Funcțiile managementului în domeniul proiectelor educaţionale

Funcțiile managementului se structureaza și se identifica pornind de la ciclicitatea procesului

managerial, care începe cu definirea scopului, continua cu stabilirea sarcinilor și se termina cu
îndeplinirea lor.

Stabilirea funcțiilor managementului educațional în raport cu specificul educației și instituției

școlare permit clasificarea lor astfel :

Previziunea (planificarea) reprezintă ansamblul acțiunilor și deciziilor prin care se stabilesc

obiectivele fundamentale, componentele sale, resursele ce trebuie mobilizate și modalitățile de
realizare ale acestora. Planificarea se refera la „procesele globale și specifice prin care sunt
determinate obiectivele școlii, componentele politicilor educaționale, resursele, strategiile de
orientare pentru managerii educaționali și evaluarea realizarii obiectivelor proiectate la nivelul
întregii oraganizatii școlare”. Ioan Boboc identifică mai multe subetape ale planificarii : analiza
planurilor educaționale manageriale anterioare, diagnoza stării existente, controlul organizării
planurilor, evaluarea si feedback-ul.

În raport cu “orizontul” perioadei la care se refera previziunea, putem distingem trei tipuri de
activități previzionale:

a) Prognoza – este previziunea pe termen lung (10 ani), ce se caracterizeaza în studii de

prognoză, pe baza cărora se adopta deciziile strategice la nivel ierarhic superior. Ea are un
caracter orientativ și un grad mare de generalizare, urmărind sesizarea unor caracteristici de
evoluție ale fenomenelor socio-educationale.

b) Planificarea – desemneaza previziunea pe termene medii si scurte (de la cativa ani pana la un
semestru sau chiar mai putin), al carei produs este planul. Structura planului cuprinde: obiective,
activitati, responsabilitati, termene, modalitati de control si evaluare.

c) Programarea, care se refera la perioade foarte scurte (decada, săptămână), descriind foarte
amanunțit acțiunile ce vor fi intreprinse, precum și mijloacele și resursele utilizate pentru
realizarea planului.

Previziunea (planificarea) trebuie privită în strânsă interdependență de celelalte funcții ale

managementului, succesul ei depinzând de implementarea, organizarea și evaluarea optima a
procesului managerial din clasa de elevi.

2) Organizarea, ca funcție a managementului, desemnează ansamblul acțiunilor prin care se

asigura conținutul instrumental al planificării , precum si utilizarea raționala si eficienta a
resurselor procesului educational (umane, materiale, didactice, financiare si informationale).
Organizarea are drept scop funcționarea optima a procesului instructiv-educativ și a institutiei
școlare în ansamblu. Ea se aplica în trei domenii distincte:

- organizarea activităților didactice și a funcțiilor de conducere;

- organizarea admnistrativă și stilul de organizare în luarea deciziilor;

- munca în echipa.

Organizarea intervine mai ales atunci când activitatea nu se poate desfășura potrivit
regulamentelor de organizare și functionare, având un caracter inedit.

3) Motivarea – antrenarea se realizează prin comanda și prin motivare și consta în capacitatea

managerului de a-i convinge, de a transmite o anumita concepție, de a-i determina pe subordonați
să participe activ, responsabil și creator la indeplinirea sarcinilor ce le revin.

Motivarea reprezintă fundamentul antrenării, interesele personale ale membrilor interferând cu

cele ale organizației, aceștia fiind astfel cointeresați să contribuie la realizarea eficienta a
obiectivelor derivate ce le revin.       

Pentru ca procesul antrenarii să fie eficient este necesar ca motivarea subordonațiilor să fie
realizata:

a) gradual – satisfacerea în mod succesiv a intereselor personale, dar în strânsă concordanță cu

eficientă activității sale;

b) diferențiat, țînându-se cont de interesele personale sau de grup;

c) complex, prin combinarea alternativă a stimulentelor moral spirituale cu cele materiale, în

funcție de situația concretă.

4) Comandă constă în comunicarea unui ordin din partea directorilor de școală și de respectarea
acelui ordin din partea unuia sau mai multor subordonați. Întotdeauna, comandă este legată de o
decizie și de sarcinile ce decurg din această.

5) Coordonarea și motivarea personalului reprezintă un ansamblu de interacțiuni prin care se

realizează legătură dintre structura organizatorică, tehnologia, obiectivele și resursele umane ale
unei școli, precum și armonizarea deciziilor și acțiunilor unităților structurale, în vederea
realizării obiectivelor stabilite. Coordonarea se realizează prin instruirea periodică a
subordonaților, prin motivarea personalului, pentru că aceștia să reacționeze optim la comandă și
la actul de conducere propriu-zis. O bună coordonare necesită existența unui flux informațional
capabil să transmită rapid și nedistorsionat la toate și între toate unitățile structurii
organizatorice.    
La nivelul școlii, coordonarea efectuată de director, se realizează și se dezvoltă, în principal,
prin:

a) instruire – vizează pregătirea și perfecționarea managerilor din învățământ, prin cursuri

complete pentru pregătirea viitorilor manageri sau de durata variabilă, pentru managerii școlari
în exercițiul funcției de coordonator;

b) motivarea personalului de a realiza obiectivele organizației. Ea vizează calitatea vieții în

organizație, obținerea de beneficii pe baza de performanțe, realizarea unei cariere profesionale

pe baza de merit.

c) conducerea propriu-zisă.

Motivarea și instruirea personalului didactic sunt principalele instrumente manageriale care

eficientizează coordonarea în școală