Preistorie

Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering, cu

aproximativ 14.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America. Acești
indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte materiale arheologice. Este
estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparține Statelor Unite, înainte
de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecțioase, care au sosit în
America prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au
existat și societăți avansate, de exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland),
care au construit centrul Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populație de 40 în anul 1200
î.e.n.

Colonizarea europeană
Vizitatori străini au sosit și în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb, în secolele XV și
XVI, au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe permanente pe acest
continent. Vezi Colonizare.
În secolele XVI și XVII, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida. Prima colonie
engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următoarelor decenii
au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul orașului New York), pe teritoriul
ocupat actualmente de New York și New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie
numită Christina (în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei.
Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie.
Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine până la Războiul
de Șapte Ani, când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Atunci metropola
(Marea Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război.
Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare
adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au
început o revoluție de eliberare de sub controlul Marii Britanii.

Crearea națiunii americane

Primul președinte al Statelor Unite ale Americii, George Washington, a servit în funcție două mandate,

între 1789 și 1797.

În 1776, cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanie, izbucnind Revoluția
Americană (1775 - 1783) care a creat Statele Unite.
Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație, fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată
baza sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de
către Constituția Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.

Expansiunea
Articol principal: Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii.

Achiziții teritoriale după dată

Pe parcursul secolului al XIX-lea, națiunea s-a extins rapid, adăugând multe state noi. Destinul
Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populația
statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară, mulți oameni se mutau continuu înspre vest.
Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile amerindienilor. Aceste acțiuni continuă să aibă
implicații politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele locuri,
populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de către europeni și
astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale. În alte situații, Indienii americani
au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale, unii fiind duși în rezervații. Cu toate că unii
declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul
Spaniol-American, controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA a fost,
esențial, de o natură colonială.
Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini sau de la
alte puteri coloniale: Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803, Florida de la Spania în 1809,
iar Alaska de la Rusia în 1867.
În această perioadă, țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și
dezvoltare tehnologică.

Războiul Civil

Bătălia de la Fredericksburg, 13 decembrie 1862

Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la
mijlocul secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au continuat să
crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite.
Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest sistem era
necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și doreau să introducă
sclavia și în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua
conflictul (de exemplu, Compromisul Missouri și Compromisul din 1850).
Disputa a explodat într-o criză în 1861, când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și au
format Statele Confederate ale Americii, o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil American.
Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederație.
În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele,
prin Proclamația de Emancipare, cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în
1865, după sfârșitul confederației, odată cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituției
SUA. Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea și e
considerat un moment crucial în istoria țării, când guvernul național a acaparat puteri noi și extinse.

Secolul XX
Atacul de la Pearl Harbor

Secolul XX a fost, uneori, numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către această
țară asupra întregii lumi. Influența sa relativă a fost mare, în special datorită faptului că Europa, care,
anterior, a fost cel mai important centru de influență, a suferit grav în ambele războaie mondiale
Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților. În perioada
interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune (1929 - 1939), efectul căreia a fost
intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca și restul lumii dezvoltate, SUA a ieșit din această criză
economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial.
Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el, însă SUA a suferit relativ puțin din
punct de vedere economic. În 1950, mai mult de jumătate din PIB-ul global aparținea SUA.
În Războiul Rece, SUA au fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul Vietnamez,
și, pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu
o mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenței Uniunii Sovietice ca entitate juridică,
SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o pondere sporită.
În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au participat la mai multe misiuni de poliție și de menținere a
păcii, așa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, și Golful Persic.

Secolul XXI
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade
Center și a Pentagon-ului de organizația teroristă, Al-Qaida, condusă de Osama bin Laden, Statele
Unite ale Americii, cu ajutorul altor națiuni, au declarat război contra terorismului, care a inclus
acțiuni militare în Afganistan și Irak.