Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Titlul „Floarea Soarelui”, format din 2 elemente sugerează denumirea unei flori cu
totul specială şi caracterul acesteia de a se orienta după „făptura strălucitoare” a
soarelui. Florile evidenţiază contrastul dintre nemurire şi caracterul scurt şi efemer al
vieţii, al frumuseţii (florilor) şi plăcerilor. Floarea conţine promisiunea unei noi vieţi,
taina frumosului dăruit lumii. Ea este asociată unor stări de armonie şi de fericire
lumească.
Metafora „îmi ridic setos fața” sugerează că deși mintea eului liric este afundată de
gânduri rele, iubire e ceva special, ce oferă aripile sale și puterea de a evolua. Aceeași
idee accentuează și fragmentul „Nervii mei trudiți/ Se umplu de-o frenetică substanță”.
Versul „Și numai cînd răsari tu dimineața” sugerează că e timpul pentru un nou
început, o nouă experiență și că trebuie să trăim ca și cum ar fi ultima zi pe Pămînt, să
nu pierdem timpul în zadar.
Răbdarea, această îmbinare de curaj moral cu sfială fizică, poate să te doboare ușor,
dar se pare că eul liric e plin de bărbăție sugerează versul „stau noaptea-ntreagă aplecat
așa”.
Prin intermediul florii-soarelui, deducem că eul liric se află într-o stare de așteptare,
tristețe și speranță, căutarea iubitei sale constituind un impuls interior. După părerea
mea, mesajul acestei opere literare este că să fii iubit de cineva îți dă putere, iar să
iubești pe cineva îți dă curaj. Acesta e unicul sentiment ce mișcă sori și stele.