Abraham Lincoln

Înainte de a exemplifica implicarea politică a lui Abraham Lincoln, voi prezenta câteva aspecte
din viaţa personală a preşedintelui, care vor permite o înţelegere detaliată a activităţii lui politice
valoroase pentru poporul american.
Abraham Lincoln s-a născut la 12 februarie 1809, provenind dintr-o familie săraca de albi ce
era stabilită în statul Kentucky. A fost botezat Abraham după numele bunicului său 1care fusese
ucis de către indieni, iar copilăria şi-a petrecut-o ajutându-şi părinţii la muncile agricole şi lecturând
tot felul de cărţi, ajungând chiar să facă din citit o pasiune care îl va transforma într-un talentant şi
priceput orator.
Însă viaţa lui nu era atât de fericită ca cea din romanele pe care le citea, familia lui trecând prin
perioade lungi marcate de lipsurile financiare, iar tânărul Abraham a fost nevoit să muncească
câteodată ca lucrător sezonier pe pământul alor ferme sau în brutarii. Când a împlinit vârsta de 19
ani a fost angajat pe o navă de transport cu destinaţia New Orleans, iar atunci a fost primul moment
în care s-a confruntat pentru prima dată cu realităţile politice americane. Deşi nu s-au păstrat
dovezi despre acea perioadă, se pare că Abraham Lincoln privea pentru prima dată o licitaţie de
sclavi şi a fost şocat de ceea ce a văzut 2. Sentimentele sale împotriva sclaviei nu s-au schimbat
niciodată, din contră, el va lupta pentru ca sclavagismul să nu mai existe în Statele Unite ale
Americii, ceea ce de altfel va reuşi.
Tânărul Abraham care avea înclinaţii politice se gândea să accepte provocarea de a face parte
dintr-un partid , iar acesta era partidul Whig 3. În 1834 a fost ales să reprezinte comitatul Sangamon
în Adunarea Generală a statului Illinois. Între timp, s-a înrolat în armată pentru a dobândi experienţă
şi pentru a lupta împotriva indienilor. Mai mult decât atât, a sperat că acest stagiu îi va folosi pentru
a fi cunoscut şi pentru a obitine un procentaj bun la alegeri. Însă a fost dezamăgit, stagiul militar nu
i-a adus nicio confruntare, iar la scurt timp a renunţat la el.
Alegerile din acel an nu i-au adus victoria, pentru că în ciuda activităţilor sale el rămâne în
continuare necunoscut de locuitorii oraşului Ilinois. După această dezamăgire, Abraham va încerca
să îşi câştige existenta deschizându-şi propria băcănie, împreună cu un prieten, însă afacerea nu
are succes, fiind nevoit să platesca datorii mari, necazurile prin care trecea nu aveau să se
oprească aici. În acest timp în care a încercat să ducă un trai cinstit, tânărul şi-a câştigat reputaţia
de om muncitor şi onest, fiind numit un bun camarad. Un alt prieten de al său îl ajuta să ocupe
funcţia de şef la oficiul poştal din oraş, iar mai târziu va reuşi să activeze în calitate de topograf al
localităţii.
De abia de acum viaţa lui începe să intre pe un făgaş firesc, ajunge să fie cunoscut de
oameni prin prisma meseriei pe care o avea, iar toţi locuitorii îl poreclesc ,,Abe''. În anul 1834
câştigă alegerile organizate pentru Adunarea Generală din Illinois, în luna noiembrie a păşit pentru
prima dată în sala acestui legislativ. Chiar dacă reuşise să îşi atingă principalele obiective în cariera
sa de politician, salariul nu îi revea decât pe perioada mandatului, iar la terminarea acestuia trebuia
să se întoarcă la vechile sale îndeletniciri de şef de poştă şi topograf. Ajutorul a venit din nou din
partea unui prienten, Jonh Stuart, care îi îndreaptă paşii către lucrările de drept, asigurându-l că
poate activa în avocatură fără să fie absolvent de drept. După ce a luat examenul de intrare în
barou, Abraham începe să practice avocatura în cadrul biroului ,,Stuart'' din Springfield.
Deşi şi-a făcut stângaci intrarea în societatea vremii, iar Abraham nu a fost bine primit în
compania doamnelor de rang înalt, a reuşit în cele din urmă să se căsătorească cu o doamnă
distinsă, fiica unui bancher bogat, numele acesteia fiind Mary Todd.4

1
Gabriela Mureşan, Fiul unor pioneri săraci în 100 de Personalitaţi.Oameni care au schimbat lumea, 2007, nr.60, p. 6
2
Gabriela Mureşan, Pornind de jos spre culmile politicii în 100 de Personalitaţi. Oameni care au schimbat lumea,
2007,nr. 60, p. 7
3
Ibidem, p. 8
4
Gabriela Mureşan, O casatorie plina de mistere în 100 de Personalitaţi. Oameni care au schimbat lumea, 2007,
nr.60,p.9
 După toate aceste evenimente enumerate, voi prezenta în continuare partea cea mai
interesantă din cariera lui Abraham Lincoln, şi anume implicarea politică pe care a avut-o în anii ce
au urmat după alegerea lui în Adunarea Generală din Ilinois.
Abraham Lincoln şi-a continuat cu fermitate proiectele la care aspirase, ascensiunea lui în
cariera politică era pe zi ce trecea tot mai promiţătoare, iar aceste lucruri s-au văzut, pentru că
Abraham devine din ce în ce mai implicat în viaţa politică a vremii. 5 Aceste lucruri au făcut ca în
anul 1846 să fie ales membru a Camerei Reprezentanţilor din Congresul Statelor Unite. Activitatea
pe care o desfăşura în Partidul Whig au făcut ca alegerile să fie câştigate de el, chiar dacă partidul
care în acea perioadă se afla la puterea era Partidul Democrat.
Trebuie precizat că în această perioadă se desfăşura războiul mexicano-american, care
ar fi fost susţinut de către partidul Democrat. Existau mai multe pretexte pentru declanşarea acestui
conflict de către americani, unul dintre ele fiind invazia mexicană. Însă cu adevărat, în spatele
acestor premise stătea de fapt dorinţa lărgirii frontierelor Uniunii. În orice caz, victoria americanilor
era certă, iar populaţia la acea vreme nu manifesta niciun interes pentru a-şi exprima opinia în
acesta situaţie.
În 1848 alegerile prezidenţiale au fost câştigate de către partidul Whid, candidatul fiind
Zachary Taylor. Acesta era un general care devenise un erou naţional în războiul mexicano-
american, iar Lincoln nu a reuşit să fie reales după terminarea mandatului în Camera
Reprezentanţilor, mai ales având în vedere faptul că el era un opozant al rezboiului. 6Tot ceea ce a
putut să obţină Lincoln în acele circumstanţe a fost poziţia de guvernator al statului Oregon. În acei
ani, Oregon era statul cel mai izolat din Uniune iar Lincoln a fost dezamăgit de funcţia care i-a fost
dată, luând decizia să se concetreze mai mult pe avocatură.
Nu trebuie însă trecut cu vederea faptul că Lincoln s-a bucurat în acea perioadă grea din
viaţa lui, de sprijinul fiilor săi : Robert, născut în 1843 şi Edward, născut în 1846. Însă, din nefericire,
Edward a murit în 1850 din cazua unei probleme de sănătate. La zece lui se naşte cel de al treilea
fiu al viitorului preşedinte, William, fiind urmat de cel de al patrulea,Thomas născut în 1853.
Destinul a fost crud şi de data acesta când a murit William la vârsta de 12 ani, urmând şi Thomas
care a decedat când avea 18 ani. Robert a fost singurul fiu care a supravieţuit până la maturitate.
Revenind la aspectele profesionale ale lui Lincoln, activitatea lui din biroul de avocatură a
trezit un uriaş succes, primea foarte multe cazuri de rezolvat din tot statul, ceea ce i-a adus şi un
renume bine-meritat. Între timp, în state se petrecea un fenomen care avea să aducă multe efecte
grave, şi anume, formarea a două grupări politice adverse- cea din nord şi cea din sud. Nordul era
industrializat iar sudul - agricol acestea doua se aflau într-o competiţie care era dusă de mulţi ani,
iar principala diferenţă dintre cele două parţi era modul în care era privită sclavia.
În nord, încă de la începutul secolului al XIX lea sclavia fusese abolită prin prisma legilor care
au fost emise şi care priveau toate statele. Astfel, i s-a solicitat şi sudului să aplice aceeaşi
legislaţie, însă oamenii politici de aici au privit această solicitare de a aboli sclavia drept un demers
care nu ar fi sprijinit profitul comercial din sud, pentru că sclavii erau o forţă de munca pe plantaţiile
întinse de bumbac.
Deşi sudul a fost de acord cu ratificarea ,,Comporomisului Missouri'' semnat în 1820 şi care
prevedea ca sclavia nu se poate devolta în statele nordice, situate după paralela 36°30° N. Însă
odată cu alipirea de noi state din vest , care incriminau sclavia, statele sudiste îşi făceau probleme
că sclavia va fi abolită pe întreg cuprinsul Uniunii. Aceste nemulţumiri are sudului au durat până în
1854 când a fost semnat ,,Actul Kensas Nebraska'', care permitea să se voteze dacă noile state
Kensas şi Nebraska urmau a fi supuse sclaviei. Acest act dovedea şi ineficienta ,,Compromisului
Missouri'', deoarece ambele state nou admise erau situate după paralela 36°30° N. 7
Lincoln a fost foarte şocat când a aflat că acest act a fost adoptat, pentru că asta însemna că
sclavia nu va fi abolită niciodată, şi mai mult decât atât, divizarea Americii era inevitabilă, dat fiind
faptul că erau state care nu susţineau sclavia şi care luptau ca întreaga populaţie să fie liberă.
Atunci când Abraham Lincoln şi-a dat seama că situaţia în care se aflau statele Americii nu era una
care să promită un viitor bun, a decis să refacă colaborarea cu Partidul Whig. Lincoln a intrat într-un
oarecare conflict cu senatorul Stephen Douglas din Ilinois, care propusese ,,Actul Kensas
Nebraska’’. Lincoln a ţinut discursuri publice în aceleaşi locuri în care a cuvântat şi senatorul

5
Camil Mureşan, Alexandru Vianu, Preşedinte la Casa Alba, Bucureşti, Editura Politica, 1974, p.
6
Gabriela Muntean, Disperarae şi resemnare în 100 de personlitaţi. Oameni care au schimbat destinul lumii, 2007,
nr.60, p. 10
7
Ibidem, p. 11
Douglas, criticându-l vehement pentru decizia pe care a luat-o în ceea ce priveşte sclavia. În acest
fel, Abraham şi-a câştigat din nou atenţia pozitivă a publicului.
În acel timp, oamenii care se opuneau sclaviei au format Partidul Republican, Lincoln a intrat
şi el în acest partid în 1856, mai ales după ce tensiunea dintre opozanţi şi susţinători a devenit
foarte mare chiar şi pe scena politică, nu numai în rândul populaţiei. Cele două tabere adverse din
Kensas au intrat într-o luptă în care mai mulţi oameni au fost ucişi. Practic, acesta era doar un
semnal de alarmă pentru ceea ce avea să urmeze.
În anul 1858 politica americii îşi concentra acum toată atenţia asupra alegerilor federerale
pentru Senat din statul Ilinois. Au fost desemnaţi doi candidaţi Stephen Dougas din partea
Partidului Democrat, cel care a propus şi ,,Actul Kensas Nebraska'' şi Abraham Lincon, din partea
Partidului Republican. Au urmat confruntări oratorice expuse publicului de pretudindeni, Lincoln l-a
criticat dur pe Dougals pentru atitudinea sa faţă de sclavie, folosind chiar şi un citat din Biblie: '' o
casa împărţită nu poate dura''. În acest fel, Lincoln, prezice ce avea să urmeze intre statele
Americii. Cu toate acestea, Douglas a fost ales pentru Senat, pentru că statele nordice care se
opuneau sclaviei nu existau pe listele de votare, însă partea bună a fost ca Lincoln şi-a câştigat o
bine meritata popularitate printre opozanţii sclaviei, iar acest lucru îl va ajuta foarte mult în acţiunile
lui viitoare.
Anul 1860 avea să aducă o schimbare politică majoră la nivel naţional, pentru că acum se
desfăşoară alegerile prezidenţiale. Abraham Lincoln a fost desemnat candidat din partea Partidului
Republican, însă avea candidaţi puternici, printre care şi Stephen Douglas. Strategia de imagine a
avut un rol foarte important pentru Lincoln, deoarece lui i-a fost asociată o imagine care avea să îi
aducă un uluitor succes. Totul a început când în timpul unei dezbateri electorale, o rudă de a lui
Lincoln a intrat în sala cu doi ţăruşi spunând că aceştia au fost puşi de Abraham în urmă cu 30 de
ani la casa părintească. Aceşti ţăruşi erau menti să transmită mesajul că Lincoln provenea dintr-o
familie de muncitori, era un om simplu şi onest care spera cu îndârjire la un viitor mai bun pentru
America.
În curând Lincoln a fost privit cu foarte multă îndrăgire, iar numărul susţinătorilor lui au crescut
semnificativ, lui i s-a mai spus şi ,, cel care a construit garduri'' , iar imaginea lui a fost răspândită în
toată ţara. În 6 noiembrie 1860 a fost întâmpinat de populaţia din Springfield, fiind primul
reprezentant al Partidului Repubican ce câştigă alegerile prezidentiale. 8 Astfel, Abraham Lincoln
devine cel de al şaisprezecelea preşedinte al Americii.
Însă preşedintele nu a avut timp să se bucure de succesul sau pentru că situaţia conflictuală
dintre nord şi sud era tot mai violentă de pe o zi pe alta. Statele sudiste nu îl recunoşteau ca
preşedinte datorită poziţiei sale ferme împotriva sclaviei, iar începutul războiului de secesiune a fost
în decembrie 1860 când statul Carolina de Sud şi-a proclamat despărţirea de Uniune. În curând,
aveau să se alăture şi alte teritorii, printre care şi Misissippi, Florida, Georgia, Albama, Lousiana şi
Texas. La data de 11 februrie 1861 toate aceste state s-au unit în Statele Conferedate ale Americii,
la conducerea acestora fiind Jefferson Davis din Misissippi. 9 Ulterior au urmat şi demisiile
reprezentaţilor politici din statalele confederate sudiste. Aceştia au renunţat la gradele din armată şi
la funcţiile din Senatul şi Camera reprezentanţilor SUA. În aceste momente toată lumea aştepta
izbucnirea unui război între nord şi sud.
Buchannan era încă preşedintele oficial al SUA şi el nu a putut găsi nicio rezolvare a situaţiei
extrem de tensionate din state. A fost numit Abraham pentru a iniţia un compromis între cele două
părţi, însă Lincoln a refuzat, pentru că asta însemna acceptarea sclavagismului.
Abraham Lincoln a devenit preşedintele oficial al SUA în 4 martie 1861, dar aşa cum am mai
spus, nu s-a putut bucura de această realizare la care aspira încă din tinereţe, pentru ca un nou
război era pe cale să înceapă. Fortul Sumter din Carolina de Sud a fost împresurat de armata
confederată, rămânând fără provizii, iar dacă statele unioniste ar fi încercat să intervină cu ajutoare
în această zonă, atacul din partea statelor sudiste ar fi fost inevitabil. Abraham Lincoln a discutat
aproape o lună pe acesta tema, pentru că riscurile erau destul de mari, însă în cele din urmă s-a
decis trimiterea unei flote unioniste spre Sumter pentru a-i trimte acesteia ajutoarele de care avea
nevoie.10 Însă acesta flota a fost atacată de către forţele confederate fără vreun acord dat din partea
lui Jefferson Davis. Sceste lucruri se petreceau la 12 aprilie iar după 36 de ore de lupte

8
Camil Mureşan, Alexandru Vianu, Preşedinte la Casa Alba, Bucureşti, Editura Politica, 1974, p.
9
Gabriela Muntean, Izbucnirea Războiului de Secesiune în 100 de personalitaţi. Oameni care au schimbat lumea, 2007,
nr. 60, p. 12
10
Ibidem, p.13
sângeroase, fortul s-a predat. Războiul Civil de abia începuse iar autorităţile din nord trebuiau să
găsească cea mai buna cale de a-l opri şi totodată de a obţine ceea ce sperau cu toţii de mulţi ani,
şi anume, abolirea sclaviei.
Lincoln a optat pentru o strategie ce promitea sfârşitul războiului în cel mai scurt timp, având
în vedere şi faptul că armatele din nord erau mult mai pregătite decât cele din sud 11. Preşedintele a
chemat în armata voluntari peste 75.000 de soldaţi timp de trei luni. Însă optimismul lui Lincoln a
fost umbrit de un eveniment ce avea să schimbe ideea unui rabzboi de scurtă durată. Statul Virginia
a declarat desprinderea din Uniune. Mai mult decât atât, au urmat şi alte state care s-au alăturat
Confederaţiei : Arkansas, Carolina de Nord şi Tennessee, acum Confederaţia numărând 11 state.
În tabăra adversă, statele unioniste coordonate de la Washington au reuşit să atragă de
partea lor statul Maryland, pe teritoriul căruia era permisă sclavia şi a cărui populaţie era de partea
secesiunii. Operaţiunile militare ale nordului au început pe 16 iulie, însă pe 21 iulie în apropierea
râului Bull Run din Virginia s-a dat o bătălie în care în mod surprinzător armata nordistă a fost
înfrânta catastrofal. După aceast insucces al armatei nordice, preşedintele Americii şi-a reorientat
opţiunile privitoare la razboi. El a extins perioada de stagiu militar de la trei luni la trei ani şi a întărit
blocada maritimă asupra porturilor sudiste.
Tot în acesta perioadă au fost atacate statele Virginia şi Tennessee de către trupele unioniste
şi totodată a fost concepută o exepditie militară în zona Misissippi. Strategia a fost eficientă, numai
că succesul nu a fost deplin, deoarece comandatul trupelor unioniste, a întârziat cu operaţiunile şi
cu ofensiva militară.
Vremea a trecut, iar sfârşitul războiului nu avea să apară, în acest timp, preşedintele Americii nu
trecea printr-o perioadă fericită, fiul său, William în vârstă de numai 11 ani a murit în urma unor
probleme de sănătate.
Din cauza faptului că războiul durase mai mult de cât era prevăzut, criticile aduse lui Lincoln nu au
intârziat să apară. Totuşi preşedintele nu găsesise un comandant potrivit trupelor unioniste, iar în
acest timp, generalul trupelor sudiste a invadat nordul cu armatele sale provocând panica în rândul
popuatiei.
În septembrie 1862 trupele nordului şi sudului s-au confruntat în apropierea Antietamului, a fost o
bătălie sângeroasă în care şi-au pierdut viaţa aproximativ 20.000 de soldaţi, însă nordul a câştigat
de acesta data, a fost o victorie care a anulat criticile ce îi fuseseră aduse preşedintelui Lincoln.
De ceva timp, Abraham Lincoln aşteptase un moment oportun pentru a face publică ,,Proclamaţia
de Emancipare'', şi astfel la 1 ianuarie 1863 preşedintele a făcut public textul proclamaţiei ce avea
să schimbe cursul războiului. 12
Însă în iunie 1863 trupele nordiste s-au confruntat cu cea mai grea situaţie de pe front,
generalul Lee care se afla la conducerea armatei sudiste a declanşat o invazie spre nord, ţinta fiind
Pennsylavania, însă aceasta era o tactică pentru ca în final să ajungă în Washington. Momentul a
fost crucial, iar comandantul trupelor nordiste, George Meade a luat decizia de a ajunge în
Pennsylvania înaintea generalului Lee. Ziua în care cele două armate s-au întâlnit fata în faţa a fost
cea de 1 iunie în apropiere de Gettysburg. Armata nordistă număra aproximativ 94.000 de soldaţi,
în timp ce trupele din sud aveau o armată mai puţin numeroasă formată din aproapre 72.000 de
soldaţi. Chiar dacă diferenţa numerică era evidentă, a fost o luptă strânsă şi sângeroasă care a
durat trei zile. În cele din urmă armata nordistă condusă de George Meade a obţinut victoria, însă
nu a fost una decizivă din păcate.
Statele nordice au trecut printr-o perioadă destul de dificilă, la New York aveau loc revolte ale
populaţiei care nu mai acceptă situaţia creată de acest război. 13 Pentru a-şi arăta respectul şi
admiraţia pentru soldaţii căzuţi la datorie şi pentru familiile lor, preşedintele Lincoln a ţinut un
discurs în 19 noimebrie pe câmpul de luptă de la Gettysburg în care spunea că poporul american
trebuie să lupte pentru libertate: ,, cu optzeci şi şapte de ani în urmă, părinţii noştri au creat pe
acest continent o nouă naţiune gandită a fi liberă şi dedicată conceptului că toţi oamenii se nasc
liberi ''. Cuvântarea lui Abraham Lincoln a ajuns la inimile oamenilor, însă efectele războiului erau
evidente, populaţia era în continuare nemulţumită.14

11
Nordul dispunea de resurse naturale, militare şi financiare mult mai mari decat cele ale sudului.
12
In acest text Abraham Lincoln spune: ,, Ne putem apara propria libertate prin eliberarea tuturor celor care sunt în
sclavie. Au aceleaşi drepturi pe care noi ne dorim sa le primim pentru a ne proteja’’.

13
Camil Mureşan, Alexandru Vianu, Preşedinte la Casa Alba, Bucureşti, Editura Politica, 1974, p.
14
Ibidem, p
 În primăvara anului 1864 luptele din sud aveau să fie tot mai violente, iar în anul 1865 aveau
să se desfasoare noile alegeri pentru preşedenţie. Dată fiind situaţia în care se găsea acum
America, preşedintele SUA se temea că nu ar mai fi avut o şansă la un nou mandat. Totuşi, situaţia
s-a îmbunătăţit, căderea oraşului Atlanta a fost un real succes, iar Lincoln se baza şi pe soldaţii
aflaţi în taberele militare care aveau dreptul la vot. 15 În ziua de 7 noiembrie a fost reales, adversarul
său fiind fostul general al armatei nordiste, McClellan, care făcea parte din Partidul Democrat.
Atunci când Lincoln a obţinut cel de al doilea mandat, războiul atingea punctul culminant
pentru că generalul trupelor nordice, William Sherman a atacat oraşul Atlanta cauzând pagube
serioase. Întregul stat sudist a fost afectat, însă campania militară a continuat către coasta
Oceanului Atlantic. Statele Confederate erau împărţite în două entităţi: cele din est şi cele din vest,
iar după aproximativ o lună, statele cofederate au fost atacate din două părţi, de către genaralii
Sherman şi Grant. În urma acestui atac, statele sudice s-au văzut puse în situaţia de a recunoaşte
înfrângerea şi de a capitula. În 3 februarie 1865 au avut loc negocierile de pace cu Lincoln, însă
sudul nu era dispus să renunţe la independenţa, drept pentru care aceste discuţii nu au avut
succes, neajungându-se la niciun compromis.16 Datorită acestui rezultat al negocierilor, atacurile
trupelor nordice au continuat în sud. La jumătatea lunii februarie, Sherman a atacat orasul
Colombia din Carolina de Sud, în timp ce portul Charleston s-a predat. Înfrângerea statelor din sud
era previzibila, preşedintele SUA a rostit un nou discurs de investire la 4 martie adresat familiilor
soldaţilor, ce a stârnit multă emoţie tuturor celor prezenţi.
Războiul civil care durase aproximativ patru ani şi-a găsit sfârşitul atunci când
reprezentanţii sudici au decis predarea Richmondului, însă înainte de acesta soldaţii l-au incendiat.
Preşedintele confederat Davis s-a refugiat în Georgia însă a fost la scurt timp arestat.Generalul Lee
era înconjurat de trupele nordiste, drept pentru care a capitulat, recunoscând înfrângerea trupelor
sudiste. La 9 aprilie s-a predat generalului Grant, acest moment marcând sfârşitul Războiului Civil.
Preşedintele SUA Abraham Lincoln îşi îndeplinise scopul pentru care muncea şi spera încă
din tinereţe, cu siguranţă ar fi făcut mai multe dacă de el nu s-ar fi apropiat un sfârşit atât de tragic,
care de altfel i se arătase într-un vis. În seara zilei de 14 aprilie 1865 Lincoln se afla în loja teatrului
Ford din Washington în care se juca piesa ,,Vărul nostru american''. Serviciile de paza
prezindenţiale nu erau alături de Abraham în momentul în care un actor, care de altfel era şi un
confederat împătimit, pe numele lui John Booth, a îndreptat fără menajamente pistolul spre
preşedintele SUA. Deşi glonţul a fost fatal şi a străpuns diagonala capului, ajungând aproape de
ochiul drept, inima lui Abraham Lincoln a continuat să bată chiar şi ziua următoare. În dimineaţa
celei de a treia zile poporul american se afla în doliu, preşedintele care a resusit să redea libertatea
acestei ţări murise.
În concluzie, oamenii de culoare şi-au obţinut libertatea, însă preţul acestei libertăţi a costat
viaţa a 600.000 de soldaţi, iar alături de aceste suflete care au piert se poate adăuga şi cel al lui
Abraham Lincoln care a fost asasinat de un fanatic. Preşedintele SUA care a condus poporul
american pe făgaşul libertăţii, deşi a provenit dintr-un mediu sărac, în care a trebuit să aibă grijă de
educaţia lui singur, a reusit ceea ce alţi oameni politici care nu au trecut prin astfel de greutăţi nu au
putut să facă, şi anume reunificarea Nordului cu Sudul, determind emanciparea sclavilor americani
de pretutindeni şi devenind unul dintre cei mai populari eroi ai Americii.

Bibliografie

Camil Mureşan, Alexandru Vianu, Preşedinte la Casa Alba, Bucureşti, Editura Politica, 1974

Gabriela Muntean, 100 de Personalitaţi. Oameni care au schimbat destinul lumii, 2007, nr.60

15
Gabriela Muntean, Celebrul discurs dedicat soldaţilor căzuti la lupta in 100 de personaliati. Oameni care au schimbat
destinul lumii, 2007, nr. 60, p. 17
16
Ibidem, p 18