Relatiile interpersonale la locul de munca

Relatiile interpersonale la locul de munca au o importanta majora

deoarece prin intermediul acestora se creaza un climat benefic de lucru si
implicita o performanta crescuta a echipei. Este de dorit sa interactionezi
cu colegii de fiecare data cand se iveste oportunitatea, sa vorbiti despre
interesele proprii intr-o maniera autentica deoarece colegii de lucru sunt
persoanele cu care iti petreci cea mai mare parte a zilei.

Daca unele persoane pastreaza distanta fata de colegi, altele nu ezita

sa inchege legaturi de prietenie si sa isi faca prieteni la locul de munca. "A
lega prietenii la locul de munca este un fapt pozitiv. Aceasta poate
contribui la marirea coeziunii de grup sau poate constitui o supapa de
siguranta in momentul in care creste presiunea la locul de munca. Munca
de echipa va fi mai eficienta, iar climatul de munca se va imbunatati si el",
ne explica Fanie Zuchowski, expert in psihologia muncii.

A petrece 60% din timpul unei zile in compania acelorasi persoane

timp de ani de zile, creaza legaturi puternice intre persoanele cu afinitati
similare. Orele suplimentare, perioadele stresante, micile tracasari de
birou sunt mai usor de suportat cand esti inconjurat de oameni cu care te
intelegi bine. Dar, desi este comod sa iti petreci timpul intr-un mediu
confortabil, este totusi necesar sa fim foarte atenti la mediul profesional.
Acest mediu are legile si rigorile lui. De exemplu, cand suntem proaspat
angajati si nu ne cunoastem prea bine colegii, trebuie sa pastram o
distanta confortabila fata de acestia, sa nu ne dezvaluim prea mult,
deoarece nu stim cum ar evolua lucrurile in caz de conflict. Este necesar
doar sa stabilim anumite limite, fara ca prin aceasta sa inchidem portile
camaraderiei.

Este esential sa fii un coleg care:

Isi asculta activ colegii – asculta-ti colegii cand vorbesc cu tine, deoarece
nu vei castiga respectul lor si nu-i vei intelege cu adevarat pana nu o sa le
acorzi intreaga ta atentie.
Respecta timpul si prioritatile colegilor - in mare parte, lucram sub
presiunea termenelor limita, asadar respecta nevoia de concentrare a
celorlalti. Daca intr-adevar ai nevoie de o informatie din partea lor
intreaba cand ar fi un moment bun de a le solicita ajutorul.

Isi asuma responsabilitatea si isi recunoaste greselile – de fiecare data

cand gresesti ceva nu incerca sa “scapi” invinovatind alt coleg ca nu ti-a
dat la timp informatia. Singurul lucru pe care il obtii in acest fel sunt
dusmani la locul de munca. Dimpotriva, decat sa tragi un alt coleg dupa
tine, vei fi mult mai apreciat de intreaga echipa, daca iti ajuti colegii sa se
evidentieze intr-un mod pozitiv la locul de munca.

Este congruent in exprimare – comunicarea verbala si cea non-verbala

trebuie sa transmita acelasi lucru, sa fie pozitiva si eficienta. Buna
functionare a relatiilor interpersonale are la baza comunicarea eficienta,
asadar incearca sa comunici cu colegii intr-un mod non-agresiv, onest si
deschis.

Angajamentele luate – intr-o organizatie munca este interconectata.

Daca tu nu iti respecti termenele limita si angajamentele, ai un impact
negativ asupra muncii celorlalti angajati. Respecta munca celorlalti colegi,
iar daca intr-adevar ai dificultati in terminarea sarcinii anunta din timp
astfel incat sa nu afectezi bunul mers al lucrurilor.

Impartaseste cu colegii realizarile – cat de des atingi un obiectiv lucrand

de unul singur? Multumeste, recompenseaza-ti colegii care au avut
contributii la succesul tau. Mentioneaza aportul lor si managerului, astfel
incat sa fie evidentiata sincera ta apreciere a colegilor tai. Atat timp cat ai
o atitudine pozitiva la locul de munca si iti dezvolti pe cat posibil abilitatile
descrise mai sus poti fi sigur ca vei fi colegul pe care toata lumea il
apreciaza. Fiind dragut si binevoitor cu ceilati vei obtine acelasi tratament
de la colegii tai. O buna relatie cu colegii va genera un mediu de lucru mai
placut iar tu vei fi un angajat mult mai performant care merge cu drag la
locul de munca.

Viaţa profesională ca şi viaţa socială se bazează pe principiile de

egalitate, echitate şi are ca obiectiv dezvoltarea echilibrată a tuturor
membrilor societătii. Organizarea raţională a procesului de muncă are loc
în corespundere cu caracteristicile individuale ale omului, efortul depus
(energie, abilităti), organizarea procesului de muncă (structuri de relaţii,
reglementări, proceduri), și finalităţi (eficienţă, satisfacţie, siguranţă).
Toate aceastea oferă condiţii normale de muncă și de recreere a
profesionalistului de orice treaptă. După cum au arătat studiile,
stabilitatea şi durata relaţiei interpersonale, garanţie a succesului
profesional şi a dobândirii de satisfacţii în muncă, par să fie dependente
de următorii factori (după Aurora Perju, 1975).
 Noţiunea de „relaţii interpersonale” se referă numai la relaţile
persoană – persoană. Sfera relaţiilor interpersonale ca domeniu de studiu
cuprinde:

1.atracţia (statutul sociometric)

2.interdependenţa (inclusiv formarea coaliţiilor)
3.comunicarea
4.puterea, influenţa, prestigiul şi autoritatea.

Premise:
-Cei mai mulţi angajaţi, chiar cei cu multă experienţă, subestimează
importanţa relaţiilor umane în realizarea lor profesională şi eficienţa lor la
locul de muncă. Ei considera că acestea pot fi stabilite într-un mod intuitiv
şi presupun, în mod greşit, că se pricep destul de bine la întreţinerea unor
bune relaţii.

-Poate ne vine greu să recunoaştem, dar toţi facem greşeli când stabilim şi
întreţinem relaţii cu oamenii. Nimeni nu va putea fi niciodată perfect şi,
totuşi, niciodată nu trebuie să încetăm a ne strădui să ne perfecţionăm.
Capacitatea de a cultiva relaţii umane bune nu este influenţată de vârstă
şi nici de pregătirea profesională.

Va trebui să faceţi, la modul sincer, absolut tot ce puteţi pentru a

stabili relaţii de muncă puternice, prieteneşti şi oneste cu toţi ceilalţi
oameni – în aceeaşi măsură cu colegii de lucru, cu şefii sau subalternii pe
care-i aveţi, cât şi cu clienţii. Este în interesul dv personal (pentru starea
de confort psihologic şi pentru promovarea în funcţie) şi al instituţiei.

La locul de muncă aveţi două îndatoriri:

1.să vă faceţi meseria – să vă îndepliniţi responsabil sarcina;

2.să interacţionaţi cu toţi oamenii cât puteţi dei bine.

Numai asocierea corectă a celor doi factori duce la succes.

Ce înseamnă relaţiile umane? La nivelul cel mai simplu relaţiile

umane înseamnă a te purta politicos pentru ca oamenii să te placă.
-Să fii sociabil, curtenitor, adaptabil.
-Să respecţi eticheta elementară.
-Să eviţi necazurile cu colegii

Dar, în pofida faptului că aceste calităţi sunt atât de importante

pentru succesul profesional,ele se manifestă doar la suprafaţă. Există un al
doilea nivel, mai complex. Aici relaţiile umane bune mai înseamnă
stabilirea şi menţinerea legăturilor în mai multe direcţii şi cu mai multe
categorii de persoane, în climate de muncă atât bune, cât şi rele. Ele
presupun:

-Să ştii cum să rezolvi problemele dificile.

-Să te descurci în caz de conflict.
-Să lucrezi bine, având şefi dominatori şi/sau incorecţi.
-Să te cunoşti şi înţelegi pe tine însuţi.
-Să ştii să comunici cu alţii.
-Să ai relaţii bune cu familia, prietenii, colegii de serviciu.
-Să refaci o relaţie de muncă deteriorată (să te împaci după o ceartă sau
răcire a relaţiilor). 
-Să te înveţi a trăi cu necazurile tale personale fără să-i deranjezi sau
răneşti pe ceilalţi.
-Să reuşeşti să exprimi atitudinea cea mai corespunzătoare în timpul unei
discuţii cu un coleg sau client (exemplu: disponibilitate, interes sau lipsă
de interes, încurajare sau descurajare etc.)

La modul cel mai general, relaţiile umane bune înseamnă să trăieşti şi

să lucrezi în armonie cu ceilalţi oameni. Relaţiile umane sunt judecate prin
prisma productivităţii, întrucât productivitatea este scopul activităţii
indiferent de locul de muncă. Indiferent de locul de muncă şi specificul
activităţii, productivitatea unui angajat poate fi măsurată; ea exprimă
cantitatea muncii într-un anumit interval de timp.

Fireşte, relaţiile umane nu pot înlocui buna performanţă sau camufla

proastele rezultate. Angajaţii sunt evaluaţi în primul rând după cantitatea
muncii. Un şef pune mai mult preţ, la un subaltern, pe aceea ce produce el
decât pe atitudinea pozitivă a acestuia.
 
Şi totuşi efortul fiecaruia în muncă nu va fi suficient; va trebui să vă
comportaţi în aşa fel, încât atât cei care lucrează în mod direct cu
dumneavoastra, cât şi cei din vecinătatea voastra, să devină cu adevărat
mai eficienţi. Valoarea noastră ca angajaţi este exprimată nu numai prin
munca efectivă pe care o prestăm ca persoane individuale, dar şi prin
contribuţia pe care o aducem la activitatea de ansamblu a colectivului în
care lucrăm. Este vorba de relaţiile umane. Deci productivitatea nu este
numai o problemă individuală ci şi o chestiune. colectivă a secţiei sau
biroului în care lucrăm

Atitudine pozitivă vs negativă şi importanţa ei la locul de

muncă

Nu există alt atribut care să vă influenţeze mai mult viitorul. O

atitudine pozitivă nu ar putea fi bunul dv cel mai de preţ. Dacă puteţi să vă
creaţi şi să menţineţi o atitudine pozitivă faţă de munca munca dv şi faţă
de viaţă în general, nu numai că veţi urca mai repede treptele succesului,
dar veţi fi şi o persoană mai fericită. Dacă nu puteţi să o faceţi, veţi găsi
închise multe uşi la serviciu, iar viaţa în general stresantă.

Fiecare avem multe atitudini. La locul de muncă: faţă de şeful direct

sau cel general şi faţă de colegii de serviciu, faţă de munca pe care o
prestaţi, faţă de strategiile instituţiei, faţă de mărimea salariulului pe care
îl primiţi. La aceste atitudini specifice, mai aveţi o atitudine de bază, sau
globală, faţă de munca dv şi faţă de viaţa însăşi. Pe scurt atitudinea este
modul în care priviţi întregul dv mediu. Puteţi privi serviciul dv cum doriţi.
Pe de o parte, vă puteţi concentra atenţia asupra tuturor aspectelor sale
negative: ore suplimentare, conducere care nu vă satisface, plasare
neconvenabilă – ca distanţă faţă de locuinţa dv, de exemplu. Pe de altă
parte, vă puteţi orienta atenţia spre factorii mai pozitivi: ambianţa socială
armonioasă, retribuţie bună.
 Toate locurile de muncă au atât laturi pozitive cât şi negative. Dacă
veţi căuta numai ce este rău în jurul dv întrebându-vă de ce lucrurile nu
sunt mai bune şi plângându-vă de ele, veţi fi perceput de ceilalţi oameni
ca o persoana negativă. Dacă veţi face contrariul, urmărind ceea ce este
bun şi nedând atenţie aspectelor neplăcute, veţi fi perceput ca o persoană
pozitivă. Când aveţi o atitudine pozitivă sunteţi, de obicei, mai energic,
pasionat, productiv şi alert. Când gândeşti prea mult la factorii negativi, ţi
se scurge energia.

Este important să înţelegem că o atitudine pozitivă este mai mult

decât zâmbetul. Un zâmbet este util, bineînţeles, în transmiterea unei
atitudini pozitive înnăscute, structurale. Totuşi unii oameni transmit o
atitudine pozitivă chiar dacă zâmbesc foarte rar. Ei fac aceasta prin modul
pozitiv prin care îi tratează pe ceilalţi, prin modul în care îşi privesc
responsabilităţile şi se confruntă cu problemele.

Atitudinea pozitivă este necesară la locul de muncă din mai multe

motive:

1.Prima impresie pe care o produceţi la locul de muncă este importantă,

întrucât de obicei ea durează mult. Noii colegi de serviciu par a avea mici
radare acordate pentru a-ţi recepta atitudinea. Daca ea e pozitivă, ei vor
recepta un semnal prietenos şi cald şi ca atare vor fi atraşi spre tine. Daca
ai o atitudine negativă, vor încerca să te evite.
 
2.Un angajat pozitiv contribuie la productivitatea altora. Un angajat
negativ, nu. Cu atitudinile noastre se “contaminează” cei din jurul nostru.
O atitudine negativă persistentă poate altera atitudinile celorlalţi, precum
mărul putred într- un butoi. E foarte greu să-ţi menţii un nivel înalt al
productivităţii, când lucrezi lângă o persoană cu o atitudine negativă.
 
3.Tovarăşii de muncă te plac atunci când eşti pozitiv. Le place să fie în
preajma ta, întrucât eşti agreabil. Aceasta face ca munca ta să-ţi fie mai
interesantă şi agreabilă, întrucât eşti în centrul evenimentelor, şi nu pe
margine, lamentându-te. Când eşti negativ, oamenii preferă să stea
deoparte.
4.Genul de atitudine pe care o transmiţi conducerii are un mare impact
asupra succesului tău viitor. şefii îţi citesc atitudinea mentală, chiar când
simţi că ai reuşit să o maschezi. Dacă eşti pozitiv, ţi se va da mai multă
atenţie în misiunile speciale sau promovări.

5.Dacă serviciul dv presupune contacte cu publicul, atunci va trebui să

puneţi un mare accent pe ceea ce s-a menţionat mai sus.

Cea mai importantă relaţie de muncă este relaţia cu şeful direct.

De ce? Pentru că:
 
-şeful vă poate accelera realizarea profesională ori, dimpotrivă, încetini
până la un nivel descurajator;
-şeful vă poate pregăti pentru responsabilităţi mai mari sau poate să vă
blocheze dorinţa dv. de a învăţa;
-mergeţi la muncă de plăcere sau ca la o corvoadă;
-întrucât această relaţie nu poate fi ignorată, ocolită, va trebui să-l
suportaţi pe şef, oricum ar fi el.

Influenţa grupurilor asupra comportamentului individual

 
Grupul are o influenţă deosebită asupra comportamentului
individual. El oferă informaţii, oportunităţi şi creează posibilitatea atingerii
obiectivelor membrilor săi. Grupul asigură cadrul în
care angajaţii:

-dezvoltă competenţele personale

-îşi modelează atitudinile
-îşi sporesc motivaţia
-capătă curaj în efectuarea sarcinilor 
-recent veniţi în organizaţie se adaptează mai uşor 
-capătă încredere în sine
-se simt în siguranţă
-găsesc suport afectiv
-îşi găsesc identitatea
-îşi satisfac propriile necesităţi de securitate, apartenenţă, stimă.
 Apariţia relaţiilor interpersonale sau de interdependenţă marchează
trecerea într-o altă zonă, în care membrii grupului cunosc o gamă diversă
de sentimente, de la o extremă la alta (încântare - neplăcere), pentru ca în
final să ajungă la o stare echilibrată, de acceptar.

CONCLUZII
1.Deşi în prezent se pune un accent tot mai mare pe
cultivarea/îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale la locul de muncă, se
constată că doar o parte a managerilor şi angajaţilor acordă cu adevărat
atenţie acestui fapt, multe din vechile firme de stat sau private
neimplementându-şi aceste „valori”.

2.În prezent nu există la noi în ţară (poate la firmele cu capital străin) o

strategie în domeniul cultivării relaţiilor interpersonale, nu există psiholog
de întreprindere care la rândul lui să ajute pe angajaţi ca aceştia să-şi
dezvolte relaţii interpersonale fructoase, acestea făcându-se în funcţie de
conjunctură (grupa de muncă) fără o fundamentare riguroasă şi uneori
defectoasă.

3.În cazul în care relaţiile interpersonale şi interumane funcţionează

oarecum defectuos, efectele acestora pot produce scăderea
randamentului muncii, atmosferă tensionată între membrii echipei,
certuri, jigniri reciproce, viclenie, invidie, răutate etc. care pot duce în final
la destrămarea echipei şi implicit la falimentarea organizaţiei respective.

4.Orice organizaţie, pentru ca să aibă succes pe piaţa muncii, trebuie să

investească în capitalul uman şi să acorde membrilor săi ocazia şi „terenul
fertil” pentru atingerea obiectivelor organizaţiei investind în acelaşi timp
şi în dezvoltarea şi satisfacţia personală a angajaţilor care va facilita cu
siguranţă crearea unui climat în care relaţiile interpersonale se vor
dezvolta în direcţia dorită şi va induce o stare psihică şi fizică pozitivă în
membrii echipei.