UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Departament ID

Studii universitare de licență, Domeniul: ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
Program de studii: Pedagogia învățământului primar și preșcolar/ID
Student: Grasu Corina – Elena

Împrumutarea de metode de predare și educare din sistemul finlandez

Conceptul de “educational borrowing” are o istorie îndelungată și așa cum spune și David
Phillips, “adesea ne este reamintit pe bună dreptate că noțiunea își are originea în vremea lui
Plato” (Phillips, 1992; Phillips and Ochs, 2004). El adaugă faptul că conceptul de borrowing a
început să fie dezvoltat la începutul secolului al XIX-lea de către Marc-Antoine Jullien care a
creat un set de chestionare, gândite să identifice metode bune de predare și educare, pentru a le
transfera în alte sisteme educaționale. Așa cum a observat și Brian Holmes (1981), o primă
preocupare a Educației Comparate era “Cum putem să selectăm dintr-un sistem extern ceea ce e
benefic, perfect construit în el?”. Astfel, o consecință a educației comparate ar putea foarte bine
să fie „educational borrowing”.
„Educational borrowing” sau “policy borrowing” constă în împrumutarea de elemente, de
metode de predare și educare dintr-un sistem educațional, care sunt ulterior adaptate și asimilate
de către un alt sistem. Această metodă mi se pare foarte relevantă pentru rezolvarea unor
probleme ale sistemului educațional românesc.
O problemă identificată la sistemul educațional care ar putea fi soluționată prin metoda
de borrowing, este prezența în proporții foarte mici sau lipsa inteligenței emoționale și sociale la
copii. Deși IQ- ul are un mare rol în dezvoltarea unui om, baza o reprezintă deprinderea copilului
de a-și gestiona corect emoțiile și de a comunica eficient cu ceilalți, astfel încât să-și
îndeplinească scopurile. Acest deficit al inteligenței emoționale prezent în rândul copiilor din
România poate fi combătut prin găsirea unor soluții în interiorul modelului educațional
finlandez.
Școlile finlandeze sunt preocupate de starea de bine a elevilor. În acest sens, elevii au 15
minute de pauză la fiecare 45 de minute de predare, de-a lungul fiecarei zile de școala.
Finlandezii susțin ca aceste pauze dese ii ajuta pe elevi sa fie mai mult timp in stare de alerta,
mai atenți și mai concentrați. De asemenea, elevii, indiferent de statutul lor social, primesc câte o
masa gratuită în fiecare zi.
90% din școlile finlandeze folosesc un program online de educație anti-bullying, care îi
învață pe copii cum să reacționeze atunci când asistă la hărțuirea altor copii sau când sunt
victime ale acestui fenomen. În plus, pentru a crește starea de bine a elevilor, 70% din școlile din
aceasta țara au dezvoltat și adoptat programe pentru promovarea activităților fizice în școli.
Într-o lume în care emoțiile si relatiile interumane par să fie din ce in ce mai subordonate
tehnologiei și influenței pe care aceasta o exercită asupra vieților noastre, clasele de elevi din
Finlanda și școlile în general sunt modeste, nu abundă de tehnologie așa cum am putea să ne
imaginam când ne gândim la unul dintre cele mai eficiente sisteme de învățământ din lume. Iar
atunci când tehnologia este integrată în procesul de învățare sau predare, este secundară.
Principalul accent este pus pe un curriculum bine echilibrat, predat de profesioniști, într-un
mediu de învățare care sa promoveze starea de bine a elevilor.
În școlile finlandeze se încearcă formarea autonomiei și cultivarea independenței la copii.
Astfel că, elevii nu au nevoie de profesori pentru a păstra disciplina. În clase, elevii primesc
foarte multă libertate din partea profesorilor, iar accentul cade pe proiecte deschise și discuții. Se
lucrează în grupe mici de aproximativ 15 copii, accentul cade pe activități practice și o mare
parte dintre ore se desfășoară în aer liber. Aceste practici, susțin cadrele didactice, încurajează
creativitatea și îi ajută pe elevi să își dezvolte abilități puternice de gândire critică. Este încurajată
gândirea critică înaintea memorizării mecanice și este cultivată independența prin toate
mijloacele posibile. În plus, copiii din clasa primare sunt lăsați să meargă singuri în oraș.
Pe de altă parte, cadrele didactice se bucură de aceeași independență și încredere în clasă,
având libertate în organizarea lecțiilor și a materiei. Programele de formare a cadrelor didactice
au devenit mult mai riguroase și selective, profesia de dascăl devenind una dintre cele mai
respectate din țară, iar cariera de învățător pentru clasele primare, una dintre cele mai vânate.
Profesorii se bucură de prestigiu întrucât doar cei mai buni studenți sunt selectați pentru a deveni
cadre didactice, unul din 10 candidați sunt admiși. După ce au ajuns profesori, au libertate în
abordarea curriculum-ului, fiind încurajați să găsească metode noi de predare.
În aceasta țară, atât profesorii, cât si părinții consideră că cei mici au nevoie de timp
pentru a se juca, deoarece pe termen scurt și termen lung, joaca oferă beneficii cognitive, sociale,
emoționale și ajută la dezvoltarea fizică. Majoritatea copiilor din Finlanda nu încep clasa întâi
până când nu împlinesc vârsta de 7 ani, iar ulterior o mare parte din procesul de predare se face
prin intermediul jocului. Astfel, în clasa întâi și a doua, dintr-un program de 4-5 ore de școala pe
zi, 3 ore sunt dedicate activităților tradiționale de învățare, intercalate cu intervale de joacă. După
ore, copiii participă la programe afterschool în care sunt lăsați să se joace liber.
 Mediul de învățare din Finlanda este în general liniștit si relaxat. Atât profesorii, cât și
elevii știu că o atmosferă stresantă nu face bine nimănui.
Există foarte puține controale externe, cum ar fi inspecțiile școlare sau manuale. Primul
examen național are loc la sfârșitul învățământului secundar superior general. Cel mai important
mecanism de asigurare a calității este autoevaluarea efectuată de furnizorii de educație înșiși.
Evaluarea pe bază de eșantion la nivel național se realizează în conformitate cu un plan de
evaluare. Instituțiile de învățământ superior trebuie, de asemenea, să urmeze calitatea
operațiunilor și a predării acestora.
Învățarea pe tot parcursul vieții este asigurată prin acordarea posibilității studenților să
înceapă studiile în orice stadiu al vieții lor. Educația pentru adulți este asigurată la toate
nivelurile de educație. De asemenea, este recunoscută educația informală și non-formală. În
învățământul profesional, de exemplu, calificările bazate pe competențe oferă o modalitate de a
demonstra învățarea anterioară.
Învățarea în rândul adulților este foarte populară. Instituțiile diferite aranjează o mare
varietate de cursuri și programe pentru adulți la toate nivelurile educației formale, iar educația
liberală a adulților este extinsă. Educația adulților include educație auto-motivată, formarea
personalului și instruirea pe piața forței de muncă. Aceasta poate duce la calificări sau poate fi
legată de auto-dezvoltare generală.
În 2016, aproape 25% dintre adulții finlandezi au participat la educația adulților,
comparativ cu media UE de 11%. Cele mai multe dintre acestea sunt educația non-formală.
O trăsătură esențială a culturii naționale a educației este asigurarea egalității de șanse
pentru toți: copiii sunt îndreptăţiţi la o educaţie egală, nu sunt tratați diferit şi nu sunt etichetaţi.
Sunt puse în aplicare măsuri individuale de sprijin pentru a garanta că fiecare elev și student își
pot atinge întregul potențial. Educația este centrată pe elev – fiecare copil este considerat unic și
abordat ca atare de către profesor, fiind direct implicat în procesul de învățare. Nu se fac
comparații, copiii nu sunt separați pe clase în funcție de nivelul academic la care se află iar
evaluarea se face individual, scopul ei fiind stabilirea nivelului la care se află fiecare și a
următoarelor etape – elevul este invitat să își planifice pașii de învățare împreună cu
profesorul. Scopul final este dezvoltarea abilității de a învăța și păstrarea bucuriei descoperirii
de noi cunoștințe pe parcursul întregii vieți. Sistemul de învățământ nu are niciun drum închis
care ar afecta procesul de învățare a unui individ.
 În concluzie, este foarte important ca un copil să știe cum să-și gestioneze propriile
emoții, să îsi exprime propria nevoie fără să judece sau să atace pe altcineva sau cum să
reacționeze atunci când asistă la hărțuirea altor copii sau când sunt victime ale acestui fenomen.
Pentru toate acestea, sistemul educational finlandez a găsit metodele și practicile potrivite și, prin
împrumutarea lor, România își poate îmbunătății propriul sistem.

Bibliografie:
https://eacea.ec.europa.eu/national-policies/eurydice/content/finland_en
http://revped.ise.ro/wp-content/uploads/2017/10/2009.-7-9.-Full-issue.pdf
https://finland.fi/life-society/the-simple-strength-of-finnish-education/
http://www.antibullying.eu/sites/default/files/wk3_ean_strategy_position_paper_explanatorypap
er_final.pdf