Sintaxa discursului jurnalistic Discursul inglobeaza numai formele vorbite si/sau dialogice ale limbii, pe cand textul este

domeniul formelor scrise si /sau monologice Discursul este definit ca o unitate de nivel transfrastic, pe cand textul poate fi construit si dintr-o singura unitate sintactico- semantica, fara ca aceasta sa aiba in mod obligatoriu structura unei propozitii. Discursul este actualizarea textului , aceasta fiind conceput k o constructa. Notiunea de discurs este definita eterogen fie ca expunere pe o tema politica fie k text care formeaza o unitate destul de completa , caracterizata priontr-o puternica coeziune. In pragmatica , textul este definit k o secventza lingvistica scrisa sau vorbita , formand o unitate comunicationala , fie ca sa se are in vedere o o insusire de fraze, o singura fraza sau un fragment dintr-o fraza Britanicul Jhon Austin propune o analiza a textului prin rapoarte la 2 fenomene logice : constantiv si performativ.El face distinctie intre enuntiile de tipul :"iarba este verde, soarele straluceste" care consta intr-un fapt deja existent , si enunturi de tipul "promit sa vin , te astept acasa " care sunt propozitii performative , deoarece realizarea lor depinde de o serie intreaga de conditii. Propozitiile constatative sunt descriptive , in timp ce propozitiile performative reprezinta actiuni pe care vorbitorii le realizeaza sau nu .In procesul comunicarii sunt implicati 2 factori -un agent (cel care initiaza actiunea si un -beneficiar (care beneficiaza de actiunea initiata ) Acestia pot emite /percepe o infintare de propozitii constatative /performative. Tipuri de discurs -discursul monologic- sunt forme ale discursului centrat asupra emitatorului -discursul dialogic - discursul adaptat la destinatar. Discursul momologic este o inlantuire de enunturi si de dimensiuni ample, emise de la un locutor care se adreseaza unui auditoriu. Formele de manifestere ale discursuluji dialogic sunt diverse: 1.solilocviul-- monolog formulat in prezenta sau absenta unui recepror , corespunzand monologului interior 2.discursul monologic propriu- zis, destinat unui auditoriu cu intentia de a fi receptat. 3.discursul narativ cu 2 forme : --monologul interior , ca frma de vorbire adresata , destinat unui grup de receptori caracterizat prin stil direct --ca forma de vorbire neadresata Discursul dialogic consta intr-o secventa de replici , produse alternativ de cel putin 2 emitatori care se adreseaza unu altuia . In cazul discursului dialogic se impune respectarea celor 2 principii fundamentale :principiul cooperarii , care se manifesta sub forma calitatii si manierismului si principiul politetii , bazat pe acord de diplomatie , pe generozitate Tipuri de discurs 1.Tipul narativ care este axat pe desfasurarea temporala si cauzalitate 2.Tipul descriptiv , determinanad o desfasurare spatiala 3.Tipul expozitiv care este asociat analizei si sintezei reprezentarilor 4.Tipul instructiv, inclinand spre actiune

5. Tipul argumentativ , centrat pe o luare de pozitie Comunicarea presupune existenta unui locutor( emitator ) , care cunoaste si emite mesajul si unuia sau mai multor co-locuitori( receptori ) care primeste/ primesc si asimileaza / nu asimiliaza informatia primita. Intre cei 2 factori , prezenti in procesul comunicarii , se stabileste un fenomen de influentare permanenta si reciproca cae devine posibila numai in conditiile in care mesajul emis se inscrie in sfera de interes a emitatorului cat si a receptorului . Continutul mesajului se concretizeaza prin fraza si prin continut . Semnul fiind considerat unitate esentiala a limbii , in timp ce fraza este unitatea de baza a discursului si unitatea lingvistica abstracta care da expresie enuntului. Enunt. Enuntul este produsul enuntarii , domeniul de manifestare a creatiei lingvistice a indivizilor Discursul se caracterizeaza prin istoricitate si subiectivism pentru ca poarta amprenta subiectivismului celui care comunica. Daca discursul este doar conceput , dar nu este emis , analiza de orice fel devine inposibil de realizat. Procedura discursului care prezinta interes pentru emitator si receptor devenind comunicational. Interpretareea pragmatica a discursului permite incadrarea informatiei intr-un cntext cunoscut ata celui care emite cat si celui/celor care il receptioneaza. Interpretarea pragmatica a discursului. Obiectul de studiu al lingvisticii structurale este limba conceputa ca un sistem de semna in care semnul este elementul fizic fundamental. Un important asociat cu importanta sa sugereaza in mintea vorbitorului doar ideea abstracta a notiunii obiectului denumit , neglijandu-se detaliile care dau determinare semnului.Semnificantul "casa" asociat semnificativului "casa", denumeste notiunea abstracta de a "locui" si atat. Nivelul pragmatic priveste discursul ca fenomen actional si interactional in procesul comunicarii.Sarcina principala a pragmaticii este acea de a descrie interpretarea completa a unui enunt , pornind de la interpretarea partiala a frazei pe care o furnizeaza lingvistica. Procesul de analiza lingvistica a enuntului " batranul duce o poarta " batranul poate fi subiectul , duce - verbul predicativ si poarta complementul direct. In cea de a 2 a inerpretare subiectul poate fi substantivul duce precedat de adjectivul calificativ batranul , verbul predicat , poarta si complementul direct O. Sintaxa traditionala Sintaxa este considerata o parte a gramaticii care cuprinde regululile privitoare la imbinarea cuvintelor in propozitii si fraze.Subiectul este definit drept partea de propozitie care arata cine savarseste actiunea exprimata de un verb sau cui i se atribuie o stare sau o insusire desemnata de numele predicativ. Definitia subiectului exclude posibilitatea de a socoti verbele la moduri nepersonala ,drept subiecte , pentru ca acest tip de verbe nu desemneaza persoane sau lucruri. Definitia predicatului exclude posibilitatea ca adverbele si locutiunile adverbiale predicative , de tipul..fireste, de sigur, fara indoiala , cu siguranta , fara doar si poate , etc, sa fie considerate predicate , pentru ca aceste adverbe si locutuni nu exprima stari atributive cuiva si cu atat mai putin actiuni . O analiza succintaa definitiilor date de sintaxa traditionala 1 relatia sintactica intre subiect si predicat nu poate fi nici e coordonare , nici de subordonare 2 verbul copulativ si numele predicativ se afla intr-o relatie de reciprocitate , deductibila chiar si in situatiile de absenta a unuia dintre cei 2 termeni.

3 definitia data relatiei de coordonare , drept raportul dintre 2 sau mai multe unitatzi sintactice care staupe plan , in sensul ca sunt fie tate principiile , foe toate subordonate aceluias element regent, nu corespunde realitatii lingvistive. Secvente de discurs. Discursul este u act de comunicare prin care emitatorul construieste o reprezentare asupra unei realitatzi , dirijata spre o retzea socio-istorico-culturala , care poate fi acceptabila , dezvoltata sou infirmata. Exista sitautii de cominicare in care informatia se desfasoara insa pe 2 sau mai multe planuri. "am cumparat cartea care stiu ca ti-a placut . secventa stiu ca se inscrie intr-un plan subiectiv al comunicarii propriuzise , pentru ca vorbitorul intervine , motivandu-si informatia primara .Secventa stiu ca poate fii considerata constructie incidenta din mai multe motive -pronumele relativ "care " este subiectul propoztiei subordonate atributive "care ti-ai placut " si are rol de element de relatie in fraza. -atributiva are ca element regent substantivul "cartea" -prin contragere , atributiva devine atribut adjectival ce determina adjectival ce detrmina sunstantivul "cartea" Autoarea Mioara Avram defineste constructiile incidente drept "construcii nelegate sintactic de rest care reprezinta o comunicare marginala de sine statatoare , aflata pe alt plan fata de comunicarea de baza " Acestea pot fi cuvinte unice sau imbinari de cuvinte si constituie de obicei propozitii-principale si secundare- mai rar grupuri de propozitii.Elena Ungureanu considera ca incidenta este o "comunicare primara , aflata intr-un plan subiectiv in ansamblul unui enuntz complex indeplinta din punct de vedere sintactic,dar dar coerenta contextual prin referirea pe care aceasta o face la o parte a comunicarii primare propriu-zise Intelegerea unui mesaj nu duce doar la indentificarea cuvintelor din care este format. Probabil vine ploaia vom distinge 2 planuri informationale unul al comunicarii primare ...vine ploaia care se inscrie in planul informatiei obiective si altul subiectiv probabil prin care vorbitorul isi exprima parerea in legatura cu informatia primara , formula modalizatoare , ea insasi predicat , avand rolul de subiectivare a informatiei. Incidenta nu poate fi interpretata ca "relatie " In aceasta situatie se afla gruparile nominale prepozitionale cu valoare adverbiala ,care functioneaza ca predicate logice. Capitolul 4 Coeziune si coerenta discursiva Cand se vorbeste despre interpretare se face referire la procesul prin care se atribuie unui enunt o anumita valoare , care este cea comunicate Sintaxa care studiaza relatiile si modurile de combinare dintre semne , sematica , avand ca obiect de studiu relatia dintre semne si obiectele lumii si pragmatica , disciplina care se ocupa de relatiile dintre semne si utilizarii lor. Coerenta discursiva Coerenta este un fenomen specific discursului care se instituie prin relatii de sens determinate de natura comunicativa a limbajului , de latura lui cognitiva, de calitatea emitatorului pentru care discursul devine un instrument in atingerea unui scop.Relatia fundamentala dintre discurs si deschiderea catre lume sau de catre celalalt se bazeaza pe coerenta. Coerenta discursiva inseamna a evalua comportamentul interlocutorului care deduce , prin rationament, o idee din alta , ajunge la o concluzie clara si logica A spune despre un discurs ca este coerent inseamna a accepta ca nu evenimentul in sine este important , ci semnificatia si forta ilocutionara asupra receptorului/receptorilor.

Discursul va actiona ca un stimul asupra emotiilor si dispozitiilor afective ale interlocutorilor, influentandu-i. Coeranta referantiala are rolul de a studia raporturile dintre expresiile conferentiale ale unui discurs , coerenta tematica are in vedere problema obiectului discursului , a ceea ce se spune despree un anume lucru in discurs. Metaregula sau regula regulilor se refera la :repetitie, progresie, noncontradictie si relatie. Metaregula de repetitie are in vedere idea conform careia un text este coerent in conditiile in care acesata conditie in dezvoltarea sa lineara elementele cu recurenta stricta Ex. Dupa trei ore de audieri s si-a mai pierdut din surasul cu care venise.El a declarat ca a luat act de acuzatiile care ii sunt aduse in dosar Metaregula de progresie urmareste ca dezvoltarea discursului sa fie insotita de un aport semantic mereu inoit. de noncontradictie este o extensie a regulei de progresie in sensul ca pastrarea corentei disursive trebuie sa aiba in vedere ca dezvoltarea sa san u introduca nici un element exprimat sau presupus de o ocurenta anterioara. Ex.mihai a plecat de acasa .El s-a dus la biblioteca sa imprumute o carte. De relatie are in vedere legatura dintre faptele lumii reprezentate in discurs.Aceasta regula face ca trimiterea la congruenta , relatia evenimentelor, actiunilor , starilor evocate in secventele anterioare , cu cele care urmeaza s fi enuntate. Mihai este bolnav`fiindca a racit Mihai este racit, darn u are febra Anafora si deixix in discurs Coeziunea reprezinta transformarea unui set de enunturi cu tema comuna intr-un discurs receptat si acceptat decatre destinatar/destinatari Suprimarea unor ,marcilegislative dintr-un discurs afecteaza receptrea inteligibila a acestuia .Ex. Am pierdutcartea pe care mi-a dat-o Aceste marcilingvistice , indici sau instructiuni joaca unbrol important in intelegerea si memorizarea textelor Anafora face trimitere la context, la vecinatatea unei expresii in enunt si in enunturile precedente ale unui locutorin timp ce deicticele face referinta la situatia unui discurs ,la ansamblul de circumstante defactura extralingvistica de genul: localizare spatio-temporala , indentificarea emitatorului, si tema discursului.