UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ACCIDENTE DE MUNCĂ CUNOSCUTE PE PLAN

INTERNAȚIONAL

HILOTE CLAUDIA-ADELINA
AFRUO, I

SUCEAVA, 2019
Cuprins
1. Definire .........................................................................................................................................3
2. Clasificare accidente de muncă .....................................................................................................4
3. Factori de risc ................................................................................................................................4
4. Exemple de accidente la locul de muncă ......................................................................................5
5. Accidentele de muncă în România ...............................................................................................6
6. Curiozități .....................................................................................................................................8
7. Accidente internaționale ...............................................................................................................9
7.1. Accidentul nuclear de la Chernobyl ......................................................................................9
7.2. Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi ......................................................................10
7.3. Accidentul de la Three Mile Island .....................................................................................10
8. Bibliografie .................................................................................................................................11

2
 1. Definire
Accidentul de muncă reprezintă vătămarea violentă a organismului uman, precum și
intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces.1
Accidetul de muncă este:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea
angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în
cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara graniţelor ţării, în timpul şi din cauza
îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din cauza
îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă
pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativă
pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă
organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a
accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul
lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de
muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei
fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă
persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de
deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de
lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul
individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie
ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi
invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de
angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;

1
Legea securității și sănătății în muncă nr. 319 din 14 iulie 2006(România). Accesat la 27 martie 2019.
3
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi
pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata şi traseul prevăzute în
documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor ţări, în
baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice
române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a
pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur,
inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de
muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc
presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei
agresiuni.2

2. Clasificare accidente de muncă

Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor
accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi
cauză.3

3. Factori de risc
Un accident de muncă are de obicei mai multe cauze. Astfel rolul muncii de prevenire
implică de fapt eliminarea majorității cauzelor.
Producerea accidentelor de muncă au întotdeauna legătură cu anumite elemente ale
procesului muncii. Astfel întâlnim mai mulți factori de risc profesionali:
1. Factori de risc generați de factorul uman;
2. Factorii de risc generați de sarcina de lucru;
3. Factori de risc generați de mijloacele de producție;
4. Factorii de risc generați de mediul de muncă. Astfel la producerea unui accident de muncă
factorii de risc se pot suprapune, factorul uman fiind nelipsit.

Accidentele de muncă afectează în primul rând victimile și familiile acestora. De multe ori
costurile care implică un accident de muncă nu pot fi evaluate. Astfel întâlnim costurile directe:
spitalizare, ambulanță, medicamente și costuri indirecte care pot fi greu evaluate la adevărată
valaore: costuri salariale, costurile materiale etc.

2
Legea securității și sănătății în muncă nr. 319, capitolul VI, art. 30 din 14 iulie 2006(România). Accesat la 27 martie
2019.
3
Legea securității și sănătății în muncă nr. 319, capitolul VI, art. 31 din 14 iulie 2006(România). Accesat la 27 martie
2019.
4
 Accidentele de muncă pot fi grave, tragice, produse din cauze externe, dar pot fi cauzate și
din neatenție. Astfel spus pot fi și accidente stupide cauzate din neatenție, fenomene naturale care se
pot întâmpla oricui, oriunde.

4. Exemple de accidente la locul de muncă

Se reamintește faptul că un accident trebuie să îndeplinească 4 condiții pentru încadrarea
acestuia ca și accident de muncă.
Cele 4 condiții necesar de îndeplinit în mod cumulative pentru ca un accident să fie accident
de muncă sunt:
1. Accidentul trebuie să se presupună vătămarea violenta sau intoxicarea acuta
profesională.

2. Accidentul trebuie să se fi produs în timpul programului de lucru sau în îndeplinirea

sarcinilor de serviciu.
3. Accidentul trebuie să producă incapacitate temporară de muncă de minim 3 zile
(inclusiv).

4. Accidentul trebuie să aibă ca victimă un lucrător al companiei.

Exemple de accidente la locul de muncă:

o Lucrătorul se electrocutează în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu și necesită incapacitate
temporară de muncă de minim 20 de zile.
o Angajatul este agresat de un client, în timpul programului de lucru și în îndeplinirea sarcinilor
de serviciu, accident care produce incapacitate temporară de munca mai mare de 3 zile.
o Angajatul este agresat de un coleg, în timpul programului de lucru iar accidentul duce la
incapacitate temporară de muncă mai mare de 3 zile.
o Angajatul se accidentează în timpul pauzei de masă, când iese din unitate, fără bilet de voie. Se
află în mod oficial în timpul programului de lucru. Dacă accidentul produce incapacitate
temporară de muncă de mai mult de 3 zile, atunci este accident de muncă, indiferent dacă este
produs din vina lui sau fără ca acesta să fi avut vreo vină.

Cele mai comune 5 cauze ale accidentelor sunt:

o Materiale de manipulare – 32% (cel mai periculos sector fiind construcțiile);
o Alunecări, împiedicări și căderi – 16%;
o Lovituri sau coliziune cu obiecte – 10%;
o Accidente care implică instrumente/unelte – 7%;
o Trauma acumulată în timp de o parte a corpului ca urmare a efortului de muncă- 4%.

5 tipuri de leziuni comune sunt:

o Entorse și întinderi – 30%;
o Tăieturi și înțepături – 19%;
o Vânătăi – 12%;
o Inflamații (cum ar fi inflamația tendoanelor) – 5%;
5
o Fracturi – 2%.

5. Accidentele de muncă în România

România se află pe primul loc în UE, cu 7,5 accidente mortale la 100.000 de locuitori, în timp
ce Olanda ocupă ultimul loc, cu cea mai scăzută rată de incidenţă, de 0,8 accidente la 100.000 de
locuitori, conform Eurostat.
Conform statisticilor europene privind accidentele de muncă, "accidentele mortale" sunt definite
drept cele care duc la moartea victimei în termen de un an de la producerea accidentului. În termeni
mai generali, un accident la locul de muncă este definit ca un eveniment ce ce duce la vătămarea
fizică sau psihică a persoanei în cauză.
În statele membre, cele mai scăzute rate de incidenţă au fost înregistrate în Ţările de Jos (0,8 la
100.000 de lucrători, Suedia (1,2), Germania (1,3), Danemarca (1,4), Cipru (1,5) şi Regatul Unit
(1,6), în timp ce la polul opus de află România cu cele mai mari rate de incidenţă (7,5), urmată de
Portugalia (4,6), Luxemburg (4,4), Bulgaria şi Lituania (4,3).
În primele 9 luni ale anului 2018, a fost înregistrat un număr de 3.434 persoane accidentate, cu
17,7% mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 4171 de persoane accidentate.
Indicele de frecvenţă (numărul de accidentaţi care revine la 1000 de lucrători) a fost 0,86 ‰ pentru
totalul persoanelor accidentate, în scădere cu 18% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017, când a
fost 1,04‰.
În primele 9 luni ale anului 2018 a fost înregistrat un număr de 92 persoane accidentate mortal,
cu 57% mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 214 de persoane accidentate
mortal. Indicele de frecvenţă (numărul de accidentaţi mortal care revine la 1000 de lucrători) a fost
0,02‰ pentru totalul persoanelor accidentate mortal, în scădere cu 60% faţă de aceeaşi perioadă a
anului 2017, când a fost 0,05 ‰.

6
 Fig. 1 – Accidentați în anul 2018 – 9 luni4
Un număr mare de accidentaţi în muncă s-a înregistrat în primele nouă luni ale anului 2018
în judeţele:
 Bucureşti - 814 accidentaţi reprezentând 23,7% din totalul accidentaţilor pe ţară, cu 30 % mai
puţin faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 1.163 accidentaţi.
 Braşov - 212 accidentaţi reprezentând 6,2% din totalul accidentaţilor pe ţară, cu 0,95 % mai
puţin mult de aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 210 accidentaţi.
 Constanţa – 145 accidentaţi reprezentând 4,2% din totalul accidentaţilor pe ţară, cu 1,4 % mai
mult faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 143 accidentaţi.
 Sibiu – 144 accidentaţi reprezentând 4,2% din totalul accidentaţilor pe ţară, cu 11,6% mai mult
faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 129 accidentaţi.
 Argeş - 141 accidentaţi reprezentând 4,1% din totalul accidentaţilor pe ţară, cu 18,5% mai mult
faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 119 accidentaţi.
 Timiş – 138 accidentaţi reprezentând 4% din totalul accidentaţilor pe ţară, cu 11 % mai puţin
faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 155 accidentaţi.5

4
Buletin statistic în domeniul muncii și protecției sociale în trimestrul III 2018, Condiții de muncă de pe
www.mmuncii.ro, accesat la data de 27 martie 2019.
5
Buletin statistic în domeniul muncii și protecției sociale în trimestrul III 2018, Condiții de muncă de pe
www.mmuncii.ro, accesat la data de 27 martie 2019.
7
 Fig. 2 – Accidentați mortal în anul 2018 – 9 luni6
În primele nouă luni ale anului 2018 un număr mare de accidentaţi mortal în muncă s-a
înregistrat în judeţele:
 Bucureşti - 8 accidentaţi mortal, reprezentând 8,7% din totalul persoanelor accidentate mortal pe
ţară, cu 66,6% mai puţin faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 24 accidentaţi
mortal.
 Vâlcea - 7 accidentaţi mortal, reprezentând 7,6% din totalul persoanelor accidentate mortal pe
ţară, cu 16,6 % mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 6 accidentaţi
mortal. Condiţii de Muncă / Working Conditions 6
 Galați - 6 accidentaţi mortal, reprezentând 6,5% din totalul persoanelor accidentate mortal pe
ţară, cu 25 % mai puţin faţă de aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 8 accidentaţi mortal.
 Maramureș - 6 accidentaţi mortal, reprezentând 6,5% din totalul persoanelor accidentate mortal
pe ţară, la fel ca în aceeaşi perioadă a anului 2017, când au fost 6 accidentaţi mortal.7

6. Curiozități
Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) sărbătoreşte Ziua Internaţională a Securităţii şi
Sănătăţii în Muncă pe 28 aprilie pentru a promova prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale
la nivel mondial. Este o campanie de sensibilizare menită să concentreze atenţia internaţională

6
Idem
7
Idem
8
asupra tendinţelor emergente în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi a dimensiunii la nivel
global a leziunilor, bolilor şi deceselor legate de muncă.

28 aprilie este, de asemenea, o zi în care mişcarea sindicală din lume onorează memoria
victimelor accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale şi organizează simultan campanii în
întreaga lume.

O cultură naţională de securitate şi sănătate în muncă este una în care dreptul la un mediu de
lucru sigur şi sănătos este respectat la toate nivelurile, în care guverne, angajatori şi lucrători
participă activ la asigurarea unui mediu de lucru sigur şi sănătos prin intermediul unui sistem de
drepturi, responsabilităţi şi îndatoriri definite şi în care cea mai mare prioritate este acordată
principiului prevenirii.

De aceea, anul acesta OIM se concentrează pe nevoia stringentă a țărilor de a-şi îmbunătăți
capacitatea de a colecta și a utiliza date de SSM fiabile.

7. Accidente internaționale
7.1. Accidentul nuclear de la Chernobyl
Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe data de 26
aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea
radioactivă a zonei înconjurătoare.

Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un
nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și
părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic
contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile
radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie nucleară,
încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin
secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus - au fost
supuse decontaminăriicontinue și substanțiale. E dificil de estimat un număr precis al victimelor
produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat
numărarea victimelor.

Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul #4 a suferit o explozie catastrofală a

cazanelor sub presiune de abur din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de
explozii adiționale și scurgeri radioactive. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a
accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei
oameni), radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1. În timpul
accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele internaționale.
Accidentul de la Cernobîl a degajat între cinci și zece ori mai mult material radioactiv decât cel
de la Fukushima (Japonia), de mai multe ori cantitatea de radiații emise de bombele de la Hiroshima
și Nagasaki, dar mai puțin de 1 % decât au aruncat în atmosferă testele nucleare de suprafață ale
armelor nucleare, până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă.
9
 7.2. Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi
Accidentul nuclear de la Fukushima-Daiichi a avut loc la data de 11 martie 2011 la centrala
electrică atomicăFukushima din Japonia, care constă din 4 reactoare nucleare, ca urmare
a cutremurului din nord-estul țării de la ora 14:46, urmat de un tsunami de mari proporții. Centrala
nucleară Fukushima I a fost nevoită să recurgă la acumulatoarele electrice de rezervă, dar acestea au
o capacitate limitată.
La 14 martie compania TEPCO (Tokyo Electric Power Company), care administrează centrala,
a făcut cunoscut că nici sistemul de răcire al reactorului 2 nu mai funcționează. Fără o răcire
normală la un reactor se poate ajunge la supraîncălzirea miezului cu material fisionabil radioactiv al
reactorului până la o temperatură de 2.000 °C, crescând riscul topirii lui și al unor explozii.

La 15 martie autoritățile din Tokyo au anunțat că la reactorul (blocul) 2 Fukushima a avut loc o
explozie care a avariat învelișul acestuia, provocându-se astfel o creștere a radioactivității în zona
înconjurătoare. Administrația centralei vorbește despre "valori dramatice ale radioactivității". Drept
urmare populația locală din perimetrul de 30 de km în jurul centralei (care nu era încă evacuată) a
fost avizată să rămână în locuințe, pentru a nu se expune direct (este vorba de aparatul respirator)
radioactivității crescute.
După explozia de la reactorul 2 s-a anunțat un incendiu la reactorul 4 (care la cutremur era în
revizie). De la acesta provine acum creștere puternică a radioactivității direct în atmosferă. Se
speculează că reactorul respectiv ar avea două găuri de dimensiuni metrice în înveliș (carcasă).

La data de 26 martie Tepco a făcut cunoscut că valorile măsurate la parterul reactoarelor 1 - 4

este de 200 mSv/h, iar apa radioactivă scursă printr-o spărtură de la reactorul 2 are o valoare
măsurată de peste 1.000 mSv/h.

La 12 aprilie 2011 autoritățile japoneze au mărit clasificarea accidentului nuclear de la

Fukushima de la nivelul 5 la nivelul 7, nivelul maxim pe scara accidentelor nucleare.Nivelul 7 a
fost și nivelul declarat la accidentul nuclear de la Cernobîl în 1986.

7.3. Accidentul de la Three Mile Island

Accidentul de la Three Mile Island a survenit pe 28 martie 1979 la centrala nucleară Three Mile
Island din apropiere de Harrisburg, Pennsylvania. A avut loc topirea parțială a reactorului
nuclear și, chiar dacă nu s-a soldat cu urmări grave, a fost cel mai mare accident nuclear din istoria
SUA. Ca urmare a acestui incident, de atunci nu s-a mai construit nicio centrală nucleară pe
teritoriul SUA.

10
8. Bibliografie

 Legea securității și sănătății în muncă nr. 319 din 14 iulie 2006(România);

 ec.europa.eu
 www.euramis.ro
 www.inspectiamuncii.ro
 www.mmuncii.ro
 www.wikipedia.ro

11