunci:
(A×B=C×D) ⇔ [(A=C) ∧ (B=D)]. (2.4.5.5)
DemonstraŃie: Dacă:
(1) (A=C) ∧ (B=D),
atunci:
(2) A×B=C×D.
Reciproc, presupunem că are loc egalitatea (2). Atunci, oricare ar fi (a,b)∈A×B, rezultă că:
(a,b)∈C×D
şi invers. Deci, orice element al lui A este şi al lui C şi invers, iar orice element al lui B este şi
al lui D şi invers. Aşadar, au loc egalităŃile (1).
Corolarul 2.4.5.10: Pentru orice două mulŃimi nevide A şi B, avem:
[A×B=B×A] ⇔ (A=B). (2.4.5.6)
DemonstraŃie: Aplicăm Teorema 2.4.5.9, pentru:
C=B
şi
D=A.
Se impun aici două observaŃii:

38
ObservaŃia 2.4.5.11: Dacă A este o mulŃime oarecare, atunci, conform Corolarului 2.4.5.10 şi
DefiniŃiei 2.4.5.1 – când:
B=A,
putem vorbi de mulŃimea:
A2=A×A
={(a1,a2) | a1, a2∈A}. (2.4.5.7)
Exemplul 2.4.5.12: Dacă:
A={1,2,3},
atunci:
A2=A×A
={(1,1),(1,2),(1,3),(2,1),(2,2),(2,3),(3,1),(3,2),(3,3)}.
Un caz particular de produs cartezian îl obŃinem atunci când una din mulŃimi este
mulŃimea vidă.
ObservaŃia 2.4.5.13: Dacă A este o mulŃime oarecare, atunci, conform ObservaŃiei 2.2.6,
putem defini:

produsul cartezian al mulŃimii A cu mulŃimea vidă, ∅, prin egalitatea:
A×∅=∅, (2.4.5.8)
şi

produsul cartezian al mulŃimii ∅ cu o mulŃime oarecare A, prin egalitatea:
∅×A=∅. (2.4.5.8’)
ObservaŃia 2.4.5.14: Din egalitatea (2.4.5.8) rezultă că afirmaŃiile din ObservaŃia 2.4.5.7,
Teorema 2.4.5.9 şi Corolarul 2.4.5.10 nu sunt adevărate dacă una din mulŃimi este vidă.
DemonstraŃie: Într-adevăr, dacă:
A={1,2},
atunci:
A×∅=∅
=∅×A,
şi totuşi:
A≠∅.
Prezentăm şi demonstrăm, în continuare, proprietăŃile fundamentale ale produsului
cartezian a două mulŃimi.
Teorema 2.4.5.15: Dacă E este o mulŃime oarecare, au loc următoarele proprietăŃi:
P1) Pentru orice A, şi B∈P(E), avem:

39
 (A×B=∅) ⇔ [(A=∅) ∨ (B=∅)]; (2.4.5.9)
P2) Pentru orice A, B, C şi D∈P(E), avem:

(A∪B)×(C∪D)=(A×C)∪(B×C)∪(A×D)∪(B×D); (2.4.5.10)
P3) Pentru orice A, B, C şi D∈P(E), avem:

(A∩B)×(C∩D)=(A×C)∩(B×C)∩(A×D)∩(B×D); (2.4.5.11)
P4) Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem:

(A\B)×C=(A×C)\(B×C) (2.4.5.12)
şi
A×(B\C)=(A×B)\(A×C); (2.4.5.12′)
P5) Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem:

CE(A×B)=[CE(A)×E] ∪[E×CE(B)]; (2.4.5.13)

P6) Pentru orice A, B, C şi D∈P(E), avem:

[(A⊆C) ∧ (B⊆D)] ⇔ [A×B⊆(A×D)∩(C×B)]. (2.4.5.14)

DemonstraŃie: P1) EchivalenŃa din enunŃ rezultă din DefiniŃia 2.4.5.5 şi ObservaŃia 2.4.5.13.
Conform celor prezentate până aici, avem următoarele echivalenŃe:
P2) Pentru egalitatea (2.4.5.10):
(x,y)∈(A∪B)×(C∪D) ⇔ [(x∈A∪B) ∧ (y∈C∪D)] (conform DefiniŃiei 2.4.5.1)
⇔ {[(x∈A) ∨ (x∈B)] ∧ [(y∈C) ∨ (y∈D)]} (conform DefiniŃiei
(2.4.1.1)
⇔ {[(x∈A) ∧ (y∈C)] ∨ [(x∈B) ∧ (y∈C)] ∨ [(x∈A) ∧ (y∈D)]
∨ [(x∈B) ∧ (y∈D)]} (conform legilor de distributivitate
(1.1.20) şi (1.1.20′))
⇔ {[(x,y)∈A×C] ∨ [(x,y)∈B×C] ∨ [(x,y)∈A×D] ∨
[(x,y)∈B×D]} (conform DefiniŃiei 2.4.5.1)
⇔ (x,y)∈(A×C)∪(B×C)∪(A×D)∪(B×D) (conform DefiniŃiei
2.4.1.1)).
Aşadar, are loc egalitatea (2.4.5.10).
P3) Pentru egalitatea (2.4.5.11):
(x,y)∈(A∩B)×(C∩D) ⇔ [(x∈A∩B) ∧ (y∈C∩D)] (conform DefiniŃiei 2.4.5.1)
⇔ {[(x∈A) ∧ (x∈B)] ∧ [(y∈C) ∧ (y∈D)]} (conform DefiniŃiei
(2.4.2.1)
⇔ {[(x∈A) ∧ (y∈C)] ∧ [(x∈B) ∧ (y∈C)] ∧ [(x∈A) ∧ (y∈D)]

40
 ∧ [(x∈B) ∧ (y∈D)]} (conform legii de asociativitate
(1.1.19))
⇔ {[(x,y)∈A×C] ∧ [(x,y)∈B×C] ∧ [(x,y)∈A×D] ∧
[(x,y)∈B×D]} (conform DefiniŃiei 2.4.5.1)
⇔ (x,y)∈(A×C)∩(B×C)∩(A×D)∩(B×D) (conform DefiniŃiei
2.4.2.1)).
Aşadar, are loc egalitatea (2.4.5.11).
P4) Pentru egalitatea (2.4.5.12):
(x,y)∈(A\B)×C ⇔ [(x∈A\B) ∧ (y∈C)] (conform DefiniŃiei 2.4.5.1)
⇔ {[(x∈A) ∧ (x∉B)] ∧ (y∈C)} (conform DefiniŃiei (2.4.3.1)
⇔ {[(x∈A) ∧ (y∈C)] ∧ [(x∉B) ∧ (y∈C)]} (conform legii de
asociativitate (1.1.19))
⇔ {[(x,y)∈A×C]∧[(x,y)∉B×C]} (conform DefiniŃiei 2.4.5.1)
⇔ (x,y)∈(A×C)\(B×C) (conform DefiniŃiei 2.4.3.1)).
Aşadar, are loc egalitatea (2.4.5.12).
Egalitatea (2.4.5.12′) se demonstrează analog.
P5) Pentru egalitatea (2.4.5.13):
(x,y)∈CE(A×B) ⇔ [(x∉A) ∨ (y∉C)] (conform DefiniŃiei 2.4.5.1)
⇔ {[(x∉A) ∧ (y∈E)] ∨ [(x∈E) ∧ (y∉B)]} (conform echivalenŃei
(1.1.31))
⇔ {[(x,y)∈CE(A)×E]∨[(x,y)∈E×CE(B)]} (conform DefiniŃiei 2.4.5.1)
⇔ (x,y)∈[CE(A)×E]∪[E×CE(B)] (conform DefiniŃiei 2.4.1.1)).
Aşadar, are loc egalitatea (2.4.5.13).
P6) EchivalenŃa din enunŃ rezultă din DefiniŃiilor 2.2.1, respectiv 2.4.5.1.
Acum putem obŃine şi alte proprietăŃi ale produsului cartezian a două mulŃimi.
Corolarul 2.4.5.16: Dacă E este o mulŃime oarecare, atunci au loc următoarele proprietăŃi:
P7) Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem:

(A∪B)×C=(A×C)∪(B×C) (2.4.5.15)
şi
A×(B∪C)=(A×B)∪(A×C); (2.4.5.15′)
P8) Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem:

(A∩B)×C=(A×C)∩(B×C) (2.4.5.16)
şi

41
 A×(B∩C)=(A×B)∩(A×C); (2.4.5.16′)
P9) Pentru orice A, B, C şi D∈P(E), avem:

(A\B)×(C\D)=[(A×C)\(B×C)]\[(A×D)\(B×D)]; (2.4.5.17)
P10) Pentru orice A, B şi C∈P(E), avem:

(A∆B)×C=(A×C)∆(B×C) (2.4.5.18)
şi
A×(B∆C)=(A×B)∆(A×C); (2.4.5.18′)
P11) Pentru orice A, B, C şi D∈P(E), avem:

(A∆B)×(C∆D)=(A×C)∆(B×C)∆(A×D)∆(B×D); (2.4.5.19)
P12) Dacă A, B, C şi D∈P(E), atunci are loc echivalenŃa:

[(A⊆C) ∧ (B⊆D)] ⇔ (A×B⊆C×D). (2.4.5.20)

DemonstraŃie: P7) Egalitatea (2.4.5.15) se obŃine astfel:
(A∪B)×C=(A∪B)×(C∪∅) (conform egalităŃii (2.4.1.8))
=(A×C)∪(B×C)∪(A×∅)∪(B×∅) (conform egalităŃii (2.4.5.10))
=(A×C)∪(B×C)∪∅∪∅ (conform egalităŃii (2.4.5.8))
=(A×C)∪(B×C) (conform egalităŃii (2.4.1.8))
Egalitatea (2.4.5.15′) se obŃine analog.
P8) Egalitatea (2.4.5.16) se obŃine astfel:
(A∩B)×C=(A∩B)×(C∩E) (conform egalităŃii (2.4.2.8))
=(A×C)∩(B×C)∩(A×E)∩(B×E) (conform egalităŃii (2.4.5.11))
=[(A×C)∩(A×E)]∩[(B×C)∩(B×E)] (conform egalităŃii (2.4.2.5) şi
ObservaŃiei (2.4.2.10))
=(A×C)∩(B×C) (conform echivalenŃelor (2.4.2.7) şi (2.4.5.14))
Egalitatea (2.4.5.16′) se obŃine analog.
P9) Egalitatea (2.4.5.17) se obŃine astfel:
(A\B)×(C\D)=[(A\B)×C]\[(A\B)×D] (conform egalităŃii (2.4.5.12′)
=[(A×C)\(B×C)]\[(A×D)\(B×D)] (conform egalităŃii (2.4.5.12)).
P10) Egalitatea (2.4.5.18) se obŃine astfel:
(A∆B)×C=[(A\B)∪(B\A)]×C (conform DefiniŃiei 2.4.4.1)
=[(A\B)×C]∪[(B\A)×C] (conform egalităŃii (2.4.5.15))
=[(A×C)\(B×C)]∪[(B×C)\(A×C)] (conform egalităŃii (2.4.5.12))
=(A×C)∆(B×C) (conform DefiniŃiei 2.4.4.1).

42
Egalitatea (2.4.5.18′) se obŃine analog.
P11) Egalitatea (2.4.5.19) se obŃine din egalităŃile (2.4.5.18) şi (2.4.5.18′).
P12) EchivalenŃa (2.4.5.20) se obŃine astfel:
[(A⊆C) ∧ (B⊆D)] ⇔ [A×B⊆(A×D)∩(C×B)] (conform echivalenŃei (2.4.5.14))
⇔ (A×B⊆C×D) (conform DefiniŃiilor 2.2.1, respectiv 2.4.5.1 şi
implicaŃiei (2.4.2.12), deoarece
[(A×D⊆C×D) ∧ (C×B⊆C×B)]).
Din Teorema 2.4.5.15 şi Corolarul 2.4.5.16 obŃinem:
Corolarul 2.4.5.17: Au loc următoarele afirmaŃii:
1) Produsul cartezian a două mulŃimi este o operaŃie distributivă şi la dreapta şi la
stânga faŃă de reuniunea mulŃimilor.
2) Produsul cartezian a două mulŃimi este o operaŃie distributivă şi la dreapta şi la
stânga faŃă de intersecŃia mulŃimilor.
3) Produsul cartezian a două mulŃimi este o operaŃie distributivă şi la dreapta şi la
stânga faŃă de diferenŃa mulŃimilor.
4) Produsul cartezian a două mulŃimi este o operaŃie distributivă şi la dreapta şi la
stânga faŃă de diferenŃa simetrică a mulŃimilor.
DemonstraŃie: 1) AfirmaŃia din enunŃ rezultă din egalităŃile (2.4.5.15), respectiv (2.4.5.15′).
2) AfirmaŃia din enunŃ rezultă din egalităŃile (2.4.5.16), respectiv (2.4.5.16′).
3) AfirmaŃia din enunŃ rezultă din egalităŃile (2.4.5.12), respectiv (2.4.5.12′).
4) AfirmaŃia din enunŃ rezultă din egalităŃile (2.4.5.18), respectiv (2.4.5.18′).
Chiar dacă produsul cartezian a două mulŃimi, în general, nu este comutativ (vezi
ObservaŃia 2.4.5.7 şi Exemplul 2.4.5.8), totuşi se verifică imediat următorul rezultat:
ObservaŃia 2.4.5.18: Pentru orice două mulŃimi A şi B, avem:
|A×B|=|B×A|
=|A|⋅|B|. (2.4.5.21)
Produsul cartezian a două mulŃimi numerice se poate reprezenta în plan, într-un sistem
de axe de coordonate carteziene.
Exemplul 2.4.5.19: Fie R mulŃimea numerelor reale. MulŃimea
R2=R×R
se poate reprezenta ca mulŃimea tuturor punctelor din plan în care s-a fixat un sistem de axe
ortogonale xOy, asociind la fiecare element (x,y)∈R2, punctul P(x,y) din plan, de abscisă x şi
ordonată y, şi reciproc.

43
 De exemplu, dacă avem mulŃimile:
A=[1,2]
şi
B=[1,3],
atunci A×B este o submulŃime a lui R2 şi care are ca reprezentare în plan dreptunghiul haşurat
PQRS din Figura 1.1, unde:
P(1,1), Q(1,3), R(2,3) şi S(2,1).

3 Q R

1
1
P S
x
O 1 2 3

Figura 1.1
Trecem acum la extinderea produsului cartezian de la două la mai multe, dar la un
număr finit, de mulŃimi.
DefiniŃia 2.4.5.20: Fie A, B şi C trei mulŃimi nevide şi a∈A, b∈B şi c∈C. Numim triplet sau
sistem de trei elemente, notat (a,b,c), un cuplu de forma ((a,b),c), deci în care primul element
este la rândul lui un cuplu, (a,b), iar c este al doilea element al cuplului.
Teorema 2.4.5.2 o extindem pentru triplete.
Teorema 2.4.5.21: Dacă (a,b,c) şi (a′,b′,c′) sunt două triplete, atunci:
[(a,b,c)=(a′,b′,c′)] ⇔ [(a=a′, b=b′) ∧ (c=c′)]. (2.4.5.22)
DemonstraŃie: Din DefiniŃia 2.4.5.20, rezultă că:
[(a,b,c)=(a′,b′,c′)] ⇔ [((a,b),c)=((a′,b′),c′)],
ceea ce, conform Teoremei 2.4.5.2, implică:
(a,b)=(a′,b′)
şi
c=c′.
Aplicând încă o dată Teorema 2.4.5.2 pentru egalitatea:
(a,b)=(a′,b′),
obŃinem afirmaŃia din enunŃ.
Exemplul 2.4.5.22: Are loc echivalenŃa:
[(x,3,z)=(2,y,-5)] ⇔ [(x=2, y=3) ∧ (z=-5)].

44
DefiniŃia 2.4.5.23: Fie A, B, C şi D patru mulŃimi nevide şi a∈A, b∈B, c∈C şi d∈D. Numim
qvadruplu sau sistem de patru elemente, notat (a,b,c,d), un cuplu de forma ((a,b,c),d), deci în
care primul element este tripletul (a,b,c), iar d este al doilea element al cuplului.
Teorema 2.4.5.24: Dacă (a,b,c,d) şi (a′,b′,c′,d′) sunt două qvadruple, atunci:
[(a,b,c,d)=(a′,b′,c′,d′)] ⇔ [(a=a′, b=b′, c=c′) ∧ (d=d′)]. (2.4.5.23)
DemonstraŃie: Se aplică Teorema 2.4.5.2 şi Teorema 2.4.5.21.
Exemplul 2.4.5.25: Are loc echivalenŃa:
[(9,β,-3,δ)=(α,-7,γ,0)] ⇔ [(α=9, β=-7, γ=-3) ∧ (δ=0)].
DefiniŃia 2.4.5.26: Fie n∈N∗, n≥2, A1, A2, …, An n mulŃimi nevide şi a1∈A1, a2∈A2, …, an∈An.
Numim n-uplu sau sistem de n elemente, notat sub forma (a1,a2,…,an), un cuplu de forma
((a1,a2,…,an-1),an), deci în care primul element este un (n-1)-uplu: (a1,a2,…,an-1), iar an este al
doilea element al cuplului.
Teorema 2.4.5.27: Dacă (a1,a2,…,an) şi (b1,b2,…,bn) sunt două n-uple, atunci:
[(a1,a2,…,an)=(b1,b2,…,bn)] ⇔ (a1=b1, a2=b2, …, an=bn). (2.4.5.24)
DemonstraŃie: Analog cu demonstraŃia Teoremei 2.4.5.24, folosind DefiniŃia 2.4.5.26.
DefiniŃia 2.4.5.28: Fie A, B, C trei mulŃimi nevide. Se numeşte produs cartezian al mulŃimilor
A, B şi C mulŃimea:
A×B×C=(A×B)×C. (2.4.5.25)
ObservaŃia 2.4.5.29: Dacă A, B şi C sunt mulŃimi oarecare, atunci, notând:
(a,b,c)=((a,b),c) (2.4.5.26)
tripletul de componente a, b, c, unde a∈A, b∈B şi c∈C, obŃinem că:
A×B×C={(a,b,c)  a∈A, b∈B, c∈C}. (2.4.5.27)
Exemplul 2.4.5.30: Fie mulŃimile:
A={a},
B={b,c}
şi
C={1,2,3}.
Atunci, produsul cartezian al mulŃimilor A şi B este:
A×B={(a,b),(a,c)},
iar produsul cartezian al mulŃimilor A, B şi C este:
A×B×C={(a,b,1),(a,b,2),(a,b,3),(a,c,1),(a,c,2),(a,c,3)}.
DefiniŃia 2.4.5.31: Generalizând inductiv, definim produsul cartezian a n mulŃimi:
A1×A2×...×An=(...(((A1×A2)×A3)×A4)×...)×An. (2.4.5.28)

45
ObservaŃia 2.4.5.32: Fiind date mulŃimile nevide A1, A2, ..., An, atunci, notând n-uplul sau
sistemul de n componente:
(a1,a2,...,an)=((a1,a2,...,an-1),an), (2.4.5.29)
obŃinem că:
A1×A2×...×An={(a1,a2,...,an)  a1∈A1, a2∈A2,..., an∈An}. € (2.4.5.30)
În încheierea acestui subcapitol se impun două precizări:
ObservaŃia 2.4.5.33: Fiind date mulŃimile A1, A2, ..., An, astfel încât cel puŃin una dintre ele
este egală cu mulŃimea vidă, ∅, atunci acceptăm produsul lor cartezian ca fiind:
A1×A2×...×An=∅, (2.4.5.31)
caz în care nu mai are importanŃă ordinea factorilor produsului.
DemonstraŃie: EnunŃul rezultă din ObservaŃia 2.4.5.13, DefiniŃia 2.4.5.31 şi ObservaŃia
2.4.5.32.
ObservaŃia 2.4.5.34: În DefiniŃiile 2.4.5.28 şi 2.4.5.31, ordinea efectuării produsului scalar
este foarte importantă, deoarece, în general, fiind date trei mulŃimi A, B şi C, avem:
A×(B×C)≠(A×B)×C. (2.4.5.32)
DemonstraŃie: Într-adevăr:
A×(B×C)={(a,(b,c))  a∈A, b∈B, c∈C},
iar
(A×B)×C={((a,b),c))  a∈A, b∈B, c∈C},
ori, conform Teoremei 2.4.5.2,
(a,(b,c))≠((a,b),c).
Aşadar, are loc relaŃia (2.4.5.32).

46