CERCETĂRI ÎN DOMENIUL ANALIZEI DISCURSULUI

DIN PERSPECTIVA UNOR REPREZENTANłI

AI ŞCOLII FRANCEZE ACTUALE DE LINGVISTICĂ
Mihaela Geanina VERDE POPESCU

În demersul nostru pornim de la premisa că analiza discursului este o

disciplină mai puŃin cunoscută în lingvistica românească actuală faŃă de lingvistica
franceză contemporană pe care dorim să o promovăm.
Făcând uz de metoda comparativă, ne propunem să trecem în revistă
cercetările efectuate în domeniul analizei discursului din perspectiva lingvisticii
franceze actuale, oprindu-ne în special la teoriile lui Dominique Maingueneau şi
Catherine Kerbrat-Orecchioni, precum şi să subliniem trăsăturile pe care le
considerăm comune în modalităŃile de abordare lingvistică a analizei discursului de
către cei doi autori.
Punând în discuŃie analiza discursului este necesar să definim mai întâi
discursul şi apoi să facem distincŃia între discursul literar şi discursul nonliterar.
În ceea ce priveşte termenul de discurs, Maingueneau plasează în prim plan
dispozitivele de comunicare şi enunŃare fie în termeni de genuri de discurs, fie în
termeni de scene de enunŃare. Pentru lingvist discursul şi pragmatica sunt noŃiuni
solidare; mai mult, discursul este prezentat în diverse opoziŃii:
− discurs poate desemna o unitate lingvistică formată dintr-o succesiune de
propoziŃii; trebuie amintit faptul că în această accepŃiune lingvistul distribuŃionalist
Z. S. Haris, în anul 1950, vorbeşte despre conceptul analiza discursului, în timp ce
alŃii vorbesc despre gramatica discursului, iar astăzi se vorbeşte despre lingvistica
textuală;
− acesta poate să se opună limbii, considerată ca sistem de valori virtuale, în
acest caz situându-ne foarte aproape de opoziŃia saussuriană limbă/cuvânt şi având
o orientare sociologică sau psihologică;
− el poate fi foarte aproape de enunŃare şi este, aşa cum îl defineşte É.
Benveniste: „langue en tant qu’assumée par l’homme qui parle, et dans la condition
d’intersubjectivité qui seule rend possible la communication linguistique”1
(Bénveniste 1966: 266);
− discurs este folosit în discursurile de specialitate cum ar fi discursul
ştiinŃific, discursul comunist etc., în acest caz fiind opus limbii definită ca sistem
folosit de membrii unei comunităŃi lingvistice;
− el este considerat şi ca asocierea dintre un text şi contextul său, Foucault
afirmând că discursul este „un ensemble d’énoncés en tant qu’ils relèvent de la
même formation discursive”2 (Foucault 1969: 153);
Maingueneau susŃine că discursul poate fi definit prin câteva trăsături
caracteristice:
 Mihaela Geanina VERDE POPESCU

− presupune o „organizare transfrastică” ceea ce înseamnă că acesta conŃine

structuri diferite de acelea ale frazei (de exemplu, un proverb poate fi considerat
discurs, chiar dacă este format dintr-o singură frază). Discursul se supune unor
reguli de organizare valabile într-o anumită comunitate, acestea determinând o
varietate de genuri de discurs;
− este „o formă de acŃiune” dat fiind că orice enunŃare constituie un act
ilocuŃionar conform teoriei actelor de limbaj dezvoltată de Austin şi Searle;
− este „interactiv” Ńinând cont că în orice conversaŃie se manifestă interactiv
doi sau mai mulŃi parteneri care-şi coordonează intenŃiile. Orice conversaŃie se
bazează pe discursuri interactive, însă nu orice discurs este bazat pe conversaŃie. În
general un discurs este interactiv dacă există un schimb de replici orale sau scrise,
dar, în particular, orice enunŃare chiar produsă fără să fie prezent un destinatar,
constituie interactivitate fiind considerată un schimb de replici, explicit sau
implicit, cu alŃi locutori, virtuali sau reali. Din acest motiv conversaŃia nu este decât
un mod de manifestare a interactivităŃii discursului;
− este „orientat” în sensul că este conceput şi se dezvoltă în timp în funcŃie
de perspectiva locutorului; cu alte cuvinte discursul este construit încă de la început
în funcŃie de un scop, locutorul imprimând prin discursul său o anumită direcŃie
care, uneori, poate fi întreruptă sau deviată de un posibil interlocutor (discursul are
o orientare dialogică);
− este „contextualizat” în sensul că acesta contribuie la definirea contextului
său, putând să-l modifice în cursul enunŃării;
− este „asumat” deoarece meditează asupra formelor de subiectivitate din
enunŃare, care reprezintă unul din principalii poli ai analizei discursului. Astfel,
discursul presupune un „centru deictic” şi o sursă a reperelor de persoană, timp şi
spaŃiu, implicând şi anumite relaŃii între cei ce se află în interacŃiune. Separarea
între „centru deictic” şi sursă este fundamentală pentru analiza textelor dialogice,
iar discursul literar este unul din locurile de manifestare a dialogismului. Este
necesar să amintim că dialogismul este un concept cu care operează analiza
discursului fiind împrumutat de la teoreticianul rus Mihail Bahtin, conform căruia
desemna formele care permiteau observarea prezenŃei celuilalt în discurs şi se
referea în general la discurs. După acelaşi autor, acest termen implica ideea că
alteritatea (celălalt) joacă un rol esenŃial în constituirea identităŃii (sinelui), precum
şi ideea că orice discurs este un dialog perpetuu – conştient sau inconştient – cu
celălalt. Lingviştii francezi moderni consideră că dialogismul „face referire la
relaŃiile pe care fiecare enunŃ le întreŃine cu enunŃurile produse anterior şi cu
enunŃurile viitoare pe care le-ar putea produce destinatarii săi” (Charaudeau -
Maingueneau 2002: 175) sau reprezintă un caz deosebit marcat de o enunŃare dublă
(Rosier 2008: 38). Dialogismul este un dialog intern, în această situaŃie discursul
locutorului nefiind expresia singulară a subiectivităŃii sale, ci un dialog continuu cu
ceilalŃi;
 Cercetări În Domeniul Analizei Discursului
Din Perspectiva Unor ReprezentanŃi Ai Şcolii Franceze Actuale De Lingvistică
− se bazează pe norme sociale generale şi pe norme de discurs specifice, dat
fiind că fiecare act de enunŃare se înscrie într-un gen de discurs care implică un
ansamblu de norme ce trebuie respectate de către participanŃii la discurs;
− este situat într-un interdiscurs în sensul că ia naştere în interiorul unui
univers de discursuri printre care îşi croieşte drum. Aşadar, pentru a interpreta cel
mai mic enunŃ acesta trebuie pus în relaŃie cu toate celelalte existente. De exemplu,
considerând opera literară un discurs literar înseamnă să Ńinem cont de faptul că
aceasta comunică cu exteriorul său. Nu se mai face separarea între „text” şi
„contextul” său, ci „conŃinutul” unei opere literare este presărat cu trimiteri la
condiŃiile sale de enunŃare, textul fiind gestionarea contextului său (Maingueneau
2004: 32-35).

Raportul text/discurs
În ceea ce priveşte raportul dintre text şi discurs este de amintit faptul că
textul este definit ca o „secvenŃă lingvistică scrisă sau vorbită formând o unitate
comunicaŃională, fie că are în vedere o înşiruire de fraze, o singură frază sau un
fragment dintr-o frază” (Ducrot - Schaeffer 1996: 384), structurile textuale
reprezentând „entităŃi comunicaŃionale”. Aşadar textul este echivalentul unui enunŃ,
al unui şir lingvistic autonom – care are sens – oral sau scris, produs de unul sau
mai mulŃi enunŃători într-o situaŃie de comunicare determinată, aşa cum a propus
Michel Foucault, putând fi analizat în funcŃie de producerea sa.
H. P. Plett, citat de Ducrot şi Schaeffer, afirmă, la rândul său, că „un text nu
este o structură semantică imanentă, ci o unitate funcŃională de ordin
comunicaŃional” (1996: 384).
Dacă definim termenul de discurs ca orice ansamblu de enunŃuri ale unui
enunŃător, discursul poate coincide fie cu un text – în cazul comunicării scrise – fie
cu un ansamblu de texte – în cazul conversaŃiei – care se prezintă ca o interacŃiune
între două sau mai multe discursuri, fiecare replică a schimbului conversaŃional
constituind o unitate comunicaŃională, şi deci un text în sine.
După Benveniste, discursul este o „enunŃare ce presupune un locutor şi un
auditor, şi intenŃia locutorului de a-l influenŃa pe celălalt” (Ducrot - Schaeffer
1996: 441), iar limba poate fi utilizată în mod diferit în discursuri şi în povestiri,
pentru că fiecare tip este caracterizat de anumite timpuri verbale: discursului îi sunt
caracteristice perfectul compus, prezentul şi viitorul spre deosebire de povestire
care operează cu perfectul simplu.
Discursul literar este un tip de discurs specific operelor literare şi se
deosebeşte de discursul nonliterar, care poate fi ştiinŃific, specializat, politic,
religios, filosofic etc. Fiecare tip de discurs se încadrează într-o categorie
discursivă, aşa cum subliniază Maingueneau (2004: 47) care se divide în mai multe
subclase de genuri şi implică o anumită funcŃie, un anumit decupaj al situaŃiilor de
comunicare şi un anumit număr de factori de enunŃare numiŃi şi paramentri. Astfel
discursul literar poate fi exprimat printr-unul din următoarele genuri de discurs:
tragedie, dramă, comedie, roman, epopee, satiră, nuvelă, parodie, fabulă etc. Aceste
formaŃiuni lingvistice sunt determinate de anumite condiŃii de producere şi de
 Mihaela Geanina VERDE POPESCU

receptare, nefiind disociate de contextul socio-cultural de care depind şi de

anumite scopuri comunicative. Maingueneau consideră că noŃiunea de discurs
literar presupune „une catégorie correspondante à un sous-ensemble bien défini de
la production discursive d’une société”3 (idem: 6). Această categorie de discurs pe
de-o parte se vrea a fi o „producŃie restrânsă” care nu face concesii, iar pe de altă
parte este o producŃie ce urmăreşte să răspundă aşteptărilor publicului; discursul
literar este „une étiquette qui ne désigne pas une unité stable mais permet de
regrouper un ensemble de phénomènes appartenant à des époques et des sociétés
tres diverses”4 (ibidem).
Discursul literar poate fi compus dintr-o succesiune de fraze, de enunŃuri,
dintr-o povestire sau mai multe şi nu se poate sustrage calităŃii de interactivitate a
discursului.

Analiza discursului din perspectiva a două teorii reprezentative ale şcolii

franceze actuale
După anii ’60, odată cu apariŃia articolelor lui Benveniste despre enunŃare,
articolului despre elementele deictice semnat de Jakobson şi lucrării lui Austin
despre actele de limbaj, ia naştere în FranŃa o preocupare susŃinută pentru analiza
discursului în contextul în care se dezvoltă problematici care au în comun
concentrarea atenŃiei asupra condiŃiilor de comunicare verbală şi nonverbală.
Această disciplină se dezvoltă în cadrul ştiinŃelor limbajului, independent de
studiul textelor literare şi se foloseşte de enunŃuri, limbă, cuvinte şi alte noŃiuni şi
concepte împărŃind discursul în mai multe genuri pe care le analizează fie din punct
de vedere al conŃinutului, aşa cum procedează Maingueneau, fie din punct de
vedere al formelor discursului, aşa cum procedează Kerbrat-Orecchioni.
Dominique Maingueneau subliniază faptul că analizei discursului literar îi
corespund mai multe caracteristici esenŃiale, şi anume:
− se străduieşte să delimiteze cadrul în care se dezvoltă diferitele tipuri de
lectură a unei opere literare;
− nu este posibilă în textele considerate „obişnuite”, ci ea explorează
diferitele dimensiuni ale discursivităŃii sau, altfel spus, diversele manifestări ale
discursului;
− operează cu un veritabil instrument de investigare, respectiv limba;
− se realizează studiind modul de enunŃare (Maingueneau 2004: 29-31).
Acelaşi autor afirmă că analiza discursului este o disciplină care urmăreşte
”să articuleze enunŃul său asupra unui anumit loc social” (Maingueneau 1996: 11).
Această disciplină operează cu genuri de discurs sau cu câmpuri discursive (de
exemplu ştiinŃific, politic etc.).
Relativ nouă, această disciplină care se sprijină pe discipline ale ştiinŃelor
umaniste (lingvistică, sociologie, psihologie, antropologie, retorică), raportează
enunŃurile la contextele lor, încercând să cuprindă discursul ca o activitate
inseparabilă de contextul său. Pentru această activitate este necesar să Ńinem cont
de anumiŃi factori: participanŃii la discurs, cadrul său spaŃio-temporal, instrumentul
 Cercetări În Domeniul Analizei Discursului
Din Perspectiva Unor ReprezentanŃi Ai Şcolii Franceze Actuale De Lingvistică
de investigare şi scopul discursului. Aceşti factori sunt evidenŃiaŃi în funcŃie de
genurile de discurs.
În ceea ce priveşte cadrul temporal se face distincŃia între „cadru empiric” şi
„cadru instituŃional” asociat genului de discurs, iar cu privire la scopul pe care şi-l
propun participanŃii la discurs, şi acesta depinde de genul de discurs în chestiune.
Astfel, contextul este observat din punctul de vedere al reprezentărilor pe care şi le
fac participanŃii la discurs.
Constatând că în prezent se produce o „alunecare” constantă a sistemului de
reguli către enunŃurile efectiv produse, Maingueneau este de acord cu definiŃiile
date analizei discursului de către Brown şi Yule: „analyse de l’usage de la langue”,
respectiv Van Dijk: „l’étude de l’usage réel du langage par des locuteurs réels dans
des situations réelles”5 (citat de Maingueneau 1996: 11).
De fapt, problema pe care încearcă să o soluŃioneze analiza discursului la
originea sa este aceea a interpretării discursului sau discursurilor, a găsirii „sensului
unui discurs, unui şir de fraze” (Reboul - Moeschler 1998: 12).
Jean-Michel Adam susŃine că în analiza discursului nu operăm numai cu
factori lingvistici, ci şi cu „mécanismes de régulation communicationnelle
hétérogènes dans lesquels les phénomènes linguistiques doivent être envisagés en
relation avec des facteurs psycholinguistiques, cognitifs, et sociolinguistiques”6
(Adam 1999: 79).
Şcoala franceză de lingvistică punea accent iniŃial – aşa cum aminteşte
Maingueneau − pe câteva idei principale, şi anume: studia de preferinŃă corpusuri
scrise şi formaŃiuni discursive ce prezentau un interes istoric; medita asupra
înscrierii Subiectului în discursul său; făcea apel la teoriile enunŃării lingvistice ale
lui Benveniste şi Culioli; acorda un loc privilegiat interdiscursului (Maingueneau
1996: 43-44).
Dacă Maingueneau studiază în general discursul literar scris, Catherine
Kerbrat-Orecchioni îşi îndreaptă atenŃia asupra discursului-în-interacŃiune,
limitându-se la analiza conversaŃională cotidiană, care face parte din discursul oral.
În demersul său lingvistic, Kerbrat-Orecchioni porneşte de la ideea că pare
„evident” că limbajul verbal are ca primă funcŃie permiterea comunicării dintre
persoane în diferite situaŃii ale vieŃii cotidiene, subliniind − ca şi Maingueneau −
faptul că prin intermediul instrumentelor de limbaj putem ajunge la scopurile
comunicative. Lingvista este de acord cu Labov care susŃinea că lingvistica se
bazează pe „langage tel que l’emploient les locuteurs natifs communiquant entre
eux dans la vie quotidienne”7 (apud Kerbrat-Orecchioni 2005: 10) şi îşi
concentrează atenŃia, aşa cum subliniază personal, „aux différentes formes que peut
prendre la communication interpersonnelle dans les divers types de sociétés
humaines ...”8 (Kerbrat-Orecchioni 2005: 11).
NoŃiunea de interacŃiune, care a fost importată de lingvistica franceză din
sociologia americană, se afirmă în FranŃa începând cu anii 1980 când se multiplică
lucrările ce conŃin termeni de tipul interacŃiune, dialog, comunicare, conversaŃie şi
alŃii. Această nouă orientare din domeniul ştiinŃei limbajelor se caracterizează
printr-un interes sporit pentru gramatica oralului şi constituirea corpusurilor de
 Mihaela Geanina VERDE POPESCU

limba franceză vorbită, dar şi prin existenŃa tradiŃiei lingvisticii de enunŃare şi

analizei discursului – orientată aproape în exclusivitate asupra textului scris.
Odată cu apariŃia interacŃionismului, noŃiunea de subiectivitate întâlnită în
analiza discursului scris îi cedează locul noŃiunii de intersubiectivitate, analiza
discursului făcându-i loc analizei discursului-în-interacŃiune, adică producŃiilor
orale dialogate.
Analiza interacŃiunii verbale, care este fondată pe conversaŃie, este definită
de N. Flahault ca „(…) quelque chose qui a des règles et quelque chose qui n’a pas
de règles, quelque chose qui impose des exigences (ne pas monopoliser la parole,
tendre la perche à l’autre etc.) et quelque chose qui demande qu’on se laisse aller.
Ne pas dire n’importe quoi et, pourtant, dire ce qui nous vient. Une sorte de
symbiose entre maîtrise et non maîtrise.”9 (apud Kerbrat-Orecchioni 2005: 13).
În concepŃia lui Kerbrat-Orecchioni conversaŃia este o formă aparte a
discursului, iar analiza conversaŃională este o formă aparte a analizei discursului
sau a analizei discursurilor, considerând că analiza discursului-în-interacŃiune are
ca obiect atât conversaŃiile cât şi alte forme de interacŃiuni verbale sau pur şi
simplu discursul-în-interacŃiune. Pe acesta din urmă lingvista îl defineşte ca un
„vaste ensemble des pratiques discursives qui se déroulent en contexte interactif, et
dont la conversation ne représente qu’une forme particulière”10 (Kerbrat-
Orecchioni 2005: 14). InteracŃiunile comunicative pot fi realizate atât prin
instrumente verbale cât şi prin instrumente nonverbale, iar interacŃiunile
conversaŃionale sau verbale pot fi aplicate tuturor secvenŃelor discursive ce rezultă
din acŃiunea coordonată a mai multor interactanŃi. Desemnând iniŃial un anumit tip
de proces, al acŃiunilor şi reacŃiilor, termenul de interacŃiune a ajuns să desemneze
– prin metonimie – conversaŃie.
ConversaŃia sau activitatea de a vorbi implică întotdeauna conştientizarea
faptului că există un destinatar real sau potenŃial; astfel pe parcursul procesului de
producŃie emiŃătorul Ńine cont de interpretarea pe care presupune că auditorul o va
face.
În demersurile sale lingvistice, Kerbrat-Orecchioni face uz şi de teoria lui
Goffman, din care reŃine că „par interaction (c’est-à-dire l’interaction en face à
face) on entend à peu près l’influence réciproque que les participants exercent sur
leurs actions respectives lorsqu’ils sont en présence physique immédiate les uns
des autres; par une interaction, on entend l’ensemble de l’interaction qui se produit
en une occasion quelconque quand les membres d’un ensemble donné se trouvent
en présence continue les uns des autres; (...)”11 (Goffman 1973: 23).
SituaŃia este aproape similară în cazul conversaŃiilor telefonice, deşi cei doi
parteneri ai schimbului de replici nu sunt „unul în prezenŃa fizică a celuilalt” decât
prin intermediul canalului auditiv. Astfel, activităŃile de vorbire pot fi împărŃite în
monologuri sau dialoguri, cu precizarea că în primul caz nu există schimb
conversaŃional, în timp ce în al doilea caz discursul se află într-un circuit de
schimburi, adresându-se unui destinatar concret (individual sau colectiv) care are
posibilitatea să ia cuvântul la rândul său.
 Cercetări În Domeniul Analizei Discursului
Din Perspectiva Unor ReprezentanŃi Ai Şcolii Franceze Actuale De Lingvistică
Pentru a determina gradul de interactivitate al unui discurs Kerbrat-
Orecchioni consideră că trebuie să Ńinem cont de câteva criterii esenŃiale: natura
participărilor mutuale, ritmul de alternare a schimburilor în raport cu lungimea
duratei replicii (dacă este cazul), împărŃirea replicilor de luare a cuvântului (care
trebuie să fie mai mult sau mai puŃin echilibrate), gradul de angajare a
participanŃilor în interacŃiune (Kerbrat-Orecchioni 2005: 18). InteracŃiunile se
realizează în principal prin instrumente verbale, găsind în ele însele propriul scop
comunicativ, fiind cea mai fidelă oglindă a societăŃii.
Analiza discursului-în-interacŃiune pune în lumină, de asemenea,
mecanismele de adaptare a co-construcŃiei discursului (chiar dacă nu există
simetrie de roluri), precum şi procesul de degajare a regulilor de conversaŃie,
aceasta din urmă constituind manifestarea prin excelenŃă a gradului de sociabilitate
şi de socializare.
În concluzie, cei doi lingvişti din cadrul şcolii franceze contemporane,
respectiv Maingueneau şi Kerbrat-Orecchioni, dezvoltă două orientări diferite în
domeniul analizei discursului, având şi câteva idei comune. Dintre aceste puncte
comune vom sublinia câteva pe care le considerăm de mare relevanŃă pentru cele
două tendinŃe.
Ambii îşi propun să analizeze discursul, însă primul se axează cu precădere
pe actul de comunicare scris, numit text, iar cel de-al doilea plasează în centrul
atenŃiei comunicarea orală, discursul-în-interacŃiune; în acest sens putem spune că
primul pune accentul îndeosebi pe instrumentele lingvistice scrise, în timp ce al
doilea face uz de instrumente verbale şi nonverbale. Este de menŃionat faptul că
amândoi conştientizează că prin intermediul materialului lingvistic sau limbajului,
fie el scris sau oral, se poate atinge scopul comunicativ.
Maingueneau interpretează discursul căutându-i sensul, spre deosebire de
Kerbrat-Orecchioni care analizează forma discursului sau discursurilor (de
exemplu dialogul, formă discursivă în care există schimb conversaŃional, cu
destinatar concret care poate interveni oricând în situaŃia de comunicare sau
monologul, formă de discurs în care nu există schimb conversaŃional).
Unul îşi îndreaptă cercetarea asupra discursului literar, în care textul şi
contextul nu pot fi separate, iar celălalt cercetează cu atenŃie discursul cotidian,
deci discursul nonliterar.
Atât pentru Maingueneau cât şi pentru Kerbrat-Orecchioni discursul scris,
respectiv conversaŃia, sunt activităŃi de comunicare interactive, cu condiŃia ca şi
discursul să manifeste interactivitatea a doi sau mai mulŃi locutori în scris. Se
impune o precizare, şi anume că într-un discurs scris gradul interactivităŃii este mai
mic decât într-o conversaŃie.
Remarcăm, de asemenea, că în teoria lui Maingueneau discursul este orientat
către un posibil interlocutor, în timp ce în teoria lui Kerbrat-Orecchioni,
conversaŃia implică în mod evident existenŃa unui destinatar.
Dacă Kerbrat-Orecchioni subliniază faptul că actul de vorbire se poate
produce între persoane ce se află sau nu una în prezenŃa fizică a celeilalte, în
 Mihaela Geanina VERDE POPESCU

funcŃie de situaŃia de comunicare (dialog faŃă în faŃă, convorbire telefonică),

Maingueneau nu pune accent pe prezenŃa fizică a participanŃilor la discurs.
De asemenea, în situaŃia de discurs scris întâlnim factori precum:
participanŃii la discurs, genurile de discurs, condiŃiile spaŃio-temporale de
producere şi receptare a discursului, instrumentele de comunicare (limbajul) şi
scopul discursului, spre deosebire de situaŃia de comunicare conversaŃională care
este caracterizată de următorii parametri: participanŃii la conversaŃie, relaŃiile care
se stabilesc între participanŃi, instrumentele de comunicare (limba) şi scopul
comunicativ.
Atât discursul scris cât şi conversaŃia se bazează pe norme generale şi pe
norme specifice, participanŃii la discurs sau conversaŃie trebuind să respecte o serie
de norme (sociale, psihologice, etc.)
În analiza discursului sau a conŃinutului observăm un element esenŃial, şi
anume, subiectivitatea enunŃătorului (prezenŃa subiectului enunŃător), în timp ce în
analiza formelor de discurs intervine intersubiectivitatea (prezenŃa mai multor
subiecŃi enunŃători), chiar dacă ambele tipuri de analiză a discursului fac apel la
teoriile enunŃării lingvistice.
Dacă Maingueneau acordă un loc de frunte interdiscursului definit ca un
ansamblu de discursuri scrise, monologate sau dialogate, Kerbrat-Orecchioni
studiază cu atenŃie deosebită producŃiile orale dialogate, având în comun ideea de
eterogenitate a structurilor sau secvenŃelor discursive.
În urma studiului comparativ a celor două teorii din cadrul analizei
discursului remarcăm că suportul, respectiv corpusul de analiză, precum şi modul
de abordare sunt diferite, chiar dacă unele caracteristici sunt identice sau
asemănătoare şi considerăm că fiecare din cele două puncte de vedere poate fi
operativ şi util în dezvoltarea cercetărilor în domeniul analizei discursului literar
pentru lingvistica românească actuală.

NOTE
1
„limba asumată de persoana care vorbeşte şi, în condiŃii de intersubiectivitate, singura care face
posibilă comunicarea lingvistică.” (tr. ns.)
2
„un ansamblu de enunŃuri dacă ele fac parte din aceaşi formaŃiune discursivă.” (tr. ns.)
3
„o categorie corespunzătoare unui subansamblu bine definit al producŃiei discursive a unei
societăŃi.” (tr. ns.)
4
„o etichetă care nu desemnează o unitate stabilă, ci permite regruparea unui ansamblu de fenomene
aparŃinând unor epoci şi societăŃi foarte diferite.” (tr. ns.)
5
„studiul folosirii reale a limbajului de către locutori reali în situaŃii reale” (tr. ns.)
6
„mecanisme de reglare comunicaŃională eterogene în care fenomenele lingvistice trebuie să fie
analizate în strânsă legătură cu factori psiholingvistici, cognitivi, şi sociolingvistici” (tr. ns.)
7
„limbajul pe care îl folosesc locutorii nativi comunicând între ei în viaŃa cotidiană” (tr. ns.)
8
„aspra diferitelor forme pe care le poate lua comunicarea dintre persoane în diversele tipuri de
societăŃi umane…” (tr. ns.)
9
„ceva care are reguli şi ceva care nu are reguli, ceva care impune exigenŃe (nemonopolizare vorbirii,
ajutarea celuilalt etc.) şi ceva care cere să ne lăsăm duşi. Să nu spunem orice şi, totuşi, să
spunem ceea ce ne vine. Un fel de simbioză între stăpânire şi nestăpânire.” (tr. ns.)
 Cercetări În Domeniul Analizei Discursului
Din Perspectiva Unor ReprezentanŃi Ai Şcolii Franceze Actuale De Lingvistică
10
„vast ansamblu de practici discursive care se derulează în context interactiv, şi a cărui conversaŃie
nu reprezintă decât o formă aparte.” (tr. ns.)
11
„prin interacŃiune (adică interacŃiunea faŃă în faŃă) înŃelegem aproape influenŃa reciprocă pe care
participanŃii o exercită asupra acŃiunilor lor respective atunci când unii se află în prezenŃa
fizică imediată a celorlalŃi; printr-o interacŃiune, înŃelegem ansamblul de interacŃionare care se
produce cu o ocazie oarecare când membrii unui ansamblu dat se află unii în prezenŃa
continuă a celorlalŃi; (...)”

BIBLIOGRAFIE

Adam, J.-M., Linguistique textuelle. Des genres de discours aux textes, Paris,
Nathan, 1999. (Adam 1999)
Benveniste, É., Problèmes de linguistique générale, Paris, Gallimard, 1966.
(Benveniste 1966)
Charaudeau, P., Maingueneau, D., Dictionnaire d’analyse du discours, Paris, Seuil,
2002. (Charaudeau - Maingueneau 2002)
Ducrot, O., Schaeffer, J.-M., Noul dicŃionar enciclopedic al ştiinŃelor limbajului,
Bucureşti, Editura Babel, 1996. (Ducrot - Schaeffer 1996)
Foucault, M., Archéologie du savoir, Paris, Gallimard, 1969. (Foucault 1969)
Goffman, E., La mise en scène de la vie quotidienne. 1- La présentation de soi,
Paris, Minuit, 1973. (Goffman 1973)
Kerbrat-Orecchioni, C., Le discours en interaction, Paris, Armand Colin, 2005.
(Kerbrat-Orecchioni 2005)
Maingueneau, D., Les termes clés de l’analyse du discours, Paris, Seuil, 1996.
(Maingueneau 1996)
Maingueneau, D., Le discours littéraire. Paratopie et scène d-énonciation, Paris,
Armand Colin, 2004. (Maingueneau 2004)
Reboul, A., Moeschler, J., Pragmatique du discours, Paris, Armand Colin, 1998.
(Reboul - Moeschler 1998)
Rosier, L., Le discours rapporté en français, Paris, Ophrys, 2008. (Rosier 2008)

ABSTRACT

This paper surveys two directions of study concerning discourse, on the one
hand written, on the other hand oral. This refers to the theories of discourse
analysis propounded by the contemporary French linguists Dominique
Maingueneau şi Catherine Kerbrat-Orecchioni, having both common and/or similar
segments as well as distinct ones.

Key words: discourse analysis, written/ oral discourse, utterance