UNIVERSITATEA TEHNICĂ CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA: INGINERIA MATERIALELOR ŞI A MEDIULUI

SPECIALIZAREA: Ingineria și Protecția Mediului în Industrie
DISCIPLINA: Tehnologii și Echipamente de Depoluare a Solului

TEMA PROIECTULUI:
Proiectarea thnologiei de depoluare a sitului din zona Sebes.
Suprafata poluata=2Ha.Grosimea stratului poluat =0.6m

Student : Condurache Alexandru Constantin

Anul : IV sem. I

An universitar : 2017-2018
 CUPRINS:
INTRODUCERE:

CAPITOLUL I :

1.1Descrierea zonei

1.2 Descrierea amplasamentului zonei afectate de poluarea companiei Kronospan

1.3.Efecte negative

CAPITOLUL II:

2.1. Evaluarea riscului

CAPITOLUL III

3.1. Metode de depoluare

3.1.1 Spalarea solului in situ
3.1.2 Biodegradarea cu ajutorul bioreactorului
3.1.3Tratarea ex-situ prin metoda ‘’biopile’
3.2Analiza metodelor de depoluare a solului
3.2.1Avantajele folosirii metodei alese

CAPITOLUL IV

Metoda aleasa.Spalarea solului in situ

Stadiul actual

CAPITOLUL V

Stabilirea prin calcul a parametrilor tehnologici de depoluare

 INTRODUCERE

Solul este reprezentat prin partea superficiala a scoartei terestre si s-a format din fondul mineral al
acesteia, ca urmare a unui complex de procese mecanice, fizice, chimice si biologice desfasurate pe lungi
perioade de timp. Grosimea medie a solului'este apreciata la circa 1,5 m reprezentând 0,0037% din grosimea
medie a scoartei terestre, care este de 40 km. Solul este un amestec de materie din plante, minerale și animale
care se formează într-un proces foarte lung, poate dura mii de ani. Solul este necesar pentru creșterea
majorității plantelor și esențial pentru toată producția agricolă. Poluarea solului este acumularea de compuși
chimici toxici, săruri, patogeni, sau materiale radioactive și metale grele care pot afecta viața plantelor și
animalelor.
Poluarea solului este cauzata de:
- pulberi si gaze nocive din atmosfera, dizolvate de ploaie si întoarse în sol;
- apele de infiltratie care impregneaza solul cu poluanti si îi antreneaza înadâncime;
- râurile poluate care infesteaza suprafetele irigate si inundate;
- deseurile industriale sau menajere depozitate necorespunzator;
- pesticidele si îngrasamintele chimice folosite în agricultura.

CAPITOLUL I

Identificarea zonei poluate

1.1 Descrierea zonei:

Orasul Sebes este situat în partea centrala a României, în sud-vestul Transilvaniei, în judetul Alba.
Drumurile europene E 68 ( Deva- Sibiu- Brasov) si E 81 ( Cluj- Sibiu- Pitesti), drumul national 67 (de pe
Valea Sebesului) si alte drumuri judetene trec prin Sebes. Din punct de vedere al reliefului, Sebesul se afla
în zona de influenta a muntelui si la limita de
separare a altor doua unitati naturale distincte:
Podisul Secaselor spre est si culuarul Muresului spre
vest. În sud, Sebesul se învecineaza cu Muntii
Surianu, cunoscuti si ca Muntii Sebesului (Vârful lui
Patru- 2.130 m; Vârful Surianu- 2.061 m). Prin
orasul Sebes trece râul cu acelasi nume, un râu tipic
de munte, în aval de hidro- centralele de pe Valea
Sebesului. Suprafata terenului pe care este asezat
orasul este aproape plana. În partea de nord a
Sebesului se înalta un impunator monument al
naturii, "Râpa Rosie", unic în România. Ploile si
vântul au reusit sa modeleze la Râpa Rosie piramide
uriase si culise nude într-un sol cu putin pietris,
bogat însa în nisip rosiatic, în argila rosie sau
verzuie, cu (img 1) cuart si sisturi cristaline, cu marmura pestrita, alba si rosie. Datorita pozitiei sale
geografice, municipiul Sebes se caracterizeaza printr-un climat continental moderat. Flora municipiului
Sebes este determinata de particularitatile de clima, altitudine, relief, hidrografie si sol ale zonei, dar si de
interventia omului. Vegetatia Sebesului se încadreaza în etajul stejarului si al silvostepei. În municipiul
Sebes se disting în prezent doua etaje faunistice: etajul faunei de deal si podis, respective etajul faunei de
lunca. Acestor etaje le corespund asociatii faunistice de padure, de teren agricol si asociatii faunistice de
lunca si de apa curgatoare.

1.2 Descrierea amplasamentului zonei afectate de poluarea companiei Kronospan

1. Kronospan este o companie din industria prelucrării lemnului din Elveția.Kronospan deține și
fabrici producătoare de formaldehidă în Uniunea Europeană, Rusia și China și acoperă 2% din capacitatea
de producție la nivel mondial.Kronospan a intrat pe piața din România în anul 1999 când a deschis o firmă
de import. Capacitatea de producție anuală este de 840.000 de metri cubi de PAL și de 384.000 de metri cubi
de MDF. În cursul anului 2007, Kronospan a ridicat pe platforma industrială de la Sebeș o instalație de
producere a formaldehidelor, fără acord de mediu și fără autorizație de construire. Kronospan a importat
această instalație în 2006 din Franța, de la fabrica Total-Atofina din localitatea Villiers Saint Paul după ce, în
urma accidentelor repetate la fabrica respectivă, autoritățile franceze au decis închiderea sa .În martie
2010, Comisia Europeană a avertizat pentru a doua oară România în urma încălcării normelor de mediu de
către fabrica de formaldehidă a Kronospan Sebeș. Comisia a notat lipsa unor măsuri corespunzătoare în
cazul fabricii din Sebeș, ceea ce încalcă legislația UE în domeniul impactului de mediu.(Fig 1.1 ; 1.2)

1.3. Pozitionarea geografica a orasului Sebes din Judetul Alba

Fig. 1.1
 Fig 1.2 Pozitionarea platformei Kronospan

Amplasamentul se afla situat in intravilanul municipiului Sebes in partea de nord a

acestuia pe str. M. Kogalniceanu (DN 1), nr. 59, la iesirea spre Alba Iulia. Conform PU anexa nr. G existent,
amplasamentul face parte din UTR 4, zona functionala a constructiilor industriale, unde functiuni
complementare admise ale zonei sunt institutii si servicii publice de interes general, spatii verzi amenajate,
accese pietonale, carosabile, parcaje, edilitare. Municipiul Sebes este asezat in partea de Sud a judetului
Alba, la o distanta aproximativ egala intre extremitatea Nordica si Sudica a Romaniei, la intersectia paralelei
de 45°57' latitudine Nordica cu meridianul de 23°34' longitudine Estica.
S.C. KRONOSPAN SEBES S.A. ocupa o suprafata totala de 577.988 mp, din care:

- suprafata construita: 144.266 mp;

- drumuri si platforme betonate: 357.415 mp;

- suprafata libera: 76.307 mp.

La intrarea pe platforma industriala Kronospan Sebes se poate observa un panou de afisare a nivelului
emisiilor de formaldehida, indicand de fapt valoarea maxima admisa a COT (Carbon Organic
Total).Valoarea maxima admisa este de 4 mg/Nmc formaldehida. Concentratiile de COT la instalatia de
producere a formaldehidei sunt de aproximativ 3 ori mai mari decat valoarea limita impusa prin autorizatia
de mediu.

Profilul instalatiei: producerea rasinilor ureoformaldehidice (prafuri in compozitia carora intra mai
multe substante printre care si formaldehida, din care se fac cleiurile folosite fabricarea placilor, mai precis
la intarirea fibrei lemnoase); producerea placilor stratificate din lemn MDF si placi aglomerate PAL.
Suprafata instalatiei: 493000 mp = 49.3 ha

Capacitati de productie:

- formaldehida: 35000 t/an;

- rasini ureo-formaldehidice lichide 100000 t/an

- rasini ureo-formaldehidice pulberi 10000 t/an

- placi aglomerate din aschii de lemn: 840000 mc/an

- placi din fibra de lemn de medie densitate MDF 348000 mc/an

Tabel 1: Situaţia cantităţilor de substanţe:

Cantitate
Nr. Denumire Cant. 5% col.
Instalaţia relevantă
crt. substanţă max (t) 2(t)
col. 2 (t)

1 Fabricare Formaldehida 6400 50 2,5

formaldehidă soluţie
40000 to/an
Metanol 2400 500 25
Săruri răcire 30 50 2,5

2 Fabricare Formaldehida 37* 50 2,5

răşini lichide soluţie
3 Fabricare Trietilamina 0,3 5000 250
răşini lichide
4 Laborator Toluen 1,5 5000 250

5 Laborator Acetona 0,5 5000 250

Atelier
întreţinere
6 Rezervor de Motorina 48 2500 125
motorină I
7 Rezervoare Motorina 9 2500 125
de motorină II
8 Rezervor de Motorina 45,5 2500 125
motorină III
9 Linia CF – Metanol 1000** 500 25
zona parcare
1.3.Efecte negative:

1.3.1 Efecte asupra sanatatii

Rezultatele studiului medical efectuat de dr. Razvan Curca asupra asupra a 34 de angajati ai
Companiei Kronospan ”nu sunt deloc linistitoare si demonstreaza ca multi dintre muncitorii expusi la
formaldehida sunt departe de a fi sanatosi”. Medicul a declarat ca “doua treimi (21 de angajati) prezinta
semnele clinice si radiologice ale unei sinuzite cornice, ca efect al inhalarii formaldehidei.

1.3.2 Efecte negative asupra mediului

 In cazul Kronospan mediul inconjurator este expus constant de emisiile de formaldehida produse
la scara industriala. In plus asa cum rezulta si din controalele oficiale realizate de Garda Nationala de Mediu
si de Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, acestea depasesc cu mult limitele permise, propagandu-se
necontrolat si afectand profund mediul inconjurator. Formaldehida este transportata in aer, apa, sol.
Aproximativ 99% din formaldehida emisa ajunge in aer iar restul in apa – sol. In timp ce in aer formaldehida
se volatilizeaza relativ usor, in apa se poate descompune intr-o perioada de aproximativ 20 de zile. Se
considera ca datorita solubilitatii ridicate in apa, este putin probabil ca formaldehida sa se volatilizeze la
fierbere. Acest aspect este foarte ingrijorator in cazul apei potabile contaminate cu formaldehida.Din analiza
datelor obtinute emisiile specifice activitatii desfasurate in cadrul instalatiilor tehnologice sunt pentru:

Factorul de mediu aer:

Emisii tehnologice:
Producerea formaldehidei din metanol
poluanti: formaldehida, metanol, dimetileter, monoxid de carbon, oxizi de azot;
Producerea rasinilor pulbere prin atomizarea rasinilor lichide
poluanti: formaldehida, pulberi, alti COV;
Operatii de pregatire a aschiilor de lemn pentru sectiile PAL si MDF (depozitare, tocare, decojire –
pentru sectia MDF, insilozare)
poluanti: pulberi;
Operatii de uscare aschii (PAL) si fibre incleiate (MDF)
poluanti: pulberi, formaldehida, NOx, CO, SO2, alti compusi organici rezultati atat din arderea
combustibilului lemnos/gazos cat si din uscarea aschiilor de lemn, cum ar fi COV, aldehide, cetone, fenoli;
Operatii de presare aschii incleiate (PAL) si fibre incleiate (MDF)
poluanti: pulberi, formaldehida, alti compusi organici rezultati din presarea lemnului la cald: aldehide,
cetone, fenoli;
Operatii de slefuire si finisare placi
poluanti: pulberi, formaldehida;

Emisii gaze de ardere:

centrale termice: gaze de ardere (monoxid de carbon - CO, oxizi de azot - NOx (exprimat in NO2)),
pulberi/pulberi de lemn, compusi organici volatili si metan;
Emisii nedirijate: transport intern: monoxid de carbon, oxizi de azot, hidrocarburi nearse, dioxid de
sulf si aldehide si depozitare materii prime lichide: metanol, formaldehida, HCl;
Factorul de mediu apa: incarcarea organica a apelor uzate menajere si a apelor uzate tehnologice
conventional curate , apele de spalatoria auto si apele pluviale, pierderile accidentale ce pot aparea de la
zona depozitare materii prime lichide;
Factorul de mediu sol: instalatia tehnologica de obtinere a formaldehidei, zona depozitare materii prime
lichide si zone depozitare deseuri.

Tabel 2
Concentratiile poluantilor
 Sulfuri Zn Cu HAP
25000 mg/kg 5200 mg/kg 4524 mg/kg 700 mg/kg

CAPITOLUL II

2.1. Evaluarea riscului

Noțiunea de risc desemnează un pericol potențial, previzibil după legi statistice. Evaluarea riscului în
domeniul protecției mediului presupune calculul probabiității pentru o populație sau un ecosistem de a primi
o anumită doză de poluant sau de a fi în contact cu el.
La modul general, riscul poate fi exprimată în funcție de două criterii: frecvență și gravitate. Riscul
poluării solurilor și a apelor subterane se incadrează în domeniul al curbei lui Farmer, fiid un risc major.

Frecvența

Risc major

0
DOMENIUL 1 DOMENIUL 2 DOMENIUL 3 Gravitate
Risc individual în Risc mediu din timp în Risc colectiv
viața cotidiană timp Risc major

Fig. 3.1 Curba lui Farmer

Se utilizează mai multe metode de evaluare a riscului, fiecare dintre acestea se sprijină pe studiul
pragmatic, comprativ a mai multor situri, utilizând criterii bine definite, stabilite în timp. Metodele
cunoscute descompun teoretic mediul natural în apă: apă de suprafață, apă subterană, aer și sol-subsol, acești
factori fiind analizați prin prisma sursei, vectorului și țintei.
De obicei, se iau în considerare trei categorii, sau clase distincte de risc: risc moderat, risc important
și risc major. În urma analizei canadiene și calitative a sursei, vectorului și țintei se determină apartenența
sitului la una din cele trei categorii susmenționate. Daca situl este încadrabil în categoriile de risc important
sau major, se recomandă trecerea la măsuri de depoluare a acestuia.
Cele mai cunoscute metode de evaluare a riscului aferent siturilor poluate sunt: metoda HRS – SUA,
sistemul național canadian, metoda Baden-Württemberg și metoda bavareză, precum și metoda BRGM –
ME
 Sistemul național canadian de clasificare a locurilor contaminate, propune atribuirea unei note
globale de apreciere a pericolului potențial, determinat de un sit poluant, prin adunarea simplă a notelor care
cuantifică următoarele elemente:
- caracteristicile poluanților: toxicitate și cantitate. Valoarea maximă a notei: 33;
- căile de transport și expunere. Nota maximă 33: apa suberană (11), apa de suprafață (11) și
contactul direct (11);
- receptorii potențiali ( total max. 34): persoane și animale (18), medii naturale (16);
Nota rezultantă (max. 100) permite încadrarea unui sit în una din clasele evidențiate în tabelul 3.1

Tabelul 2.1 Clasele de risc stabilite de sistemul național canadian de evaluare

Nr. Clasa de risc Intervale de integrare a notei globale

Crt.

1. Risc scăzut 0 – 37

2. Risc scăzut spre mediu 38 – 49

3. Risc mediu 50 – 69

4. Risc ridicat 70 - 100

Nota globală acordată, utilizând metoda canadiană este de 77 de puncte, din maximul de 100 de
puncte.În urma acestei evaluări, demonstrată în tabelul de mai jos, se poate observa că riscul de poluare
provocat de acest sit puternic contaminat cu HAP, Benzen, Toluen, Cianuri si Hg este unul ridicat.

În tabelul de mai jos este prezentată situaţia cantităţilor de substanţe periculoase existente comparativ cu
cantităţile relevante şi cantităţile de prag calculate pentru fiecare din instalaţiile din amplasament.

CAPITOLUL III

3.1. Metode de depoluare

Tehnicile de depoluare a solurilor difera in functie de locul de aplicare ( in afara amplasamentului,
pe amplasament si ,,in situ,,) si de principiile tehnice de aplicare (metode fizice, chimice, termice si
biologice). Depoluarea fizica a solurilor presupune aplicarea metodelor de imobilizare a poluantilor, prin
etansare, blocare hidraulica sau stabilizare şi inertare si a metodelor de extractie a poluantilor. Extractia
poluantilor din sol prin metode fizice consta in excavare, pompare, spalare, flotatie sau extractia cu ajutorul
aerului.

3.1.1Spălarea solului „in situ”

Permite extracţia poluanţilor din sol fără excavarea acestuia; metoda se aplică în cazul solurilor
permeabile si se bazează pe un sistem de infiltrare în sol a apei de spălare care are ca efect antrenarea
mecanică şi solubilizarea poluanţilor, sistem urmat de colectarea în aval şi pomparea la suprafaţă a apei
purtătoare de poluanţi; la suprafaţă, apa este supusă unui proces de decontaminare, după care poate fi din
nou reintrodusă în sol; infiltraţia controlată a apei în sol se poate face prin:
-săparea unor tranşee în amonte de zona poluată, tranşee în care se introduce apă curată

- realizarea unor puţuri verticale de injectare

- executarea unor drenuri orizontale

- stropirea suprafeţei solului contaminat prin aspersiune solul de la suprafaţa zonei poluate este stropit prin
aspersiune cu apă curată sau cu o soluţie diluată care conţine reactivi de spălare (agenţi dispersanţi,
tensioactivi)

Avantaje:

 Procedeul este usor adaptabil in teren, aplicarea lui se face cu usurinta;

 Randamentul de depoluare este ridicat in cazul solurilor permeabile;
 Costul destul de scazut al lucrarilor de depoluare.
Dezavantaje:
 Inaplicabila pentru soluri care contin argila sau humus; necesita o etapa suplimentara de
separare a contaminantilor (solubilizare, precipitare si filtrare etc.), din solutiile de spalare
uzate rezultate.
 Limitarea aplicabilitatii procedeului la soluri omogene si permeabile;
 Durata destul de lunga a depoluarii(luni sau chiar ani de zile).

Fig. 3.1.
3.1.2.Biodegradarea cu ajutorul bioreactorului
Biodegradarea pe sit cu ajutorul bioreactorului constă în decontaminarea solului, apei
şi aerului în instalaţii speciale constituite din reactoare biologice (cuve închise, bazine, conducte
de legătură etc).

Înaintea demarării procesului de biodegradare a poluanţilor în bioreactor, solul poluat

necesită o preparare mecanică adecvată: omogenizare, mărunţire şi clasare volumetrică. După
operaţiile de pregătire, solul poluat este amestecat cu apă rezultând un nămol în care partea
solidă reprezintă cca. 30%.

Avantajele biodegradării pe sit cu ajutorul bioreactorului:

 obţinerea unor randamente relativ ridicate de depoluare;

 se asigură condiţii optime de desfăşurare şi conducere a procesului de biodegradare
(pH, temperatură, umiditate, adaos de nutrimente, timp de bioreacţie etc);
 amestecarea mediului contaminat cu microorganisme şi nutrimente, precum şi aerarea
mediului din bioreactor, se pot realiza cu uşurinţă;
 microorganismele utilizate în proces se pot recircula în amonte le fluxului tehnologic
de decontamianare, fapt ce generează importante economii materiale.
Inconveniente:

 sunt legate de specificul procedeelor aplicabile pe sit (necesită excavarea şi pregătirea

solului, pomparea apei subterane, etc)
 Fig 3.1.2.. Schema decontaminarii solului in bioreactoare

3.1.3Tratarea ex- situ prin metoda “biopile’’

Principiul biodegradării în vrac constă în excavarea solului poluat şi dispunerea
acestuia în vecinătatea locului de excavare, în condiţii tehnice care favorizează biodegradarea
aerobică naturală. În mod obişnuit, sursa de microorganisme este constituită din flora bacteriană
prezentă în sol însă în unele cazuri se adaugă microorganisme din exterior. Sunt cunoscute mai
multe metode de biodegradare în vrac: compostarea, metoda “land farming” şi metoda “biopile”.

Metoda “biopile” este mai complexă şi mai elaborată decât metoda “land farming”. După
excavare, solul contaminat este depus pe o suprafaţă impermeabilă uşor în pantă şi este acoperit
cu o membrană care reţine gazele în interiorul incintei “biopile”. Decontaminarea prin această
metodă începe prin aspirarea şi tratarea gazelor existente în grămada de sol poluat. Când se
constată epuizarea substanţelor volatile din gazele aspirate, se opreşte operaţia de aspirare şi se
începe operaţia de aerare a grămezii prin schimbarea sensului de lucru a pompei. Înainte de
depunera solului contaminat în grămadă acesta poate fi amestecat cu substanţe nutritive şi
microorganisme necesare procesului de decontaminare. Completarea necesarului de nutrimente
şi microorganisme se poate face şi în timpul procesului de decontaminare. Exploatarea metodei
“biopile” necesită urmărirea şi reglarea parametrilor: pH, temperatura, umiditatea, conţinutul în
poluanţi a gazelor evacuate etc.

Fig 3.1.3. Schema metodei Biopile

Avantaje:
-randament ridicat-reducerea
concentraţiilot produşilor petrolieri din sol
Dezavantaje:
-necesitatea excavării şi pregătirii solului;
-constituentii volatili au tendinta mai degrabă de a se evapora decât de a se biodegrada în timpul
tratamentului
Tabel 3:
1.Spălarea solului „in situ”
Avantaje Folosirea metodelor in-situ
afecteaz ănesemnificativ
mediul din vecinătatea
drenurilor forate. Reacţiile
chimice se produc în adâncime sol nu sunt distruse desfăşurare şi conducere
iar operatorii instalaţiilor nu prin ardere; rezulta
sunt expuşi la
poluanţi.Metodele sunt
folosite de mulţi ani pentru
curăţarea terenurilor
contaminate, dovedindu-şi
eficacitatea. Tehnologiile sunt
relativ ieftine, comparativ cu
metodele ex-situ.Durata
procesului de tratare este
relativ scurtă, de ordinul
anilor.
Dezavantaje creșterea volumului de
material în situ; dificultatea
omogenizării corecte în situ;
2.Biodegradarea cu 3.Tratarea ex- situ prin
ajutorul metoda “biopile’’
bioreactorului
Randament ridicat la Obţinerea unor
depoluare randamente relativ
ridicate de
Materiile humice din depoluare;asigură
condiţii optime de
a procesului de
cantitati minime de
biodegradare (pH,
gaze de tratat temperatură, umiditate,
adaos de nutrimente,
timp de bioreacţie etc);
amestecarea mediului
contaminat cu
microorganisme şi
nutrimente, precum şi
aerarea mediului din
bioreactor, se pot realiza
cu uşurinţă;
microorganismele
utilizate în proces se pot
recircula în amonte le
fluxului tehnologic de
decontamianare, fapt ce
generează importante
economii materialese
Solurile incinerate Sunt legate de specificul
devin sterile din procedeelor aplicabile pe
punct din punct de sit (necesită excavarea şi
pregătirea solului,
vedere agricol,
pomparea apei
 datorita pierderii subterane, etc)
totale a materiei
organice

Randament de
extractie a
poluantilor mai
redus
Randament 95% 70-75% 90%
Costuri Relativ ieftin Mediu Scump
Durata Redus Mediu Lung

3.2.Analiza a metodelor de depoluare a solului

Dintre aceste trei metode am ales Spălarea solului „in situ”deoarece sunt mai eficiente
intr-un timp mai scurt si cu un pret redus.

3.2.1Avantaje pentru folosirea metodei de Spalarea solului , metoda de remediere in-situ:

Folosirea metodelor in-situ afectează nesemnificativ mediul din vecinătatea drenurilor forate;
Reacţiile chimice se produc în adâncime iar operatorii instalaţiilor nu sunt expuşi la poluanţi;
Metodele sunt folosite de mulţi ani pentru curăţarea terenurilor contaminate, dovedindu-şi
eficacitatea;
Tehnologiile sunt relativ ieftine, comparativ cu metodele ex-situ;
Durata procesului de tratare este relativ scurtă, de ordinul anilor.

CAPITOLUL IV
Spălarea solului „in situ”

Permite extracţia poluanţilor din sol fără excavarea acestuia; metoda se aplică în
cazul solurilor permeabile si se bazează pe un sistem de infiltrare în sol a apei de spălare care are
ca efect antrenarea mecanică şi solubilizarea poluanţilor, sistem urmat de colectarea în aval şi
pomparea la suprafaţă a apei purtătoare de poluanţi; la suprafaţă, apa este supusă unui proces de
decontaminare, după care poate fi din nou reintrodusă în sol. După cum se vede în figura,
sistemul de spălare cuprinde instalații de drenare la suprafață sau galerii de infiltrație prin care
lichidele de spălare penetrează în sol. Soluția lichidă contituită din apă, reactivi de spălare și
poluanți este recuperată printr-un puț puțin adânc sau printr-un sistem de drenare subteran, apoi
este pompată la suprafață și tratată. După îndepărtarea poluanților din lichidul de spălare, acesta
poate fi reciclat.
 Figura 4.1.Schema de principiu a procedeului de spălare a solului in situ

O variantă a spălării în situ o reprezintă spălarea cu apă caldă și abur, această metodă
favorizând o mobilizare mai rapidă și mai eficientă a poluanților spre locul de captare figura 1.

Figura 4.2. Spălarea solului în situ cu apă caldă (a) și cu abur (b).

Apa caldă se injectează în amonte, printr-un puț, și formează un con de acumulare

deasupra nivelului hidrostatic, fapt ce permite atât spălarea solului în zona contaminată, cât și a
stratului superficial al acviferului. În avaș, un puț de pompare a apei determină formarea unui
con de depresiune care atrage și captează poluanții. Astfel, se asigură între cele două puțuri un
front de apă caldă, care se deplasează din amonte spre aval și care antrenează prin spălare
poluanții fixați în matricea solului.

Injectarea aburului în subteran conduce la recuperarea, într-un timp realtiv scurt, a

poluanților organici volatili sau semivolatili, reținuți în structura mediului poros la saturație
reziduală. Tehnolgia este atractivă în special pentru compușii cu solubilitate redusă de tip NAPL
(Non Aqueous Phase Liquids), pentru care alte tehnici de remediere a mediului subteran sunt mai
puțin eficiente.

Remobilizarea compușilor NAPL, prin injecterea aburului în mediul permeabil implică

următoarele mecanisme:

 transportul aburului în zona poluată din secțiunea puțurilor de injecție;

 încălzirea zonei poluate, ceea ce conduce la vaporizarea și creșterea mobilității
poluantului;
 crearea unui gradient de presiune pentru controlul mișcării poluanților și al
frontului de abur condensat, spre punctul de recuperare.

Eficiența procesului de dislocare depinde de presiunea vaporilor de NAPL saturați, la

temperatura aburului. Compușii NAPL cu puncte de fierbere sub 175°C pot fi recuperate
efficient, ca fază separate, prin injectarea aburului.

Depoluarea optimă, prin injectarea aburului, presupune recuperarea aproape în întregime

a poluantului, imediat după ce aburul a străbătut toată zona poluată. După această perioadă,
cantitatea de poluant recuperate este mică, și în consecință, injectarea aburului trebuie întreruptă
treptat.

Dificultatea la această tehnologie o reprezintă proiectarea echipamentelor care să permit

controlul mișcării aburului, astfel încât acesta să străbată uniform zona poluată. Studiile realizate
până în prezent arată că cel mai eficient sistem de injectare-colectare este constituit dintr-o
combinație de puțuri de injectare-aspirație, optim amplasate în perimetrul zonei poluate.

Proceele descrise mai sus sunt destul de greu de controlat însă, cu toate acestea, asigură o
eficiență de depoluare mult mai ridicată decât spălarea simplă sau pomparea, la o durată a
proceuslui de depoluare mult diminuată.

Din gama procedeelor de spălare în situ face parte și procedeul Holzmann care se
bazează pe spălarea solului la presiune înaltă. Acest procedeu a fost experimentat în Germania,
pentru depoluarea unui sit contaminat cu gudroane și cyanide, și constă în injecția subterană a
apei la o presiune de 500 daN/cm2și un debit de 300 l/min printr-un tub de oțel cu diametrul de
1,5 m ce pătrunde vertical în sol depășind adâncimea zonei contaminate. Introducerea tubului în
sol se face cu ajutorul unui vibrator. Dacă zona poluată este mai extinsă, se poate utiliza o rețea
de tuburi montate unul lângă altul.
 Spălatul solului se realizează prin efectul energiei cinetice create de injecția apei la
presiune înaltă, acestă energie fiind suficientă pentru dislocarea solului, dezaglomerarea
granulelor și desprinderea poluanților fixate în matricea solului și pe suprafața granulelor.
Amestecul, format din particulele de sol dizlocat și poluanți, este pompat la suprafață unde se
face separarea solului de poluanți. După decontaminare, solul curat este reintrodus în tuburile
goale iar apa eliberată de poluanți poate fi refolosită la operația de pompare la presiune înaltă.
Nivelul apei în tuburile de presiue se menține, printr-o reglare automată, la aceiași cotă cu nivelul
hidrostatic, evitându-se o eventuală migrare a apei contaminate în zonele deja depoluate.

Figura 4.3. Spălarea solului în situ la presiune înaltă (Metoda Holzmann)

Din acest procedeu s-a desprins și alte procedee cum ar fi:

 procedeul care presupune ridicarea graduală a apei de la baza tubului spre

suprafață și evacuarea din tub a unei suspensii care conține doar granulele fine de
sol și poluanții;
 procedeul care prevede injectarea în tub, odată cu apa, a unor bacterii și substanțe
nutritive în scopul realizării unei decontaminări prin biodegradare în situ.

Datorită preciziei sale ridicate, procedeul de spălare a solului la presiune înaltă este
avantajos în cazul unor decontaminări punctiforme. El poate fi aplicat la decontaminarea unor
zone poluate situate sub construcții, caz în care forajele se execută oblic.

Spălarea solului de pe suprafaţă este asociată cu cursul laminar de apă în jos pe pantă. În
acest sens are loc transferul particulelor de sol și redepunerea acestora în partea de jos a pantei ca
un loc deluvial. Activitatea spălării solului crește cu creşterea pantei. Trecerea de la spălarea
solului de pe suprafaţă la cea liniară este formarea brazdelor de eroziune, adică, un set de
eroziuni parale pe pantă.
 STADIUL ACTUAL:

Societatea GAILARD RONDINO SA se înfiinţează pe situl comunei Saint-Peray în

1908. Firma produce si comercializează stâlpi pentru telefoane sau curent electric si, de
asemenea, jucării pentru parcul în aer liber pentru copii. Tratarea lemnului este o etapă
importantă pentru linia de producţie. Necesită folosirea unor produse chimice.
În cazul acesta, se va folosi creozotul pentru tratarea lemnului. Producţia de-a lungul unui
veac a condus la poluarea importantă a solului si a panzei freatice.

În 1991, CGE (Compagnie Générale des Eaux) este îngrijorată de o concentraţie

anormală de crom (peste 5 ori faţa de norma autorizată) la apa unui puţ din comună la un

km din firmă. Se stabileste că firma este la originea poluării. Măsuri au fost imediat luate
către locuitori din sat.
În 1992, firma este obligată de prefectură, să facă un studiu detaliat asupra apelor, solului
si impactului asupra vegetaţiei, aerului si stratul freatic. Un puţ este instalat pentru a
monitoriza apelor freatice.
În 1994, prefectura obligă firma Gaillard Rondino să foreze un alt puţ pentru depoluare,
mai important.
În 1995, Gaillard Rondino SA isi opreste activitatea.
În 1996, Gaillard Rodino SA este obligată la depoluarea sitului. Lucrările vor începe în
iulie. În paralel, are loc o evaluare a riscurilor asupra sănătăţii si posibilităţii de reabilitare
a terenului.
În 1999, pământul este depoluat de creozot si în 2000 este totalmente depoluat.
 CAPITOLUL V
Stabilirea prin calcul a parametrilor tehnologici de depoluare
Suprafata poluata =250m2.

Sol cu permeabilitate mica

NH=-0.6m

Volumul suprafetei: S*h= 250*0.6=150cm3

Dimensionarea bazinului cu solutie pentru extractie:150m 3

L=15m

l=8 m

h=1.25 m

Dimensionare suport conducta

h=7 m

Dimensionare bazin extractie: 1500m3

L=15m

l=10 m

h=10m

Adancime put de extractie: 5 m

Adancimea la care este introdus piezometrul: 7 m

Tevi pentru imprastierea solutiei de extractie:

l=0.5

Stropitoare:7 la o distanta de 5 metrii una de cealalta

Calculul instalatiei de pompare

Pompa se alege in functie de debitul solutiei cu bacterii si microorganisme; debitul solutiei

poate varia intre 1-25l/h. Se alege Q=10m[l/h] ].

 Bibliografie:

Chelcea Septimiu Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si

calitative,Bucuresti, Ed. Economica, 2001
Chelcea, Septimiu, Marginean, Ioan si Cauc, Ion Cercetarea sociologica. Metode si
tehnici,Deva, Ed. Destin, 1998
Marginean Ioan Proiectarea cercetarii sociologice, Iasi, Ed. Polirom, 2000
Mihu Achim ABC-ul investigatiei sociologice, Cluj, Ed. Dacia, 1973
Valer Micle, Gheorghe Neag, Procedee si echipamente de depoluare a solurilor si a apelor
subterane. Editura U.T.PRESS CLUJ-NAPOCA 2009.

INSTALAŢII DE DECONTAMINARE PĂMÂNTURI, AGREGATE ŞI DEŞEURI periculoase

şi/sau nepericuloase Conf. Dr. Ing. Doina IOFCEA, Fac. Utilaj Tehnologic pentru Construcţii
Dr. Ing. Marian BADIU, ICECON S.A. - Brăila Ing. Tudor – Gabriel IOFCEA

http://kronospan.ro/_site_content/_ro/protectia_mediului/documentatie_emitere_aim/Studiu
%20de%20impact%20asupra%20sanatatii.pdf

http://eeg.ro/index.php/decontaminare/tratarea-in-situ/

http://ro.kronospan-express.com/ro

http://www.utgjiu.ro/revista/ing/pdf/2011-3/40_MARIA_CALINOIU.pdf

https://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/tehnici-de-depoluare-a-solului-in-situ-
171689.html

http://www.academia.edu/30424529/CURS_POSTUNIVERSITAR_Poluarea_solului._Tehnologi
i_de_depoluare_TDS_

http://ecology.md/md/page/problemele-ecologice-ale-solului