II.

REALITATILE SOCIALE ALE ANILOR

1950-1960
II.1ADMINISTRATIA EISENHOWER 1953-1961
Viata in SUA se schimba radical dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Astfel
anii 50 au devenit cunoscuti drept o era aparte cunoscuta drept America lui Eisenhower.
Aceasta perioada este caracterizata de optimism, dar si de frica. Dupa inchierea razboiului, tara a
cunoscut perioada de crestere economica cea mai semnificativa din istoria ei. Razboiul crease noi
industrii precum cea a aviatiei si cea a computerelor, oferind astfel mii de locuri noi de munca.
Aceasta perioada prospera da nastere la ceea ce s-a numit Baby Boom, adica o crestere
foarte mare a natalitatii. Circa 76 de milioane de copii s-au nascut in SUA intre 1946-1964. O
data cu cresterea acestor copii, iau nastere noi piete de desfacere. Tinerii din anii 50 au dat
nastere propiei lor culture. Au inceput sa asculte un nou tip de muzica rocknroll. In acelasi
timp ei isi formeaza propriul lor stil vestimentar. Dupa perioada adolescentei acestia urmeaza
intr-un numar record cursurile universitatilor, asigurandu-si astfel succesul in societatea
americana.
Chiar si asa, nu toata populatia tarii se bucura de aceasta prosperitate. Minoritatile (in
special cea afroamericana), se confruntau cu saracia si discriminarea. Afroamericanii incep sa-si
ceara drepturile esentiale in ceea ce privea educatia, munca si locuintele. Din pacate, de cele mai
multe ori, protestele lor nonviolente au atras reactii foarte dure ale albilor care nu doreau
integrarea lor in societate. Chiar si lucruri minore precum urmarea de catre un negru a cursrurilor
unei clase de albi, trebuiau sa fie insotite interventii politice si protectia politiei.
Aceste realitati atrag dupa sine o serie de probleme. In primul mandate al administratiei
Eisenhower, SUA se confrunta cu o crestere a miscarii pentru drepturile civile ale
afroamericanilor. De la Razboiul Civil (1861-1865) populatia de culoare din Sud se confrunta cu
problema segregatiei traiau, munceau si mergeau la scoala sparat de populatia alba. In statele
din Nord, segregatia era scoasa in afara legii, dar chiar si asa afroamericanii erau tratati ca o
clasa inferioara. In aceste conditii populatia de culoare incepe sa se organizeze pe tot cuprinsul

tarii pentru a putea lupta impotriva acestor nedreptati. Nu doreau nimic mai mult afara de
dpreturile civile de baza garamtate de Constitutia SUA.
In mai 1954, Curtea Suprema de Justitie a SUA, analizeaza im caz numit Brown vs.
Comitetul de Educatie din Topeka. Linda Brown, o adolescenta de culoare in Topeka, Kansas,
era nevoita sa urmeze cursurile unei scoli doar pentru negrii, chiar daca o scoala pentru albi ii era
mult mai aproape de casa. Tatal ei trimite in judecata scoala pentru ca fiica lui sa poata urma
cursurile acestei institutii. Judecatorul Earl Warren prezinta decizia unanima a curtii: segregatia
rasiala in scolile publice este neconstitutionala. Scolile din Sud sunt astfel obligate sa renunte la
aaceasta practica
Eisenhower nu sustine public decizia curtii. Desi nu era de acord cu segregatia, el creadea
ca renuntarea la aceasta era un proces de lunga durata si ca schimbarile sociale de acest fel nu pot
fi facute prin simpla emitere a unei legi.
Tot in timpul administratiei Eisenhowe, mai exact la 1 decembrie 1955, Rosa Parks, o
croitoreasa de culoare, mergea cu autobuzul in Montgomery, Alabama, intorcandu-se de la
munca. Conform legilor segregationist ale statului Alabama, pasagerii de culoare erau obligati sa
cedeze locurile in autobus albilor. In acea seara, in momentul in care o femeie alba ii cere locul
Rosei Parks, aceasta refuza sa il cedeze, in consecinta fiind arestata. In forma de protest,
comunitatea de culoare din Montgomery a refuzat sa mai calatoreaca in autobuze. Acest boicot ar
fi trebuit sa tina o zi, insa el s-a intins pe parcursul a mai bine de un an. In urma acestor proteste,
o curte federala din Montgomery declara segregatia ilegala, in ceea ce privea mersul cu
autobuzul. Acest protest a reprezentat primul protest la scara larga impotriva segregatiei, din
istoria SUA. Deasemenea a fost pentru prima data cand a aparut numele lui Martin Luther King
Jr., un pastor baptist ce s-a ocupat cu organizarea accestui boicot. Si in acest caz Eisenhower nu
are o pozitie puternica in favoare miscarilor pentru drepturilor civile.
La sfarsitul primului mandate de presedinte, Eisenhower sustine o lege pentru drepturile
civile ce urma sa protejeze dreptul de vot al afroamericanilor din Sud. Populatia de culoare ce
incerca sa voteze, era deseori hartuita sau alungata de oficialii locali. Noua lege spunea ca
oficialii ce vor intervenii prin impiedicarea dreptului de vot vor fi aducsi in fata tribunalului. Din
pacate, in ultimul moment, acestei legi i-a fost adaugata o noua prevedere conform careia,
responsabilii urmau a fi judecati de un tribunal cu juriu. Aceasta prevedere slabeste foarte tare
legea, pentru ca doar cetatenii inregistrati cu drept de vot puteau face parte din juriu. In statele

din Sud, aproape nici un afroamerican nu era inregistrat cu drept de vot; asadar marjoritatea
juriilor din aceasta zona erau complet albe si deci era foarte improbabil ca o asemenea adunare sa
condamne un oficial alb. Eisenhower a sustinut ca doar un tribunal fara juriu ar fi fost alegerea
optima, dar argumentele sale au fost demontate in Senat de catre Lyndon B. Johnson.
Dupa cazul Brown, scolile din Sud au fost obligate sa renunte la segregatie. O parte din
aceste scoli au refuzat insa sa se supuna legii fara a lupta impotriva ei, astfel copii afroamericani
avand de suferit dupa urma acestor demersuri. In timpul celui de-al doilea mandat al lui
Eisenhower, mai exact in septembrie 1957, Central High School din Little Rock, Arkansas a fost
obligat sa renunte la segregatie. Noua elevi de culoare s-au inscris la cursurile acestei scoli, insa
in momentul in care au incercat sa intre in salile de clasa au fost impiedicati, in acelasi timp fiind
hartuiti de parintii si copii albi. Orval Faubus, guvernatorul statului Arkansas a mobilizat Garda
Nationala, blocand astfel caile de acces in institutie. In momentul in care acesta masura a fost
adusa la cunostinta lui Eisenhower, acesta a fost de-a dreptul contrariat de faptul ca un oficial a
recurs la forta. Aceasta masura a fost vazuta cu un atac asupra Constitutiei. Ca masura impotriva
actiunilor guvernatorului, presedintele a trecut Garda Nationala sub control federal, fapt ce
insemna ca acesta raspundea direct in fata sa. Deasemnea el trimite Divizia 101 Airborne pentru
a oferi protectie celor noua adolescenti.
Temerile lui Eisenhower, conform carora renuntarea la segregatie nu va putea fi facuta
prin simple legi a fost confirmata. Armata a putut sa ii ajute pe cei noua sa intre in salile de
cursuri, insa nu putea sa ii protejeze de ura si viitoarele violente ale studentilor albi ce nu doreau
sa imparta scolile cu afroamericanii.

II.2. CONTEXTUL POLITIC SI SOCIAL AL ANILOR

1960
Miscare pentru drepturile civile ale afroamerincanilor, condusa de Marting Luther King
Jr., a reprezentat puntea de legatura absolute ncecesara pentru botarea legilor. Legea privind
dreptrurile civlie din 1964 si cea privind dreptul de vot din 1965, aveau sa stabileasca o data
pentru totdeauna elgalitatea rasiala. In parte aceste legi au putut fi date datorita schimbarii
viziunii politice a policienilor americai, aici incluzand si aparitia unui presedinte ce sustinea
aceasta miscare. Mai presus de orice aceste legi reprezinta dorinta de schimare a americanilor
ingroziti de actiunile intreprinse de segregationist in Sud.
Actiuni impotriva legii pentru drepturile civile, cum ar fi discursurile iterminabile ale
senatorilor, au facut ca acest tip de lege sa fie de cele mai multe ori blocata. In 1946 o astfel de
actiune face ca o lege ce se bucura de suportul majoritatii sa fie respinsa. Aceasta lege urma sa
previna discriminarile la locul de munca. Deasemenea, in 1957, senatorul democarta Strom
Thurmond opreste votarea legii pentru 24 de ore, intr-un efor lipsit de succes de a o bloca. Este
vorba de legea privind drepturile civile din 1957.
Cu timpul fortele politice s-au schimbat in asa fel incat s-au dovedit a fi de folos pentru
miscarea pentru drepturile civile. Cel putin in Nord, importanta voturilor negrilor incepuse sa fie
din ce in ce mai mare. Marea majoritate a afroamericanilor se aflau concentrate in SUd. Pe
parcursul primei jumatati a secolului al XX-lea aceasta realitate incepe sa se schimbe, foarte
multi cetateni de culoare ajungand in Chicago si ale orase din Nord. Aproape sase miloane de
negrii s-au mutat in Nord, in timpul a ceea ce s-a numit Marea Migratie. In partea de Nord
discriminarile nu lipseau, insa populatia de culoare putea vota, fapt ce a facut ca aceste
comunitati sa reprezinte o tinta foarte importanta pentu politicienii abitiosi ce cautau sprijin
electoral.
In 1960, candidatul democrat la presedintie, John F. Kennedy, era determinat sa-si
mareasca numarul de voturi primit din partea afroamericanilor. Cand Martin Luther King este
inchis in urma unui protest din Atlanta, Kennedy o suna pe sotia lui King pentru a o incuraja, in

timp ce fratele sau, Robert Kennedy facea eforturi pentru eliberarea pastorului. Eliberat pe
cautiune, King declara ca multumeste foarte mult familiei Kennedy pentru sprijinul pe care i-l
acordase. In alegeri, Kennedy obtine 70% din voturile populatiei de culoare, castigand astfel la
limita batalia pentru Casa Alba dusa impotriva lui Richard M. Nixon.
In ceea ce priveste drepturile civile, istoricii ofera mai multe variante, destul de diferite,
privind Administratia Kennedy. Trebuie spus ca John F. Kennedy a avut o pozitie mai puternica
decat cea a predecesorilor sai, dar nu pe cat de puternica si-ar fi dorit sa fie militantii pentru
drepturi civile. John si Robert Kennedy l-au sfatuit intotdeauna pe Martin Luther King sa nu-si
forteze norocul, dar indiferent de modul de inaintare al acestuia, fratii Kennedu au fost alturi de
el.
Presedintele Kennedy este cel care introduce drepturile civile extinse pentru
afroamericani. O data cu asasinarea sa in noimbrie 1963, resposabilitatea pentru votarea acestei
legi ii revenea lui Lyndon B. Johnson.

II.3.ADMINISTRATIA JOHNSON
Noul presedinte avea doua attribute foarte importante. In primul rand avea o personalitate
foarte puternica si poseda maiestria de a se impune in fata pesonalitatilor Congresului. Dupa cum
spunea Robert Dalleck, Johnost a reprezentat intre 1954-1960 cel mai efficient lider al
majoritati din istoria Senatului
Istoricul Kearns Goodwin, ce a facut parte din anturajul Casei Albe in timpul
administratiei Johnson vorbea desptre abilitatea presedintelui de a-si concentra toata energia
asupra obtinerii unui vot de la un senator ce nu dorea schimbare.
Johnson era nascut in Texas, provenind dintr-o familie saraca, astfel intelegand foarte
bine conditiile in care aforamericanii si mexicanoamericanii erau fortati sa munceasa. Avand in
vedere faptul ca el era reprezentantul unui stat din Sud, in timpul mandatelor din Congres si
Senat, a trebuit sa isi tempereze discursul in ceea ce privea drepturile civile ale minnoritatilor. In
momentul in cre, in mod neasteptat, el devine presedinte, isi foloseste intreg arsenalul de abilitati
pentru a putea vedea trecute aceste legi prind drepturile civile. El ii spune lui Richard Russell, un
senator al statului Georgia, ce detinea o mare influenta asupra senatului si a carui opozitie
reprezenta un obstacol major in votarea legii: Nu am sa cicalesc pe nimeni, dar nici nu am de

gand sa fac nici un compromise. Am sa trec legea asa cum este, Dick, iar daca imi vei sta in cale
am sa trec peste tine. Vreau sa stii aceste lucurri, pentru ca imi pasa de tine.
Legea privind drepturile civile din 1964 reprezinta momentul principal al luptei pentru
liberitate deplin a anilor 60. In mod clar era nevoie de o legislatie care sa interzica discriminarile
rasiale in spatiile publice. O asemenea lege ar fi insemnat o extindere foarte mare a autoritatii
federale. Constitutia americana enunta foarte clar limitarile autoritatii federale.
In cele din urma, sustinatorii actului privind drepturile civile se afirma, iar curtile ce au
judecat acest caz au validat pe rand autoritatea Congresului de a interzice discriminarea in ceea
ce priveste modalitate de angajare, dar si in ceea ce privea oferirea de locuinte si alte aspect al
vietii cotidiene.
Prtea introductive a actului legislative a dat nastere unei dintre cele mai mari controverse
politcie. Legea a avut un impact pozitiv asupra populatiei, deoarece legitima schimbarile aboslut
necesare ce trebuiau sa cuprinda societatea americana; dar, in acelasi timp, pentru a putea fi
votata ea avea nevoie de calitatile formidabile ale presedintelui Johnson. Era de inteles ca
majoritatea republicanilor si a democratilor din nord sprijineau aceasta lege, dar Johnson avea
nevoie de votul pozitiv a doua treimi din Senat. Acest lucru era absolute necesar, pentru a
preintampina orice tentative de sabotaj a senatorilor democrati din Sud.
La 8 ianuarie 1964, Lyndon B. Johnson indeamna Congresul sa faca cunoscuta acea
sesiune, ca fiind sesiunea in care s-au luat mai multe masuri privind drepturile civile decat in
restul de o suta de intalniri combinate. In lunile urmatoare au existat dezbateri intense pe
marginea acestei legi. Casa Reprezentantilor a tinut mai mult de 70 de zile de audieri, in timpul
carora 275 de matori au fost interogati, fiind scrise cca 6000 de pagini de maturii. La sfarsitul
acestui proces, legea este votata, trecand cu 290 de voturi pentru si 130 impotriva. La 10 iunie
1964, dezbaterile pe marginea acestei legi iau sfarsit. La o saptamana dupa Senatul prezinta
propria sa versiune a legii. La 2 iulie 1964, Casa Reprezentantilor este de acord cu versiunea
prezentata de Senat, trimitand legea la Casa Alba. In seara aceleiasi zile Lyndon B. Johnson
semneaza legea spundu-le americanilor: Americani de orice rasa si culoare au murit in lupta
pentru a proteja libertatea noastra.
Astfel dupa doua secole de sclavie, segregatie si inegalitate, stabilita prin lege. Legea
privind drepturile civile din anul 1964, da guvernului federal drepturile de care avea nevoie
pentru a putea pedepsi discriminarea rasiala.

Prevederile acestei legi sun inscrise in titluti. Punctele principale sunt:

Titlul I: desfiinteaza aplicare discriminatorie a cerintelor de inregistrare a

votantului.
Titlul II: interzice discriminarea in ceea ce priveste acordarea locuintelor. Acest
punt cutorizeaza indivizii sa intenteze procese s perminte procurorului general al

SUA sa intervina in procesele considerate de interes public.

Titlul III: autroizeaza procurorul general sa deschida un proces in conditiile in
care renuntarea la segregatie este pusa in pericol si daca o persoana care este

vatamata nu se afla in posibilitatea de a se apara.

Titlul IV: autoriza procurorul general sa intenteze process scolilor ce nu respectau

prevederile legii.
Titlul VI: imputernicea guvernul federal sa opreasca acordarea de fonduri

oricarei activitati care ar fi practicat orice forma de discriminare.

Titlul VII: interzicea angajarea discriminatorie in cazul oricarei afaceri ce avea
mai mult de 25 de angajati. Se infiinta astfel o comisie care analiza cazurile de
discriminarea in ceea ce privea recrutare, angajarea , compensatia si avansarile.

II.4.LEGEA PRIVIND DREPTUL DE VOT 1965

Pana in momentul 1965 fusesera facut eforturi pentru incercare de acordare a dreptului de
vot, insa aceste incercari au avut consecinte modeste si, in unele zone au fot total ineficiente.
Asasinearea activitilor pentru drepturile de vot in state precu Philadelphia sau Mississippi au
adus aceasta problma in centrul atentiei nationale. La aceste actiuni se adauga violentele si actele
de terrorism. Atacul neprovovat al trupelor de sata asupra manisfestantilor neargresivi ce
traversau podul Edmun Pettus din Selma, Alabama, il face pe presedintele Congresului sa treaca
peste protestele oficialilor din Sud. Presedintele Johnson face aple pentru o lege puternica
privind dreptul de vot, incepand sa aiba loc audieri pentru ceea ce avea sa devina legea pentru
drepturile de vot.

Congresul a stabilit ca legile federale anti-discriminare existente nu au fost suficiente

pentru a depi rezistena funcionarilor de stat pentru punerea n aplicare al celui de-al 15-lea
Amendament . Audierile legislative au artat c eforturile Departamentul de Justiie de a elimina
practicile electorale discriminatorii, s-au dovedit a avea succes n punerea bazelor procesului de
nregistrare; de ndat ce o practica sau procedura discriminatorie era dovedita a fi
neconstituional, una noua ii lua locul.
Preedintele Johnson a semnat legea rezultat pe 06 august 1965 . Seciunea a 2-a a
legii, ce urmeza ndeaproape limbajul celui de-al 15-lea Amendament, punea in aplicare o
interdicie la nivel naional mpotriva negarii sau ingradirii dreptului de a vota pe criterii de
alfabetizare Printre prevederile sale , actul conine dispoziii speciale de aplicare orientate spre
acele zone ale rii n care Congresul a crezut ca potenialul de discriminare ar fi cel mai mare .
n conformitate cu seciunea 5 , jurisdiciile acoperite de aceste prevederi speciale nu au putut
pune n aplicare orice schimbare care afecteaz procesul de vot pn cand procurorul general nu
stabilea ca schimbarea nu a avut un scop discriminatoriu i ca nu ar avea un efect
discriminatoriu. n plus, Procurorul General putea desemna intr-o regiune acoperita de aceste
prevederi special, un examinator federal pentru a verifica integritatea persoanelor care au doreau
s se nregistreze la vot . Mai mult , n acele regiuni n care un examinator federal a fost numit,
procurorul general putea solicita ca acesta sa monitorizeze activitile din loc de votare al
regiunii.
Legea privind drepturile de vot nu a inclus o prevedere care interzice taxele, dar ea il
imputernicea pe procurorul general sa conteste legitimitatea acestora, in locurile unde ar fi putut
aprea probleme. n cazul Harper vs. Consiliul de Stat pentru alegeri din Virginia (1966), Curtea
Suprem de Justiie a determinat ca impozitul impus de statul Virginia ca fiind neconstitu ional
conform cu Amendamentul 14 . ntre 1965 i 1969 , Curtea Suprem de Justiie a emis, de
asemenea, mai multe decizii cheie dezbatand constituionalitatea seciunii 5 i pedepsind o gama
larg de practici de vot care necesitau revizuirea aesteia. Dup cum Curtea Suprem de Justi ie a
spus n decizia sa de susinerea constituionalitatii Legii din 1966: Congresul a constatat c
disputarea caz cu caz a neregululor s-a dovedit a fi inadecvata pentru a combate la scar larg a
discriminrii in ceea ce priveste votul ,din cauza necesarului timp i de energie urias pentru a
depi aceste tactici obstrucioniste ntlnite n mod invariabil n aceste procese . Dupa ce am
indurat aproape un secol de rezisten sistematic la cel de-al cincisprezecelea Amendament,

Congresul ar putea foarte bine s decid sa transforme acest timp in pedesirea rau-voitorilor si
ajutare victimilelor lor
Congresul a extins Seciunea 5 timp de cinci ani n 1970 i timp de apte ani, n 1975 . Cu
aceste extensii Congresul a validat dreptul Curii Supreme de interpretare larg a domeniului de
aplicare al seciunii 5. n timpul audierilor cu privire la aceste extensii Congresul a auzit mrturii
ample cu privire la modul n care electoratului de culoare cu drept de vot i-au fost manipulate,
prin falsificarea, anexiuni,

precum i alte modificri structurale,

drepturile de folosire a

buletinelor de vot . Congresul a auzit , de asemenea, mrturii ample despre discriminarea in

locatiile de votare la care au fost supusi

cetenii americani hispanici, asiatici si nativi,

amendamentele din 1975 adaugand o serie de protectii, in ceea ce priveste votul pentru cet enii
reprezentanti ai minoritilor lingvistice.
Legea privind drepturile de vot , adoptat iniial n 1965 i extinsa n 1970 , 1975 i
1982, este n general considerat piesa cea mai de succes a legisla iei drepturilor civile adoptata
vreodat de ctre Congresul Statelor Unite. Actul ofera o garanie permanent celui de-al 15-lea
Amendament, si anume c, nici unui cetatean american nu i se poate refuza dreptul de a vota pe
motive de ras sau culoare. n plus , legea conine mai multe prevederi speciale care impun
criterii mult mai stricte n anumite jurisdicii din ntreaga ar.
A fost adoptata, intr-un moment n care afro-americaniinu se bucrau de drepturi electorale
n mai multe state din Sud , actul impunand msuri de restabilire a dreptului de vot. Sec iunea a
4- a punea capat cerinelor de alfabetizare care erau cirterii pentru acordarea dreptuluide vot n
ase state din sud ( Alabama , Georgia , Louisiana , Mississippi , Carolina de Sud , i Virginia ),
precum i n mai multe regiuni din Carolina de Nord, acolo unde in momentul alegerilor
prezidentiale din anul1964 nuamrul alegatorilor inregistrati era cu jumatatea mai mic decat
numarul persoanelor ce aveau varsta necesara pentru a vota . n conformitate cu termenii din
seciunea 5, nici o schimbare a modalitatii de votare nu putea fi facuta legal pana in momentul in
care nu era aprobata de o curte formata din trei judecatori (din D.C.) sau nu era aprobata de
procurorul general al SUA. Alte sectiuni il imputerniceau pe procurorul general sa numeasca
examinator federali in problema votului, care erau trimisi in juristirctiile care se confruntau cu
probleme discriminatori unde se asigurau ca procesul democratic nu este ingradit sub nici o
forma.