EDUCAȚIE

INCLUZIVĂ
Lect. univ. dr. Vladimir Enăchescu
 Noțiuni și concepte cheie utilizate în
ELEMENTE DE educația specială, integrată și
ORGANIZARE ȘI
FUNCȚIONARE A incluzivă
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
SPECIAL, Particularități ale integrării
INTEGRAT ȘI
INCLUZIV
Practici ale incluziunii educaționale
Noțiuni și concepte cheie utilizate în educația
specială, integrată și incluzivă

În Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (CIF), se

regăsesc următoarele abordări ale cerințelor educaționale speciale:

• orice dificultate evolutivă de funcționare și participare, care poate fi permanentă

sau tranzitorie;
• dificultate reflectată asupra activității de învățare;
• dificultate condiționată de diferiți factori (de sănătate, mediu ș.a.);
• dificultate din care derivă necesitatea individualizării procesului educațional.
Noțiuni și concepte cheie utilizate în educația
specială, integrată și incluzivă

Din perspectiva CIF, pot fi identificate trei grupuri de factori/zone din care derivă
CES:
Zona: • Maladii acute sau cronice, leziuni sau anomalii
Funcțională cromozomiale sau ale componentelor structural
Corporală ale corpului.
Cognitivă • Dificultăți motorii sau senzoriale, dificultăți de
atenție și/sau memorie.
• Lipsa autonomiei personale.
• Dificultăți sociale, de gestionare a timpului, în
planificarea acțiunilor, dificultăți în aplicarea
cunoștințelor, dificultăți lingvistice.
Noțiuni și concepte cheie utilizate în educația
specială, integrată și incluzivă

Din perspectiva CIF, pot fi identificate trei grupuri de factori/zone din care derivă
CES:

Zona • Dificultăți de auto-control, probleme comportamentale

relațională și emoționale, stima de sine scăzută.
• Lipsă sau insuficiență de motivație și de curiozitate,
dificultăți în relațiile cu colegii, cadrele didactice, alți
adulți.
Noțiuni și concepte cheie utilizate în educația
specială, integrată și incluzivă

Din perspectiva CIF, pot fi identificate trei grupuri de factori/zone din care derivă
CES:

Zona • Probleme de familie, prejudecăți și ostilitate culturale,

ambientală medii defavorizate.
• Dificultăți socio-economice.
• Dificultăți de comunicare sau de colaborare între
agențiile (școală, servicii, organizații) implicate în
Educație sau formare profesională.
Noțiuni și concepte cheie utilizate în educația
specială, integrată și incluzivă

CES:

Desemnează cerințele specifice fată de educație, derivate sau nu dintr-o dizabili-

tate, care sunt suplimentare, dar şi complementare obiectivelor generale ale
educației, cerințe care solicită o școlarizare adaptată particularităților individuale
şi/sau caracteristice unei deficiențe (ori tulburări de învățare), precum şi o
intervenție specifică, prin reabilitare/recuperare adecvată.

Exprimă nevoia de a se acorda unor copii o asistență educaţională suplimentară

(un fel de discriminare pozitivă), fără de care nu se poate vorbi de egalizarea
şanselor, de acces şi participare, de integrare şcolară şi socială.
Noțiuni și concepte cheie utilizate în educația
specială, integrată și incluzivă

CES:

Semnifică „un continuum” al problemelor speciale în educaţie, de la dizabilități

grave şi profunde la dificultăţi ușoare de învăţare, care impune individualizarea
evaluării şi demersului educațional, o analiză plurifactorială şi dinamică a cauzelor
eșecului şcolar. Desigur că în acest context, se subliniază importanta evaluării
copilului din perspectiva educaţională (în termeni de potențial de învăţare şi de
curriculum) şi apoi a intervenţiei educaţionale specifice, diferențiate şi adaptate
particularităților individuale.
Noțiuni și concepte cheie utilizate în educația
specială, integrată și incluzivă

CES:

Semnifică „un continuum” al problemelor speciale în educaţie, de la dizabilități

grave şi profunde la dificultăţi ușoare de învăţare, care impune individualizarea
evaluării şi demersului educațional, o analiză plurifactorială şi dinamică a cauzelor
eșecului şcolar. Desigur că în acest context, se subliniază importanta evaluării
copilului din perspectiva educaţională (în termeni de potențial de învăţare şi de
curriculum) şi apoi a intervenţiei educaţionale specifice, diferențiate şi adaptate
particularităților individuale.
Clasificarea CES

În baza studiilor și cercetărilor în domeniu, CES pot fi clasificate în două grupuri

mari:
I. Cerințe educaționale speciale, condiționate de o dizabilitate;
II. Cerințe educaționale speciale, care nu sunt condiționate de o dizabilitate.
În grupul I se includ deficiențele în/de dezvoltare, denumite conform legislației
dizabilități și se referă, de fapt, la clasificarea UNESCO, 1995, având cea mai largă
utilizare la nivel global.
 Dificultăți/dizabilități de învățare;
 Dificultăți/dizabilități intelectuale/dizabilități severe de învățare;
 Tulburări (dezordini) de limbaj;
 Deficiențe fizice/neuromotorii;
 Deficiențe de văz;
 Deficiențe de auz;
 Tulburări emoționale (afective) și de comportament.
Clasificarea CES

La grupul II se referă problemele de învățare survenite din anumite situații de

risc în care pot nimeri copiii (din medii defavorizate socio-economic, aparţinând

unor grupări etnice minoritare, copiii străzii, care au boli cronice și incurabile, exploataţi,
maltrataţi sau abuzaţi etc.), situații care afectează capacitatea de învățare a copiilor.

În acest caz, conceptul cerințe educaționale speciale se suprapune pe conceptul situație de

risc, care, în prezent, se extinde cu noi și noi aspecte, identificând riscurile de ordin
biologic social și educațional care afectează dezvoltarea copilului și performanțele lui în
învățare.
 O altă clasificare a CES este dată de OCDE
care, întemeindu-se pe ISCED, se
referă la următoarele trei grupuri de cerințe:

Categoria A: dizabilități care au cauze

biologice/organice clare;
CLASIFICAREA
CES Categoria B: dificultăți de învățare care nu
derivă dintr-o dizabilitate;

Categoria C: dificultăți ce rezultă din

dezavantaje socio-economice, culturale
și/sau lingvistice.
Considerând toate tipurile de clasificări ale CES,
putem generaliza următoarele categorii:

CES

Dizabilități Tulburări specifice de Alte CES

dezvoltare/dificultăți de
învățare
Intelectuale Dezavantaje
Dislexie
socio-economice

Neuro-motorii Disortografie Dezavanataje

lingvistice

Senzoriale Disgrafie
Dezavantaje
culturale
Multiple, complexe Discalculie
 Integrarea şcolară reprezintă
Particularități procesul de educare a copiilor cu
ale integrării sau fără nevoi speciale, având
drept scop final participarea
deplină a tuturor copiilor la
activităţile şi viaţa în co-
munitate.
Principiile ce stau la
baza integrării copiilor
CES
Principiul normal- Principiul drep-
izării turilor egale

Principiul dezinsti-
Principiul dezvoltării
tuţionalizării

Principiul egalităţii
Principiul asigurării
şanselor în dome-
serviciilor de sprijin
niul educaţiei

Principiul inter- Principiul cooperării

venţiei timpurii şi parteneriatului
 Etapele efective, ca pași ai
procesului de integrare

3. Decizia de includere în 4. Constituirea echipei de

1. Depistarea copilului 2. Evaluarea globală
Programul de Integrare caz.

5. Elaborarea programului 8. Aplicarea proiectului de

de intervenţie individual- 7. Elaborarea programei intervenţie şi elaborarea
6. Evaluarea curriculară
izată (de către echipa de curriculare adaptate programelor de recuper-
caz). are/ abilitare

9. Evaluarea periodică şi 10. Evaluarea semestrială/

11. Monitorizarea cazului 12. Evaluarea finală
adaptarea obiectivelor etapială
Practici ale incluziunii
educaționale

Şcoala incluzivă - este denumirea instituţiei şcolare din

învăţământul public de masă unde au acces toţi copiii unei
comunităţi, indiferent de mediul de provenienţă al acestora,
școală în care sunt integraţi într-o formă sau alta şi copii cu
cerinţe special în educaţie, loc unde programul activităţilor
didactice are la baza un curriculum specific (individualizat şi
adaptat) şi unde participarea personalului didactic la activ-
ităţile educative din clasă se bazează pe un parteneriat activ în-
tre profesori, profesori de sprijin /suport, alți specialişti în
educaţie specială şi părinţi.
Clasele incluzive în care pot fi integraţi un număr
limitat de copii cu cerinţe educative speciale:

• copii/ elevi cu deficienţe mintale;

• copii/ elevi cu deficienţe senzoriale (vizuale şi auditive);
• copii/ elevi cu deficienţe fizice;
• copii/ elevi cu deficienţe sau tulburări de limbaj;
• copii/ elevi cu dificultăţi sau tulburări de învăţare;
• copii/ elevi cu deficienţe sau tulburări socio-afective şi de comportament
(inclusiv copii cu TSA-tulburări de spectru autist);
• copii/elevi cu deficiențe asociate;
• copii şi tineri cu handicap, nedeplasabili, în vârsta de până la 30 de ani,
care nu se pot integra în structurile învăţământului obişnuit sub nicio
formă datorită dizabilității.
Factorii principali ai incluziunii

1. cadrele
2. şcoala 3. familia
didactice
 Ce este incluziunea?
Incluziunea ESTE despre:
- diversitatea primitoare
- beneficiul tuturor celor care învaţă
nu numai a celor care sunt excluşi;
- copiii din grădiniţe/ şcoli care se simt
excluşi;
- oferă acces egal la educaţie sau oferă
anumite resurse pentru anumite
categorii de copii fără a-i exclude.
Incluziunea NU ESTE despre:
- doar reforma educaţiei speciale, ci
reforma sistemului educaţional formal
şi nonformal, în întregul lui;
- a răspunde numai la diversitate ci
îmbunătăţeşte calitatea educaţiei
pentru toţi cei care învaţă;
- numai despre şcoli speciale ci şi
pentru sprijin, resurse suplimentare,
către elevii din sistemul obişnuit de
învăţământ;
- numai pentru a răspunde nevoilor
copiilor cu dizabilităţi;
- nu numai a răspunde nevoilor unui
copil în detrimentul altuia.
Elementele cheie în definirea
incluziunii

Incluziunea este un proces.

Incluziunea se referă la identificarea şi ridicarea barierelor în acceptare.

Incluziunea este despre prezenţa, participarea şi realizarea (împlinirea) tuturor copi -

ilor/elevilor.

Incluziunea implică o abordare particulară a acelor grupuri de persoane care înva ţă,
care se găsesc în situaţie de risc, de marginalizare, excludere sau nerealizare (neîm -
plinire).
Educaţia prin perspectiva incluziunii
Se schimbă centrarea de la copilul văzut ca problemă la sistem educaţional
văzut ca problemă

Tradiţional: Copilul ca problemă Educaţia incluzivă: Sistemul educaţional ca

problemă
Este diferit de alţii Nu este echipat să facă faţă diversităţii
(metode rigide, curriculum rigid, părinţii
nu sunt implicaţi, multe abandonuri,cazuri
de repetenţie)
Are nevoi speciale Lipsa sprijinului pentru profesor şi a
(echipament special, mediu special, echipamentului de formare
profesor special)
Nu răspunde, deci nu poate învăţa nu poate preda unui copil cu o astfel de
problemă
Copilul - problemă - este exclus de la şcoală Mediul inaccesibil (problemă) exclude copiii
din şcoală
Concluzii
Sugestii
Întrebări
Vă mulțumesc pentru atenție!