UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Departament ID

Studii universitare de licență, Domeniul: ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI
Program de studii: Pedagogia învățământului primar și preșcolar/ID
Student: Grasu Corina – Elena

Frecvența rolurilor
comportamentale utilizate în relația cu clasa

Managementul clasei reprezintă abilitatea cadrului didactic de a conduce și organiza în

cele mai bune condiții procesul de învățământ, dar și clasa. Acesta este cel care stăpânește „arta
de a pregăti resursele umane, de a forma personalităţi potrivit unor finalităţi solicitate de
societate şi acceptate de individ”1, rezultând în asumarea rolului de manager al clasei. Modul în
care sunt îndeplinite rolurile manageriale determină influența execitată de manager asupra clasei
de elevi.
Rolurile manageriale sunt de: planificare, organizare, comunicare, conducere,
coordonare, îndrumare, motivare, consiliere, control, evaluare.
În opinia mea, planificarea, organizarea activității sunt roluri manageriale importante, dar
care au mai degrabă un caracter operațional ele nefăcând neapărat parte din categoria
comportamentelor utilizate de mine în relația cu clasa. Acestea pot reprezenta un factor
indispensabil pentru relația cu clasa doar atunci când este vorba de implicarea elevilor,
consultarea acestora și delegarea responsabilităților în ceea ce privește organizarea activității cu
scopul motivării și urmăririi obiectivelor.
În ceea ce privește propriul comportament didactic, consider că, primul și cel mai
important rol utilizat în relația cu clasa este comunicarea deoarece acesta influențează climatul
din interiorul grupului, care, la rândul lui, influențează procesul învățării. Mai mult, comunicarea
ca rol managerial mă ajută pe mine, cadrul didactic, să cunosc fiecare copil în parte, acest lucru
având implicații directe atât asupra mea, cât și asupra celui care este cunoscut. În ceea ce-l
privește pe copil, acesta resimte efecte pozitive mai ales în următoarele direcții: învățare-formare
optimizată, evaluare corectă individualizată și stimulativ formativă, consiliere adecvată,
autocunoaștere asistată etc. Așadar, comunicarea se răsfrânge asupra tuturor celorlalte roluri
manageriale utilizate.
Un alt rol principal al profesorului apreciez ca fiind motivarea, deoarece un copil motivat
doreşte să înveţe, se bucură atunci când realizează activităţi relaţionate cu învăţarea şi crede că

1
Roxana Tudorică, Managementul educaţiei în context european, Editura Meronia, Bucureşti, 2007, pag.29
şcoala şi învăţarea sunt activităţi importante pentru viaţa lui. Motivația pentru învățare a elevilor
trebuie stimulată, orietată, întreținută, iar eu, în calitate de cadru didactic, joc, alături de părinți
un rol important în această întreprindere. Astfel, câteva din strategiile alese de mine pentru a
înlătura deficitul de motivație sunt:
- aflarea a cât mai multor lucruri de care elevii sunt interesați și folosirea acestor pasiuni drept
stimulente în desfășurarea lecțiilor cu scopul dezvoltării unei atitudini positive, deschise față de
învățare și față de școală
- asigurarea unui număr semnificativ de factori ambientali precum: începerea lecţiei prin a da
elevilor un motiv de a rămâne conectaţi, expectanţe clare, fixarea unor obiective pe termen scurt,
aprecierea verbală şi scrisă, utilizarea rațională și justificată a notării, stimularea descoperirii,
explorării, curiozităţii epistemice.
Conducerea, coordonarea, îndrumarea, consilierea sunt, în din punctul meu de vedere,
roluri cu același grad de importanță în procesul managerial, deoarece se creează o
interdependență între ele atunci când sunt utilizate. În calitate de manager al clasei, conduc
activitatea de formare şi educare a elevilor. Stilul de conducere preferat de către mine este cel
democratic, dar acesta poate varia în funcție de particularitățile grupului. Coordonarea activității
clasei o asigur făcând legătura între obiectivele clasei şi cele ale membrilor grupului, coerența
acestora şi repartizarea sarcinilor în funcție de timpul de lucru, și evitarea consumului inutil de
timp. Sunt principalul îndrumător ale elevilor în procesul învățării și de aceea, trebuie să-i cunosc
bine și să-i îndrum în funcție de propriul stil și ritm de învățare și de problemele fiecăruia. Acest
tip de cunoaștere facilitează o mai mare deschidere din partea mea, dar și a elevilor și atunci rolul
de consiliere, care se manifestă pe diferite planuri în afara celui care vizează învățarea, poate fi
abordat mai ușor. Forme de intervenție în domenii precum psihoterapia sau psihiatria consider că
nu stau în puterea cadrului didactic, însă deținea unui minim de cunoștințe pentru a oferi
consiliere în domenii ca orientarea şcolară şi profesională, cunoaşterea personală şi a grupului,
orientare centrală, aprecierea valorilor și a conduitelor, este însemnată pentru consolidarea
relației cu clasa.
Controlul, necesar în orice activitate indiferent de vârsta și expriența celor controlați, se
întrepătrunde cu cele patru roluri descrise mai sus, dar și cu evaluarea. Controlând dacă se
îndeplinesc sarcinile didactice şi cum se realizează ele, nivelurile de performanță la care se
îndeplinesc obiectivele stabilite, urmăresc să reglez activitatea în timpul desfăşurării ei.
 Un ultimul rol identificat, dar nu cel din urmă, este evaluarea, primordială în relatia cu
clasa, atunci când vorbim de o evaluare corectă, individualizată și stimulativ-formativă.
Evaluarea efectuată de către mine asupra rezultatelor copiilor constituie o activitate deosebit de
complexă care, la nivelul beneficiarilor, exercită un impact profund atât din punct de vedere
pedagogic, cât și din perspectiva psihologică și sociomorală.

Bibliografie

 Dorina Sălăvăstru (2005), suport de curs Psihologia educației

 Liliana Stan (2014), Pedagogia preșcolarității și școlarității mici, editura Polirom
 http://www.spiruharet.ro/facultati/management-
constanta/orar/afbbbcefb8c25196c7bb5c277802d093.pdf
 https://socioumane.wordpress.com/2013/08/27/motivatia-pentru-invatare-o-provocare-
gabriela-crudu/