Cartea Iuliei

Texte culese de FLAVIA RUCSĂNDOIU
ISBN: 978-973-0-14690-5
2020
Cuprins
CEL MAI BUN PRIETEN .............................................................. 3
PALATUL DRAGONULUI PLOILOR ............................................... 4
TÂNĂRA DEDUBLATĂ ............................................................... 13
TIGRUL DIN MUNŢI .................................................................. 18
PUŢUL FERMECAT ................................................................... 27
AVEREA DIN OU ....................................................................... 31
POVESTEA TIGROAICEI CREDINCIOASE .................................. 35
TIGRUL ..................................................................................... 41
CARE-ŞI REGRETĂ FAPTELE .................................................... 41
NECUNOSCUTA ÎN VERDE ...................................................... 46
DRAGOSTEA DE MAMĂ ............................................................ 51
ELEFĂNŢELUL .......................................................................... 57
BĂTRÂNA ŞI LEUL .................................................................... 71
VÂNĂTORUL ............................................................................. 76
TIGRUL, ŞACALUL ŞI OMULEŢUL ............................................. 82
2
CEL MAI BUN PRIETEN
Cartea este foarte importantă în viața unui om. Este o

comoară nepreţuită, te face să te bucuri, să râzi şi să plângi.
Cartea îţi dezvoltă vocabularul şi nu numai, te face să fii mai
bun. Poţi trăi foarte bine şi fără să citeşti. Mulți oameni nu au
deschis niciodată o carte, iar dacă vrei să le explici ce pierd, e
ca şi cum ai povesti unui surd cât de frumoasă e muzica.
Scopul lecturii este acela de a ajuta un copil să
comunice cu cei din jur. Lectura îi învață pe elevi să
gândească, le îmbogăţeste cunoştintele despre viața şi lume,
modelează caracterul. Cel mai sigur prieten e cartea. Lectura
este, probabil, cea care ne ajută cel mai mult în viaţă. Făcută
să lumineze mintea omului şi să-i încălzească sufletul, cartea
este purtătoarea peste milenii a înţelepciunii şi a cunoaşterii
umane.
Mi-amintesc cu plăcere prima mea carte de colorat.
Aveam vreo cinci anişori. Am răsfoit-o cu mare nerăbdare.
Imagini după imagini îmi treceau prin faţa ochilor.
Apoi a urmat faimosul abecedar care m-a învăţat să
citesc şi să scriu. De când am descoperit-o, cartea s-a dovedit
a fi un prieten credincios, răbdător, care are întotdeauna timp
pentru mine.
Nu trece o zi să nu mă întâlnesc cu acest prieten fidel, să
nu petrecem împreună câteva ore. În fiecare zi când vin de la
şcoală, cartea de pe raftul bibliotecii mă aşteaptă nerăb-
dătoare să îmi dea noi informaţii. Dacă mai multe zile la rând
nu am timp să citesc câteva pagini devin trist, iar tristeţea este
alungată doar de o nouă reîntâlnire cu cartea.
Acum, vorbesc şi scriu corect, am un vocabular mai
bogat, pot cu uşurinţă să aştern pe hârtie şi să transmit prin
viu grai gândurile. Sunt mândru să am în carte un prieten atât
de bun şi mă bucur că ne-am cunoscut. Le recomand şi
celorlalţi să descopere prietenia cărţii şi să păstreze o relaţie
îndelungată cu ea.
3
PALATUL DRAGONULUI PLOILOR
povestire chinezească
În vremea aceea, Li Qing nu era încă decât un tânăr, şi

nu prestigiosul militar care avea să devină mai târziu.
Pe atunci, îi plăcea să mergă la vânătoare cu arcul pe
flancurile împădurite ale munţilor Huo, iar seara se oprea
într-un cătun modest din vale. Locuitorii cătunului îl respec-
tau mult şi îl tratau cum se cuvine.
Într-o zi, Li Qing zări nişte cerbi şi porni în urmărirea
lor. Seara începea să se lase. Cuprins de febra vânatului, el
se afundă în inima pădurii fără să ia seama la faptul că întu-
nericul începea să coboare.
În curând noaptea se lăsă, o noapte neagră. Cerbii dis-
păruseră. Cum să mai găsească cătunul într-o asemenea în-
tunecime? Neliniştit, Li Qing porni în direcţia care i se părea
a fi cea bună.
În sfârşit zări nişte luminiţe în depărtare - făclii
legănându-se în vânt. Se îndreptă direct spre ele.
Imediat ajunse în faţa unei porţi duble lăcuită în roşu
şi ale cărei cuie erau din aur, cu siguranţă intrarea într-o lo-
cuinţă nobilă. Zidurile erau de o înălţime impresionantă.
Li Qing trebui să bată mult la poartă înainte de a primi
un răspuns. În cele din urmă apăru un servitor.
− M-am rătăcit la vânătoare prin pădure, îi spuse Li
Qing umil. Aţi putea să mă găzduiţi în noaptea asta ?
− Mă tem că este imposibil, răspunse servitorul. Tinerii
stăpâni nu sunt acasă, iar mama lor este singură.
Li Qing insistă:
− Aţi putea totuşi să-i transmiteţi rugămintea mea?
Bărbatul dispăru înăuntru şi la fel de repede se
întoarse.
− Aflând că v-aţi rătăcit în noaptea aceasta fără lună,
stăpâna noastră nu are inima să vă refuze.
Astfel, Li Qing fuse invitat să rămână.
4
Anunţată de o tânără servitoare, doamna îşi făcu
imediat apariţia. Avea o vârstă respectabilă şi era îmbrăcată
foarte sobru: purta o fustă lungă, neagră şi o haină din
mătase albă cu mâneci largi. Din vârful picioarelor până în
creştetul capului, totul în ea respira eleganţă şi simplitate.
«O femeie de rang înalt, cu siguranţă», se gândi Li Qing,
înclinându-se profund în faţa ei.
Salutându-l la rândul ei, ea îl întâmpină cu vorbe pline
de căldură.
− Casa noastră nu este decât o locuinţă umilă între pis-
curi şi prăpăstii. Nu se cade să vă primesc, mai ales în ab-
senţa fiilor mei, dar unde în altă parte aţi putea merge? Cei
doi băieţi ai mei, trebuie să vă spun, vin şi pleacă chiar şi în
miez de noapte uneori şi fac mare gălăgie. Dar nu trebuie să
vă îngrijoraţi.
Li Qing promise că nimic nu l-ar putea tulbura.
Gazda îi servi cina, compusă din preparate de o deli-
cateţe şi o prospeţime nemaiîntâlnite. Curios pentru o lo-
cuinţă retrasă în inima munţilor, peştele abunda în meniu.
După cină, doamna se întoarse în apartamentul ei.
Două servitoare aduseră aşternuturi pentru patul oaspetelui.
Cearşafurile şi cuverturile erau de un lux rafinat. Apoi în-
chiseră uşa şi se retraseră.
Dar Li Qing, nu putea să doarmă. Fără să vrea se gân-
dea la aceşti misterioşi fii ai casei şi la zgomotoasele lor sosiri
şi plecări.
Era deja în toiul nopţii când lovituri repetate zguduiră
poarta. O voce puternică se auzi.
− Cerul ordonă fiului cel mare să aducă ploaie pe o rază
de şapte li (1 li are 500 metri) în jurul muntelui. O ploaie
uşoară şi neîntreruptă trebuie să ajungă până la a cincea
strajă din zori. Actionaţi fără întârziere şi nu produceţi nicio
pagubă.
Din camera lui improvizată, Li Qing o auzi pe doamna
casei lamentându-se.
5
− Vai, fiii mei nu s-au întors încă! Nu avem timp să le
trimitem un mesager. Şi acest ordin ceresc! Nu-l putem
refuza, altfel vom fi pedepsiţi. Dar cine ar putea să
îndeplinească o asemenea misiune? Ce să facem?
− Călătorul căruia i-aţi oferit adăpost pare demn de în-
credere, îndrăzni una dintre servitoare. Dacă aţi apela la el?
Doamna casei merse şi bătu la uşa lui Li Qing.
− Sunteţi treaz, onorabile vizitator? Puteţi veni? Aş dori
să vă vorbesc.
Li Qing se grăbi să se ducă.
− Trebuie să vă fac o mărturisire, începu gazda. Aici nu
sunteţi într-o locuinţă omenească. Sunteţi în palatul Drago-
nului ploilor.
Li Qing rămase mut. Auzise că Dragonul ploilor lo-
cuieşte în adâncimile pământului şi se ridică până la nori,
stăpânind peste averse şi răpăieli, burniţe, potopuri şi grin-
dine.
− Fiul meu cel mare, din nefericire, este la mii de li de
aici invitat la o căsătorie în Marea Chinei Orientale. Cel mai
tânăr este aproape la fel de departe, o însoţeşte pe sora lui la
o serată. Şi, noi tocmai am primit ordin să aducem ploaie
chiar în noaptea aceasta. Este prea târziu să-i mai putem
anunţa, de aceea îndrăznesc să mă adresez dumneavoastră.
Aţi accepta să ne ajutaţi să ieşim din această situaţie
neplăcută?
− Eu nu sunt decât un umil muritor, răspunse Li Qing,
şi nu un cavaler al norilor. Cum aş putea deci să vă ajut?
Poate doar să mă iniţiaţi în arta de a aduce ploaia şi în cazul
acesta sunt la ordinele dumneavoastră.
− Urmaţi instrucţiunile mele cu sfinţenie şi nu veţi greşi,
îl asigură doamna.
I se aduse un cal, un armăsar mândru de un alb ca de
fildeş, acoperit cu o armură cu pietre negre, şi doamna îi
prinse de mânerul şeii un urcior micuţ - urciorul cu ploaie.
− Lăsaţi-vă condus de cal, îl sfătui ea. Nu încercaţi să îl
ghidaţi. Când el se va opri, pufăind şi tropăind, veţi lua o
6
picătură din apa din borcan şi o veţi lăsa să cadă pe coama
lui. Atenţie, o singură picătură. Nu mai mult!
Li Qing încălecă pe armăsarul care se avântă spre
înălţimi cu o iuţeală uimitoare. Repede, cât ai clipi, ajunseră
la nori. Vântul şuiera ca o ploaie de săgeţi. Tunetul bubuia
sub paşii lor. Apoi calul anunţă oprirea, tropăind şi sforăind.
Îndată Li Qing lăsă să cadă o picătură de apă pe coama lui.
Fulgere brăzdară cerul, norii se rupseră. Printr-o despicătură,
jos de tot, Li Qing întrezări cătunul unde el se oprea de obi-
cei.
«Aceşti oameni m-au primit întotdeauna cu atâta gene-
rozitate! se gândi el. Cum să le răsplătesc bunătatea? De luni
întregi, câmpurile lor suferă de o secetă îngrozitoare care face
să li se usuce recoltele şi să li se crape pământul. Astăzi stă
în puterea mea să le dau în sfârşit ploaie. De ce să fiu aşa de
egoist?»
Atunci Li Qing lăsă să cadă trei picături în plus pe coa-
ma calului. Apoi încă şase. Apoi zece. Şi, fericit peste măsură
că şi-a îndeplinit misiunea, coborî la palatul Dragonului.
O găsi pe stăpâna casei plângând în pragul porţii.
− Ce greşeală fatală! suspină ea. Aţi promis că nu arun-
caţi decât o picătură. Cum de aţi aruncat douăzeci? Să ştiţi
că, pe pământ, o singură picătură din acest urcior face cât un
cot de apă în înălţime. În această noapte, nefericita vale pe
care eraţi însărcinat să o udaţi a primit de douăzeci de ori pe
atât! Totul a fost înecat. Nimic şi nimeni n-a supravieţuit. Şi
eu, drept pedeapsă, am fost aspru biciuită: cu optzeci de lovi-
turi! Iată-mi spatele plin de sânge. Şi fiii mei, la întoarcere vor
fi trataţi ca nişte criminali. Oh, ce să facem acum?
Îngrozit, Li Qing stătea mut. Doamna se domoli.
− Sărman tânăr, n-ar trebui să vă fac reproşuri. Nu
sunteţi decât un simplu muritor, care nu cunoaşte
mecanismul ceresc al norilor şi al ploii. Acum, trebuie să
evităm ca regele-dragon să vă vadă! Plecaţi repede, altfel…Dar
înainte de asta vreau să vă mulţumesc pentru osteneala
dumneavoastă. Daţi-mi voie să vă ofer un cadou - oh! foarte
7
modest, n-avem mare lucru aici. Poate veţi accepta doi dintre
servitorii mei, sau unul - după cum doriţi?
Ea chemă doi servitori.
Primul veni prin aripa de est a casei. Părea calm şi
conciliant, un tovarăş foarte sociabil.
Al doilea veni prin aripa de vest. Clocotitor şi impulsiv,
părea că freamătă de nerăbdare.
− Noi, vânătorii, spuse Li Qing, noi suntem de o agresivi-
tate naturală. Dacă l-aş alege pe cel mai amabil, aş risca să
mă văd acuzat de lipsă de fermitate. Şi cum nu vreau nicide-
cum să abuzez de bunătatea dumneavostră luându-i pe
amândoi, îl aleg pe cel mai agresiv.
− Să fie după cum doriţi, spuse doamna, cu un uşor
zâmbet pe buze.
Ea înclină capul şi se despărţiră. Li Qing ieşi pe poartă
cu noul servitor pe urmele sale. Făcu câţiva paşi şi se
întoarse.
Casa dispăruse. Şi nu numai casa cu frumoasa poartă
roşiatică, ci şi servitorul nestăpânit.
Li Qing fuse nevoit să-şi găsească singur drumul.
Când în sfârşit zorii răsăriră peste valea mult cu-
noscută, Li Qing căută cu privirea cătunul.
Tristeţe şi dezolare! Apa inunda întreaga vale. Numai
vârfurile pomilor se mai vedeau ici şi colo. Nu mai era niciun
suflet viu.
O tradiţie străveche spune că partea de est a munţilor
Hou a dat întotdeauna miniştrii, iar partea de vest întotdeau-
na generali.
Mai târziu, de-a lungul strălucitei sale cariere militare,
Li Qing a reprimat multe rebeliuni şi a câştigat multe victorii.
Ca recompensă pentru meritele sale, el a fost numit duce de
Wei, niciodată nu a devenit ministru.
Să fie oare din cauză că a refuzat servitorul liniştit din
est?
8
Dacă ţi-a plăcut povestea, scrie:
 Pe unde vâna tânarul Li? Cu ce vâna?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Unde a ajuns în cele din urmă Li?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Cum arăta poarta la care a bătut?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Formulează întrebarea la care răspunsul să fie:
”Avea o vârstă respectabilă şi era îmbrăcată foarte sobru:
purta o fustă lungă, neagră şi o haină din mătase albă cu
mâneci largi.”
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Defineşte termenii subliniați cu ajutorul dicţio-
narului.:............................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
9
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Găseşte termenii cu sens apropiat sau pe cei cu
sens opus, după caz.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Printre cele mai obişnuite genuri de povestiri se
numără cele de basm, science fiction, horror, aventură, mister,
realism, copilărie şi istorie.
Povestirea pe care ai citit-o este...........................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 La cine se gândea Li, de nu putea să adoarmă?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce i-a mărturisit doamna cea distinsă vizi-
tatorului Li?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
10
..............................................................................................
..............................................................................................
 Doamna casei l-a rugat pe Li:
Încercuieşte răspunsul adevărat.
a. să aducă ninsoarea chiar în noaptea aceea;
b. să plece din palat pentru că a ascultat la uşă;
c. să urmeze instrucţiunile cu sfinţenie;
d. să plece pe jos să-i caute pe fiii doamnei;
..............................................................................................
 Cum a gândit Li să le răsplătească bunătatea
oamenilor cătunului?
a. să cadă o picătură de apă pe coama calului;
b. să cadă zece picătură de apă pe coama calului;
c. să cadă douăzeci de picături de apă pe coama calului;
d. să cadă încă trei picături în plus pe coama calului. apoi
încă şase, apoi zece;
..............................................................................................
 De ce n-ar fi trebuit ca doamna să-i facă
reproşuri lui Li?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Care a fost motivul pentru care Li a ales numai
un servitor, pe cel agresiv?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum a găsit cătunul cel drag?
a. numai vârfurile pomilor se mai vedeau ici şi colo, nu
mai era niciun suflet viu;
11
b. oamenii îl aşteptau cu drag;
c. oamenii şi natura erau veseli;
d. câţiva oameni îl aşteptau;
 Scrie mai jos elementele de basm pe care le-ai
întâlnit în povestire?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Scrie mai jos elementele de realism (aspecte pe
care le poţi întâlni în viaţă) pe care le-ai întâlnit în povestire?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
12
TÂNĂRA DEDUBLATĂ
Era în timpul împărătesei Wu, pe la începutul domniei

sale. Într-un oraş din Hunan trăia un funcţionar numit
Zhang Yi, un bărbat simplu şi cumpătat, care avea puţini
prieteni apropiaţi. Nu avusese fii, ci numai fiice, dintre care
cea mai mare murise la o vârstă fragedă. Fiica cea mică, Qian
Niang, era de o frumuseţe răpitoare.
Însă, Zhang Yi avea un nepot, Wang Chou, care era
aproape de aceeaşi vârstă cu fiica lui, un băiat frumos şi inte-
ligent. Zhang Yi îi prevedea un viitor strălucit, spunând cu
satisfacţie: «Când va veni timpul, Qian Niang va fi pentru el
soţia ideală.»
Pe măsură ce creşteau, Wang Chou şi Qian Niang se
gândeau adesea unul la altul în visele lor tainice. Dar familiile
lor nu bănuiau nimic şi, când, ceva mai târziu, un tânăr ono-
rabil care lucra pentru Zhang Yi îi ceru mâna fiicei sale, tatăl
fuse de acord.
Vestea îi frânse inima lui Qian Niang, iar Wang Chou gustă
din amărăciunea decepţiei.
Profitând de o schimbare de post, el ceru permisiunea să
meargă să se stabilească în capitală. Nimic nu putu să-l facă
să renunţe la această hotărâre şi i se dădu deci voie să plece,
nu însă înainte de a fi copleşit de cadouri.
Cu inima rănită, Wang Chou îşi luă adio şi se îmbarcă pe
vaporul care avea ca destinaţie capitala. La asfinţitul soare-
lui, în momentul ancorării, vaporul parcursese deja mai
multe li1 pe firul fluviului, printre coline. În scurt timp se lăsă
noaptea şi Wang Chou încerca să adoarmă, când i se păru că
aude paşi pe mal. La puţin timp după aceasta, paşii se opriră
în faţa vaporului şi Wang Chou, stupefiat, o zări pe Quian
Niang, desculţă.
1 unitate de masură, mai mare de cinci sute de metri

13
Beat de fericire şi nevenindu-i să-şi creadă ochilor, el îi
luă mâinile într-ale lui şi o întrebă de unde vine. Ea răspunse
printre lacrimi:
− Puterea dragostei tale ne-a unit. Dar acum, împotriva
voinţei mele, vor să mă căsătorească cu altcineva. Ştiu că tu
mă vei iubi întotdeauna şi mi-aş dori mai degrabă să mor
decât să trăiesc fără tine. De aceea am fugit.
Wang Chou fuse cuprins de exaltare. Niciodată nu ar fi
îndrăznit să spere atât. O ascunse pe Qian Niang la bord şi
porniră împreună într-o lungă călătorie, care dură zile în şir.
Câteva luni mai târziu se stabiliră în Sichuan, foarte departe
de regiunea lor natală.
Trecură cinci ani. Qian Niang dădu naştere la doi fii. Ea
nu le scrise părinţilor nici măcar o dată, dar se gândea la ei
fără încetare. Într-o zi, plângând, îi spuse lui Wang Chou:
− Pentru a te urma, cândva, eu am renunţat la îndatori-
rile mele familiale. Şi iată, sunt cinci ani de când nu mi-am
mai văzut părinţii. Afecţiunea lor îmi lipseşte şi, mai ales, îmi
va ierta cerul această fericire egoistă pe care o trăiesc departe
de ei?
Emoţionat de suferinţa ei, Wang Chou îi răspunse:
− Să ne întoarcem în ţară. N-are rost să suferi atât de
mult.
Astfel se întoarseră în oraşul lor natal. Îndată ce ajun-
seră, Wang Chou merse singur şi bătu la uşa lui Zhang Yi
pentru a-i mărturisi totul. Dar Zhang Yi strigă:
− Ce tot îmi povesteşti? Fiica mea este în camera ei, în-
tinsă pe pat, foarte bolnavă de ani buni.
− Nu se poate, ea este la bordul vaporului meu chiar în
acest moment! protestă Wang Chou.
Năucit, Zhang Yi trimise un servitor să verifice.
Şi într-adevăr Qian Niang era acolo, radioasă, în carne şi
oase, nerăbdătoare să-şi vadă familia.
− Ce mai fac părinţii mei ? întrebă ea imediat.
Servitorul uluit alergă să-i povestească lui Zhang Yi ceea
ce văzuse.
14
Când tânăra bolnavă află vestea din camera ei, se ridică,
se îmbrăcă cu cele mai frumoase veşminte, îşi puse cele mai
frumoase bijuterii şi se pudră. După aceasta, zâmbitoare şi
tăcută, coborî în întâmpinarea celei sosite.
Înaintară una spre cealaltă şi, când se întâlniră, trupu-
rile lor se contopiră într-unul singur, într-un acord perfect.
Totuşi, acest singur trup purta două rânduri de veşminte.
Familia preferă să ţină secret acest eveniment
tulburător. Doar câţiva prieteni apropiaţi aflară. Tinerii
căsătoriţi trăiră încă patruzeci de ani şi cei doi fii ai lor deve-
niră înalţi demnitari ai regatului.
Am auzit de nenumătare ori în tinereţea mea această
povestire. Există multe versiuni şi unii o consideră ireală. Cât
despre mine, la mai mult de optzeci de ani de la aceste eve-
nimente, am întâlnit din întâmplare un magistrat de-al lui Lai
Wu al cărui tată era verişor cu Zhang Yi şi chiar povestirea lui
detaliată am redat-o în cele de mai sus.
15
 Ce calităţi avea Zhang Yi, funcţionarul?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce viitor îi prevedea nepotului său, Chou?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Dar ce s-a întâmplat între timp cu fiica sa, Niang?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
” Ceru schimbarea de post şi permisiunea să meargă să se
stabilească în capitală.”
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cine s-a oprit pe mal în dreptul vaporului
ancorat?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce hotărâre au luat Niang şi Chou?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
”Să ne întoarcem în ţară”
16
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce i-a răspuns Zhang, după ce Chou a măr-
turisit totul?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Redă mai jos întâlnirea celor ”două fete”:
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 E posibilă o asemenea întâmplare în viaţa
reală?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
narului.:............................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
17
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
TIGRUL DIN MUNŢI

MÂNCĂTOR DE OAMENI
Trăia cândva în provincia Longxi (devenită astăzi Gansu)

un bărbat cu numele de Li Cheng, rudă îndepărtată a
împăratului Tianbao.
În anii tinereţii sale, Li Cheng fusese un elev strălucit,
mai presus de toate, pasionat de scris. După studii excepţio-
nale şi un debut de carieră promiţător în administraţia impe-
rială, el fusese numit, deşi nu-şi dorise asta, şef de poliţie
într-un orăşel în care un astfel de post era vacant.
Li Cheng detesta această funcţie. O considera nedemnă
de el. Amărăciunea îl făcea arogant şi uneori, după ce bea, le
spunea confraţilor săi:
− Dar ce să fac eu aici, eu atât de înzestrat, între nişte
încuiaţi ca voi?
Fireşte, nu era deloc agreat.
După ceva vreme, Li Cheng demisionă din acest post de-
testat şi trăi singur, retras, timp de aproape un an. După
aceasta, împins de nevoia de a-şi câştiga existenţa, îşi făcu
bagajele şi porni spre o provincie din Sud-Est unde îl aştepta
un post de administrator. Cum excela în acest domeniu, fuse
foarte apreciat şi se văzu înconjurat de oameni care îi admi-
rau erudiţia şi inteligenţa vie. Un an sau doi mai târziu, când
veni vremea să se întoarcă în regiunea lui natală, prietenii pe
care şi-i făcuse îl copleşiră cu daruri.
Pe drumul de întoarcere, Li Cheng poposi la un han si-
tuat la poalele munţilor. Acolo, fuse lovit de o febră neaştep-
18
tată şi începu să delireze. Cuprins de violente accese de furie,
îi făcea viaţa insuportabilă servitorului său şi îl biciuia fără
milă. După zece zile, boala se agravă şi Li Cheng, urlând, dis-
păru în noapte.
Nimeni nu ştia unde plecase. Servitorul îl căuta, îl
aştepta. După o lună, cum el tot nu apăruse, servitorul se
făcu şi el nevăzut cu calul şi cu toate bunurile stăpânului.
Anul următor, un bărbat pe nume Yuan Zhan era în
trecere prin zonă, îndreptându-se spre Sud unde avea de în-
deplinit o sarcină imperială. Călătorea cu calul şi avea o im-
portantă escortă. Într-o dimineaţă, pe când trimisul imperial
se pregătea să pornească la drum, după o noapte petrecută
într-un releu de poştă,(locul unde se schimbă ştafeta) bărbatul
care conducea releul îi spuse:
− Oh! nu plecaţi atât de devreme! Pe drum, nu departe
de aici, se adăposteşte un tigru feroce care mănâncă oameni.
Nimeni nu se aventurează pe acolo decât în plină zi. Încă nu
s-a luminat bine. Mai aşteptaţi un pic, vă implor.
− Dar eu îl reprezint pe împărat! se grăbi Yuan Zhan.
Suntem numeroşi, avem cai, niciun animal din munţi nu mă
poate înspăimânta.
Şi dădu semnalul de plecare.
Nici nu se depărtară bine de releu, când un tigru năvali
din desiş. La răgetele lui, Yuan Zhan scoase un strigăt de
spaimă. Atunci, spre marea lui stupoare, îl văzu pe tigru în-
torcându-se şi dispărând în tufişuri. Apoi o voce se auzi din
mărăcini:
− De necrezut ! Era cât pe ce să-mi ucid un vechi prie-
ten.
Şi Yuan Zhan, uluit, recunoscu această voce: era cea a
lui Li Cheng, prieten din copilărie şi din tinereţe, de care se
despărţise de mult timp! Adolescenţi, apoi tineri, ei îşi făcu-
seră studiile împreună şi se împrieteniseră, după care viaţa îi
despărţise.
19
Yuan Zhan nu înţelegea nimic din tot ce se întâmpla.
Mai întâi acest tigru, şi apoi această voce… În cele din urmă
întrebă:
− Cine-i acolo? Tu eşti, Li Cheng, prietenul meu din
Longxi?
Îl auzi pe tigru scoţând unul sau două gemete uşoare şi
apoi vocea lui Li Cheng care reluă:
− Da, chiar eu sunt, Li Cheng, prietenul tău. Te rog,
acordă-mi un moment în care să putem sta de vorbă.
Yuan Zhan coborî de pe cal şi adresă o întrebare înspre
desiş:
− Dragul meu, Li Cheng, dar ce-ai făcut în tot acest
timp?
− Dar tu? reluă vocea. De când drumurile noastre s-au
separat, şi sunt deja atâţia ani de atunci, n-am mai ştiut ni-
mic de tine. Ce-ai mai făcut? Şi unde te duci acum?
Adineauri, am văzut trecând doi cavaleri falnici, pre-
cedaţi de un comisionar în uniformă imperială. Eşti cumva
un cenzor de-al împăratului în misiune?
− Da, de curând am avut această onoare să fiu numit
cenzor. Şi, aşa cum bine vezi, sunt plecat într-o misiune la
Canton.
− Eşti demn de aceste funcţii înalte, fără îndoială, reluă
vocea. Erai un spirit rafinat şi aveai, îmi amintesc, această
integritate absolută care se cere de la un cenzor. Ţie îţi revine
sarcina nobilă de a veghea la corectitudinea reprezentanţilor
împăratului! Da, împăratul nostru a făcut o alegere bună
numindu-te în această funcţie. Mă bucur pentru tine din
adâncul inimii. Felicitări!
Atunci, Yuan Zhan răspunse:
− Dar spune-mi, noi doi ne-am făcut cândva studiile
împreună. Rivali şi totuşi prieteni nedespărţiţi, îţi aminteşti?
Ne-am obţinut diplomele împreună, cu reuşite egale. Apoi
timpul s-a scurs prea repede şi n-am mai avut şansa să ne
20
vedem, nici să ne auzim. Totuşi, cât de bucuros sunt că am
putut să te cunosc şi să văd exemplul tău! Şi ce surpriză
astăzi să te aud evocând o aşa de veche prietenie! Dar de ce
te ascunzi, în loc să vii? Aşa se cade să întâmpini un fost
prieten regăsit?
− Eu nu mai sunt o fiinţă umană, răspunse vocea din
desiş. Eu sunt un tigru. Cum aş putea apărea în faţa ta?
La început Yuan Zhan amuţi. Apoi, cu o voce tremurată
întrebă:
− Dar cum s-a putut întâmpla un asemenea lucru?
− S-a întâmplat anul trecut, răspunse tigrul. Mă întor-
ceam din Sud-Est în provincia noastră. Într-o seară m-am
oprit la un han de la poalele munţilor. Acolo, până a doua zi
m-am îmbolnăvit şi mi-am pierdut minţile. Delirând, am
alergat prin munţi şi fără să ştiu cum, m-am trezit în patru
labe. Am simţit cum inima îmi devine sălbatică şi mi-am
simţit puterile înzecite. Membrele mi s-au acoperit cu fire
lungi de păr şi, la vederea călătorilor pe drum, a ţăranilor pe
câmp, a păsărilor sau a animalelor, nu-mi doream decât un
singur lucru, să mă arunc asupra lor şi să le devorez. Într-o
zi foamea a învins. Un bărbat bine într-un car trecea pe acolo,
eu i-am răsturnat carul, iar pe bărbat l-am sfâşiat şi l-am devorat
fără să mai las nimic din el. De atunci trăiesc aşa. Totuşi, în
ciuda aroganţei pe care o aveam - da, eram arogant, ştiu asta
- încă mă gândesc deseori la familia mea şi la prietenii mei de
altădată. Dar am încălcat cea mai sfântă dintre legi şi iată-mă
preschimbat în fiară. Cum aş putea oare să mai apar în faţa
celor pe care i-am iubit? Vezi, tu şi eu am studiat împreună şi
eram foarte apropiaţi. Şi iată ce suntem azi. Tu, purtătorul
unei sarcini imperiale, eşti mândria familiei tale. Eu, trebuie
să mă scund în pădure şi am pierdut pentru totdeauna lu-
mea umană. Eu alerg şi suspin după albastrul cerului. Îmi
plec capul şi plâng în linişte. Pierdut, sunt pierdut. Pierdut
pentru totdeauna faţă de mine însumi şi pierdut faţă de cei-
lalţi.
21
După toată această destăinuire, tigrul tăcu şi începu să
scoată gemete înăbuşite.
− Dar dacă eşti tigru, se miră Yuan Zhan, cum se face
că vorbeşti ca un om?
− Doar înfăţişarea mi s-a schimbat, răspunse tigrul. Am
tot o inimă de om, o inteligenţă umană. Dar sunt brutal şi
impulsiv, clocotind de teamă şi de ură, incapabil să mai văd
legile prieteniei şi ale amabilităţii. Te implor să nu mă uiţi şi
să-mi ierţi purtarea. Şi dacă drumurile noastre se vor mai
întâłni, când vei trece pe aici la întoarcerea ta din Canton, mă
tem să nu uit vechea noastră prietenie şi să nu mă arunc
asupra ta. Ia seama, te rog. Nu mă lăsa să comit o crimă care
să mă facă şi mai mizerabil!
Tigrul scoase un suspin prelung şi adăugă:
− Ştii, noi eram atât de apropiaţi! Aş putea să-ţi cer un
seviciu?
− I-aş putea eu refuza ceva vechiului meu prieten?
răspuse Yuan Zhan. Spune-mi despre ce este vorba, voi face
imposibilul pentru tine.
− Mulţumesc, spuse tigrul. Fără acest răspuns n-aş fi
îndrăznit să-ţi cer nimic. După ce eu mi-am pierdut minţile şi
am dispărut în munţi, servitorul meu mi-a luat calul şi toate
bunurile şi a plecat şi el. Familia mea locuieşte probabil în
acelaşi sat şi fără îndoială că se întreabă ce mi s-a întâmplat.
Când te vei întoarce din Sud, ai avea bunăvoinţa să-i anunţi
că am murit? Nu le spune nimic mai mult, te rog – nimic din
ce ai aflat astăzi. Îţi voi fi veşnic recunoscător.
Yuanf Zhan îl asigură că se va achita de această
sarcină. Tigrul suspină din nou.
− Eu nu mai am nicio proprietate în lumea asta. Şi fiul
meu este încă prea tânăr pentru a-şi câştiga singur traiul. Tu
ai o funcţie înaltă, ai fost întotdeauna un model de integritate
şi de credincioşie faţă de prietenii tăi. Prietenia noastră era
fără asemănare. Dacă ai putea, din când în când, să ai grijă
ca fiul meu să nu ajungă un cerşetor, nimic nu ar putea să
aducă mai multă pace sufletului meu!
22
După ce spuse toate acestea, tigrul tăcu şi începu să
plângă. Yuan Zhan, plângând şi el, îi spuse:
− Aşa cum împărţim bucuriile, tot aşa trebuie să
împărţim şi necazurile. Fiul tău este de acum al meu. Voi face
tot ce-mi stă în putinţă să fiu demn de această
responsabilitate pe care mi-ai încredinţat-o. Nu-ţi face griji
pentru viitorul lui.
− Odinioară, reluă tigrul, am scris câteva lucrări care n-au
fost niciodată făcute publice şi ciornele sunt şi astăzi risipite
şi pierdute. Ai vrea să scrii ceea ce-ţi voi dicta? Deşi nu sper
ca aceste texte să fie publicate, este posibil ca ele să conţină
câteva gânduri folositoare urmaşilor mei.
Yuan Zhan îi ceru slujitorului său să aducă
instrumentele de scris şi scrise ceea ce-i dictă tigrul. Toată
opera cuprindea aproximativ douăzeci de capitole scurte.
Stilul scrierii era curgător, iar sensul profund. De
nenumărate ori, Yuan Zhan suspină în timp ce recitea ceea
ce scria.
− Aceste cuvinte le voi transmite alor mei, încheie tigrul.
Ceea ce am încercat să fac şi omul care am încercat să fiu.
Nimic nu-mi dă dreptul să cred că mesajul meu va avea un
sens pentru generaţiile viitoare, dar îţi mulţumesc totuşi că
le-ai aşezat pe hârtie. Şi acum, tu eşti în misiune, iar eu nu
am făcut altceva decât să te ţin prea mult pe loc. Grăbeşte-te,
altfel escorta ta chiar se va îngrijora. Acum, drumurile
noastre se despart pentru totdeauna. Şi n-aş putea să-ţi
spun cât de mult mă doare aceasta.
Luându-şi cu greu adio, Yuan Zhan îşi continuă
drumul. Prima lui grijă, la întoarcere, fuse să-i transmită
mesajul fiului lui Li Cheng, şi să-i dea şi o frumoasă sumă
pentru funeraliile tatălui său. O lună mai târziu, adolescentul
se duse în capitală şi bătu la poarta lui Yuan Zhan pentru a-i
cere coşciugul tatălui. Cenzorul realiză că nu mai are de ales
şi îi dezvălui totul fiului prietenului său. Apoi, din salariul
său imperial puse de-o parte suma necesară pentru a acoperi
23
toate nevoile fiului şi văduvei lui Li Cheng. După ce îndeplini
toate acestea, deveni vice-Ministru al Apărării.

 Ce zici? E tare povestea? Cărui gen de povestire
aparţine?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce pasiune avea Li Cheng?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 În ce fel de om l-a transformat noua funcţie?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
24
 Ce l-a împins spre noua funcţie, aceea de
administrator?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce apreciau colegii la el?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Ce s-a întâmplat cu Li Cheng după delirul şi zece
zile de boală ?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Cum l-a avertizat bărbatul care conducea releul
pe Yuan Zhan?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Cine era de fapt Yuan Zhan?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 De ce împăratul a făcut o alegere bună numin-
du-l în această funcţie (de cenzor) pe Yuan Zhan?
a. pentru că era prieten cu Li Cheng;
b. pentru că avea o integritate absolută;
c. pentru că avea un spirit rafinat;
25
d. pentru că avea studii de specialitate;
..............................................................................................
 Cum s-a transformat Li Cheng în tigru? Scrie
mai jos pe scurt.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Care era ciudăţenia acelui tigru? Ce avea
omenesc în el? Scrie mai jos.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Ce stări omeneşti îi erau străine?
a. invidia şi ura;
b. avariţia;
c. prietenia şi amabilitatea;
d. disprețul faţă de semeni;
.............................................................................................
narului.:............................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
26
..............................................................................................
.........................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Îți plac povestirile chinezeşti? Motivează
răspunsul.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
PUŢUL FERMECAT
povestire chinezească cu tâlc
La poalele colinelor Hefu, la aproximativ treizeci de li de

satul meu, se înalţă un sanctuar foarte vechi: sanctuarul
Wang-Po al bătrânei doamnă Wang.
27
Nimeni nu mai ştie în ce perioadă a trăit această
doamnă căreia i se datorează numele sanctuarului, dar cei
mai în vârstă încă îi cunosc şi îi mai spun povestea.
Bătrâna femeie, se spune, îşi câştiga traiul din vânzarea
de vin alb, pe care-l făcea chiar ea prin fermentare, aşa cum
se practică în China.
Într-o zi, un preot taoist (practicant al unei religii
chineze) trecu prin sat şi poposi la doamna Wang. Ea îl servi
cu vin alb, cât de mult putu el să bea, fără să-i ceară în
schimb niciun bănuţ. Consumaţia drumeţului, pe tot par-
cursul şederii, se ridică în total la câteva zeci de urcioare pe
care femeia le scoase din cramă pentru ospătarea lui.
La final, preotul îi spuse bătrânei doamne Wang:
− Am băut pe săturate din vinul dumneavoastră şi nu
am cu ce să vă plătesc. Daţi-mi voie, în schimb, să vă sap un
puţ.
Şi se puse pe treabă, săpă şi zidi puţul promis. Şi din
acest puţ ţâşni nu apă, ci unul dintre cele mai rafinate şi
pure vinuri.
− Este doar un gest de mulţumire, spuse sobru preotul,
reluându-şi toiagul pentru a porni la drum.
Şi ce comoară era acest puţ! Nu mai era nevoie să pună
plantele la macerat, nici cerealele la fermentat, nici măcar nu
mai era nevoie să pună vinul în urcioare. Pentru a-şi servi
clienţii, bătrâna doamnă Wang nu trebuia decât să scoată
căniţele din puţ. Şi vinul ei alb era din ce în ce mai bun. Se
răspândi vestea şi în curând toată lumea dădu năvală în
modesta ei casă pentru a gusta din acest vin.
După trei ani, ea strânsese deja o avere şi se bucura
acum de un trai liniştit.
Însă, preotul care-i săpase puţul binecuvântat trecu pe
neaşteptate prin sat şi bătu la poarta ei.
Bătrâna îi mulţumi din toată inima.
− E bun vinul? întrebă călătorul.
28
− E bun, n-aş putea spune că nu este. Dar am totuşi o
nemulţumire: din cauza lui nu mai am resturi cu care să-mi
îngraş porcii!
Taoistul, scoase un zâmbet, după care scrise pe perete
următorul mesaj:
El puţul îl săpă, ea vinul îl vându,
Dar ce credeţi că se întâmplă?
Iată că ea tot se plânse
Că pentru porci mâncare nu mai avuse!
După ce termină de scris mesajul, preotul îşi reluă
drumul şi de atunci niciodată puţul fermecat nu mai dădu
nici măcar o picătură de vin.

 Scrie un proverb care să redea întâmplarea din
povestire.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
29
 Când a trăit doamna Wang?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Din ce trăia acea doamnă?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum a plătit drumeţul consumația?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Defineşte termenii noi cu ajutorul dicţionarului,
apoi găseşte termenii cu sens apropiat sau pe cei cu sens
opus:
.........................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce reușea să facă acel puţ?

30
a. macera strugurii;
b. fermenta cerealele;
c. dădea vin;
d. dădea o dată apă, de trei ori vin;
..............................................................................................
 De ce i-a luat darul drumeţul?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cine crezi că era drumeţul?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Scrie mai jos elementele realiste (din viaţa de zi
cu zi) ale povestirii.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
AVEREA DIN OU
Un sărman vânzător ambulant, atât de sărman încât cu

greu îşi asigura traiul, găsi într-o zi un ou.
− Priveşte! îi spuse el soţiei, Aici este averea noastră.
− Averea noastră? Dar unde o vezi?
− Aici. În acest ou. Aşteaptă numai zece, douăzeci de ani
şi vei vedea, vom fi bogaţi! Pentru început, o să-i duc acest ou
vecinei. Ea are o găină care cloceşte şi ea va pune oul lângă
celelalte. Din ou va ieşi o puicuţă care va oua şi ea şi în puţin
timp vom avea cincisprezece puişori. Peste doi ani vor fi trei
sute de pui pe care voi merge să-i vând la piaţă cu zece taels
31
(monedă) de bronz fiecare. Cu această sumă economisită voi
cumpăra cinci junci care ne vor face viţei. După trei ani, vor fi
vreo douăzeci care vor face viţei. Peste încă trei ani, vom avea
o turmă de cel puţin cinci sute de animale, care ne vor aduce
fără prea mare efort trei sute de taels de argint. Acum, să
presupunem că voi da această sumă cu împrumut. În trei
ani, cu dobânda cuvenită, ne vom îmbogăţi cu o mie de taels
de aur!
Soţia lui asculta fără să spună nimic.
Omul îşi continuă calculele.
− Din această avere voi cheltui două treimi să-mi cumpăr
o casă nouă şi un ogor, iar o treime va rămâne pentru
cheltuielile casnice şi pentru a-mi lua a doua nevastă. Şi iată!
Vom duce astfel o viaţă liniştită până la sfârşitul zilelor. Nu
este minunat? Ce zici?
„Încă o nevastă!” Asta este tot ceea ce femeia reţinuse din
discursul bărbatului. Îi smulse oul din mână şi-l aruncă jos
strigând:
− Iată ce cred eu despre frumoasele tale proiecte!
Furios, soţul o cotonogi şi o târî în faţa judecătorului.
− Femeia aceasta blestemată a distrus averea căminului
nostru. Cer să fie pedepsită cu asprime.
− Unde şi cum a fost risipită această avere? se informă
judecătorul.
Reclamantul povesti tot evenimentul începând cu oul, iar
omul legii dădu verdictul:
− Să fie băgată într-un vas cu apă clocotită şi ţinută
acolo până când moare!
Condamnata protestă cu strigăte mari:
− Ce? Să mor? Fiindcă am spulberat o avere imaginară?
− Şi cea de-a doua soţie era tot imaginară, remarcă ju-
decătorul. Atunci de ce să fiţi geloasă pe ea?
− Necazul vine pe nesimţite, răspunse soţia. Nu este mai
bine să-l curmi din faşă, când este încă un ou?
Atunci judecătorul surâse şi o eliberă.
32
Înţeleptul ştie că tot ce este real este foarte nesigur, cu
atât mai nesigur trebuie să fie atunci imaginarul!

 Ce meserie avea eroul din povestire?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Scrie pe scurt cum gândea sărmanul om că va
deveni bogat.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
33
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum ţi se pare planul lui, e realist?

..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Care este veriga slabă a planului său? Scrie mai
jos.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Defineşte termenii subliniaţi cu ajutorul dicţio-
narului, apoi găseşte termenii cu sens apropiat sau pe cei cu
sens opus.
........................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
34
..............................................................................................
.........................................................................................
 De ce au ajuns în faţa judecătorului?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum a rezolvat judecătorul cauza?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Povestirea se încheie cu proverbe (chinezeşti).
Scrie şi tu câte un proverb despre necaz, imaginaţie.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
POVESTEA TIGROAICEI CREDINCIOASE
Cu mult timp în urmă, un tăietor de lemne traversa o

plantaţie de bambus, când dintr-odată, piciorul îi alunecă şi
se trezi în vizuina unei tigroaice.
Cei doi pui de tigru dormeau în adâncul gropii, şi omul
nostru înţelese, de la prima privire, că nu-i va fi uşor să
scape de aici. Vizuina avea forma unui bol răsturnat, cu
pereţii abrupţi, acoperiţi de pietre ascuţite. Doar o parte din
perete era netedă, dar înaltă de mai bine de zece picioare:
locul pe unde trecea tigroaica.
De douăzeci de ori, omul încercă să sară afară din
groapă, dar de tot atâtea ori căzu pe spate. În cele din urmă,
disperat, începu să se învârtă în cerc, aşteptându-şi sfârşitul.
35
Veni seara. Vântul aduse cu el răgetul tigroaicei. Dintr-o
săritură uşoară aceasta fuse în groapă, lăsă jos trupul unui
căprior pe care apoi îl sfâşie în bucăţi pentru pui. Imediat îl
văzu pe bărbat tremurând, chircit într-un colţ. Îşi întinse
labele din faţă, cu ghearele scoase, apoi păru că se
răzgândeşte şi începu să măsoare vizuina, gânditoare. În cele
din urmă, în loc să-l atace, ea îi întinse o bucată de carne.
După care îl lăsă să mănânce, retrăgându-se cu puii în
adâncul vizuinii.
Tăietorul de lemne continua să fie neliniştit. Se gândea
că, pentru moment, tigroaicei nu-i era foame. Dar când va
veni dimineaţa îl va devora cât ai clipi.
Totuşi, când apărură primele raze ale soarelui, tigroaica
nici măcar nu se uită la el. Sări afară şi dispăru. Veni la
mijlocul zilei, aducând şi de această dată un căprior pe care-l
împărţi puilor. Ca şi mai înainte, îi dădu câteva bucăţi şi
tăietorului înfometat, care le devoră în linişte. Bău multă apă
ca să-şi potolească setea. Această situaţie dură până aproape
la următoarea lună nouă şi, puţin câte puţin, tăietorul de
lemne se obişnui cu tigroaica.
Într-o zi, cum puii începuseră să prindă puteri, tigroaica
îi puse pe spatele ei şi, cu o săritură plină de forţă, ieşi cu ei
din vizuină.
Văzându-se rămas singur în adâncul aceste gropi,
tăietorul de lemne începu să urle îngrozit:
− Ajutor, Majestate! Fie-vă milă! Salvaţi-mă!
Imediat, tigroaica coborî în groapă. Se puse în genunchi,
cu labele din faţă îndoite sub ea şi-şi plecă capul în faţa
bărbatului. El se urcă pe spatele ei şi, dintr-o săritură,
tigroaica fuse deasupra. Aici, îl lăsă să coboare, îşi luă puii şi
dispăru.
Se trezi singur într-o zona prăpăstioasă, înconjurat de
ierburi înalte. Nu se auzea niciun ciripit de pasăre, nimic
altceva decât şuieratul vântului prin pădurea întunecată.
Văzându-se iarăşi pierdut, tăietorul de lemne mai strigă o
dată:
36
− Majestate!
Tigroaica apăru din nou, cu privirea aţintită asupra lui.
El căzu în genunchi în faţa ei.
− Majestate, spuse el, aţi avut bunăvoinţa să mă lăsaţi
în viaţă. Dar acum iată-mă în mare pericol şi nu prea văd
cum aş putea scăpa de animalele sălbatice din această
pădure. Ca să fiu în siguranţă, aţi vrea să mă însoţiţi până la
cel mai apropiat drum sau potecă? V-aş fi recunoscător până
la sfârşitul zilelor mele.
Tigroaica încuviinţă şi merse cu el până la cel mai
apropiat drum. Acolo, ea rămase nemişcată cu privirea
asupra lui.
Atunci, el îi spuse:
− Majestate, iată că acum trebuie să ne despărţim şi nu
vom mai avea ocazia să ne revedem. Eu nu sunt decât un
umil tăietor de lemne. Totuşi, imediat ce ajung acasă, o să
pun la îngrăşat un porc, special pentru dumneavoastră. Când
el se va face mare şi gras, într-o anume zi şi la o anume oră,
vă voi aştepta la releul de poştă, aproape de poarta de
intrarea din vest, ca să vi-l fac cadou. Veniţi şi veţi avea parte
de un festin. Vă aştept, Majestate.
Tigroaica clătină din cap. În ochii tăietorului se iviră
lacrimi şi tigroaica, la rândul ei, părea foarte tristă. Cănd
bărbatul ajunse acasă, familia, uluită, îl sufocă cu întrebările
şi, după ce le povesti cele întâmplate, bucuria lor fuse fără
margini. Omul nostru îngrăşă porcul promis. Apoi, la data
stabilită, sacrifică animalul şi-l pregăti cu deosebită grijă.
Nici tigroaica nu uitase de această întâlnire. În ziua sta-
bilită, ea se prezentă la releul de poştă, dar sosi un pic mai
devreme decât bărbatul. Cum nu-l văzu, ea intră pe porţi în
oraş şi fuse observată de locuitori. Imediat ei chemară
vânătorii, care închiseră porţile şi o încercuiră, înarmaţi
până-n dinţi şi hotărâţi să o prindă. Era atât de frumoasă
încât doreau s-o prindă vie şi s-o ducă guvernatorului ca
dar.
37
În acel moment sosi şi tăietorul de lemne şi începu să
strige cât putu:
− Opriţi-vă! Această tigroaică mi-a salvat viaţa! Vă
implor, nu-i faceţi niciun rău!
Dar vânătorii o prinseră şi o duseră la palatul guverna-
torului. Tăietorul de lemne se ţinu după ei cu mare zarvă.
Mâniaţi, oamenii guvernatorului îl luară la întrebări, iar el le
spuse toată povestea. Ei refuzară să-l creadă.
− Daţi-mi voie să vă dovedesc că spun adevărul, îi
imploră tăietorul de lemne. Dacă mint, să fiu bătut crunt.
Atunci, trecându-şi braţul în jurul gâtului tigroaicei, el o
întrebă plin de emoţie:
− Majestate, este adevărat că mi-aţi salvat viaţa?
Tigroaica aprobă în tăcere.
− Majestate, este adevărat că aţi intrat în oraş pe poarta
din vest pentru a vă întâlni cu mine?
Tigroaica încuviinţă din nou din cap.
− Majestate, eu pledez pentru eliberarea dumneavoastră.
Dacă nu, atunci mai bine să mor.
La auzul acestor cuvinte, lacrimi mari tâşniră din ochii
tigroaicei. Şi dintre miile de martori, niciunul nu se putu
abţine să nu plângă.
Oamenii guvernatorului, mişcaţi, se grăbiră s-o elibereze
pe tigroaică. Apoi o conduseră la releul de poştă unde primi
darul promis, recompensa pe care o savură.
În final, întorcându-se către tăietorul de lemne, îl privi
îndelung pentru ultima oară şi plecă.
Mai târziu, în onoarea ei, locul acela primi numele de:
regiunea Tigroaicei Credincioase.
38
 Ce gândea tăietorul de lemne, căzut în vizuina
tigrilor?
..............................................................................................
..............................................................................................
.............................................................................................................
..............................................................................................................
 De câte ori a încercat să iasă din groapă?

a. de o sută de ori;
b. de nenumărate ori;
c. de două ori;
d. de douăzeci de ori;
..............................................................................................
39
 Ce zici de comportamentul tigroaicei, care în loc
să-l devoreze, i-a dat să mănânce?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce a făcut omul nostru când s-a trezit singur
într-o zonă prăpăstioasă, înconjurat de ierburi înalte?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce promisiune i-a făcut tăietorul de lemne
tigroaicei?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Ce greşeală a făcut tigroaica, când a venit la festin?
a. a sosit mai devreme;
b. a sosit mai târziu;
c. a sosit însoţită de tigru;
d. a sosit, dar nu-i era foame;
..............................................................................................
 E o povestire despre viaţa reală? Scrie răspunsul
tău.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
40
TIGRUL
CARE-ŞI REGRETĂ FAPTELE
O femeie în vârstă din Zhaocheng, trecută de şaptezeci

de primăveri, trăia împreună cu singurul ei fiu. Într-o zi, fiul
plecă în munţi şi fuse devorat de un tigru. Bătrâna, aproape
să-şi piardă minţile de durere, plânse până nu mai putu, gata
să se lase pradă morţii. Apoi, cu strigăte mari, porni spre
judecătorie pentru a reclama fapta.
− Cum poate un tigru să fie urmărit de lege? răspunse
judecătorul amuzat.
Supărarea bătrânei crescu. Judecătorul încercă să o facă
să înţeleagă, dar ea nu vru să audă nimic. În final, cuprins de
compasiune, îi promise femeii că va aresta fiara.
Atunci, bătrâna îngenunche la picioarele lui. Ea refuză
să plece înainte de a vedea eliberat mandatul de arestare. Li
Neng, un agent care băuse prea mult în acea zi, se oferi să
mergă el să facă arestarea şi femeia se arătă mulţumită.
După ce se trezi din beţie, Li Neng regretă acţiune la
care se angajase. Apoi îşi zise că acest mandat de arestare, la
urma urmei, nu fusese decât un şiretlic pentru a o linişti pe
bătrână. Şi îi duse mandatul judecătorului. Dar acesta se
supără:
− Ai promis că vei aresta acest tigru. Ţi-ai dat cuvântul.
Nu poţi să ţi-l iei înapoi.
Li Neng ceru insistent să i se acorde cel puţin întăriri
pentru această misiune de vânătoare, şi cererea îi fuse accep-
tată. Zi şi noapte, Li Neng şi echipa lui străbătură munţii cu
speranţa de a-l prinde pe tigru. Dar în zadar. După o lună
fără nici un fel de rezultate, agentul fuse pedepsit cu o sută
de lovituri de baston. Neştiind încotro s-o mai apuce, el se
duse la sanctuarul care se înălţa în partea de răsărit a
oraşului. Acolo, căzând în genunchi, îl imploră pe zeul acelui
templu până când nu mai avu voce să vorbească.
41
În momentul acela apăru un tigru. Lui Li Neng i se tăie
răsuflarea, convins că va fi devorat. Dar tigrul trecu prin faţa
porţii micului templu şi, privindu-l pe Li Neng drept în ochi,
se opri şi se aşeză.
Atunci Li Neng îi spuse:
− O, tigrule, dacă tu l-ai omorât pe fiul acestei bătrâne,
lasă-mă să te arestez!
Şi agentul, luând o frânghie, o înnodă în jurul gâtului
animalului. Tigrul îşi plecă capul, acceptă frânghia fără să
protesteze, iar agentul îl duse la cabinetul judecătorului. Ma-
gistratul îl întrebă pe tigru:
− Tu l-ai mâncat pe fiul acestei bătrâne?
Tigrul clătină din cap în semn de încuviinţare.
− Oricine ia viaţa altuia este pedepsit cu moartea, reluă
magistratul. Aceasta este legea, o lege veche de când lumea.
În plus, biata femeie nu-l avea decât pe acest fiu. Cum va pu-
tea trăi ea de aici înainte fără niciun ajutor? Cu toate acestea,
dacă te dovedeşti capabil să-l înlocuieşti pe acest fiu pentru
ea, atunci vei fi iertat.
Şi de data aceasta tigrul încuviinţă. Fuse eliberat din
frânghie şi plecă, în vreme ce bătrâna se bocea cu amar pen-
tru faptul că judecătorul îl eliberase pe vinovat.
A doua zi dimineaţa, când deschise uşa, bătrâna desco-
peri pe prag un căprior vânat. Ea îl luă şi se duse să-l
schimbe pe alte produse în oraş. Şi la fel se întâmplă şi a
doua zi, şi în săptămânile şi în lunile care urmară. Uneori, în
loc de vânat, tigrul aducea un cupon de mătase sau câteva
monede pe care le lăsa pe prag. Astfel bătrâna duse o viaţă
îndestulată, mult mai bună decât în timpul vieţii fiului ei.
După o vreme, tigrul luă obiceiul să se întindă chiar sub
streaşina casei şi să petreacă toată ziua acolo, dormitând.
Nici animalelor şi nici oamenilor nu le mai era frică de
el. Câţiva ani mai târziu, bătrâna muri şi tigrul începu să
geamă în faţa intrării în casă, de-ţi rupea inima. Răposata
pusese deoparte destul de multe economii pentru a avea
42
parte de o înmormântare cum se cuvine, lucru de care se
ocupară rudele ei.
Când ultima lopată de pământ fuse aruncată în groapă,
tigrul sări din spate fără veste. Mulţimea se dădu la o parte,
speriată. Dar animalul se duse şi se aşeză în faţa gropii,
scoase un răget sfâşietor, după care plecă.
Pentru acest tigru credincios, locuitorii din Zhaocheng
amplasară în partea de est a oraşului o stelă care poate fi
văzută şi astăzi.
43
Ce vârstă avea femeia?
a. cincizeci de ani;
b. optzeci de ani;
c. şaptezeci de ani;
d. şaizeci de ani;
..............................................................................................
 Cum a vrut femeia să-l pedepsească pe tigru?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce a hotărât judecătorul?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cui a încredinţat misiunea de arestare a tigrului?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Defineşte termenii subliniaţi cu ajutorul
dicţionarului, apoi găseşte termenii cu sens apropiat sau pe
cei cu sens opus.
:.......................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
........................................................................................
:.......................................................................................
44
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
........................................................................................
 Ce minune s-a produs după rugăciunea de la

templu?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce propunere i-a făcut judecătorul tigrului?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Şi-a îndeplinit tigrul rolul de fiu al bătrânei?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum l-au recompensat locuitorii după moartea
bătrânei?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Există asemănări cu viaţa reală? Scrie mai jos.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
45
NECUNOSCUTA ÎN VERDE
Se întâmpla cu mult timp în urmă, în provincia

Shandong. Un tânăr cu numele de Xiao Sung studia la
Templul Izvoarelor Parfumate.
Într-o seară, târziu, în timp ce el lucra, o tânără apăru
în faţa ferestrei deschise.
− Ce conştiinciozitate! murmură ea admirativ.
Xiao Sung rămase mut. Ce făcea tânăra aceasta aici, în
inima munţilor?
Dar, împingând uşa, ea intrase deja zâmbitoare.
− Ce studios sunteţi, tinere maestru!
Xiao Sung se ridică, emoţionat. Tânăra era de o fru-
museţe neobişnuită: rafinată, delicată, îmbrăcată toată în
verde, cu fustă lungă şi corset.
Era dintre oameni? Xiao Sung n-ar fi putut spune cu
certitudine. El o întrebă cine este şi de unde vine.
− Pentru ce atâtea întrebări? răspunse ea. Par eu în
stare să vă fac vreun rău?
Atunci, cuprins de entuziasm, Xiao Sung o trase către
el. Sub mătasea fină, el îi simţi talia atât de subţire când
mâinile lui o cuprinse. Au vorbit multă vreme. Târziu au
adormit. Când orologiul anunţă zorii zilei, tânăra misterioasă
plecă.
Se întoarse apoi în fiecare noapte. Într-o seară, pe când
stăteau la taifas şi beau împreună un ceai, Xiao Sung desco-
peri că ea era foarte talentată la muzică.
− Ai o voce atât de melodioasă! îi spuse el. Dacă ai cânta
cred că aş muri de plăcere.
− Ei, tocmai de asta nu vreau să cânt, râspunse ea.
M-aş teme să nu te pierd.
El insistă. Atunci ea răspunse:
− Nu vreau să îţi refuz această plăcere, dar nu trebuie să
fiu auzită de altcineva. Însă, pentru că ţii atât de mult să mă
46
auzi, îţi voi face o prezentare scurtă a modestului meu talent,
dar va trebui să fredonez foarte încet.
Şi începu să cânte foarte încet, bătând cu picioruşul ei
măsura pe marginea din lemn a patului.
Vocea îi era un murmur, iar cuvintele abia se auzeau.
Dar melodia era atât de plină de pasiune şi de pătrunzătoare,
încăt Xiao Sung fuse captivat.
După ce termină, tânăra deschise uşa şi privi în întune-
ric, şoptind:
− Sper că nu m-a auzit nimeni.
Făcu turul casei după care se întoarse. Xiao Sung se
miră:
− Dar de ce te temi?
− «Pe cei care nu sunt din acestă lume îi pândesc multe
pericole.» Aşa spune proverbul, iar eu n-ar trebui să uit asta.
Se întoarse la locul ei, dar părea îngrijorată.
− Fericirea noastră va lua sfârşit, spuse ea dintr-odată.
El insistă cu întrebările.
− Inima îmi bate cu putere, reluă ea. Presimt un pericol.
El încercă să o liniştească. În cele din urmă, liniştită de
cuvintele lui binefăcătoare, păru că-şi recapătă încrederea.
În zori, când clepsidra lăsă să se scurgă ultima picătură,
ea se ridică şi se îmbracă în grabă. În clipa în care trase
zăvorul de la uşă, avu un moment de ezitare şi se întoarse
spre el.
− Nu ştiu de ce, dar mi-e frică. Vino cu mine, te rog.
Doar până trec dincolo de pragul uşii.
− Vin, spuse el, şi se ridică să o urmeze.
La uşă ea îl imploră:
− Nu mă pierde din ochi, te rog, până nu trec de colţul
galeriei.
El făcu întocmai.
Apoi se întoarse să se culce, când auzi un strigăt de
groază. Se grăbi, căută cu privirea…Nimeni!
Apoi, un zgomot ciudat sub streaşină îl făcu să ridice
privirea. Era un păianjen mare. Strângea între picioarele sale
47
articulate o pradă ale cărei gemete disperate părea că le a-
uzise Xiao Sung.
Cu vârful unui băţ, el rupse pânza păianjenului şi eli-
beră prada. Dădu la o parte firele care o ţineau captivă şi
descoperi o viespe mică verde, pe jumătate inertă.
O duse în camera lui şi o puse pe masă, unde ea stătu
mult timp fără să se mişte. În sfârşit, regăsindu-şi o speranţă
de viaţă, ea se târî până la călimara cu cerneală şi îşi înmuie
acolo picioruşele.
Apoi, pe o coala de hârtie, cu grijă, unduindu-şi picioa-
rele, scrise : xiexie. (mulţumesc)
După aceasta, deschizându-şi aripile, îşi luă zborul pe
fereastră.
Xiao Sung n-o mai revăzu niciodată nici pe tânăra
necunoscută, nici pe viespe.
48
 Cum îţi imaginezi tu Templul Izvoarelor
Parfumate? Scrie mai jos.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum arăta tânăra necunoscută?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce întrebare şi-a pus tânărul Xiao Sung în
legătură cu fata ?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Când a plecat tânăra misterioasă?
a. când orologiul anunţa zorii zilei;
b. la miezul nopţii;
c. a rămas şi adoua zi;
d. la ora şapte dimineaţa;
..............................................................................................
cei cu sens opus.
:.......................................................................................
49
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
........................................................................................
:.......................................................................................
 Ce talent avea tânăra necunoscută?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce a presimţit tânăra după ce a cântat acea
melodie?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce l-a rugat înainte de despărţire?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce a văzut sub streaşină? Povesteşte.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce crezi că s-a întâmplat cu fata?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
50
DRAGOSTEA DE MAMĂ
poveste coreeană
De mult, de mult trăia într-un sat, nu departe de Keson,

o familie de ţărani săraci. Bărbatul muncea pe ogorul
vecinului, care era putred de bogat, femeia cocea pâinişoare
de orez şi le vindea. Aşa trăiau, înnodând cu greu capetele.
Şi-aveau un băiat, Han Sek Bon, la care ţineau mai mult
decât ţineau la viaţă. A trăit în pace familia până s-a abătut
asupra-i o nenorocire: tatăl căzu greu bolnav şi a murit.
Murind, i-a spus însă femeii:
− Fă în aşa chip ca feciorul nostru să poată învăţa.
Atunci îl va cinsti toată lumea.
Mama i-a făgăduit să-i împlinească cea din urmă
dorinţă soţului ei.
Când Han Sek Bon a împlinit şapte ani, mama i-a spus:
− E timpul să-mplinim dorinţa tatălui tău: va trebui să
înveţi zece ani. Vei cunoaşte-n vremea asta mii şi mii de
hieroglife, vei învăţa cele mai frumoase stihuri, vei pătrunde
ştiinţa vracilor şi vei citi cărţile filozofilor. După aceea vei
putea da examen la Seul şi vei ajunge un învăţat, cum a dorit
tatu’tău.
A plecat Han Sek Bon la Keson să înveţe şi mama a

rămas singură în căsuţa ei. Nimeni nu cocea în sat pâini de
orez mai bune decât ea. Erau gustoase şi arătoase totodată,
mereu netede şi pufoase. Şi toţi vecinii-şi cumpărau de aceea
pâinea de la ea.
Nu era seară ca mama să nu se gândească la fiul ei. I se făcea
urât fără el, se-ntrista şi plângea. Noaptea socotea câţi ani,
câte luni şi câte zile aveau să mai treacă până să-şi vadă din
nou feciorul drag.
Dar multe zile rămăseseră până la întâlnirea dorită.
Şi, iacă, auzi, într-o seară, zgomot de paşi pe lângă micuţa-i
casă. Deschise uşa şi-şi cunoscu feciorul. A văzut mama că-i
istovit de drumul lung şi-a vrut să-i sară de gât, să-l strângă
51
la piept. Dar n-a făcut aşa. Nu i-a zâmbit măcar, ci doar l-a
întrebat:
− De ce te-ai întors înainte de vreme? Ţi-ai însuşit oare
tot ce trebuia să-ţi însuşeşti şi eşti pregătit de examen?
Han Sek Bon nu se aştepta la o atât de aspră primire. A
plâns şi a spus:
− Am străbătut pe jos un drum de zeci şi zeci de li şi
n-am mâncat nimic de ieri dimineaţă. Dă-mi ceva de mâncare
şi-ţi voi povesti totul.
Vai, cum ar fi vrut să-l îmbrăţişeze mama, să-l sărute,
să-i dea ce avea mai bun în casă şi să-l culce! Dar n-a făcut
nimic din toate astea, ci l-a întrebat din nou:
− Ţi-ai însuşit oare toată învăţătura pe care trebuia să
ţi-o însuşeşti în zece ani?
Feciorul a răspuns:
− Am învăţat tot ce aveam de învăţat în zece ani şi de
aceea m-am întors mai devreme acasă.
− Ia atunci pensula, tuş, hârtie şi scrie cele dintâi zece
hieroglife, i-a spus mama.
Dacă a scos el tuşul şi pensula din săculeţul ce-i atârna la
cingătoare, a stins mama flacăra opaiţului şi-a grăit:
− Ai să scrii pe întuneric, în timp ce eu am să coc nişte
pâinişoare.
După o vreme mama a spus:
− Gata pâinişoarele!
Şi, grăind aşa, a aprins iar opaiţul. Han Sek Bon i-a arătat
maică-sii ceea ce scrisese. Hieroglifele ieşiseră, pe întuneric,
urâte şi de mărimi felurite.
Atunci mama a spus:
− Priveşte-mi pâinişoarele!
Le-a privit Han Sek Bon. Erau netede, curate şi arătoase, tot
atât de curate de parcă mama le-ar fi copt pe lumină.
Iar mama i-a pus mâna pe umăr şi i-a spus:
− Înapoiază-te la Keson şi nu veni acasă decât atunci
când vei şti în chip desăvârşit tot ce se cuvine să ştii.
S-a rugat Han Sek Bon:
52
− O, îngăduie-mi să rămân barem până dimineaţă! Am
venit încoace cale de multe zile şi de nopţi fără a face niciun
popas şi n-am puterea să-nfrunt din nou un drum atât de
lung.
− N-ai timp pentru odihnă! i-a răspuns mama cu
asprime. Iaca nişte pâinişoare, ai merinde pentru drum,
du-te cu bine!
A plecat Han Sek Bon şi plângea amar.
I se părea că maică-sa e nedreaptă şi crudă cu el, că nu-l mai
iubeşte după anii pe care-i trăise la Keson.
Dimineaţa a dezlegat năframa în care se aflau pâinişoarele şi
din nou a văzut că pâinişoarele coapte pe întuneric erau
desăvârşite, toate deopotrivă, toate deopotrivă!
Şi atunci, pentru cea dintâia oară, Han Sek Bon, îşi spuse:
”Mama şi-a putut face bine munca şi pe întuneric, iar eu nu.
Înseamnă că pe toate le face mai bine decât mine!”.
Gândind aşa, Han Sek Bon s-a grăbit către Keson…
Şi-au mai trecut cinci ani şi într-o seară mama a auzit
din nou zgomot de paşi pe lângă micuţa-i casă. A deschis uşa
şi din nou şi-a văzut feciorul. Han Sek Bon şi-a întins mâinile
spre ea, dar mama l-a întrebat:
− Ai învăţat tot, de-ai venit acasă?
− Tot, i-a răspuns el.
Şi, scoţând din săculeţ hârtie, tuş şi pensulă, a stins opaiţul.
Peste zece minute a spus:
− Poţi aprinde opaiţul!
Mama a făcut lumină şi s-a apropiat de feciorul ei. Avea
înainte o coală de hârtie plină de hieroglife. Toare erau
limpezi deopotrivă, frumoase deopotrivă.
Atunci a spus mama:
− Cum te-am mai aşteptat, băiete! Ce dor mi-a fost!
Lasă-mă să te privesc, lasă-mă să te strâng la piept!
…Au trecut anii şi Han Sek Bon a ajuns învăţat vestit.
Dar când elevii îl întrebau cum de ajunsese atât de învăţat,
Han Sek Bon răspundea:
53
− Dragostea mamei m-a învăţat să nu mă cruţ şi să fac
bine şi cinstit ceea ce fac. Iar cel ce face bine şi cinstit tot
ceea ce face, poate ajunge tot ce doreşte.
54
 Cu ce se ocupau membrii familiei sărace?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Găseşte tu sensul expresiei: ”înnodând cu greu
capetele”.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Care a fost ultima dorinţă a tatălui în legătură
cu fiu său Han Sek Bon?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce i-a spus mama fiului său, Han Sek Bon,
când acesta a împlinit șapte ani?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................

cei cu sens opus.
55
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Ce urma să înveţe Han Sek Bon la Keson?
a. mii de hieroglife, stihuri, ştiinţa vracilor şi filozofie.
b. să facă pâinişoare perfecte;
c. doar filozofie;
d. să deseneze hieroglife;
..............................................................................................
 Ce întrebări i-a adresat mama lui Han Sek Bon
la întoarcere? Scrie-le mai jos.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 În ce a constat examenul pe care l-a dat în faţa
mamei sale? L-a luat Sek Bon?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce a hotărât mama? N –a fost prea aspră? Tu ce
zici?
56
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce s-a întâmplat după încă cinci ani de şcoală ?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Mama ta te iubeşte tot aşa cum îl iubea mama
pe Han Sek Bon? Scrie mai jos.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
ELEFĂNŢELUL
poveste africană
La început vremurilor, iubita mea, Elefantul nu avea

trompă. Nasul lui gros şi borcănat, negricios, era de mărimea
unui pantof şi îl ajuta să respire, să strănute şi …cam atât.
Însă, într-o zi, femela elefant născu un Elefănţel, care
era de o curiozitate nepotolită şi punea fără încetare între-
bări. Şi cum el locuia în Africa, enerva întregul continent afri-
can cu această curiozitate nestăpânită.
Astfel, într-o zi o întrebă pe femela Struţ, mătuşa lui
înaltă, de ce penele din coada ei creşteau într-un anumit sens
şi mătuşa lui îi trase o chelfăneală bună cu ghearele. Îl între-
bă pe masculul Girafă, unchiul lui înalt de unde avea acele
57
pete şi unchiul Girafă îi trase şi el o chelfăneală bună cu co-
pitele.
În ciuda tuturor acestor experienţe, el rămase de o cu-
riozitate nepotolită. Şi o întrebă pe femela Hipopotam,
mătuşa lui cea grasă, de ce avea ochii roşii şi mătuşa lui cea
grasă îi trase o chelfăneală cu copitele ei groase. Îl întrebă
apoi pe Babuin, unchiul lui păros, de ce pepenele are acest
gust şi unchiul său păros, Babuinul îi trase o chelfăneală cu
laba lui teribil de păroasă.
Cu toate acestea, el rămase de o curiozitate nepotolită.
Punea întrebări despre tot ce vedea, tot ce atingea, tot ce
auzea, mirosea sau simţea. Unchii şi mătuşile lui îl chel-
făneau, dar asta nu schimba cu nimic curiozitatea lui nepoto-
lită.
Într-o frumoasă dimineaţă de echinocţiu, când soarele
se afla exact pe ecuatorul ceresc, nepotolitul Elefănţel găsi o
întrebare pe care n-o mai pusese niciodată până atunci: «Ce
mănâncă Crocodilul la cină?»
La această întrebare, toată lumea făcu: «Şşşt!» cu voce
tare şi plină de spaimă, şi fiecare îl chelfăni zdravăn în trei
sau patru rânduri.
Ceva mai târziu, după acest incident, o întâlni pe
Pasărea Kolokolo, cocoţată într-un copăcel foarte spinos şi îi
spuse:
− Tata, mama, toţi unchii şi toate mătuşile mele m-au
chelfănit din cauza curiozităţii mele nepotolite, dar, cu toate
acestea, eu vreau să ştiu ce mănâncă Crocodilul la cină.
Atunci, Pasărea Kolokolo scoase un strigăt trist şi
spuse:
− Mergi spre malul marelui Fluviu Limpopo, acest fluviu
mare, cenuşiu, sinistru şi umflat, mărginit în întregime de
arbori şi caută-l acolo!
A doua zi de dimineaţă, nepotolitul Elefănţel luă o sută
de livre de banane (din acel soi mic şi roşcat), o sută de livre
de sfeclă de zahăr (din acel soi lung şi violet), şaptesprezece
58
pepeni (din aceia verzi şi crăpaţi) şi-i spuse scumpei sale fa-
milii:
− Adio! Pornesc spre marele Fluviu Limpopo, acel fluviu
arbori pentru că vreau să ştiu ce mănâncă Crocodilul la cină.
Îi mai dădură o chelfăneală bună, de dată asta ca să-i
poarte noroc, deşi el îi rugă foarte politicos să-l cruţe. Apoi
porni la drum, cu şoldurile şi cu fesele arzându-i, dar nu
foarte surprins. Mânca din pepene şi arunca coaja pe jos,
fiindcă nu mai era în stare s-o adune.
Merse de la Graham la Kimberley, şi de la Kimberley în
ţara Khama, iar din ţara Khama se îndreptă către nord-est,
mâncând un pepene după altul, şi ajungând în final pe ma-
lul marelui Fluviu Limpopo, acel fluviu mare, cenuşiu, si-
nistru şi umflat, mărginit în întregime de arbori, exact cum îl
descrisese Pasărea Kolokolo.
Or, trebuie să ştii, Iubita mea, că până în acea săptă-
mână, până în acea zi, în acea oră şi în acel minut, nepotoli-
tul Elefănţel nu văzuse niciodată un Crocodil, şi nici măcar
nu ştia cu ce seamănă, ceva în plus pentru «nepotolita lui cu-
riozitate».
Primul lucru pe care îl văzu fuse un Piton de stâncă,
răsucit în jurul unei pietre.
− Scuzaţi-mă, spuse foarte politicos Elefănţelul, n-aţi
văzut cumva prin împrejurimi ceva care seamănă cu un Cro-
codil?
− Dacă am văzut un Crocodil? strigă Pitonul de stâncă,
cu un extraordinar dispreţ. Şi ce altceva ai mai vrea să ştii?
− Scuzaţi-mă, continuă Elefănţelul, aţi avea amabilita-
tea să-mi spuneţi ce mănâncă la cină?
Atunci, ca un fulger, Pitonul de stâncă se descolăci de
pe piatră şi cu coada sa plină de solzi şi asemenea unui bici,
îi trase o chelfăneală Elefănţelului.
− Este tare ciudat, spuse Elefănţelul, fiindcă şi tata şi
mama şi unchiul şi mătuşa mea, fără să mai pun la socoteală
şi cealaltă mătuşă Hipopotam şi celălalt unchi Babuin, toţi
59
m-au chelfănit pentru nestăpânita mea curiozitate, şi acum
iată că şi alţii o fac.
Atunci, el îl salută foarte politicos pe Pitonul de stâncă,
după ce îl ajută să se încolăcească din nou în jurul pietrei şi
plecă, cu şoldurile şi cu fesele arzându-i, dar nu foarte sur-
prins. Mânca din pepene şi arunca coaja pe jos, fiindcă nu
mai era în stare s-o adune. Dintr-odată puse piciorul pe ceva
ce semăna cu un lemn uscat, pe malul Fluviului Limpopo,
arbori.
Dar, de fapt, iubita mea, acesta era Crocodilul! Şi des-
chise un ochi!
− Scuzaţi-mă, spuse politicos Elefănţelul, aţi văzut
cumva vreun Crocodil prin împrejurimi?
Atunci Crocodilul deschise şi celălalt ochi, îşi ridică pe
jumătate coada din mâl, şi Elefănţelul sări înapoi, temându-se să
nu primescă o nouă chelfăneală.
− Apropie-te, Micuţul meu, spuse Crocodilul. De ce pui
astfel de întrebări?
− Scuzaţi-mă, spuse foarte politicos Elefănţelul, tata şi
mama m-au chelfănit amândoi bine, fără să-i mai pun la so-
coteală pe mătuşa şi pe unchiul meu cei înalţi, Struţul şi mai
ales Girafa, care are o lovitură de copită blestemată, cât şi pe
mătuşa mea cea grasa Hipopotam, pe unchiul meu cel păros,
Babuin şi pe Pitonul de stâncă cu coada lui plină de solzi, ca
un bici care m-a lovit cel mai tare chiar pe malul râului. Deci,
dacă nu aveţi nimic împotrivă, eu consider că este destul
pentru astăzi.
− Apropie-te, Micuţul meu, că eu sunt Crocodilul,
spuse acesta vărsând lacrimi de Crocodil pentru a dovedi că
spune adevărul.
Puiului de Elefant i se tăie răsuflarea. Se aşeză în
genunchi pe mal şi spuse, gâfâind:
− Sunteţi cel pe care-l caut de zile întregi. Aţi fi ama-
bil să-mi spuneţi ce mâncaţi la cină?
60
− Apropie-te, Micuţul meu, repetă Crocodilul. O să-ţi
spun, dar foarte încet.
Atunci, Elefănţelul îşi apropie capul de fălcile muscu-
loase ale Crocodilului şi acesta din urmă înhăţă vârful nasu-
lui său mic, care, până în acea săptămână, până în acea zi,
în acea oră şi în acel minut nu depăşise ca mărime un pan-
tof, în ciuda extremei sale utilităţi.
− Cred, spuse Crocodilul printre dinţi, cred că în seara
asta o să-mi încep cina cu Elefănţelul.
În acel moment, iubita mea, puiul de Elefant fuse foarte
contrariat şi strigă cu nasul astupat:
− Lăsaţi-pă! Pă doare!
Atunci Pitonul de stâncă apăru pe mal şi spuse:
− Tănărul meu prieten, mă tem că dacă nu trageţi, fără
întârziere şi cât de repede şi de tare puteţi, întâlnirea
dumneavoastră cu această bătrână haină în carouri (aşa îl
numea el pe Crocodil) se va sfârşi în adâncurile fluviului,
înainte să apucaţi să spuneţi ouf.
Acesta era modul lui de a se exprima.
Atunci Elefănţelul se puse în şezut, trase, trase, trase şi
năsucul lui începu să se lungească. La rândul său, Crocodilul
se opinti şi trase, trase, trase, lovind puternic apa cu coada şi
învolburând-o.
Nasul Elefănţelului continuă să se lungească; şi acesta
se propti în picioruşele lui mici şi trase, trase, trase, în timp
ce nasul se lungea; şi Crocodilul, dând din coadă ca dintr-o
vâslă, trase, trase, trase şi el şi nasul Elefănţelului se lungi şi
mai mult. Au, au, au, ce rău îl durea!
Atunci, simţind că-i alunecă picioarele, Elefănţelul stri-
ga cu nasul prins dar lung de cinci picioare:
− Ajutor!
Atunci Pitonul de stâncă se strecură în apă, se încolăci
de două ori în jurul picioarelor din spate ale Elefănţelului şi
spuse:
− Călător neatent şi curajos, o să trebuiască să ne an-
gajăm serios într-o rundă de tracţiune în forţă, fiindcă altfel
61
mi-e teamă că acest submarin autopropulsat cu puntea de
sus cuirasată (aşa îi spunea el Crocodilului) ne va compro-
mite pentru totdeauna destinele.
Acesta era modul lui de a se exprima.
Deci trase şi el, şi Elefănţelul şi Crocodilul, dar Ele-
fănţelul şi Pitonul traseră mai cu putere şi în cele din urmă
Crocodilul dădu drumul puiului de Elefant cu un pleosc! care
făcu să răsune tot fluviul.
Atunci Elefănţelul se aşeză, după ce îi mulţumi
Pitonului pentru ajutor. Apoi începu să se ocupe de bietul lui
nas lungit, îl înfăşură în frunze de bananier şi, pentru a-l
răcori, îl înmuie în apa marelui fluviu Limpopo, acel fluviu
cenuşiu, sinistru şi umflat.
− De ce faci asta? întrebă Pitonul neliniştit.
− Scuzaţi-mă, spuse Elefănţelul, dar nasul meu este
complet deformat şi aştept să se scurteze.
− Atunci o să aştepţi mult şi bine, spuse Pitonul de
stâncă. Sunt unii care nu ştiu să-şi trăiască fericirea.
Elefănţelul, trei zile nu se ridică, sperând să-şi vadă
nasul micşorându-se, dar nasul nu numai că nu se micşora,
ci îl făcea să se uite şi cruciş. Căci vezi tu, iubita mea, Croco-
dilul îi făcuse din nas o trompă aşa cum au toţi elefanţii de
azi.
A treia zi, o muscă îl pişcă de umăr şi, fără să se gân-
dească prea mult, ridică trompa şi omorî pe loc musca.
− Avantajul numărul unu! spuse Pitonul de stâncă, N-ai fi
reuşit niciodată această lovitură cu celălalt model mai mic.
Acum ia şi mănâncă ceva.
Fără să se gândească prea mult, Elefănţelul îşi întinse
trompa, smulse o tufă groasă pe care, după ce o scutură de
picioarele din faţă, o băgă în gură.
− Avantajul numărul doi! spuse Pitonul de stâncă. N-ai
fi reuşit niciodată această treabă cu celălalt model mai mic.
Nu crezi că soarele bate prea tare aici?
− Oh, ba da! spuse Elefănţelul şi, fără să se gândească
prea mult, luă un bulgăre de noroi de pe malul Fluviu Limpopo,
62
mare, cenuşiu sinistru şi umflat şi şi-l puse pe cap, făcând
din el un fel de cască ce-l apăra de căldură şi se scurgea pe
după urechi.
− Avantajul numărul trei ! spuse Pitonul de stâncă.
N-ai fi reuşit niciodată asta cu celălalt model mai mic. Şi
acum, ce-ai zice de încă o chelfăneală?
− Scuzaţi-mă, spuse Elefănţelul, dar nu mi-ar face nicio
plăcere.
− Nu ţi-ar plăcea să-i dai una cuiva? întrebă Pitonul de
stâncă.
− Ba da, asta mi-ar plăcea! spuse Elefănţelul.
− Ei bine, spuse Pitonul, vei vedea că noul tău nas te va
ajuta să baţi pe toată lumea.
− Mulţumesc mult, spuse Elefănţelul, o să ţin minte. De
altfel, o să mă întorc acasă şi o să-mi exersez noul talent
chiar pe scumpa mea familie.
Elefănţelul porni deci pe drumul de întoarcere spre
casă, zbenguindu-se neastâmpărat şi nerăbdător să-şi folo-
sească trompa. Avea poftă să mănânce un fruct? Îl culegea cu
trompa, în loc să aştepte ca mai înainte până când acesta
cădea pe pământ. Avea poftă de iarbă? O smulgea cu trompa,
în loc să se mai pună în genunchi, ca altădată. Îl pişca o
muscă? Rupea o creangă dintr-un pom şi o folosea pentru a
ţine muştele la distanţă. Cum începea să dogoare soarele, îşi
punea cu trompa noroi pe cap pentru a se răcori. Se simţea
singur? Cânta pe trompă şi făcea mai mult zgomot decât o
fanfară întreagă.
Se abătu din drum să caute un Hipopotam mare (care
nu era membru în familia lui) şi îi trase o chelfăneală
zdravănă ca să fie sigur că Pitonul avusese dreptate.
Apoi, adună cojile de pepene pe care de înşirase pe
drum când venise, fiindcă era un Pachiderm foarte ordonat.
Într-o seară ajunse în sfârşit acasă şi-şi văzu familia.
Strângând-şi trompa, el îi întrebă:
− Ce mai faceţi?
63
Toţi fuseră foarte fericiţi să-l revadă şi-i spuseră
imediat:
− Vino aici să-ţi dăm o chelfăneală pentru curiozitatea
ta nepotolită.
− Phiu ! făcu Elefănţelul. Nu ştiţi absolut nimic despre
ce înseamnă o chelfăneală. Dar eu ştiu! Şi o să vă arăt şi
vouă.
Îşi desfăcu trompa şi într-o clipă îi trânti la pământ pe
doi dintre fraţii lui.
− Uau! exclamară ei. Unde ai învăţat asta şi ce este cu
nasul tău?
− Este un nas nou pe care mi l-a făcut Crocodilul mare-
lui Fluviu Limpopo, acel fluviu mare, cenuşiu, sinistru şi
umflat, răspunse Elefănţelul. L-am întrebat ce mănâncă la
cină şi iată cum s-a terminat totul.
− E chiar urât, observă unchiul său păros, Babuinul.
− Se poate, spuse Elefănţelul. Dar este foarte util,
adăugă el, luându-l pe unchiul său Babuinul de unul dintre
picioare şi aruncându-l direct în cuibul unor bondari.
Atunci, acest Elefănţel răutăcios, începu să le tragă
câte o chelfăneală tuturor apropiaţilor, lăsându-i pe toţi foar-
te miraţi şi bine aranjaţi. Îi jumuli coada mătuşii sale, Struţ;
pe unchiul său cel înalt, Girafă, îl apucă de una dintre petele
de pe spate şi-l târî într-un mărăcine; mătuşii sale cea grasă,
Hipopotam, îi suflă bule de apă în ureche în timp ce-şi făcea
siesta; în schimb, nu lăsă niciodată pe nimeni să se apropie
de Pasărea Kolokolo.
După toate acestea, ai săi fuseră aşa de enervaţi de cele
întâmplate, încât porniră, unul după altul, cât de repede
putură spre malul marelui Fluviu Limpopo, acel fluviu mare,
cenuşiu, sinistru şi umflat, mărginit în întregime de copaci,
pentru a-şi face şi ei acel nou nas de Crocodil. Când se
întoarseră, nimeni nu mai chelfăni pe nimeni. Din acea zi,
iubita mea, toţi elefanţii au o trompă exact ca cea a
curiosului Elefănţel.
64
65
 Ţi-a plăcut povestea? Scrie mai jos ce anume.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 De ce enerva Elefănţelul întregul continent?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Enumeră personajele pe care le enerva cu
întrebările lui.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Elefănţelul găsi o întrebare pe care n-o mai
pusese niciodată până atunci. Scri-o mai jos.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
sens opus.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
66
..............................................................................................
.........................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
 Ce sfat i-a dat Pasărea Kolokolo?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce a luat cu el nepotolitul Elefănţel?
a o sută de livre de sfeclă de zahăr;
b. o sută de livre de portocale;
c. o sută de livre de banane;
d. o sută de livre de sfeclă de zahăr, şaptesprezece
pepeni, o sută de livre de banane;
..............................................................................................
 Cum arăta marele Fluviu Limpopo? Scrie mai
jos.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum i-a răspuns Pitonul de stâncă la
întrebarea: ”Aţi văzut un Crocodil?”
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
67
 Cum l-a ademenit crocodilul pe Elefănţel? Scrie
mai jos.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum a reuşit să scape din gura plină de dinţi
ascuţiţi a crocodilului? Cine l-a ajutat?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum l-a ajutat Pitonul ? Scrie pe scurt.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cu ce preţ a reuşit să scape din gura
crocodilului?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cu ce şi-a oblojit nasul rănit ?

..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Câte zile a aşteptat ca nasul să revină la
mărimea unui pantof?
a o zi;
b. o săptămână;
c. trei zile;
d. cinci zile;
68
..............................................................................................
 Care a fost primul beneficiu al faptului că nasul
s-a transformat în trompă?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Dar al doilea?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Al treilea?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Completează propoziţia:
Pitonul spuse: Noul tău nas........................................

..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce a făcut pe drumul de întoarcere acasă?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
............................................................................................
 Devenise civilizat elefănţelul? Dacă răspunsul e
pozitiv, motivează-l.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
............................................................................................
 Cum l-a primit familia?
..............................................................................................
..............................................................................................
69
..............................................................................................
............................................................................................
 Cum l-a pus la punct pe unchiul său păros,
Babuinul?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
............................................................................................
 Dar pe ceilalţi prieteni ai săi?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
............................................................................................
 Ce hotărâre a luat familia sa?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
............................................................................................
 Poți să faci un paralelism între ghidușiile (faptă
care provoacă haz) elefănţelului şi cele ale unui copil cu mai
mulți fraţi ?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
............................................................................................
70
BĂTRÂNA ŞI LEUL
poveste africană
Trăia cândva într-un sat din Africa o femeie care era

atât de bătrână încât nu putea munci la câmp. Tot ce putea
face era să ia un vas făcut dintr-un fruct uscat de tigvă, să-l
aşeze pe cap, să meargă la râu, să-l umple cu apă şi să se
întoarcă în sat. Şi făcea asta în fiecare dimineaţă.
Însă, într-o dimineaţă, în timp ce era aplecată deasupra
apei şi umplea vasul, simte dintr-o dată că cineva este lângă
ea, îi simte respiraţia. Se întoarce încetişor şi ce vede lângă
ea, pe mal? Un leu. Un leu care se uita le ea.
Femeia nu s-a mişcat, era bătrână, şi în plus o bătrână
din Africa. Ştia ce trebuie să faci dacă te întâlneşti cu un leu.
Privirea omului o poate domina pe cea a leului şi poţi să-l
învingi astfel dacă te uiţi fix la el.
Ea l-a privit pe leu drept în ochi. Leul nu s-a mişcat.
L-a privit atât de mult încât a fost convinsă că leul nu o va
ataca.
Atunci, femeia s-a ridicat încet, şi-a aşezat vasul plin cu
apă pe cap, s-a retras încet, s-a întors şi a pornit cu pas ferm
către savană, în direcţia satului.
A doua zi, când dis-de-dimineaţă ea s-a dus din nou la
râu, iată că leul era tot acolo. Părea că o aşteaptă. Ea l-a
privit fără teamă. Ştia că nu o va ataca.
Atunci, ea a luat apă din râu, a aşezat vasul pe cap mai
repede decât în celelalte zile, l-a privit pe leu şi chiar i-a
zâmbit. Apoi a plecat către savană, în direcţia satului.
Şi în fiecare zi când venea să ia apă de la râu, leul era
acolo şi o aştepta. Încetul cu încetul s-au obişnuit unul cu
celălalt şi femeia a început să-i vorbească. Leul a scos un
sunet asemănător unei pisici care toarce.
În curând leul a început să se ţină după ea în savană;
la început mergea cu câţiva paşi în urma ei, apoi, în zilele
următoare mai aproape de ea, iar în final ajunse să meargă
chiar pe lângă ea.
71
O însoţea până la capătul savanei, la intrarea în sat. Nu
mergea niciodată mai departe.
Şi aşa, bătrâna deveni prietena leului şi leul prietenul
bătrânei.
În fiecare zi ea îl găsea acolo. Îşi vorbeau într-un fel
numai de ei ştiut. Ea îi povestea toate amintirile ei, îi vorbea
despre toate problemele ei, îi spunea tot ce avea pe suflet. Iar
leul părea c-o ascultă cu atenţie.
Însă, într-o noapte, la câteva luni bune de când se
împrieteniseră, leul a vrut să ştie ce credea femeia despre el.
Şi, pentru că era noapte şi toţi din sat intraseră în case,
leul s-a apropiat de căsuţa bătrânei. Lampa era încă aprinsă,
de unde înţelese că nu se culcase încă. Şi-a apropiat urechea
de uşă şi a ascultat ce se vorbea.
Şi bătrâna chiar despre el vorbea. Spunea că este cel
mai bun prieten din lume, cât de bine ştie să o asculte, cât de
blând este, ca o pisică şi cât de înţelept pare.
Dar, a spus ea, are totuşi un defect care strică aproape
totul, un defect chiar insuportabil, acela că, vedeţi voi, copiii
mei, îi miroase respiraţia!
Leul a fost lovit drept în inimă.
A fugit în pădure.
A doua zi dimineaţa, înainte să plece la întâlnirea cu
bătrâna, a mers să caute un tăietor de lemne în pădure.
Când l-a găsit, i-a aruncat o privire de felină, şi-a deschis
fălcile şi i-a zis:
− „Tăietorule de lemne, dă-mi securea, dacă nu, am să
te mănânc.”
Acesta, fără să ezite nicio secundă, a lăsat securea din
mână şi a luat-o la fugă cât a putut de repede.
Leul a luat securea în gură şi a plecat să se întâlnească
cu bătrâna. Dar nu mai era ca mai înainte. Ea a observat
imediat că părea mult mai sălbatic decât de obicei.
Atunci leul i-a zis:
− „Oh! Femeie, vezi această secure, ia-o şi loveşte-mă cu
ea în frunte, acolo unde am un cucui umflat, loveşte-mă.”
72
Bătrâna i-a spus:
− „Nu! Nu vreau să-ţi fac rău! Dar de ce vrei să te
lovesc? Eşti cel mai bun prieten al meu! De ce te-aş lovi?”
Leul i-a aruncat o privire sălbatică şi, deschizându-şi
gura înfricoşătoare, i-a arătat colţii ascuţiţi şi lungi. Cu
privirea care păreau că arde de ură, i-a zis:
− „Grăbeşte-te şi fă ce ţi-am spus, altfel o să te
mănânc!”
Batrânei i s-a făcut frică. Fără să mai stea pe gânduri, a
luat securea şi i-a dat o lovitură zdravănă în frunte, în locul
unde avea acel cucui. Şi sângele a ţâşnit, iar leul a luat-o la
fugă spre junglă.
Timp de trei luni, batrâna nu şi-a mai revăzut prietenul.
S-a gândit că poate a murit. Dar după trei luni, pe când era
ca de obicei aplecată deasupra râului ca să ia apă, a văzut
leul venind spre ea.
Atunci, ea a dat drumul vasului cu apă şi a exclamat:
− „Oh, leule! Iată-te întors! Oh, cât de mult mă bucur!
Oh, cât mi-ai lipsit! Oh, ce fericire să te regăsesc!”
Leul s-a uitat la ea şi i-a spus:
− „Da, m-am întors. Priveşte, cum e fruntea mea?”
Ea s-a uitat şi a văzut că
era complet vindecată. Şi i-a zis:
− „Oh! Dar nu se mai
observă nimic! E chiar bine! Nici
nu zici că s-a întâmplat ceva,
este complet vindecată!”
Leul a privit-o şi a adăugat:
− „Da, femeie, vezi tu, rănile
trupeşti se vindecă întotdeauna.
Dar rănile sufleteşti, acelea încă
sângerează!”
73
 Ţi-a plăcut povestea? Scrie mai jos ce anume.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Care era singurul lucru pe care-l putea face
bătrâna?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum a reuşit să-l domine pe leul de la râu?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cine o aştepta în fiecare zi la râu?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
sens opus.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
..............................................................................................
 Cum a continuat prietenia dintre leu şi
bătrână?
74
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum se desfăşura dialogul dintre cei doi
prieteni ?
a. leul asculta și bătrâna vorbea;
b. vorbeau pe rând;
c. leul vorbea, dar mai rar;
d. vorbeau amândoi, dar nu înţelegeau nimic;
..............................................................................................
 Ce i-a fost dat să audă leului, când asculta la
uşa bătrânei ?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum a rezolvat leul ”defectul” pe care-l avea,
dar pe care nu-l conştientiza?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Completează propoziţia:
Bătrânei i s-a făcut frică şi...............................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Comentează: ”Rănile trupeşti se vindecă
întotdeauna. dar rănile sufleteşti, acelea încă sângerează.”
...........................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
75
VÂNĂTORUL
poveste africană
Era odată un vânător foarte mândru de el şi într-o

dimineaţă a plecat la vânătoare. În timpul nopţii afară
îngheţase şi când a pus piciorul pe gheaţă a alunecat şi a
căzut. Atunci el îi spuse gheţei:
− Eşti puternică, gheaţă, m-ai făcut să cad.
Iar gheaţă îi răspunse:
− Este adevărat, sunt, dar nu la fel de puternică precum
soarele care mă topeşte.
Atunci vânătorul, văzând soarele, îi spuse:
− Eşti puternic, soare, tu care faci să se topească gheaţa
care m-a făcut să cad.
− Este adevărat, sunt, a răspuns soarele, dar nu la fel de
puternic precum norii care mă acoperă.
− Eşti puternic, norule, tu care acoperi soarele, care
topeşte gheaţa, care m-a făcut să cad.
Şi norul zise:
− Este adevărat, sunt, dar nu la fel de puternic precum
vântul care mă aduce.
− Eşti puternic, vântule, tu care aduci norii, care acoperă
soarele, care topeşte gheaţa, care m-a făcut să cad.
− Sunt puternic, spuse vântul, dar nu la fel de puternic
precum ploaia care mă stârneşte.
− Eşti puternică, ploaie, tu care stârneşti vântul, care
aduce norii, care acoperă soarele, care topeşte gheaţa, care
m-a făcut să cad.
− Este adevărat, sunt puternică, dar nu la fel de pu-
ternică precum râul care mă aduce.
− Este adevărat, sunt puternic, spuse râul, dar nu la fel
de puternic precum sunt malurile care îmi conduc cursul la
dreapta sau la stânga.
76
− Sunteţi puternice, maluri, voi care conduceţi la dreapta
sau la stânga cursul râului, care aduce ploaia, care stârneşte
vântul, care aduce norii, care acoperă soarele, care topeşte
gheaţa, care m-a făcut să cad.
− Este adevărat, sunt puternic, spuse malul, dar nu la fel
de puternic precum rădăcinile copacilor care mă fac să mă
prăvălesc.
− Sunteţi puternice, rădăcini, voi care faceţi să se pră-
vălească malul, care conduce la dreapta sau la stânga cursul
râului, care aduce ploaia, care stârneşte vântul, care aduce
norii, care acoperă soarele, care topeşte gheaţa, care m-a
făcut să cad.
− Este adevărat, suntem puternice, spuseră rădăcinile,
dar nu la fel de puternice precum şoarecele care ne roade.
− Eşti puternic, şoarece, tu care rozi rădăcinile, care fac
să se prăvălească malul, care conduce la dreapta sau la
stânga cursul râului, care aduce ploaia, care stârneşte vân-
tul, care aduce norii, care acoperă soarele, care topeşte
gheaţa, care m-a făcut să cad.
− Este adevărat, sunt puternic, spuse şoarecele, dar nu
la fel de puternic precum pisica.
− Eşti puternică, pisică, tu care mănânci şoarecele, care
roade rădăcinile, care fac să se prăvălească malul, care con-
duce la dreapta sau la stânga cursul râului, care aduce
ploaia, care stârneşte vântul, care aduce norii, care acoperă
soarele, care topeşte gheaţa, care m-a făcut să cad.
− Este adevărat, sunt puternică, spuse pisica, dar nu la
fel de puternică precum câinele.
− Eşti puternic, câine, tu care alungi pisica, care mănân-
că şoarecele, care roade rădăcinile, care fac să se prăvălească
malul, care conduce la dreapta sau la stânga cursul râului,
care aduce ploaia, care stârneşte vântul, care aduce norii,
care acoperă soarele, care topeşte gheaţa, care m-a făcut să
cad.
− Este adevărat, sunt puternic, spuse câinele, dar nu la
fel de puternic precum eşti tu.
77
− Sunt puternic, îşi zise omul, aşezat pe gheaţa unde
căzuse, eu care comand câinelui, care alungă pisica, care
mănâncă şoarecele, care roade rădăcinile, care fac să se
prăvălească malul, care conduce la dreapta sau la stânga
cursul râului, care aduce ploaia, care stârneşte vântul, care
aduce norii, care acoperă soarele, care topeşte gheaţa, care
m-a făcut să cad. Sunt puternic, sunt puternic, îşi zise
vânătorul.
78
 Cu ce-ai rămas în minte după prima lectură?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Reciteşte povestirea.
..............................................................................................
..............................................................................................
 Dialogul vânătorului cu ”lucrurile întâlnite” este
real?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
”Sunt, dar nu la fel de puternică precum soarele care mă
topeşte.”
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce zici, întrebarea adresată soarelui este una
potrivită?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Doar atât ”poate” soarele?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
79
 Ce slăbiciune are norul?
.............................................................................................
.............................................................................................
.............................................................................................
.............................................................................................
 Stii cum se formează norii? Scrie mai jos.
.............................................................................................
.............................................................................................
.............................................................................................
.............................................................................................
 Se complică relaţiile dintre lucruri. Cum adică
ploaia stârneşte vântul? Poate ştii tu.
.............................................................................................
.............................................................................................
.............................................................................................
.............................................................................................
 Asta încurcă şi mai tare lucrurile. Cum aduce
râul ploaia?
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
..................................................................................................
............................................................................................
 Completează propoziţia: ”Rădăcinile
copacilor....”
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce rol are şoricelul în tot acest lanţ cauzal?
..............................................................................................
80
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Cum e posibil? Pisica a contribuit la ”căderea”
vânătorului? Explică tu.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Explică tu relaţia dintre câine şi pisică.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Completează propoziţia: ”Câinele este cel....”
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Concluzia ta: Omul (vânătorul)……
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
81
TIGRUL, ŞACALUL ŞI OMULEŢUL
poveste africană
Trăia cândva un om fără niciun fel de răutate. Într-o zi,

mergând pe drum, dădu peste un tigru închis într-o cuşcă.
Iar tigrul se plângea:
− Nu le-am făcut niciun rău oamenilor şi ei m-au închis
aici, fără apă, pe soarele ăsta arzător. Este aşa de cald că o să
mor de sete. Lasă-mă să ies din cuşcă să beau puţină apă.
Omuleţul îi răspunse:
− Nu sunt chiar nebun ! Dacă îţi deschid, o să mă mă-
nânci.
− Nu, nu, nu… Nu o să te mănânc, îţi jur, pe legea mea.
Eşti mult prea mic să vreau să te mănânc, şi mult prea ama-
bil. Mi-e doar sete. Fie-ţi milă de mine, omuleţule, şi des-
chide-mi mai repede cuşca!
Tigrul abia mai vedea, îi curgeau balele, iar ochii îi
erau plini de lacrimi. Omuleţul se înduioşă şi-i deschise
cuşca. Îndată tigrul ieşi şi sări asupra lui:
− De trei zile stau şi sufăr în această cuşcă în care
oamenii m-au închis şi o să te mănânc ca să mă răzbun pe
semenii tăi.
Omuleţul îl imploră:
− Nu puteţi să mă mâncaţi, eu v-am eliberat. Nu puteţi
face asta, nu este cinstit şi nu aveţi dreptul!
Atunci tigrul rânji:
− Nu am dreptul să fac asta? Găseşte-mi tu pe cineva
care să-mi spună că nu am dreptul să te mănânc. Îţi las
toată ziua la dispoziţie ca să-ţi găseşti un apărător şi, dacă tu
găseşti măcar unul, am să te las în viaţă. Dar cum nu vei
găsi, sunt sigur că am să te mănânc. Şi nu mă grăbesc deloc.
Porniră la drum, bărbatul în faţă, iar tigrul în urma lui,
rânjind.
Dădură peste un copac bătrân.
Omuleţul îl întrebă:
82
− Bătrânule copac, plin de înţelepciune, spune-mi dacă
tigrul are dreptul să mă mănânce atâta timp cât eu l-am eli-
berat dintr-o cuşcă unde urma să moară de sete.
Copacul cel bătrân îi răspunse:
− Când soarele încinge cu putere, oamenii vin să se
adăpostească sub coroana mea. Dar când iarna şi frigul aco-
peră pământul, uită cu toţii de umbra pe care le-am făcut-o
şi vin să taie fără milă crengile pentru a face focul şi a se
încălzi. Oamenii sunt fiinţe ingrate. Tigrul poate să te
mănânce.
− Vezi, vezi, îi spuse tigrul, e corect să te mănânc.
Omul scoase un geamăt:
− Ziua nu s-a terminat. Să mergem mai departe şi să în-
trebăm.
− Întreabă, întreabă, eu chiar nu mă grăbesc… Pentru
că ştiu că nu va fi nimeni care să-ţi ia apărarea şi deci o să te
mănânc.
Atunci porniră iar la drum, bărbatul în faţă, iar tigrul în
spatele lui, rânjind, lăsând în urmă umbra copacului.
Întâlniră un dromader care şchiopăta. Omul îl întrebă
îndată:
− O, venerabile dromader, tu care călătoreşti atât de
mult, spune-mi dacă tigrul are dreptul să mă mănânce atâta
timp cât eu l-am eliberat dintr-o cuşcă unde urma să moară
de sete.
Cămila cu cocoaşă îi răspunse:
− Când eram tânără şi plină de forţă, oamenii mă îngri-
jeau, dar acum că sunt bătrână şi nu mai sunt folositoare,
mă lasă să mor de foame. Oamenii sunt fiinţe ingrate. Tigrul
poate să te mănânce.
− Vezi, vezi, îi spuse tigrul, e drept să te mănânc.
Omul strigă:
trebăm.
83
− Întreabă, întreabă, eu chiar nu mă grăbesc.. Pentru că
ştiu că nu va fi nimeni care să-ţi ia apărarea şi deci o să te
mănânc.
spatele lui, rânjind, lăsând în urmă umbra copacului şi dro-
maderul şchiop.
Întâlniră un crocodil obosit care dormea lângă râu.
Omul îi vorbi îndată:
− O, venerabile crocodil, te rog să mă ierţi că am venit
să-ţi tulbur somnul. Spune-mi dacă tigrul are dreptul să mă
mănânce atâta timp cât eu l-am eliberat dintr-o cuşcă unde
urma să moară de sete.
Crocodilul răspunse:
− Oamenii vin şi ne omoară când suntem pe teritoriul
nostru şi nu le facem niciun rău. Ne iau pielea pentru a-şi
face fel de fel de obiecte imaginate de ei, încălţăminte sau
chiar curele. Oamenii sunt fiinţe crude. Tigrul poate să te
mănânce.
− Vezi, vezi, miji tigrul, se cuvine să te mănânc.
trebăm.
− Întreabă, întreabă, eu chiar nu mă grăbesc… Pentru
că ştiu că nu va fi nimeni care să-ţi ia apărarea şi deci o să te
mănânc.
spatele lui, rânjind, lăsând în urmă umbra copacului, dro-
maderul şchiop şi crocodilul obosit.
O pasăre străbătu cerul: era un vultur cu privirea
pătrunzătoare.
Omul strigă:
− O, mare vultur, rege al cerului, tu care vezi lucrurile
de departe, spune-mi dacă tigrul are dreptul să mă mănânce
atâta timp cât eu l-am eliberat dintr-o cuşcă unde urma să
moară de sete.
Marele vultur îi răspunse aşa cum o făcuse şi crocodilul:
84
− Oamenii sunt fiinţe crude. Mă vânează cu săgeţile lor
lungi şi vin să-mi omoare puii. Tigrul poate să te mănânce.
Omul strigă:
trebăm.
Atunci porniră iar la drum, bărbatul în faţă, aproape
alergând, iar tigrul în spatele lui, rânjind, lăsând în urmă
umbra copacului, dromaderul şchiop, crocodilul obosit şi vul-
turul cu privirea pătrunzătoare.
Dădură peste un bou, care zăcea aproape mort pe
marginea drumului.
Omul îi spuse:
− O, boule, tu care eşti atât de înţelept şi de liniştit, tu
care meditezi atunci când rumegi, spune-mi dacă tigrul are
dreptul să mă mănânce atâta timp cât eu l-am eliberat dintr-o
cuşcă unde urma să moară de sete.
− Da, are acest drept. Să te mănânce! Oamenii sunt
fiinţe crude şi ingrate. Eu am muncit mult pentru ei, am tras
care, pluguri, şarete. Şi când n-am mai putut s-o fac, m-au
abandonat. Tigrul poate să te mănânce.
− Să continuăm, să continuăm să întrebăm.
− Întreabă, întreabă, dar grăbeşte-te, reluă tigrul, căci
ziua este deja pe sfârşite.
Şi porniră iar la drum, bărbatul alergând în faţă tuturor,
85
iar toţi ceilalţi urmându-l, tigrul în spatele lui, rânjind,
umbra copacului, dromaderul şchiop, crocodilul obosit,
vulturul cu privirea pătrunzătoare şi boul muribund.
Întâlniră şacalul. Şacalul care înţelege totul şi care îşi
vede întotdeauna interesul.
Omul se aruncă la picioarele lui:
− Şacalule, o, bunule şacal, tu care eşti un animal atât
de frumos, spune-mi dacă tigrul are dreptul să mă mănânce
atâta timp cât eu l-am eliberat dintr-o cuşcă unde urma să
moară de sete.
Şacalul îl întrerupse şi îl privi mirat:
− Tigrul era într-o cuşcă? Nu cred asta.
Tigrul spuse:
− Este adevărat. Eram închis într-o cuşcă.
Ceilalţi adăugară:
− Ceea ce spune tigrul este adevărat. Era într-o cuşcă.
− Tigrul era într-o cuşcă? spuse şacalul, să văd şi eu
această cuşcă.
Porniră atunci la drum, tigrul în faţă, şacalul care
înţelegea totul şi-şi vedea întotdeauna interesul, umbra
copacului, dromaderul şchiop, crocodilul obosit, vulturul cu
privirea pătrunzătoare, boul muribund şi omul care mergea
în urma lor fără să înţeleagă nimic.
Ajunseră în faţa cuştii:
− Iată, în această cuşcă eram închis, spuse tigrul,
arătându-i-o.
− Nu cred asta, spuse şacalul. Te rog, vrei să-mi arăţi
cum erai închis?
− E foarte simplu, spuse tigrul şi intră în cuşcă. Eram
exact cum mă vezi.
− Dar aşa cum îmi arăţi, puteai foarte uşor să ieşi.
− Nu puteam, fiindcă această uşă era închisă.
− Cum era închisă?
− Arată-i, spuse tigrul omului, care nu înţelegea nimic.
Închide uşa cuştii, exact cum m-ai găsit.
86
Omul, care nu înţelegea absolut nimic, închise uşa
întocmai.
− Iată, spuse tigrul râzând. Iată cum eram închis. Exact
aşa, în această cuşcă.
Atunci şacalul îi spuse:
− Ei bine, acum rămâi acolo. Şi gândeşte-te la ce ar fi
trebuit să faci în loc să vii să mă cauţi să-mi ceri părerea.
Omul începu să înţeleagă că şacalul tocmai îi salvase
viaţa.
Şi şacalul îl întrebă:
− Îmi dai ceva în schimbul acestui serviciu?
− Cere-mi orice vei dori.
− Aş vrea trei sau patru găini.
− Vino repede, o să ţi le dau.
Porniră la drum, omul în faţă şi şacalul în urma lui,
lăsând tigrul în cuşcă şi pe toţi ceilalţi plângându-l.
Ajunseră la fermă şi omul luă un sac şi-l umplu, după
care îl dădu şacalului. Însă acesta era nerăbdător să deguste
fără întârziere ceea ce obţinuse în urma şireteniei lui.
Deschise sacul şi, stupoare! Acesta nu era plin cu găini.
Înăuntru era un câine care sări asupra bietului animal.
Abia avu timp să fugă şi se gândi: „Oamenii sunt fiinţe
ingrate şi foarte crude, mai ales cu animalele care le fac
servicii.”
87
 Cu ce-ai rămas în minte după prima lectură?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Reciteşte povestirea.
..............................................................................................
 Ce l-a rugat tigrul pe omul cel bun?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
sens opus.
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
.........................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce s-a întâmplat după ce l-a eliberat?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 câţiva termeni noi, defineşte-i cu ajutorul dicţio-
sens opus:......................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
88
..............................................................................................
..............................................................................................
.....................................................................................
 Ce favoare i-a făcut omului înainte de a-l
devora?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce i-a răspuns bătrânul copac? Cum a motivat
copacul răspunsul?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Dromaderul cel bătrân şi părăsit de oameni are
următoarea opinie:
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Crocodilul ce zice? Îl salvează pe om?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Vulturul (rege al cerului, cum zicea omul) ce
părere are despre faptul dacă e drept ca tigrul să-l mănânce,
după ce l-a eliberat?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 De ce nu-l salvează boul? Ce motive are?
..............................................................................................
..............................................................................................
89
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Șacalul, un animal oportunist, îl salvează pe
om. Cum procedează?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ce speră să obţină de la om?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
 Ai reţinut concluzia şacalului. A ta, care este?
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
..............................................................................................
90

Cartea Iuliei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cartea Iuliei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Texte culese de FLAVIA RUCSĂNDOIU

Cartea este foarte importantă în viața unui om. Este o

În vremea aceea, Li Qing nu era încă decât un tânăr, şi

Era în timpul împărătesei Wu, pe la începutul domniei

1 unitate de masură, mai mare de cinci sute de metri

TIGRUL DIN MUNŢI

Trăia cândva în provincia Longxi (devenită astăzi Gansu)

Dacă ţi-a plăcut povestea, scrie:

povestire chinezească cu tâlc

La poalele colinelor Hefu, la aproximativ treizeci de li de

Dacă ţi-a plăcut povestea, scrie:

 Ce reușea să facă acel puţ?

Un sărman vânzător ambulant, atât de sărman încât cu

Dacă ţi-a plăcut povestea, scrie:

 Cum ţi se pare planul lui, e realist?

POVESTEA TIGROAICEI CREDINCIOASE

Cu mult timp în urmă, un tăietor de lemne traversa o

 De câte ori a încercat să iasă din groapă?

O femeie în vârstă din Zhaocheng, trecută de şaptezeci

 Ce minune s-a produs după rugăciunea de la

Se întâmpla cu mult timp în urmă, în provincia

De mult, de mult trăia într-un sat, nu departe de Keson,

A plecat Han Sek Bon la Keson să înveţe şi mama a

 Defineşte termenii subliniaţi cu ajutorul

La început vremurilor, iubita mea, Elefantul nu avea

 Cu ce şi-a oblojit nasul rănit ?

Pitonul spuse: Noul tău nas........................................

Trăia cândva într-un sat din Africa o femeie care era

Era odată un vânător foarte mândru de el şi într-o

Trăia cândva un om fără niciun fel de răutate. Într-o zi,

S-ar putea să vă placă și