II.a) Enumerați funcțiile pe care le îndeplinește cadrul didactic în procesul de învățământ.

Există patru functii ale profesorului: organizator al procesului de învatamânt, educator,

partener al educatiei, membru al corpului profesoral (A. Neculau, s. Boncu, 1999, p. 258).
Profesorul ca organizator al învatarii este preocupat în egala masura de aplicarea
principiilor didactice ale teoriei instruirii în transmiterea continuturilor, dar si de implicatiile
psihologice ale acestei transmiteri: psihologia vârstelor, psihologia învatarii, strategii de
comunicare. Organizarea învatarii respecta criteriile proprii fiecarei discipline si urmareste
dezvoltarea gândirii elevilor prin aplicarea celor mai potrivite strategii de rezolvare a
problemelor, însusirea si dezvoltarea aptitudinilor de culegere independenta a informatiilor,
de prelucrare si de aplicare a lor în diferite situatii.
Profesorul este mai mult decât un simplu transmitator de informatii, o persoana care da
indicatii elevilor despre ce sa învete. El este cel care, prin diferite strategii, creeaza premisele
ca elevii sa ajunga la o mai buna întelegere a celor receptionate. Printr-o buna organizare a
învatarii profesorul reuseste sa stârneasca interesul, curiozitatea elevilor pentru disciplina sa si
sa le stimuleze motivatia de a gasi independent raspunsuri. Tot de organizarea procesului de
învatare tine si dozarea corecta a dificultatii problemelor în conformitate cu individualitatea
elevilor.
În rezumat se poate spune ca functia profesorului de organizator al învatarii, consta în a crea o
atmosfera prielnica studiului, a utiliza metodele cele mai adecvate pentru a înlesni însusirea
corecta a cunostintelor, a trezi interesul elevilor, a doza gradul de dificultate a problemelor
pentru a dezvolta cele mai bune strategii de rezolvare.
Profesorul ca educator se poate spune ca este opusul profesorului atotstiutor, preocupat
exclusiv de respectarea programei, de dirijarea si manipularea elevilor, de acordarea
sanctiunilor negative, de inducerea unui comportament conformist. Educatorul este preocupat
de crearea în clasa a unui climat de securitate, de încredere, de încurajarea succeselor
individuale, de stimularea cooperarii între elevi, de încurajarea initiativei, ceea ce duce la
cresterea simpatiei profesor - elevi indiferent de disciplina.
Înainte de a transmite cunostinte cognitive, profesorul transmite valori morale si asista
la însusirea acestora de catre elevi. Functia de educator a profesorului este aceea de a trezi
virtuti, de a forma caractere. A educa înseamna a forma, "a-l întelege pe elev, a-l ajuta sa
înteleaga ce se asteapta de la el" (A. Neculau, 1983, p. 204), a-l consilia în aprecierea
propriilor performante. Profesorul ca educator este mai mult decât un simplu instructor, un
functionar în slujba statului. Educatorul este, asemenea medicului sau preotului, un model cu
care elevii vor si trebuie sa se identifice. El este un model real si iradiant ce se identifica cu
idealul cultural - educativ al comunitatii si care traieste valorile acesteia. Daca un bun
instructor poate fi înlocuit oricând cu un computer bine programat, un adevarat educator nu va
fi niciodata înlocuit cu o masina, pentru ca aceasta din urma nu poate servi drept model.
Instructorul informeaza, dar educatorul formeaza.
Functia de educator a profesorului pare a fi cea mai valorizata de catre studentii
viitori profesori, cel putin asa arata rezultatele unei cercetari publicate de L. Antonesei.
Conform acesteia, cele mai importante patru calitati pe care trebuie sa le aiba un profesor
sunt: empatia, comunicativitatea, competenta, tactul pedagogic. Inteligenta se situeaza abia pe
locul al cincilea (L. Antonesei, 2000, p. 107). Studentii deci, apreciaza mai mult calitatile
psiho - afective ale profesorului, decât competenta profesionala, nivelul de inteligenta sau
calitatile manageriale. Ipoteza care se naste este ca subiectii au mentionat acele calitati pe care
nu le-au observat la fostii lor profesori, ceea ce s-a confirmat ulterior.
 Profesorul ca partener al educatiei este cel care întretine relatii strânse cu ceilalti
factori educativi, mai ales cu familia. El trebuie sa colaboreze permanent cu parintii, deoarece
raspunderea formarii copiilor se împarte deopotriva între scoala si familie. Tot în aceasta
functie, de partener al educatiei, profesorul trebuie sa armonizeze educatia formala cu cea
nonformala si informala si sa decida care dintre cele trei dimensiuni are ponderea cea mai
mare la un moment dat.
Profesorul ca membru al corpului profesoral se afla într-o strânsa interdependenta
cu colegii din scoala, cu directorul si cu alte cadre didactice. Statutul de organizatie sociala a
scolii face imposibila izolarea, independenta profesorilor. Instructia si educatia nu se pot
realiza prin simpla punere în comun a cunostintelor si influentelor transmise de profesori la
diverse discipline. Este nevoie ca profesorii care predau la aceeasi clasa sa poarte discutii între
ei privind metodele si strategiile de eficientizare a procesului învatarii.