Modele de management al calităţii în educaţie

III.3.1. Definirea managementului calităţii

Etimologia termenului de management: - provenită din manus-agere (lat.) - mâna,

manevrare, pilotare, conducere, strunirea cailor; - manege (fr.), maneggio (it.), to manege (engl.)

– a reuşi, a conduce, a rezolva, a face faţă, a dirija, a izbuti, a struni elemente pentru un

ţel, a administra, a manevra, a stăpâni, a se descurca, a găsi mijloace, a reuşi, a se pricepe, a

duce la bun sfârşit,); - management (engl.) - activitatea / arta de a conduce, abilitate, organizare,

reuşită în atingerea obiectivelor, adaptarea deciziilor optime în proiectarea şi realizarea

proceselor); - manager (engl.) - conducător, administrator, director, coordonatorul unei echipe.

În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române:

„Management” s. n.

1. Activitatea şi arta de a conduce.

2. Ansamblul activităţilor de organizare, de conducere şi de gestiune a întreprinderilor.

3. Ştiinţa şi tehnica organizării şi conducerii unei întreprinderi.” (DEX)

Managementul educaţional ca disciplină pedagogică studiază tehnicile ştiinţifice prin care

activitatea educaţională se poate proiecta, organiza, coordona, regla, conduce cu scopul

creşterii eficienţei sale, pentru modelarea personalităţii umane complexe, autonome şi creative.

Managementul actual valorifică ideile esenţiale ale celorlalte şcoli şi orientări istorice fiind

însă un tip de management sistemic, dar şi situaţional şi contextual

Managementul educaţional este ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma

personalităţi potrivit unor finalităţi solicitate de societate şi acceptate de individ. Managementul

sistemului şi al instituţiilor de învăţământ cuprinde: formularea clară a finalităţilor, proiectarea

reţelei instituţionale, elaborarea conţinuturilor învăţării, asigurarea cadrului legislativ-normativ,

formarea iniţială şi pe parcurs a personalului de conducere şi instruire, stabilirea unor tehnici de

evaluare care să permită reglarea pe parcurs a sistemului şi procesului de învăţământ şi

optimizarea rezultatelor.

Managementul educaţional depinde de respectarea unor cerinţe de bază: prioritatea

calităţii, claritatea obiectivelor, motivarea şi participarea factorilor implicaţi, utilizarea raţională a

resurselor şi a elementelor educaţiei, adaptarea continuă a proceselor la rezultate. El reprezintă

o metodologie de abordare globală, optimă, strategică a activităţii de educaţie, ansamblul de

principii şi funcţii, de norme şi metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor

sistemului educativ (în ansamblu sau la nivelul elementelor componente). Sistemul managerial

are obiective ierarhizate, principii de eficienţă şi calitate, funcţii specifice, elemente strategice,

afirmarea creativităţii în soluţionarea situaţiilor, abordare interdisciplinară şi sistemică, cercetări

fundamentale.

Se diferenţiază de managementul general prin raportare specifică la finalităţile educaţiei,

la conţinut, la resursele umane antrenate, la activităţile centrate pe informare, comunicare şi

participare prin strategii educaţionale specifice, la comportamentele actorilor implicaţi (bazate

pe motivaţie, responsabilitate, cooperare, logică, afectivitate). Managementul educaţional

implică stăpânirea teoriei, metodologiei, a principiilor, o anumită mentalitate, o manieră proprie,

o artă de dirijare, antrenare a resurselor.

Între caracteristicile managementului educaţional se înscriu:

▪ prezintă un complex de acţiuni concepute şi desfăşurate pentru a asigura funcţionarea

optimă, cu eficienţă maximă a sistemului educaţional;

▪ pentru realizarea finalităţilor stabilite, utilizează cel mai eficient potenţialul educaţilor,

educatorilor, ca şi celelalte resurse ;

▪ structurează problematica educaţiei, elementele procesului, factorii după criterii de

eficacitate, după particularităţile colectivităţii;

▪ complexitatea sa este dată de specificul dimensiunilor implicate ale problematicii educaţiei

(psihologice, sociologice etc.), de necesitatea cunoaşterii interdisciplinare pentru concepere

şi realizare;

▪ studiază conducerea educaţiei, atât la nivel macro-pedagogic, cât şi la nivel de acţiun

este un management participativ datorită naturii inerent umane a activităţii educative, ca

finalizare, organizare, desfăşurare, evaluare;

▪ ca disciplină, poate fi chiar independent, pentru că are principii, conţinut, metodologie,

criterii adaptate sau concepute specific, dincolo de determinarea interdisciplinară. Poate fi

realizat autonom, pentru că îşi conturează reguli proprii de concepere şi realizare;

▪ poate fi considerat şi disciplină fundamentală, pentru că precizează condiţiile teoretice şi

metodologice generale, după care se pot elabora strategii, programe manageriale concrete;

▪ apelează la abordarea sistemică, ce determină ordonarea elementelor, a relaţiilor,

evidenţiază problemele-cheie, poate aborda general şi pe subsisteme activităţi cu

deschidere şi spre alte sisteme;

▪ admite dinamismul în consolidarea bazelor sale teoretice şi în construirea de modele

strategice, în găsirea de noi aplicaţii în domeniu;

▪ este şi integrativ. pentru că utilizează date, concepţii, modele, metodologii din domenii

conexe şi proprii, pe care le sintetizează specific;

▪ este prospectiv, pentru că anticipează strategii, metodologii, programe, proiecte, norme

specifice, din analiza direcţiilor de evoluţie a sistemului educativ;

▪ este indicativ-instrumental, deoarece arată cum trebuie realizate obiectivele, prin respectarea

principiilor, metodelor, criteriilor, resurselor;

▪ poate fi şi metodologie a acţiunii, prin fundamentarea proiectelor de acţiune concretă, de

organizare a sistemului pentru eficienţă;

▪ este şi multifuncţional, prin descrierea, utilizarea, aplicarea mai multor roluri, atribuţii,

operaţii de aplicare;

Managementul Calităţii reprezintă, in mod sintetic, procesul, de identificare şi

administrare a activităţilor necesare pentru realizarea obiectivelor in domeniul calităţii ale unei

firme.

Conform seriei ISO 8402/95 managementul calităţii reprezintă ansamblul activităţilor

funcţiei generale de management care determină politica in domeniul calităţii, obiectivele şi

responsabilităţile in cadrul sistemului calităţii prin mijloace cum ar fi: planificarea, controlul,

asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii. Câteva elemente esenţiale privind planificarea, controlul

şi îmbunătăţirea calităţii sunt următoarele:

▪ Planificarea calităţii:

- stabilirea obiectivelor calităţii;

- identificarea clienţilor;

- descoperirea necesităţilor clienţilor;

- dezvoltarea caracteristicilor produsului;

- dezvoltarea caracteristicilor procesului.

▪ Controlul calităţii:

- alegerea subiectelor de control;

- alegerea unităţilor de măsură;

- stabilirea obiectivelor;

- crearea unui cenzor;

- măsurarea performanţelor;

- interpretarea diferenţelor;

- acţiuni faţă de diferenţe.

▪ Îmbunătăţirea calităţii:

- dovedirea necesităţii îmbunătăţirii;

- identificarea proiectelor;

- organizarea echipelor de lucru;

- diagnosticul cauzelor;

- remedierea defecţiunilor;

- lupta cu rezistenţa la schimbare;

"Managementul calităţii“ este definit ca fiind modul prin care se "gestionează",

"administrează" satisfacţia oferită de o organizaţie. Am putea spune ca managementul calităţii

reprezintă o abordare a managementului organizaţiei din perspectiva "calităţii".

Managementul calităţii:

1. influenţează marea majoritate a proceselor desfăşurate în

organizaţie;

2. are o influenţă directă în definirea, documentarea şi forma de aplicare a normelor interne

referitoare la diversele procese organizaţionale;

3. influenţează major modul cum personalul aplică aceste norme;

4. orientează modul cum angajaţii percep şi îşi reprezintă realitatea;

5. direcţionează modul de abordare a diverselor situaţii apărute în organizaţie sau în afara

acesteia.

6. J.M. Juran, unul dintre cei care a lansat conceptul de MC îl defineşte prin funcţiile sale:

planificarea calităţii, ţinerea sub control a calităţii şi îmbunătăţirea calităţii. .

7. J. Kelada defineşte MC ca: ,,un ansamblu de activităţi (planificarea, coordonarea,

organizarea, controlul şi asigurarea calităţii) desfăşurate în scopul realizării unor obiective,

prin folosirea optimă a resurselor”.

8. Potrivit standardului ISO 9000/2000 , MC reprezintă ansamblul activităţilor funcţiei

generale de management, care determină politica în domeniul calităţii, obiectivele,

responsabilităţile şi le implementează în sistemul calităţii prin mijloace cum sunt

planificarea, ţinerea sub control, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii.

9. Sistemul calităţii – concept definit ca reprezentând structura organizatorică, procedurile,

procesele şi resursele necesare pentru implementarea MC( standardul 9000/200