Comunicarea interumana se realizeaza pe trei niveluri: logic; paraverbal; nonverbal.

Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul
actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de
rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (Acest procentaj a fost stabilit pe la mijlocul
anilor 70 de A. Mehrabian i M. Weiner "Decoding of inconsistent comunication").
Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficienta.Daca
insa intre niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.De
exemplu un semidoct care a facut multi bani, oricat de frumos si elegant s-ar
imbraca (comunicare nonverbala), la nivelul comunicarii logice s-ar demasca
imediat i, in cazul sau, haina nu ar mai face pe om. In actul comunicarii interumane
trebuie sa ne concentram in egala masura asupra tuturor nivelurilor comunicarii:
logic (verbal), paraverbal si nonverbal.In contextul tipurilor de comunicare,
comunicarea non-verbala (body language) prezinta interes din cel putin doua
motive:
1) rolul ei este adesea minimalizat;
2) intr-o comunicare orala 55% din informatie este perceputa i retinuta prin
intermediul limbajului non-verbal (expresia fetei, gesturile, postura corpului, pozitia,
micarea, imbracamintea etc.).
Adesea minimalizam rolul non-verbalului, i de fapt nu percepem decat varful
iceberg-ului intr-o conversatie in care ambii parteneri au propriile lor nevoi, dorinte,
ateptari, aspiratii..Limbajul non-verbal poate sprijini, contrazice sau chiar substitui
comunicarea verbala. Mesajul non-verbal este cel mai apropiat de realitatea
emitentului i este cel caruia i se acorda de catre interlocutor atentia cea mai mare.
Astfel, constatam adesea ca, dei interlocutorul sustine ca spune adevarul, noi
"simtim" ca el minte. Care este cel "de-al aselea simt" care receptioneaza
informatia neexprimata verbal de emitent? Se considera ca femeile au acest "al
aselea simt" mai bine dezvoltat decat al barbatilor. O explicatie posibila ar fi aceea
ca femeile sunt mai abile in a interpreta limbajele non-verbale, avand in gestica lor
experienta creterii copiilor care, in primii ani de viata, comunica predominant prin
limbaje non-verbale. O alta explicatie posibila ar fi aceea a dezvoltarii acestei
abilitati pentru compensarea lipsei lor de forta fizica.
Dar pana cand tiinta va descoperi acest "simt" suplimentar care intervine in
procesul de comunicare, vom adopta imaginea omului cu cinci simturi care
comunica predominant non-verbal i uneori, se exprima i prin cuvinte. El poseda
deprinderile de interpretare a semnalelor venite de la aceste cinci simturi,
deprinderi care se dezvolta pe tot parcursul vietii, pe baza experientei i invatarii.
Atunci cand trebuie discutata o problema importanta este bine sa se evite
comunicarea prin telefon i se prefera comunicarea fata in fata.Explicatia este
logica i simpla: telefonul blocheaza comunicarea prin intermediul limbajului
corpului i in acest fel comunicarea devine incompleta i uneori nesigura.
Limbajul corpului contribuie la impactul comunicarii prin expresia fetei, micarea
corpului (gesturi), forma i pozitia corpului, aspectul general i prin comunicarea

tactila.Comunicarea prin expresia fetei include mimica (incruntarea, ridicarea

sprancenelor, incretirea nasului, tuguierea buzelor, etc.), zambetul (prin
caracteristici i momentul folosirii), i privirea (contactul sau evitarea privirii,
expresia privirii, directia privirii, etc.).Tindem ca, involuntar, sa zambim, sa ne
incruntam, sa roim, sa micoram sau sa dilatam pupilele.
Mimica este acea parte a fetei noastre care comunica: fruntea incruntata semnifica
preocupare, manie, frustrare; sprancenele ridicate cu ochii deschii mirare,
surpriza; nas incretit neplacere; narile marite manie sau, in alt context, excitare
senzuala; buze stranse nesiguranta, ezitare, ascunderea unor informatii.
Zambetul este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de tiri, de
la placere, bucurie, satisfactie, la promisiune, cinism, jena (zambetul Mona Lisei
este renumit ca semnificatie, dar i ca ambiguitate). Interpretarea sensului
zambetului variaza insa de la cultura la cultura (sau chiar subcultura), fiind strans
corelata cu presupunerile specifice care se fac in legatura cu relatiile interumane in
cadrul acelei culturi.
Privirea. Modul in care privim i suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de
aprobare, acceptare, incredere i prietenie.Realizarea contactului intermitent i
scurt al privirilor indica lipsa de prietenie. Micarea ochilor in sus exprima incercarea
de a ne aminti ceva; in jos - tristete, modestie, timiditate sau ascunderea unor
emotii. Privirea intr-o parte sau neprivirea cuiva poate denota lipsa de interes,
raceala. Evitarea privirii inseamna ascunderea sentimentelor, lipsa de confort sau
vinovatie.
Oamenii care nu sunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului in situatii in care
se simt amenintati, dar o vor cauta in situatii favorabile, exista chiar expresia "a te
agata" cu privirea.Privirea constituie un mod "netactil" de a atinge pe cineva, de
unde i expresia "a mangaia cu privirea".Pupilele dilatate indica emotii puternice.
Pupilele se largesc, in general, la vederea a ceva placut, fata de care avem o
atitudine de sinceritate. Pupilele se micoreaza ca manifestare a necesitatii,
neplacerii. Clipirea frecventa denota anxietate.
Postura/pozitia comunica in primul rand statutul social pe care indivizii cred ca il au
sau vor sa il aiba. Sub acest aspect, constituie un mod in care oamenii se coreleaza
unii fata de altii cand sunt impreuna. Postura corpului ne da informatii i despre
atitudine, emotii, grad de curtoazie, caldura sufleteasca.
O persoana dominanta tinde sa tina capul inclinat in sus, iar cea supusa in jos. In
general, aplecarea corpului in fata semnifica interesul fata de interlocutor, dar
uneori i nelinite i preocupare. Pozitia relaxata, inclinat pe scaun spre spate, poate
indica detaare, plictiseala sau autoincredere excesiva i aparare la cei care
considera ca au statut superior interlocutorului.
Posturile pe care le iau oamenii in legatura cu relatia dintre ei cand sunt impreuna
se pot clasifica in trei categorii:
a. De includere/neincludere, postura prin care se definete spatiul disponibil
activitatii de comunicare i se limiteaza accesul in cadrul grupului. De exemplu,

membrii grupului pot forma un cerc, pot sa se intoarca/aplece spre centru, sa-i
intinda un brat sau picior peste intervalul ramas liber, indicand prin toate acestea
ca accesul la grup este limitat.
b. De orientare corporala - se refera la faptul ca doi oameni pot alege sa se aeze
fata-n fata (vis-a-vis) sau alaturi (paralel). Prima situatie comunica predispozitia
pentru conversatie, iar a doua - neutralitate.
c. De congruenta / necongruenta, postura care comunica intensitatea cu care o
persoana este implicata in ceea ce spune sau face interlocutorul. Participarea
intensa conduce la postura congruenta (similara cu a interlocutorului); schimbarea
posturii interlocutorului declaneaza in acest caz schimbarea posturii celui puternic
implicat in comunicare. In cazul in care exista intre comunicatori divergente de
statut, de puncte de vedere sau de opinii, apar posturile necongruente: persoana nu
privete spre interlocutor, nu interactioneaza sub nici o forma.
Comunicarea tactila se manifesta prin frecventa atingerii, prin modul de a da mana,
modul de imbratiare, de luare de brat, batutul pe umar, etc.Prezenta personala
comunica, de exemplu, prin intermediul formei corpului, a imbracamintei, a
mirosului (parfum, miros specific), a bijuteriilor i a altor accesorii vestimentare.
Imbracamintea, in masura in care este rezultatul unei alegeri personale, oglindete
personalitatea individului, este un fel de extensie a eului i, in acest context,
comunica informatii despre acesta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru
general sau al celor din jur. Imbracamintea se poate folosi pentru a crea un rol.
Imbracamintea i accesoriile pot marca statutul social real sau pretins. De exemplu,
femeile care acced la o functie manageriala inalta vor tinde sa se imbrace intr-un
mod particular (costum sobru din doua piese), purtand accesorii similare celor
barbateti (servieta diplomat).Imbracamintea non-conformista comunica faptul ca
purtatorul este un original, razvratit social, posibil creator de probleme sau artist.
Imbracamintea neglijenta este asociata in general, i mai rar, cu valoarea intrinseca
a individului.Pentru situatii de afaceri este apreciata imbracamintea eleganta i de
calitate dar nu sofisticata.