Conectorii au rolul de a codifica relaiile dintre enunuri i orientarea
interpretrii nlnuirilor dintre acestea. Ei constituie nite instrumente de structurare a segmentelor, ale diferitelor momente ale discursului, dar mai exprim i relaii logice i argumentative: relaii aditive, contrastive i adversative, cauzale, consecutive etc. Presupoziii i elemente implicite Aceste elemente implicite de fundal cuprind ansamblul de cunotine i valori proprii unei comuniti date, dar pot fi i specifice unor indivizi. Un ultim tip de element implicit corespunde a ceea ce se numete n mod obinuit subnelesuri: este vorba despre cazurile n care un enun vehiculeaz un al doilea sens, care necesit o oarecare munc interpretativ. Analiz i interpretare Interpretarea se organizeaz n jurul a doi poli complementari: unul de confruntare a datelor de limbaj n condiiile extradiscursive (sociale, psihologice, politice etc.) n raport cu care aceasta capt sens i unul intern, de punere n eviden a economiei proprii unui discurs, a dinamicii sale. Cel de-al doilea pol este o condiie a primului. Afiniti i organizatori Afinitile sunt n mare msur predeterminate de genuri. Astfel, ntr-o povestire, funcia de subiect este n cea mai mare parte ndeplinit de pronume semn al meninerii temei , n timp ce, pentru funcia de complement, vor fi alocate mai degrab substantive. Alturi de afinitile de gen, exist i afinitile de stil, ce caracterizeaz felul de a vorbi al unui anumit locutor. Evoluia discursului Un discurs nu este o sum plat de uniti i de enunuri sau de nlnuiri. Discursurile n cadrul crora locutorii prezint poziii mai omogene nu sunt totui lipsite de aceast dimensiune dinamic; relaia dintre enunuri poate fi de tip cumulati sau explicativ, corespunznd i evoluiilor pe care i le atribuie locutorul n elaborarea discursului su.