UNIVERSITATEA DE STAT FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, CATEDRA DE ȘTIINȚE

„ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI PSIHOLOGIE ȘI ARTE ALE EDUCAȚIEI

Unitatea de curs: Educația incluzivă

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

Unitatea de conținut 3: CERINŢE EDUCAŢIONALE SPECIALE

Grupa: MI31Z
Numele, prenumele studentului: Gușan Veronica

1. Caracterizați sintagma „Cerințe educaționale speciale” cu ajutorul întrebărilor

Întrebări Răspunsuri
Când și de care organ internațional a Clasificarea CES a fost elaborată în 1995 de către
fost elaborată clasificarea CES? UNESCO.
Cum abordează CES Clasificarea În Clasificarea Internațională a Funcționării,
Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (CIF), se regăsesc următoarele
Dizabilității și Sănătății (CIF)? abordări ale cerințelor educaționale speciale:
 orice dificultate evolutivă de funcționare și
participare, care poate fi permanentă sau
tranzitorie;
 dificultate reflectată asupra activității de
învățare;
 dificultate condiționată de diferiți factori (de
sănătate, mediu ș.a.);
dificultate din care derivă necesitatea individualizării
procesului educațional.
Care sunt cele trei grupuri de 1. Zona: Funcțională Corporală Cognitivă
factori/zone din care derivă CES? 2. Zona relațională
3. Zona ambientală
Cum este definită CES în Codul În art. 3 al Codului Educației este dată definiția CES în
educației RM? conformitate cu care CES sunt definite drept necesităţi
educaţionale ale copilului/elevului/studentului, care
implică o şcolarizare adaptată particularităţilor
individuale sau caracteristice unei dizabilităţi ori
tulburări de învăţare, precum şi o intervenţie specifică
prin acţiuni de reabilitare sau recuperare
corespunzătoare.

2. Identificați cauzele dificultăților de învățare:

Dificultăți de învățare propriu-zise
Sunt determinate de deficienţe şi incapacităţi
greu vizibile (ascunse), aferente doar
individului, ţin de deficienţele şi incapacităţile particularitățile de dezvoltare specifice. Pot
lui generate de factori genetici, de boli,
traumatisme, accidente etc.
Dificultăți de învățare induse
Sunt determinate de mediul în care se află
copilul și influențele acestuia, dar și de
apărea pe parcursul şi la finalul ciclului de
învăţare. Există diferite cauze care
condiționează dificultățile de învățare induse:
insuficiența timpului de învăţare; lacunele
anterioare în procesul de învățare; absenţa
unor strategii și tehnici de învăţare eficientă,
 UNIVERSITATEA DE STAT FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, CATEDRA DE ȘTIINȚE
„ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI PSIHOLOGIE ȘI ARTE ALE EDUCAȚIEI

adaptată copilului concret; lipsa unui regim

organizat de muncă; calitatea redusă a
procesului educațional la clasă;
suprasolicitarea şcolară; absenteismul etc.

3. Explicați sintagma „CES tranzitorii”

CES tranzitorii sunt cerințele educaționale speciale, care nu sunt condiționate de o dizabilitate,
dar care se ”instaurează” grație unor factori externi ce periclitează motivația și capacitatea de
învățare a copilului și care, cu suportul adecvat, pot fi remediate.

4. Identificați tipurile de CES:

Cerințe educaționale speciale, condiționate de
o dizabilitate
În acest grup se includ deficiențele în/de
dezvoltare, denumite conform legislației
dizabilități. Printre acestea se numără:
1. Dificultăți/dizabilități de învățare;
2. Dificultăți/dizabilități
intelectuale/dizabilități severe de
învățare;
3. Tulburări (dezordini) de limbaj;
4. Deficiențe fizice/neuromotorii;
5. Deficiențe de văz;
6. Deficiențe de auz;
Tulburări emoționale (afective) și de
comportament
Cerințe educaționale speciale, care nu sunt
condiționate de o dizabilitate.
La acest grup se referă problemele de învățare
survenite din anumite situații de
risc în care pot nimeri copiii (din medii
defavorizate socio-economic, aparţinând
unor grupări etnice minoritare, copiii străzii,
care au boli cronice și incurabile, exploataţi,
maltrataţi sau abuzaţi etc.), situații care
afectează capacitatea de învățare a copiilor.

5. Explicați sintagma „particularități individuale de dezvoltare”

Particularitățile individuale de dezvoltare sunt caracteristicile particulare, specifice fiecărui
individ uman, fiecărui copil în parte, la o anumită vârstă.

6. Identificați factorii dezvoltării umane:

Factori Fundamentali Factori Compensatori
ereditatea, mediul și educaţia evenimentele de viaţă semnificative pentru
dezvoltare și coparticiparea la propria
dezvoltare

7. Comparați sintagmele:
Dezvoltare Tipică Dezvoltare Atipică
Dezvoltarea tipică ne oferă o imagine Dezvoltarea atipică apare atunci când un copil
generală cu privire la progresul copilului în fie se situează în urma, fie se află înaintea
raport cu semenii săi. celorlalți copii de aceeași vârstă, în oricare
din ariile de dezvoltare fizică și motricitate
(fină și grosieră; sărituri, alergat, desenat,
construit), cognitivă (gândire, înțelegere,
rezolvare de probleme), socială (inițierea
contactului cu alt copil, jocuri
de grup), limbaj și autonomie (îmbrăcarea,
 UNIVERSITATEA DE STAT FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, CATEDRA DE ȘTIINȚE
„ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI PSIHOLOGIE ȘI ARTE ALE EDUCAȚIEI

mâncatul, spălarea).

8. Comparați sintagmele:
Întârzierile în dezvoltare
Întârzierile în dezvoltarea copilului pot fi
consecința factorilor ereditari, accidentelor
biologice, sociale sau a unei îngrijiri
neadecvate a copilului din fragedă copilărie
(subalimentație, neglijare, afecțiuni somatice,
tratamente necorespunzătoare etc.).
Acestea se manifestă prin particularități
specifice:
 stări somatice labile (apatici,
plângăreți, bolnăvicioși etc.);
 contact emoțional rigid și instabil;
 probleme de comunicare și limbaj;
 capacitate redusă de orientare în timp
și spațiu;
 activitatea de joc/ de învățare
neadecvată vârstei etc.
Copiii care atestă întârzieri în dezvoltare
reușesc, de obicei cu asistența
psihopedagogică adecvată, să depășească
dezechilibrele de dezvoltare, adaptându-se
optim la condițiile școlare și sociale.
Tulburările de dezvoltare
Tulburările de dezvoltare sunt ansamblu de
manifestări somatice, neurologice,
neurovegetative, psihologice, dispoziționale,
cognitive și comportamentale determinate
organic sau simptomatic (funcțional sau
social). Tulburările de dezvoltare au evoluție
continuă, progresivă, deseori, ireversibilă.
Copiii cu tulburări de dezvoltare atestă cerințe
educaționale speciale.
Tulburările în dezvoltarea copilului:
 apar la oricare etapă de vârstă (cel mai
frecvent la vârstele mici de 0 - 3 ani);
 prezintă manifestări somatice,
neurologice, psihologice, sunt
progresive;
 determină o dizabilitate
mintală/intelectuală, psihomotorie sau
senzorială;
 limitează funcționarea adecvată a
copilului, în cel puțin, trei din
domeniile: mobilitate, limbaj,
comunicare, învățare, autoservire,
autonomie și independență personală
etc.;
 solicită asistență educațională
individualizată;
 reclamă stimulare și sprijin
complementar pentru a reuși să se
includă în procesele școlare etc.

9. Formulați 1-3 întrebări de clarificare a algoritmului măsurilor întreprinse în cazul

constatării problemelor în dezvoltare (Figura 3.4 p.152)
1. Ce rol are cadrul didactic în procesul de identificare a cerințelor educaționale speciale?
2. Care este metoda de bază și cea mai frecvent utilizată în procesul identificării CES?
3. În care caz se recomandă referirea pentru examinare/ evaluare complexă?