COMUNICAREA NONVERBALĂ

Realizat: Ruxandra Șterbeț

Profesor: Paladi Oxana
 Plan:

1. Paradigma comunicării nonverbale

2. Paradigma mimicii „Cel care are ochi de văzut şi
3. Limbajul corpului în comunicarea nonverbală urechi de auzit constată că muritorii nu pot
(Exemple)
ascunde nici un secret.
4. Mișcările de comunicare nonverbală cu semnificații
precise de Paul Ekman Cel ale cărui buze tac, pălăvrăgeşte cu vârful
*articolul se referă la unul dintre cele cinci degetelor şi se trădează prin toţi porii.”
tipuri de acțiuni, gesturile simbolice sau ceea ce
Efron (1972) a numit „embleme”. Un insight (Freud)
comparativ dintre embleme și un alt tip de acțiune,
„ilustratorii”
1. Paradigma comunicării nonverbale
 Corpul uman “vorbeşte” şi uneori spune mai mult decât gura.

Limbajul nonverbal în unele situaţii ne poate trăda, dar soluţia nu este în nici un caz suprimarea
acestuia prin supracontrol, ci deprinderea regulilor de bază, deprinderea „gramaticii şi
vocabularului” specific acestui mijloc de comunicare.

Limbajul corporal este un limbaj universal şi natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici
diferenţe culturale, poate fi regăsit identic pe întreaga planetă.

Comunicarea verbală Comunicarea nonverbală

Kinetica
 2. Paradigma mimicii
FAŢA UMANĂ –
De cele mai multe ori, înainte de deschiderea comunicării
faţă-înfaţă prin expresia verbală adecvată, intenţia se COMPONENTE MIMICE
exprimă printr-o multitudine de mijloace extraverbale de
natură semiotică: schimbarea mimicii, dregerea glasului,
gesturi de „deschidere” (braţele, palma, ochii, gura)
atingeri, fixarea privirii. Alteori aceleaşi mişcări sunt
emise concomitent cu expresia verbală, subliniind mesajul
şi mărind efectul.

Din punctul de vedere al expresiei, al comunicării şi

dinamicii kinetice, mimica este reprezentată de
mişcări ale muşchilor feţei cu semnificaţie expresivă
sau comunicantă, la care pot participa, într-o măsură
mai mică, şi alţi muşchi ai extremităţii cefalice.
Faţa, ca suport mimic, participă la expresivitate prin
conformaţia şi aspectul său.
3. Limbajul corpului în comunicarea nonverbală
(Exemple)

Gesturile omului au o semnificaţie şi se poate învăţa interpretarea lor.

○ De exemplu la negocierea unei afaceri potenţialul compărător

se lasă pe spate în fotoliu sau cu picioarele şi mâinile încrucişate
sau începe să răsfoiască documente în timp ce partenerul său
vorbeşte înseamnă că nu este dispus să încheie afacerea.

○ Desfacerea hainei ca şi înclinarea capului sunt considerate

manifestări spre deschidere, spre o atitudine pozitivă.
Mângâierea bărbii, sprijinirea capului, sau un deget pe obraz,
un altul sub bărbie, celelalte îndoite înseamnă ezitare,reflectare,evaluare.
Limbajul corpului în
comunicarea nonverbală
(Exemple)
Limbajul mâinilor în comunicarea
nonverbală
GESTUL INTERPRETAREA

Capul sprijinit pe mînă plictiseală

Mâinile sunt cel mai mult folosite pentru a da o
anumită valoare celor comunicate prin gesturi. Lăsare pe spate pe sacun, mîinile după ceafă superioritate
Se poate vorbi chiar de o valoare intrinsecă a
mişcărilor mâinilor în comunicarea verbală. Dar şi Mîinile adunate cu degetele sprijinite încredere în sine

mişcările capului, ale corpului, ale picioarelor se pot Palma pusă pe ceafă Exasperare
constitui în semne cu valoare simbolică.
A ține între buze un braț al ramei de ochelari Câștigare de timp

Încrucișarea brațelor Apărare

Explorează în continuare ce spun anumite gesturi ale mâinilor despre cel ce le realizează:

Trosnitul degetelor – Plictiseală, anxietate, agitație;

Joaca obsesivă cu degetele – Plictiseala sau dorința de a spune ceva, persoana în cauză are un dialog intern destul
de intens;
Joaca cu obiecte diverse – Plictiseală, nerăbdare, proces intern puternic;
Brațe deschise/palme la vedere – Încredere, interes, lejeritate;
Acoperirea unei mâini cu cealaltă – Insecuritate, sentimente contradictorii;
Agățarea de obiecte – Confuzie și nesiguranță;
Mâini strânse – Defensivă, frică;
Pumn strâns – Iritare, agitație, agresivitate;
Rosul unghiilor – nervozitate;
Frângerea mâinilor – nervozitate;
Uitatul la ceas – Plictiseală,
❏ Atitudine superioară
❏ ,,știu totul’’
❏ Superioritate
❏ Relaxare
❏ ,,sigur vă place ideea mea’’

➢ Cugetare
➢ Reflectare
➢ Nedumerire
➢ Nervozitate
● Deschidere
● Sinceritate
● Afecțiune
● Bunăvoință
● ,,warm welcome’’

❖ ,,Nu știu despre ce vorbești’’

❖ Confuzie
❖ ,,what?’’
❖ ai rămas neclintit
 ● Interes
● Enigmă
● Self-control
● Stabilitate

➔ Autoritate
➔ Superioritate
➔ Claritate
➔ Presiune
➢ Încredere ❏ Gîndire critică/Evaluare
➢ Confidență ❏ Reticență
➢ Confort ❏ Interes sporit
➢ Superioritate ❏ Semi-deschidere
recomandări:
● Atunci când ești pe punctul de a intra într-o încăpere unde se află deja alte persoane, oprește-te o
clipă și gândește-te ce ai vrea să spună postura ta despre tine. Ce resurse din interiorul tău ai vrea
să accesezi? (Încredere? Liniște? Degajare? Prietenie?)

● În timp ce vorbești cu o altă persoană, înclină-te ușor spre ea;

● Evită încrucișarea mâinilor. Este un semnal defensiv, atât dacă se produce în față sau la spate.
Transmite frică și nesiguranță, inflexibilitate;

● Dacă întâmpini dificultăți în păstrarea membrelor pe lângă corp, ia în considerare prinderea unui
obiect. Ține-ți mâinile ocupate și relaxează-te!
● Evită să te sprijini de un obiect, cum ar fi un zid sau un scaun.
4. Mișcările de comunicare nonverbală cu
semnificații precise de Paul Ekman

Bazându-se pe lucrările lui Birdwhistell,

profesorul Paul Ekman și colegul său Wallace
V Friesen au clasificat kinetica în cinci
categorii:

● embleme,
● ilustrații,
● afișaje afective,
● manifestări regulatoare,
● gesturi adaptoare.

Kinetica transmite semnificații specifice

care sunt deschise interpretării culturale.
În ceea ce priveşte capacitatea de semnificare, Paul Ekman stabileşte, în 1978, 21 de trăsături faciale,
repartizate în trei grupe: statice, mobile, lente/rapide, care oferă 18 tipuri de informaţii: identitate personală,
neam, rasă, gen, temperament, personalitate, frumuseţe, atracţie sexuală, inteligenţă, boli, emoţie, stare
psihică, semne de identificare, adaptori, ilustratori, reglatori, vârstă, viaţă emoţională anterioară.

Osgood găseşte şi el şapte grupuri principale

ale expresiei faciale:

● fericirea,
● surpriza,
● teama,
● tristeţea,
● furia,
● curiozitatea
● dezgustul/
dispreţul
 sunt semnale non-verbale cu un
echivalent verbal.
!!!
Datorită interpretărilor diferite
sunt ușor identificate deoarece
sunt utilizate frecvent în contexte ale aceluiași gest între culturi,
Emblemele specifice citirea corectă este dependentă
de contextul în care apare
sunt mișcări substitutive ce țin locul
cuvintelor și pot, la nevoie, să se semnalul.
constituie într-un limbaj de sine ● Emblemele sunt gesturi a căror
stătător semnificație este înțeleasă atât
de emițător cât și de receptor.
Exemplu:
● Brațul ridicat și pumnul bine închis. În general, pumnul este folosit ca
expresie a solidarității sau a sfidării.
● Degetul mare se încrucișează peste cele două degete mijlocii - îi spui unui
italian că partenera sa a fost infidelă. În Texas, acest gest este semnul
pentru fanii echipei de fotbal a Universității din Texas Longhorns.
Emblemele sunt singurul „limbaj al corpului”
adevărat, prin faptul că aceste mișcări au un
set de semnificații precise, care sunt înțelese
de toți membrii unei culturi sau subculturi.

Termenul „emblemă” l-a împrumutat de la

Efron (1968), pionierul diferențelor culturale
în mișcările corpului.

Emblemele sunt învățate social și astfel, ca și

limbajul, sunt variabie din punct de vedere
cultural. Un mesaj poate avea o emblemă
pentru o cultură și nici o emblemă într-un alt
cadru cultural.
 Ilustratorii creează o imagine
vizuală și susțin mesajul vorbit.

!!!
Ilustratorii deopotrivă îndeplinesc Frevența și intensitatea utilizării gesturilor
funcția de însoțire și de completare a ilustratorii ne pot furniza informații despre
Ilustratorii comunicării verbale. starea emoțională a vorbitorului; atunci
când este obosit, deprimat, vorbitorul va
folosi mai puține astfel de gesturi, iar când
este entuziast, bucuros, va folosi mai
Ele tind să fie mișcări subconștiente multe, iar gesturile vor fi mai ample.
care apar mai regulat decât mișcări
emblematice.
Exemplu:
Ținând mâinile separate
pentru a indica dimensiunea
Utilizarea și cantitatea de ilustratori utilizați diferă de la o cultură la alta. În
general, latinii folosesc ilustratori mai mult decât omologii lor anglo-saxoni, care
folosesc mai mult ilustratorii decât multe culturi asiatice. În unele culturi asiatice,
utilizarea extensivă a ilustratorilor este deseori interpretată ca o lipsă de
inteligență. În culturile latine, absența ilustratorilor indică o lipsă de interes.
 Manifestările afective comunică stările
afective prin care trece emițătorul.

!!!
Manifestările afective tind să fie Manifestările afective sunt
Manifestări mișcări, de obicei gesturi faciale, mai puțin conștiente decât
afective afișând emoții specifice. ilustratorii și apar mai rar.
Lipsa afișărilor afective nu
Manifestările afective se prezintă indică lipsa emoțiilor.
precumpănitor sub formă de indicii
și numai în subsidiar ca semnale.
Exemplu:
expresii de dragoste,
frustrare sau furie.
Considerațiile culturale determină ceea ce se consideră că este un comportament
acceptabil. O persoană din Japonia, avînd o expresie de ,,supărată” arată
semnificativ mai puține mișcări de afișare afective decât omologul său italian.
 Reglatorii contribuie decisiv la
schimbarea rolurilor dintre cei doi
parteneri de interacţiune.

Gesturile Regulatorii - mișcările corpului care !!!

de reglaj controlează, ajustează și susțin fluxul
Un semnal de reglementare
unei conversații - se bazează frecvent
interpretat greșit în politica
pe feedback.
internațională și în afaceri poate
duce la probleme serioase.
Funcția lor este expresivă și fatică,
Exemplu: deoarece relevează atitudinea
participanților față de interacțiune și
oferă asigurări receptorului privind
continuitatea contactului.

Din cauza diferențelor culturale în utilizarea regulatorilor,

modul în care oamenii răspund la fluxul de informații poate fi
confuz.
 Adaptorii sunt mişcările care satisfac
nevoile personale şi ajută la adaptarea

!!!
Gesturile Adaptoarele includ schimbări de Gesturile de manipulare a
adaptoare postură și alte mișcări făcute cu puțină obiectelor într-un scop practic
sunt cunoscute sub numele de
conștientizare.
alteradaptori.
Semnificația acordată adaptorilor
poate fi supraevaluată, precum și
Exemplu: simplificată prea mult.
schimbarea poziției corpului și /
sau picioarelor atunci când stați
așezat.
Multe mișcări ale adaptorului, cum ar fi schimbarea poziției în timp ce stați așezat,
pot fi pur și simplu o modalitate de a rezolva o anumită situație fizică, cum ar fi
inconfortabil, mai degrabă decât să dezvăluie emoții și atitudini.
 CONCLUZIE
Multe din gesturile pe care le utilizăm sunt învăţate
datorită interacţiunilor specifice culturii în care trăim,
acestea însoţesc, mai mult sau mai puţin, limbajul şi
interacţiunea socială în societatea în care evoluăm.
Poziţia şi gesturile sunt utilizate într-o conversaţie
pentru a reflecta ceea ce ne spune interlocutorul"
asculătorul tinde să facă gesturi mai puţin ample decât
vorbitorul, dar le face.

Acestea, împreună cu ecoul poziţional pe care îl prezintă

multe persoane, imitând poziţia celui cu care comunică,
alcătuiesc un semn de atenţie şi empatie faţă de emitent
 BIBLIOGRAFIE

Darwin, C. (1998). The expression of the emotions in man and animals. 3rd edition. (ed. P. Ekman), Harper Collins, London
and Oxford University Press, New York. (Original edition 1872, John Murray, London)

Efron, D. Gesture and Environment. New York: King’s Crown Press. 1941. Reissued as Gesture, Race and Culture. The
Hague: Mouton, 1972

Ekman, P. (1972). Universals and cultural differences in facial expressions of emotion. Nebraska symposium on motivation,
1971 (ed. J. Cole), pp. 207–83. University of Nebraska Press, Lincoln, Nebraska.

Ekman, P. (1999). Facial Expressions. The handbook of cognition and emotion (ed. T. Dalgleish and T. Power), John Wiley
and Sons, Ltd., Sussex, U.K.

Ekman, P. and Friesen, W. V. (1978). Facial action coding system: a technique for the measurement of facial movement.
Consulting Psychologists Press, Palo Alto, California.

Trupin, C.M. (1976). Linguistics and gesture: an application of linguistic theory to the study of emblems. Unpublished
doctoral dissertation, University of Michigan.
MULȚUMESC
pentru ATENȚIE!