Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca

Facultatea de Ingineria Materialelor şi a Mediului

Departamentul Ingineria Mediului şi Antreprenoriatul Dezvoltării Durabile
B-dul. Muncii 103-105, 400641 Cluj-Napoca, ROMÂNIA
Te l. +4 0 -2 64 -4 01 62 4 , Fa x. +4 0 -2 64 -4 15 05 4

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE DEPOLUARE A

UNUI SIT AFECTAT DE LA TURDA, POLUAT CU
MERCUR

Cluj-Napoca
- 2020 -
 CUPRINS
Introducere.........................................................................................................................2
CAPITOLUL 1....................................................................................................................3
Identificarea și descrierea zonei........................................................................................3
1.1.Descrierea zonei......................................................................................................3
1.2 Zona Poluată............................................................................................................5
1.3 Descrierea mercurului si efectele lui........................................................................6
2. Evaluarea gradului de risc.............................................................................................8
3. Studiu comparativ al variantelor de depoluare............................................................10
3.1 Metoda Biopile........................................................................................................10
3.2 Compostarea..........................................................................................................11
3.3 Vitrificarea..............................................................................................................13
4. Metoda Biopile.............................................................................................................14
4.1 Stadiul actual la nivel naţional................................................................................18
Concluzii..........................................................................................................................19
Bibliografie.......................................................................................................................19

1
 Introducere

Solul este partea superioară, afânată, a litosferei, care se află într-o continuă
evoluție sub influența factorilor pedogenetici, reprezentând stratul superficial al
Pământului în care se dezvoltă viața vegetală. Stratul fertil al solului conține nutrienți și
este alcătuit din humus și din loess. El poate proveni și din mulci. Un sol lipsit de o
cantitate suficientă de nutrienți se numește oligotrofic.
Solul: formatiunea naturala cea mai recenta de la suprafata litosferei in care se
desfasoara fara intrerupere procese biologice, fiind in permanenta sub actiunea materiei
vii: microflora, flora, fauna, microfauna. El este reprezentat printr-o succesiune de strate
(orizonturi) care s-au format si se formeaza in permanenta prin transformarea rocilor si
materialelor organice, sub actiunea conjugata a factorilor fizici, chimici si biologici, in
zona de contact a atmosferei cu litosfera.
Solul se intinde pe verticala de la suprafata uscatului si pana la roca dura sau
materialul parental.
Grosimea sa poate varia de la cativa centimetri (in regiunile polare, pe varfurile
inalte ale muntilor si deserturi) pana la mai multi metri (pe fundul vailor, in campii si in
regiunile ecuatoriale).
Rezultand prin actiunea factorilor de mediu, solul este un corp natural care se
formeaza si evolueaza la suprafata uscatului, prin dezagregarea si alterarea rocilor, sub
actiunea organismelor (vegetale si animale) in diferite conditii de clima si relief.
Solul contine materie vie si in el se petrec procese specifice vietii (asimilatie-
dezasimilatie, sinteza-descompunere, inmagazinare si eliberare de energie). In sol se
retin si se acumuleaza elementele de nutritie sub forma de substante organice (mai ales
sub forma de humus) care se elibereaza treptat, prin mineralizarea acestora. Avand o
compozitie chimica complexa si fiind un corp poros, poate fi strabatut usor de radacinile
plantelor, retine in el apa si aerul si reprezinta un adevarat rezervor de elemente
nutritive. Toate acestea fac ca solul sa capete fata de roca “sterila” din care a provenit,
o proprietate noua si anume fertilitatea.
Turda este un municipiu din județul Cluj, Transilvania, România. Are 47000
locuitori (la 20 octombrie 2011). Se situează la circa 30 km sud-est de municipiul Cluj-
Napoca.
Turda s-a dezvoltat mai ales pe partea stânga a râului Arieș. Altitudinea minimă
e de 310 m în extremitatea estică, pe valea Arieșului, iar cea maximă se găsește în
nord-estul orașului, pe Dealul Slăninii (436 m). Spre vest, este adăpostit de Dealul
Viilor, în prelungirea Dealului Cetății (402 m). Cheile Turzii au o lungime de 1.300 m și o
înălțime a pereților de până la 200m.

2
 CAPITOLUL 1

Identificarea și descrierea zonei

1.1.Descrierea zonei
Zona poluată cu mercur se află pe teritoriul municipiului Turda , unde timp de
aproximativ un secol și-a desfășurat activitatea Uzina Chimică Turda.
Municipiul Turda este situat în partea de nord a Câmpiei Turzii, la poalele
prelungirilor de sud-est ale Dealurilor Feleacului, pe stânga râului Arieş, la confluenţa cu
râul Valea Racilor.
Este unul din cele şase oraşe ale judeţului Cluj şi al doilea din punct de vedere al
numărului populaţiei, după Cluj-Napoca, reşedinţa de judeţ, faţă de care se situează la
30 de kilometri sud-est. Populaţia municipiului Turda reprezintă 8,31% din populaţia
totală a judeţului şi 14,57% din populaţia urbană a acestuia. Ca suprafaţă, teritoriul
administrativ al municipiului Turda reprezintă 1,37% din teritoriul judeţean.
Teritoriul său administrativ se învecinează cu teritoriul municipiului Câmpia Turzii
(la sud-est) şi cu teritoriile comunelor Călăraşi, Mihai Viteazu, Sănduleşti, Tureni,
Ploscoş şi Viişoara.
Amplasarea municipiului Turda de-a lungul celei mai importante artere de
circulaţie a României (E60 - E81 – DN1), asociată cu accesul la alte două drumuri
naţionale (DN15 şi DN75), are o deosebită importanţă, asigurându-i legături rutiere
optime, atât cu municipiul Cluj-Napoca, cât şi cu reşedinţele judeţelor învecinate Alba
(municipiul Alba Iulia) şi Mureş (municipiul Târgu Mureş). [1]

Fig. 1.1 Harta municipiului Turda [2]

3
 Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Turda se ridică
la 47.744 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se
înregistraseră
55.887 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (77,05%). Principalele minorități
sunt cele de maghiari (8,18%) și romi (5,45%).
Economia locală a Turzii este bazată pe industrie în următoarele domenii:
materiale de construcții, industrie chimică, industrie metalurgică, porțelan tehnic, sticlă
și piese pentru autovehicule. Totodată, orașul este un centru important de industrie
ușoară (confecții etc.). În Turda își desfășoară activitatea economică un număr de 2225
firme comerciale. [3]

Rețeaua hidrografică
Rețeaua de râuri și pârauri din regiunea prezentată aparține bazinului hidrografic
al râului Arieș . Cu un bazin bogat în afluenți , acest râu este cel mai mare curs de apă
cules de râul Mureș din cuprinsul Munților Apuseni .
Temperatura
Regimul termic prezintă o mai mare nuanțare de la vest către est , datorită
condițiilor specifice ale reliefului local . Media anuală variază de la mai puțin de 2,0⁰C
pâna la peste 8,0⁰C.
Nebulozitatea și precipitațiile
De prezența fronturilor și a circulației atmosferice este legată și acoperirea
cerului de nori . În zonele înalte , nebulozitatea este mai accentuată, cam de 6,1
(perimetrul Băișoara) și de 5,7 zecimi în zonele depresionare . Cea mai noroasă lună
este luna mai , in perimetrul montan , iar în regiunile depresionare – luna decembrie .
Repartiția precipitațiilor este inegală , cu cantități minime în zona depresionară
Turda-
Câmpia-Turzii (cca. 550mm) , în funcție de fenomenul de fohnizare a aerului
descendent din
Bihor , și maxime (cca. 1400 mm) în perimetrul montan.
Soluri
În strânsă legătură cu distribuția formelor de relief , constituția geologică,
influența condițiilor bioclimatice și hidrografice dintr-o anumită regiune geografică
există și se dezvoltă o gamă variată de soluri . În funcție de forma de relief pe
care se formează , apar tipurile genetice de sol montan , de deal sau de câmpie .
În perimetrul montan din nord-vestul Munților Trascău , Datorită constituției
mai variate de roci , învelișul de sol este mai eterogen . Astfel , aici se
evidențiază solurile brune acide și brune pod-zolite , asociate cu soluri argilo-
iluviale brune si brune podzolite , aflate pe unele roci sedimentare.
În perimetrul culmilor mijlocii se dezvoltă soluri brune și brune gălbui ,
cărora li se adaugă diferitele faze de erodare, inclusiv regusolurile .
Pe malul râului Hașdate și aval de intrarea în Chei putem observa
regusolurile diferit erodate , asociate cu roci mobile. De la Cabana Cheile Turzii

4
înspre Turda încep să apară așazisele soluri de cultură , caracteristice zonei
colinare și de câmpie .
Pe rocile salifere din perimetrul cutelor diapire , aflate pe aliniamentul
Turda-Someșeni-Apahida, întâlnim restrains saraturile . În culoarul Arieșului și în
regiunea de captare a afluenților săi , Iara , Berchișul și Hașdatele , se dezvoltă solurile
aluviale de luncă . [4]

1.2 Zona Poluată

Zona fostelor uzine chimice din Turda este poluată cu mai multe substanțe
chimice printre care : reziduri de hexaclorciclohexan și metale grele : mercur .
Mărimea zonei de depoluat este de 1,5ha cu o grosime a stratului poluat de
0,5m.
La uzinele chimice din Turda , infiintate in 1911, s-a produs incepand cu 1950 un
insecticid numit hexaclorciclohexan si dupa 1960 insecticidul DDT (400 tone/an) . In
1979, productia a fost oprita . Intre anii 1960 si 1980 au fost creeate in Turda mai multe
depozite de reziduuri chimice rezultate din procesul de productie .
La Turda s-au identificat 6 depozite de deseuri chimice periculoase :
- Depozit Batal Aries-14.800 tone ,
- Depozit Constructorul-13.300 tone ,
- Depozit Posta Rat-18.500 tone ,
- Depozit DN1-13.800 tone ,
- Depozitele de la fostele ferme Avicola si cel situat pe malul drept al raului
Aries , ambele cu o cantitate de deseuri chimice periculoase neprecizata .
La finalul anilor 1990 , UTC au intrat in procedura de lichidare judiciara prin
faliment , activele fiind preluate de diferite firme particulare care nu s-au mai preocupat
de situatia deseurilor . Dupa disparitia Uzinelor Chimice de pe harta industriala a
orasului , terenul, cu o suprafata de peste 13 hectare ocupat de fosta fabrica , s-a
transformat .

Fig. 1.2 Zona poluata Uzinele Chimice Turda[6]

5
 Mercurul şi reziduurile de hexaclorciclohexan

Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Facultatea de ştiinţa Mediului a

Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în parteneriat cu Centrul de Cercetare
pentru Prevenirea Accidentelor Industriale Majore, în zidurile şi duşumeaua clădirii unde
a funcţionat secţia de electroliză concentraţia de mercur atinge valori de 960, până la
21.100 mg, în condiţiile în care valoarea admisă este de 4 mg pe kilogram.

Electroliză – tencuială 21 100 mg mercur pe kilogram

Declorurare sodiu - 8100 mg pe kilogram
Declorurare potasiu - 960 mg pe kilogram

Analiza probelor de sol a indicat, de asemenea, o poluare semnificativă cu

mercur în zona fostei instalaţii de electroliză.
„Deşeurile rezultate în urma demolării clădirilor din cadrul instalaţiei Electroliză se
încadrează în categoria deşeurilor periculoase. Probele de apă subterană indică faptul
că efectul percolării produse de apele meteorice este evident, iar în zona instalaţiei
Hexaclorciclohexan există poluare semnificativă a apelor subterane cu HCH. Două
zone sunt afectate de o poluare semnificativă a solului şi subsolului, cu HCH şi mercur”,
se precizează în concluzia formulată de cercetători după efectuarea analizelor.[4]

1.3 Descrierea mercurului si efectele lui

Influenta mercurului asupra oamenilor

Calea de intrare a toxicilor cu mercur poate fi cutanata, digestiva sau inhalatorie
(la 18 grade C mercurul incepe sa se evapore si poate fi absorbit pe cale respiratorie),
cea din urma fiind forma frecventa de expunere in mediul industrial. Plombele dentare
din amalgam si pestii albastri rapitori (tonul de dimensiuni mari, pestele-spada, rechinul)
sunt principalele surse de contaminare cu acest metal. Tonul din conserve nu este
periculos, pentru ca are dimensiuni mici si nu acumuleaza mult mercur.
Si unele tipuri de pesticide il pot contine, iar cerealele si legumele stropite cu ele
vor fi contaminate. Intoxicatia cu mercur are o simptomatologie foarte asemanatoare cu
cea a bolilor psihice. Bolnavul are stari de instabilitate, dureri de cap, oboseala
permanenta, ameteli, tulburari de somn. Se produce chiar o inversare a timpului de
somn, bolnavul prezentind somnolenta diurna si insomnie noaptea. Cand valorile
absorbtiei de mercur sint crescute, apar simptome precum tremurul al ploapelor si al
mainilor, stari de anxietate, timiditate, nesiguranta sau iritabilitate, probleme in
coordonarea miscarilor, de vorbire si de auz (afecteaza sistemul nervos central) si
insuficienta renala. Bebelusii expusi la metilmercur in viata intrauterina sau in primele
luni de viata pot suferi malformatii sau probleme neurologice. [5]
Influenta mercurului asupra apei
Poluarea apei cu mercur se rasfrange direct sau indirect asupra omului si de
aceea este necesar sa se cunoasca mai bine acest pericol , inclusiv efectele pe care le
pot avea asupra omului chiar si in cantitati mici de sustante chimice din sursele de apa.

6
 Ca si poluanti ai apelor naturale, metalele grele se numara printre cei mai toxici
poluanti datorita persistentei lor indelungate in solutii si dificultatii de a fii transformati in
compusi insolubili in apele de suprafata.
Influenta mercurului asupra solului
Poluarea solului reprezinta orice actiune care deregleaza functionarea normala a
solului. Activitatile de productie au afectat in timp solurile prin: lucrari miniere, excavatii,
depozite de deseuri, alunecari de teren, eroziune, salinizare, acidifiere, etc. S-au produs
in multe zone dezechilibre in nutritia plantelor, care au mers pana la disparitia plantelor,
desertificare. Poluarea poate veni de la surse difuze (dispersate) sau punctuale, adica
localizate si concentrate. Poluantii solurolor sunt extreme de variati si depend de
originea poluarii
Metalele grele au asupra vegetatiei si sanatatii animalelor si oamenilor implicatii
deoseit de importante. Acesta fiind lichid, este singurul metal care se gaseste in toate
cele 3 medii de viata. Sursele de mercur sunt atat naturale cat si provenite din
activitatea umana.
Mercurul metalic provoaca indeosebi intoxicatii cronice, ale caror efecte sunt
sesizabile la mult timp dupa intoxicare.
Concentratia de mercur admisa in apa de baut este de 0,002 mg/l, iar in apa
subterana de la fosta uzina chimica din Turda aceasta atinge 0,160 mg/l, adica de 80
de ori mai mult decat valoarea adimisa.
In zona studiata principala problema o reprezinta solul deoarece asistam la o
poluare chimica datorita faptului ca solul din aceasta zona este poluat cu metale grele.
Din punct de vedere al formelor poluate distingem poluarea locala, permanenta datorata
depozitarii necontrolate a deseurilor provenite in urma functionarii uzinei . Avand in
vedere ca aceasta uzina nu isi mai desfasoara activitatea de cativa ani, asistam la o
poluare istorica. [7]

7
 2. Evaluarea gradului de risc

Notiune de risc desemneaza un pericol potential, previzibil dupa legile

statistice.Evaluarea riscului in domeniul portectiei mediului presupune calculul
probablitatii pentru o populatie sau un ecosistem de a primi o anumita doza de poluant
sau de a fi in contact cu el.
Riscul poate fi exprimat in functie de doua criteri:
 frecventa
 gravitate
Aceste criterii au fost corelate prin curba lui Farmer (Fig. 2) . Riscul poluarii
solurilor si a apelor subterane se incadreaza in domeniul 3 al curbei lui Farmer, fiind un
risc major.

Fig. 2 Curba lui Farmer

Daca situl este incadrat in categoriile de risc important sau major se

recomanda trecerea la masuri de depoluare a acestuia.
Cele mai cunoscute metode de evaluare a riscului aferent siturilor poluate
sunt: metoda HRS (Hazard Ranking System ) - SUA, sistemul national Canadian,
metoda Baden Wuttemberg si metoda bavareza ( Germania ), precum si metoda
BRGM- ME ( Franta ).
Sistemul national Canadian de clasificare a locurilor contaminate, propune
atribuirea unei note globale de apreciere a pericolului potential, determinat de un sit
poluant, prin adunarea simpla a notelor care cuantifica urmatoarele elemente:

 caracteristicile poluantilor: toxicitate si cantitate.Valoare maxima a notei: 33.

 caile de transport si expunere.Nota maxima 33: apa subterana (11), apa de
suprafata(11) si contactul direct (11).
 receprori potentiali (total max.34) : pesoane si animale (18), medii naturale
(16).

8
 Nota rezultanta (max.100) permite incadrarea unui sit in una din clasele
evidentiate in tabelul de mai jos:

Tabel 1.Clasele de risc stabilite de sisitemul national canadian de evaluare

Nr.crt. Clasa de risc Intervale de integrare a notei globale

1 Risc scazut 0 ÷ 37
2 Risc scazut spre mediu 38÷49
3 Risc mediu 50÷69
4 Risc ridicat 70 ÷ 100

Conform sistemului Canadian de clasificare a locurilor contaminate am

obtinut urmatoarele note :
 Caracteristicile poluantilor : - toxicitate si cantitate – 33
 Caile de transport si expunere : - apa subterana – 11
- apa de
suprafata – 11
-contactul direct
– 11
 Receptorii potentiali : - persoane si animale – 16
-medii naturale – 14
Nota acordata conform metodei canadiene este de 96 astfel conform
tabelului 1 , unde sunt incadrate clasele de risc stabilite de Sistemul Canadian de
evaluare , rezulta ca riscul de poluare este ridicat si solul contaminat continand
mercur , necesita procedee de depoluare . [8]

9
 3. Studiu comparativ al variantelor de depoluare

Metodele de depoluare cuprind intreaga gama de tehnici menite sa neutralizeze

sau sa blocheze fluxul de noxe din sol.

3.1 Metoda Biopile

Metoda „biopile” constă în excavarea solului şi formarea de grămezi a solurilor
contaminate cu scopul de a îmbunătăţii condiţiile de biodegradare. Aceste grămezi pot
fi plasate pe o membrană impermeabilă sau strat de argilă pentru a preveni
contaminarea zonei înconjurătoare de levigat. Pentru aerarea grămezii este prevăzut
un sistem de conducte perforate, instalate la baza grămezii într-un strat de pietriş
permeabil, care permite distribuirea regulată şi uniformă a aerului la întreg ansamblul
grămezii.
Funcţia şi performanţa unei metode biopile sunt afectate de interacţiunea
proceselor fizice şi biologice: transportul de oxigen, umiditatea şi căldura datorate
fluxului de aer şi difuziei, consumul de oxigen şi apă de către microorganisme şi
căldura generată de bioreacţii. Când sursa de oxigen creşte prin fluxul de aer sporit,
pierderea de apă şi căldură vor fi intensificate.
Bioremedierea cu "biopile" este o tehnologie în care solul excavat este
amestecat cu diverse amendamente si asezat pe o zonã de tratare prevãzutã cu un
sistem de colectare a scurgerilor şi posibilitãți de aerare.
Înainte de depunerea solului contaminat în grămadă acesta poate fi amestecat
cu substante nutritive şi microorganisme necesare procesului de decontaminare.
Completarea necesarului de nutrimente şi microorganisme se poate face şi în timpul
procesului de decontaminare.

Figura 3.1 Schema metodei “biopile”

10
 Decontaminarea prin această metodă începe prin aspirarea şi tratarea gazelor
existente în grămada de sol poluat. Cand se constată epuizarea substanţelor volatile
din gazele aspirate, se opreşte operaţia de aspirare şi se începe operaţia de aerare a
grămezii prin schimbarea sensului de lucru a pompei.
Exploatarea metodei „biopile” necesită urmărirea şi reglarea parametrilor: pH,
temperatura, umiditatea, conţinutul în poluanţi a gazelor evacuate. Sistemele ex situ
necesită aducerea solului sau apelor subterane contaminate la suprafaţă pentru a fi
tratate. Bioremedierea cu "biopile" este o tehnologie în care solul excavat este
amestecat cu diverse amendamente şi aşezat pe o zonã de tratare prevãzutã cu un
sistem de colectare a scurgerilor şi posibilitãți de aerare.
Avantaje:
-randament ridicat
-reducerea concentraţiilot produşilor petrolieri din sol
Dezavantaje:
- necesitatea excavării şi pregătirii solului;
-constituentii volatili au tendinta mai degrabă de a se evapora decât de a
se biodegrada în timpul tratamentului
Aplicabilitate:
-Tratarea de tip biopile a fost aplicată pentru:
VOC nehalogenaţi;
hidrocarburilor din carburanţi;
VOC halogenaţi;
pesticidele pot fi de asemenea tratate

Costuri:
Costurile variază între 30-70 euro/t media de 40euro/t la tratarea pe sit. Timpul
necesar de tratare variază de la câteva săptămâni la câteva luni(18-24 luni). Biopilele
sunt destul de simple şi necesită puţin personal pentru întreţinere şi manevrare.

3.2 Compostarea

Compostarea este procesul prin care materialele reziduale organice sunt

degradate în humus ca produs final.
Compostarea implică interacţiunea unei varietăţi de microorganisme incluzînd
bacterii, protozoare, actinomicete şi ciuperci.
Înainte ca un sol să fie supus compostării, trebuie să se cunoască o serie de
informaţii referitoare la concentraţia contaminanţilor, disponibilitatea şi costurile
amendamentelor, spaţiul disponibil pentru efectuarea tratamentului, tipul de sol,
conţinutul de nutrienţi, modalitatea de control a temperaturii şi de îndepărtare a căldurii
generate în urma degradării materiei organice, capacitatea de reţinere pentru apă a
solului şi la posibilitatea de a se degaja compuşi urât mirositori. În majoritatea cazurilor,
acest lucru se realizează prin folosirea microorganismelor locale.

11
 Figura 3.2 Schema de principiu a compostării

Solurile sunt excavate şi amestecate cu materiale de umplutură şi amendamente

organice cum ar fi talaşul, deşeuri animale şi vegetale, în vederea creşterii porozităţii
amestecului care va fi descompus. Eficienţa maximă la degradare se realizează prin
menţinerea oxigenării (cum ar fi întoarcerea zilnică a brazdelor), a irigaţiilor dacă este
cazul, şi monitorizarea atentă a umidităţii din sol şi a temperaturii.
Compostarea constă în amestecarea solului excavat cu substanţe organice
(compost) şi dispunerea în grămezi trapezoidale (brazde) distanţate în mod regulat
pentru a favoriza biodegradarea.
Avantaje:
-eficienţă ridicată de depoluare, oferită prin tratare în centrale specializate
-se asigură condiţii optime de desfăşurare şi conducere a procesului de
biodegradare (pH, temperatură, umiditate, adaos de nutrimente, timp de bioreacţie etc);
-obţinerea unor randamente relativ ridicate de depoluare
Dezavantaje:
-riscul dispersării parţiale a poluanţilor în timpul lucrărilor de evacuare, încărcare,
transport şi descărcare
-sunt legate de specificul procedeelor aplicabile pe sit (necesită excavarea şi
pregătirea solului, pomparea apei subterane, etc)
Aplicabilitate:
Procesul de composting se poate aplica la solurile poluate cu compuşi organici
biodegradabili.
Orice material sau echipament folosit în composting este disponibil pe piaţă.
Composting-ul aerob, termofil se poate folosi la solurile contaminate cu PAH.

12
 Cost:
Costurile variază între 15-40 euro/t, media fiind de 25 euro/t. timpul necesar
procesului de tratare variază de la 2 la 12luni. Această evaluare vizează costurile de
îngrăşare a solurilor contaminate cu ajutorul brazdelor. Costurile depind de poluanţi, de
procedura care se va aplica, nevoie de tratament suplimentar sau post-tratament şi
necesitatea echipamentului de controlare a aerului.
Biopilele sunt destul de simple şi necesită puţin personal pentru întreţinere şi
manevrare. Durata tratării: câteva luni

3.3 Vitrificarea

Procesul de vitrificare in situ constă în topirea solului la temperaturi înalte şi

transformarea acestuia, după răcire, într-un material vitros, inert şi stabil din punct de
vedere chimic. Vitrificarea este, în primul rând, un procedeu termic, date fiind mijloacele
la care recurge, dar poate fi în acelaşi timp încadrat în rândul procedeelor de stabilizare
şi inertare, dacă este potrivit prin prisma obiectivului urmărit (fig. 3.3) cu cele trei desene
ale sale, redă schema de principiu a decontaminării solului prin vitrificare in situ.
Fuziunea solului se obţine prin introducerea în zona contaminată a 4 electrozi
dispusi in careu si alimentati la o sursa de curent electric. Dat fiind faptul că în stare
uscată solul nu este bun conducător de electricitate, între electrozi se pune la suprafaţă
un strat de foiţe de grafit şi sticlă fritată (desen 1). Acest strat are rolul de a demara şi a
active reactia termica din sol. Zona contaminată este supusă unor temperaturi de cca.
2000 grade Celsius datorate efectului termic al curentului electric .

Fig. 3.3 Vitrificarea in situ a solului contaminat

13
 La astfel de temperaturi, solul, format preponderent din aluminosilicați, intră în
fuziune, transformându-se într-o sticlă silicatică în care toţi compuşii prezenţi sunt topiţi
sau vaporizaţi.
Pe măsură ce zona topită se extinde, ea încorporează elementele nevolatile, în
timp ce produşii organici sunt distruşi prin piroliză. Deasupra zonei în curs de
decontaminare se instalează un capac ermetic, prevăzut cu o gură de aspiraţie a
gazelor rezultate în timpul reacţiei termice (desen 1 şi 2). Aceste gaze sunt tratate
separat, funcţie de specificul poluanţilor din componenţa lor. După terminarea reacţiei
chimice şi după răcirea materialului topit, acesta se află într-o stare stabilă fiind inert din
punct de vedere chimic şi lipsit de elemente lixiviabile. El este foarte asemănător, din
punct de vedere al stabilităţii, cu un granit (desen 3). Deocamdată acest procedeu de
decontaminare in situ a solurilor poluate este aplicat numai în faza laborator şi pilot .
Avantajele conferite de aplicarea in situ a procedeului de vitrificare sunt serios
contrabalansate de câteva inconveniente marcante:
- transformarea solului într-o rocă sterilă, impermeabilă, fără valoare, agricolă;
- riscul provocării unei migrări a poluanţilor în afara zonei contaminate, din cauza
temperaturilor ridicate, utilizate în proces;
- costul ridicat al decontaminării, generat de necesitatea asigurării unui
important potential energetic.[8]

4. Metoda Biopile

Din cele trei metode am ales metoda ,,biopile’’. Metoda „biopile” constă în
excavarea solului şi formarea de grămezi a solurilor contaminate cu scopul de a
îmbunătăti conditiile de biodegradare. Dupa excavare, solul contaminat este depus pe o
suprafață impermiabilă ușor în pantă și este acoperit cu o membrană care reține gazele
în interiorul incintei “biopile’. Grămada de sol poate avea o lungime de la câțiva zeci de
metri până la câteva sute de metri, iar lățimea de la câțiva metri, până la câțiva zeci de
metri și o înalțime de câțiva metri.
Funcţia şi performanţa unei metode biopile sunt afectate de interacţiunea
proceselor fizice şi biologice: transportul de oxigen, umiditatea şi căldura datorate
fluxului de aer şi difuziei, consumul de oxigen şi apă de către microorganisme şi căldura
generată de bioreactii. Când sursa de oxigen creşte prin fluxul de aer sporit, pierderea
de apă şi căldură vor fi intensificate. Factorii care afectează aerarea solului sunt
drenajul apei în exces, coeficientul de respiratie în sol, profilul solului, pH-ul solului.
Factorii care afectează aerarea solului sunt drenajul apei în exces, coeficientul de
respiratie fie în sol, profilul solului, pH-ul solului. Prin urmare, fluxul de aer stimulat nu
va duce neapărat la o îmbunătătire a biodegradării în conditiile în care temperatura
ambiantă este mai mică decât cea necesară pentru biodegradarea optimă în grămadă.
În scopul optimizării sistemului de reabilitare, trebuie să se înteleagă modul în care
creşterea fluxului de aer va schimba continutul de umiditate şi temperatura internă a
grămezii.
La rândul lor, conţinutul de umiditate şi temperatură sunt de asemenea afectate
de activitatea microbiană.

14
 Decontaminarea prin această metodă începe prin aspirarea și tratarea gazelor
existente în grămada de sol poluată.
Substanțele nutritive și microorganismele necesare procesului de decontaminare
pot fi amestecte cu solul poluat și înainte ca acesta sa fie depus în grămada.
Completarea necesarului de nutrimente și microorganisme, se poate face direct în
bazinul de colectare a efluienților lichizi proveniți din grămada de sol poluat.
Exploatarea metodei “biopile” necesită urmarirea și reglarea parametrilor: pH,
temperature, umiditatea, conținutul în poluanți a gazelor evacuate etc.
Periodic trebuie să se preleveze probe de sol, care sunt supuse unor determinări legate
de conținutul de nutrienți, poluanți și compuși intermediari. Fluxul de aer natural într-o
grămadă este condus în principal de gradientii de presiune a vântului indus.
Principalele avantaje ale metodei “biopile” fiind:
-tratament de scurtă durată (6-9 luni);
-necesită o suprafață mică comparativ cu alte
metode; Principalele dezavantaje ale metodei
“biopile” fiind: -valoarea concentraţiilor > 95%;
-constituenții volatili au tendința mai degrabă de a se evapora decât a se
biodegrada în timpul tratamentului.
În general, se utilizează două sisteme de aerare:
1) Sistemul de aerare cu ţevi orizontale;
2) Sistemul de aerare cu ţevi verticale.

Fig. 4.1 Sistem de aerare cu ţevi orizontale pentru tratarea solului prin
metoda „biopile”:
a) proiectarea sistemului de aerare; b) secţiune traversală

15
 Figura 4.2. Grămezile de sol cu cele două sisteme de aerare

Metoda biopile constă în tratarea biologică a solurilor excavate plasate în

grămadă, pe sit sau în afara sitului, cu asigurarea unui control a parametrilor cum sunt:
concentraţia în oxigen, umiditatea solului, conţinutul în nutrienţi minerali şi în
microorganisme.
Studiul a fost realizat de către Departamentul de Inginerie Chimică din Quebec,
Canada, pe un sit contaminat cu produse petroliere pe o suprafată de 16900 m2, a fost
afectat cu hidrocarburi un volum de 8000 m3. Transportul implică schimbarea locaţiei a
solului si a materialelor utilizate. Pregătirea sit-ului (1) include izolarea sit-ului
contaminat si decontaminarea zonei, două adăposturi pentru substanţe nutritive şi
echipamente, pavajul din zona de tratare (patru straturi succesive de asfalt, pietris şi
argilă şi pregătirea recipientului biopile (cu o grosime de 0,5 mm a acoperi LDPE).
Pentru tratarea biopilei (5) au fost construite în mod similar grămezi sub formă de şiruri
de sol lungi de 50 m si 1,5 m inălţime unde a fost introdusă (4) bariera 172
impermeabilă instalată în etapa 1.

16
 Fig. 4.3. Sistemul de depoluare a solului in ex situ

Prin metoda biopile solul a fost aerat si irigat cu apă de la sistemul de lixiviere
(10) şi nutrienţi pană la realizarea obiectivelor de remediere. Instalarea sistemului de
aerare este instalat sub grămada de sol (4). Separatorul de aer şi apă, turnul de
umidificare şi biofiltru aerului permite absorbţia emisiilor volatile (9) în timp ce rezervorul
colector de apă stochează levigatul care a fost folosit pentru irigarea biopile (10.)
Etapele 2, 4, 5 si 6 constă in utilizarea unui excavator pentru a muta solul înainte, în
timpul şi după tratament. Închiderea sit-ului (7) implică demontarea tuturor structurilor
de pe sit folosind echipament adecvat şi trimiterea deşurilor. Pe toată durata procesului
se vor controla continuu parametrii solului şi se va analiza cu ajutorul unor senzori.
Stabilirea metodologiei pentru remediere nu a fost un succes în atingerea
criteriului B. În acest caz, tratarea solului parţială (concentraţie>criteriu B) este adus la
rampa de gunoi. În modul de transport sunt incluse etapele procesului.

17
 Un exemplu de aplicare pe sit a metodei “biopile” este decontaminarea unui sit
poluat cu hidrocarburi aromatice policiclice aferent unei cocserii vechi. Extensia poluării
s-a produs pe o suprafață de 1,5 hectare și o adâncime de 4 ÷ 6 metri.
Concentrația initială medie în HAP a fost de 4.800 mg/kg cu concentrații maxime
de 10.000 mg/kg. Decontaminarea a fost efectuată de BIOGENIE EUROPE SARL/
Franta în 2002 ÷ 2003.
Rezultatele obținute:
Cantitatea de sol tratată: 11.000 tone.
Durata tratării: 1 an.

Figura 4.4 . Decontaminarea unui sit prin metoda “biopile”

4.1 Stadiul actual la nivel naţional

Un studiu a fost întocmit cu scopul de a compara două sisteme de aerare a

solului contaminat cu hidrocarburi prin metoda biopile, pentru identificarea celui mai
ridicat randament privind biodegradarea poluanților organici. Uniformitatea fluxului de
aer este o condiție esențială în menținerea unui echilibru optim în cazul aerării unui sol
prin metoda biopile, condiție asigurată prin utilizarea sistemului cu ventilare verticală.
Cercetările efectuate confirmă faptul că intensificarea aerației conduce la pierderea
excesivă a conținutului de apă, ceea ce induce un impact negativ asupra procesului de
biodegradare.
În cadrul rafinăriei Arpechim, bioremedierea lacurilor Dâmbovnic şi Suseni a fost
finalizată în anul 2012 şi a fost finanţată prin împrumutul BERD/BSTDB menţionat.
Peste 90.000 mc de sedimente contaminate au fost tratate în biopile (cunoscute ca şi
bio-celule folosite pentru reducerea concentrațiilor de constituenți petrolieri în solul
excavat, prin folosirea biodegradării). Cantitatea de sedimente din lacuri a fost redusă
cu aproximativ 30%.
Bioremedierea poate fi definită ca o tehnică de tratare folosind microorganisme
sau plante care pot degrada substraturi contaminante sau poluante cu caracter toxic
transformându-le însubstane netoxice pentru mediu.

18
 Altfel spus, aceasta reprezintă eliminarea, atenuarea sau transformarea
substanţelor poluante, folosind procese biologice, în scopul minimizării efectelor
poluanţilor asupra sănătăţii umane sau a mediului înconjurător.
Pentru un control strict asupra umidității din grămada de sol este necesară
monitorizarea periodică materializată prin studii complexe care stabilesc modul în care
fluxul de aer afectează conținutul de apă. [9]

Concluzii

Folosind metoda Biopile, se poate trata solul intr-un timp relativ scurt, folosind o
suprafata mica comparativ cu alte metode, iar randamentul este ridicat.

Bibliografie

1- http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Turda
2-
https://www.google.ro/maps/place/Turda/@46.5259881,23.5774376,10.14z/data=!4m5!
3m4!1s0
x47496620aa78a95b:0xc7f433dbd893f8a3!8m2!3d46.564676!4d23.7971063
3- https://ro.wikipedia.org/wiki/Turda
4 - http://turdalibera.blogspot.com/2011/03/uzinele-chimice-din-turda-o-bomba-cu.html
5 – https://sanatate.bzi.ro/cele-mai-nocive-metale-grele-pentru-organism-vezi-ce-boli-
provoaca-mercurul-plumbul-si-cadmiul-4068
6-
https://www.google.ro/search?
q=zona+poluata+uzinele+turda&rlz=1C1GGRV_enRO751RO751
&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiB9_Of5erfAhUGy6QKHXBpDBMQ_AUID
ygC&biw=1366&bih=664#imgrc=hij9VjeRhZXIeM:
7-https://www.scientia.ro/blog-sergiu-vijiala/6202-cat-de-reala-este-intoxicatia-cu-
mercur.html 8- Valer Micle, Gheorghe Neag, 2009, Procedee si echipamente de
depoluare a solului si a apelor subterane
9-http://editura.bioflux.com.ro/docs/2014.Malschi.pdf
10- https://biosol.ro/wp-content/uploads/linkuri/ord-756-din-03-11-1997-pentru-
aprobarea-Reglementarii-privind-evaluarea-poluarii-mediului.pdf

19