In primul rand statutul economic al femeilor în societate variază foarte mult de la o țară la alta și de la

o regiune la alta. În multe locuri, femeile au făcut progrese economice semnificative, obținând acces
la educație și oportunități de angajare. Cu toate acestea, în unele domenii, inegalitatea salarială și
limitele privind avansarea în carieră pot continua să pună provocări pentru femei. Promovarea
egalității de gen în mediul de afaceri și sprijinirea femeilor în poziții de conducere rămân obiective
importante pentru îmbunătățirea statutului lor socioeconomic. Diferențele economice dintre țările
dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate sunt mari, reflectând nivelurile lor de industrializare, educație,
infrastructură și acces la resurse. Economiile țărilor dezvoltate se caracterizează prin producție
industrială avansată, tehnologie avansată, servicii diversificate și, în general, standarde de trai
ridicate. Aceste țări tind să aibă o forță de muncă bine educată și să beneficieze de instituții
puternice.

In al doilea rând există asocieri între religie și fertilitate, dar aceste asocieri pot varia foarte mult în
funcție de o varietate de factori, inclusiv de interpretările și practicile specifice ale grupurilor
religioase.

În general, unele religii pot promova sau restricționa anumite practici de planificare familială, care pot
afecta indirect ratele de fertilitate. De exemplu, unele grupuri religioase pot încuraja familiile
numeroase, în timp ce altele pot promova controlul nașterii și planificarea familială.

In al treilea rând politica politica poate influența ratele de fertilitate prin implementarea măsurilor
pro- sau anti-fertilitate. Iată câteva exemple de politici în acest domeniu:

A Politică pro-natalistă:

1. Subvenție pentru familie: Oferă subvenții financiare sau beneficii fiscale familiilor cu copii, cu
scopul de a reduce povara financiară a creșterii copiilor.

2. Concediul de maternitate/paternitate plătit: Oferă concediu de maternitate și paternitate

plătit pentru a sprijini părinții în primele luni de viață ale copilului și pentru a încuraja
formarea familiei.

3. Asistență pentru îngrijirea copilului: Oferiți facilități de îngrijire a copiilor, cum ar fi îngrijirea
de zi sau după școală, pentru a ajuta părinții să echilibreze viața profesională și viața de
familie.

B. Politica anti-natalistă :

1. Planificare familială și educație sexuală: Implementați programe eficiente de planificare

familială și educație sexuală pentru a oferi informații și metode contraceptive.

2. Restricții privind prestațiile pentru copii:Reduceți prestațiile sau subvențiile pentru familiile cu
copii pentru a reduce creșterea populației.
 3. Reglementări privind numărul de copii: În unele cazuri, sunt introduse politici pentru a limita
numărul de copii pe care o familie poate avea, cum ar fi perceperea de taxe suplimentare
pentru fiecare copil suplimentar.

Este important de menționat că aceste politici pot avea implicații sociale și etice semnificative, iar
eficiența lor poate varia în funcție de contextul cultural și socioeconomic al unei țări sau regiuni.

Bangladesh s-a confruntat cu provocări demografice semnificative de-a lungul istoriei sale, iar politica
asupra natalității a fost un aspect important pentru guvernele din această țară. Iată câteva puncte
cheie referitoare la politica asupra natalității în Bangladesh în contextul istoric:

A. Deceniile 1970-1980:

1. Programul de Planificare Familială: După Războiul de Independență din 1971, Bangladesh a

început să se confrunte cu o creștere rapidă a populației. În anii ‚70 și ‚80, guvernul a
implementat programe de planificare familială, promovând utilizarea metodelor
contraceptive și oferind servicii de sănătate reproductive.

2. Participarea Comunității: Politicile au inclus abordări care implicau comunitățile locale și

liderii religioși pentru a spori acceptarea și eficacitatea programelor de control al natalității.

B. Anii 1990-2000:

1. Concentrare pe Educație și Conștientizare: În această perioadă, s-a pus un accent crescut pe

educație și conștientizare în rândul populației pentru a promova planificarea familială și a
reduce fertilitatea.

2. Colaborare cu Organizațiile Internaționale: Bangladesh a colaborat cu organizații

internaționale, cum ar fi UNICEF și UNFPA, pentru a obține sprijin și resurse în implementarea
programelor de planificare familială.

C. Anii 2000-prezent:

1. Extinderea Serviciilor de Sănătate Reproductivă: Guvernul a continuat să extindă și să

îmbunătățească serviciile de sănătate reproductive și accesul la metode contraceptive în
zonele urbane și rurale.
2. Programe de Educație Sexuală: S-a accentuat importanța educației sexuale pentru a informa
tinerii și a încuraja alegeri informate privind planificarea familială.