Universitatea Ovidius Contanta Facultatea de Teologie Master: Istoria culturii I civilizatiei din sud-estul Europei

Contributia lui Nicolae Iorga la istoriografia cretina contemporana

Pr.Prof: Nechita Runcan

Contributia lui Nicolae Iorga la istoriografia crestina contemporana

1. BIBLIOGRAFIE 1.1. Stramosii

Numele de Iorga este intalnit adeseori in trecutul nostru, fiind folosit mai mult in Moldova decat in Tara Romaneasca. Unii faceau parte din familii vechi si bogate, ca postelnicul Iorga, altii sunt veniti de aiurea pe meleagurile romanesti, traind modest sau indeletnicindu-se cu negustoria.1 Printre cei din urma se numara Iorga cupetul zis si Galeongiul, care apare ca bacan in Botosani pe la 1750. De fapt, se numea Gheorghiu, de unde Gheorga-Iorga. Obiceiul de a iscali Gheorghiu in loc de Iorga il avea si Iorga negutatorul2 de pe la 1860. Asupra primului nu cunoastem nici un document. Singurul document cunoscut noua ca cel mai vechi privind pe Cupetul este insemnarea facuta in grecete pe dosul unei icoane. 3 Cupetul a avut cu sotia sa Ecaterina doi copii: o fata care ia de sot pe Ionita Branisteanu, casierul primariei din Botosani, si pe Manole casatorit cu, Zoita Costea. Manole a avut patru copii: Costache, Elena, Alecu si Iancu. A fost bacan, avand pravalie de piatra , dovada bunastarii material. A facut parte din consiliul communal. Se ocupa si cu strangerea de documente privind trecutul urbei sale, Botosani. Moare in 1829. Costache Iorga, s-a nascut in Botosani, in 1779 bunicul lui Nicolae Iorga.. A practicat avocatura in Botosani si in Iasi. Constantin Iorga a murit la Iasi, in aprilie 1869, in varta de 70 ani. Din casatoria cu Maria Bucur au rezultat cinci baieti si doua fete: Emanuel, Gheorghe, Nicolae, Alecu, Iacob, Zinca si Olga. Dintre toti retinem aici pe al treilea fiu, care s-a nascut la 5 octombrie 1837, si lua numele de Nicolae, dat de Costachi Pisoschi.4 Nicu Iorga a studiat neregulat in ,, scoala publica si privata ,, . La 4 februarie 1854 era scriitor in samesia de visterie, iar Ghica il face medelnicer la 25 ianuarie 1855. Fratele sau Manole il adduce din Iasi la Botosani, unde e numit pastorel la tribunal, la 17 noiembrie 1866. Dupa un an, la 27 octombrie, I se incredinteaza postul de subprefect al plasei Targului din judetul Botosani. In 1860, se casatoreste cu Zulnia Arghiropol. Obosit de noptile pierdute si emotiile nesfarsite, Nicu Iorga se imbolnaveste pe neasteptate, si moare la 29 martie 1876.5

Asupra tuturor familiilor inrudite cu N. Iorga vezi: Barbu Theodorescu, Contributii la cunoaterea stramosilor lui Nicolae Iorga, Bucureti, 1948 2 Gh. Ghibanescu, Surete, V. p. 331-332. 3 N. Iorga, Studii si Documente, vol. V , Bucuresti, 1903, p. 672. 4 La 22 februarie 1902, Nicolae Iorga daruieste Academiei Romane 16 documente dintre anii 1854-1868, privitoare la cariera tatalui sau si folosite in aceata lucrare. 5 Primaria Botosani, Act de deces nr. 354 din 29 martie 1869.

Prin casatoria cu Zulnia Arghiropol, sotii au avut doi fii: Nicolae si Gheorghe. Gheorghe s-a nascut in 1873 I a urmat scoala militara, de unde a ieit ofiter de artilerie in 1893. In 1899 paraseste cariera militara, apoi ia licenta in stiintele economice la Anvers. Mai tarziu isi trece doctoratul la Gand. Catva timp e professor si apoi director in Ministerul Industriei si Comertului, insa moare la 29 octombrie 1933. Nicolae Iorga are inaintasi mai cunoscuti din doua familii: Draghici si Arghiropol. Familia Draghici este de origine munteana, inrudindu-se cu neamul Filipescu. Dintr-o ,, prigoana ,, de familie, Nicolae Draghici trece in Moldova la 1735.6 Clucerul Dimitrie Draghici are patru baieti si trei fete: spatarul Nicolae, vornicul Iordache, paharnicul Cotache, comisul Constantin, Catrina, Ziota si inca o fiica, al carui nume nu e cunoscut. Nu putem spune prea mare lucru despre familia Draghici pana la aparitia vornicului Iordache, din lipsa de informare sigura. Iordache Draghici a fost omul de incredere a trei domnitori. Alexandru Moruzi l-a folosit in multe treburi marunte. A luat parte la tot ce a fost bun in domnia lui Scarlat Callimachi. In 1819 era spatar si locuia in Vaslui, avand satele Borasti si Racea, precum si mosia Frumusica din Botosani. Vornicul Iordache Draghici a luat sotie de neam, pe Maria Nacu. Facea parte din neamul Costea Viteazul, din vremea lui Alexandru cel Bun si inaintasul acelor boieri Nacu,7 dintre care unul ajunge si in Anglia, unde e trimis sa capete sprijin pentru Domnul sau Gheorghe Stefan.8 Ramasa vaduva in 1829, cand sotul sau moare de holera, duce greul in cresterea celor patru copii ai sai: Emanuel ( Manolache), Constantin, Elena si Zoe. Manole Draghici s-a nascut la Iasi, in decembrie 1801. Cunostea foarte bine greaca si franceza. Elena Draghici este al treilea copil al vornicului Iordache Draghici si bunica lui Nicolae Iorga. A tradus si publicat romanul Adolf al lui Benjamin Constant. In 1840 se casatoreste cu Gheorghe Arghiropol, cu care a vietuit numai trei ani. A murit la Iasi in 1860, lasand trei copii: Costache de 20 ani, necasatorit, Manole de 19 ani si Zulnia de 17 mama lui Nicolae Iorga. Zulnia Arghiropol a tradus din Musset, Luisse Lambert etc. . A intocmit si o mica antologie literara cu character didactic. 1.2 Copil minune Nicolae Iorga s-a nascut la 5 iunie 1871, in orasul Botosani. Dupa studiile elementare si gimnaziale, a urmat Liceul Laurian din Botosani, in 1881, unde obtinu-se rezultate excelente,si, din anul 1883, a inceput sa ofere meditatii colegilor pentru a creste veniturile familiei. La varsta de 13 ani, unchiul matern, Manolache Arghiropol il foloseste la corecturile ce trebuiau facute ziarului ,, Romanul ,, . In 1884, scrie articole nesemnate privind politica
6 7

Manolache Draghici, Istoria Moldovei pe timp de 500 ani, Iasi, vol. 2, 1857, p. 257-258. N. Iorga, Scriori domnesti din arhivele de la Stockholm, Bucuresti, 1929, p.12-13 8 N. Iorga, Studii si Documente, vol. IV, p. 208 si Hurmuzachi, vol. IX, p. 233.

europeana, sau alcatuia anecdote pentru pagina a patra. In 1886, deoarece fusese eliminat temporar pentru ca nu salutase un profesor, Iorga alege sa paraseasca orasul si se inscrie la Liceul National din Iasi. In 1887, primul contact cu ideile socialiste le-a avut in casa pastorului englez Mayer, din Pacurari. Joia si duminica frecventeaza sedintele clubului socialist ce se tineau in casa dr. Pastia. Scrie o conf. despre Capitalul lui K. Marx si raspandeste brosurile lui P. A. Kropotkin. A fost eliminat din internat, printr-o hotarare a Consiliului profesoral: elevul Iorga a indraznit sa faca ,, teorii asupra defectelor regulamentului interior, criticand modul cum este aplicat de catre personalul disciplinar al internatului ,, . 9 In 1888, a fost eliminate pentru ca citea o carte in timpul orei. La 13 septembrie 1888 se inscrie pentru bacalaureat si a fost proclamat intaiul, cu media generala 9, 24. Avea prieteni pe colegii sai: P. Liciu, Miron Chernbach, G. G. Mironescu si C. Sumuleanu. In timpul anului este pedagog la pensionul lui Draghici. 1.3. Universitatea din Iasi si episodul Junimist In ziua de 27 septembrie 1888 se inscrie la Facultatea de litere din Iasi, sectia istoricoliterara. In aceeasi zi se inscrie si la examenul de bursa la Scoala Normala Superioara. Trecerea lui N. Iorga prin Universitate a fost fulgeratoare. A urmat cursurile anului I din noiembrie si pana in iunie, iar toamna a dat restul examenelor de anii II si III, precum si licenta. La 19 decembrie 1889 este proclamat licentiat in stiintele istorice si literare ,, magna cum laude,, . Avea 18 ani si 6 luni. La inceputul lui septembrie ia parte, la al X- lea congres studentesc ce a avut loc la Ploiesti. A fost un congres de discutii sociale, cu conferinte, excursii, imnuri nationale, fanfare militare.10 In 1889, publica in Convorbiri literare , un studiu despre Veronica Micle, un studiu intitulat ,, Iubirea in literatura ,, si un articol despre Creanga. In timp ce scria si publica studii si articole, toate din domeniul istoriei si criticii literare, avand ca domeniu literatura comparata, a dat un examen pentru ocuparea catedrei de limba latina de la liceul din Ploiesti, a calatorit doua luni in Italia, scriind in cateva sute de pagini impresiile voiajului pe care le publica in Revista Noua, se casatoreste, iar in toamna paraseste tara, ducandu-se la Paris pentru specializare stiintifica. Indata dupa intoarcerea din Italia, Iorga a facut un popas mai indelungat la Bucuresti, in care timp a cunoscut pe marii scriitori din capitala: I. L. Caragiale, Al. Vlahuta, B. Delavrancea, Gherea, B. P. Hasdeu, G. Tocilescu, N. Quintescu. 1.4. Studiile in strainatate

N. Iorga, O viata de om. Bucuresti, 1934, p. 140 Al X-lea congres al studentilor universitari romani, tinut la Ploiesti in 1889, Bucuresti, 1890, precum si in: N. Iorga, Tara romanilor I Romania, judetul Prahova, Valenii-de-Munte, 1910, p. 3-4
10

Nicolae Iorga pleaca din tara in ziua de 19 octombrie 1890, cu bursa ,, Iosif Nicolescu ,, , acordata pentru a studia filologia clasica. A ramas la Paris pana la inceputul lui ianuarie 1893, dedicandu-se cu totul muncii stiintifice. Cand s-a intors in tara, dupa patru ani, a adus cu sine nu mai putin de zece mii de volume, reprezentand tot ce se putea strange de un savant asupra istoriei si literaturii universale. S-a inscris si a urmat cursurile la lEcole Practique de Hautes Etudes, sectia de istorie si filologie, pastrand regretul ca nu a putut sa-si treaca doctoratul la Sorbona, acolo unde peste treizeci de ani va fi profesor. Inainte de a capata titlul suprem francez de savant, Iorga devine colaboratorul Enciclopediei si la ,, Revue Hitorique ,, , unde a publicat doua fragmente: Une collection de letter de Philippe de Meziere (notice sur le ms. de la bibl. de lArenal), si Notite istorice, in Arhiva lui Xenopol din 1895.11 In cursul anului colaboreaza la: Timpul, Lupta, Constitutionalul, Revista noua, Revista pedagogica. In ziarul Adevarul publica un mic studiu despre nuvelele lui I. L. Caragiale. In Arhiva apare primul sau articol despre un calator strain prin tarile romane. La Timpul colaboreaza in urma propunerii lui N. Filipescu. La 25 iunie 1893 i se confera titlul de ,, elev diplomat ,, al sectiei de istorie si filologie a Scolii practice de Inalte Studii. Studiul Philippe de Mezieres, 1327-1405, et la Croisade au XIV e sicle a fost gata de tipar in august 1892, desi diploma a primit-o, la 25 iunie 1893.12 Nevoile tezei sale de la Paris l-au dus in martie 1892 la Londra si Oxford acolo unde peste 40 de ani i se va decerna titlul de doctor honoris causa . Indata ce Iorga a capatat titlul de diplomat , pleaca la Berlin, dupa 12 ianuarie 1893, unde se inscrie pentru doctorat.13 Parasind Universitatea din Berlin, Iorga trece in a doua jumatate a lunii iunie 1893 la cea din Leipzig. La 6 iunie 1893 trimite Universitatii inscrierea sa la doctorat cu lucrarea Thomas III, Marquis de Saluces, etude historique et litteraire. Finalul examenului de doctorat are loc la 23 octombrie 1893, cand cartea e tiparita la Paris. Dupa doctorat intarzie inca un an in strainatate, afundandu-se in arhivele si bibliotecile germane si italiene, unde descopera un bogat material privind istoria romanilor. 1.5. Intoarcerea in Romania La 29 iulie 1892 catedra de istorie universala de la Facultatea de litere din Bucuresti devine vacanta. In vederea ocuparii ei s-a desfasurat la Iasi un concurs. In vederea concursului, N. Iorga sosise la Bucuresti, de la Milano, in ziua de 27 septembrie 1894, unde I se da, catedra spre suplinire. Examenul se repeat peste un an, cand Iorga obtine media 9,19. La 19 octombrie 1895, ministrul Petru Poni numeste pe Nicolae Iorga profesor universitar provizoriu.
11

Iorga, N., Oameni cari au fost, vol. III, Bucuresti, 1936, p. 104-105 apud Theodorecu, Barbu, Biografia scolara a lui N. Iorga (Studii si documente) , Bucuresti, 1970, Editura didactica si pedagogica, p. 70 12 Theodorescu, Barbu, Biografia scolara a lui N. Iorga (Studii si documente), Bucuresti, 1970, edit. Didactica si pedagogica, p. 71. 13 Theodorescu, B., Nicolae Iorga , edit. Tineretului

1894 1899 - ani dedicati exclusiv cercetarii de arhiva, editarii de documente si activitatii didactice, fara participare la viata politica. Dupa peregrinarile de peste 14 ani in tarile straine, cu toate civilizatiile stralucitoare prin fapte de cultura, arta si vitejie, gandul lui Nicolae Iorga era continuu la sfanta lui tara si la cinstitul sau neam. Se deschide la Ateneul roman un ciclu de conferinte privind istoria romanilor. In cadrul acestui ciclu, N. Iorga vorbeste despre Luptele romanilor cu turcii de la Mihai Viteazul incoace . A doua conferinta: Cultura romana in epoca fanariotilor. In timpul anului 1898, colaboreaza la: Arhiva, Literatura si arta romana, Buletinul geografic si Revue critique. 1.6. Opinions sinceres si chemarea Transilvaniei In 1899, incepe o etapa noua in activitatea stiintifica si in viata social-culturala a savantului. Lucreaza in arhivele brasovene. Calatoriile in Transilvania il atrag tot mai mult inca din 1898. Articolele scrise in ziarul de limba franceza prin care demasca putregaiul, falsitatea si ipocrizia din viata culturala, au fost transe in doua volumase , de larga faima si circulatie, intitulate: Opinions sinceres si Opinions pernicieuses dun mauvais patriote. La 13 iulie 1899, ziarul Lindependence roumaine aducea la cunostinta cititorilor sai ca savantul profesor va publica regulat o serie de articole privind viata intelectuala a romanilor in prezent, alcatuind astfel un studiu critic al marilor institutii de cultura: Academia, Muzeele, Bibliotecile, Ateneul etc. . In revistele romanesti publica un amplu tudiu privind Calatori, ambasadori si misionari in tarile noastre si asupra tarilor noastre in Buletinul Societatii geografice; in Arhiva; O scrisoare a lui Le Quin catre N. Mavrocordat. 1900 an de apriga lupta, de biruinte si infrangeri. An trit din cauza polemicilor si intrigilor, precum si a nemultumirilor familiale. Activitatea stiintifica intensa si variata: apar 10 lucrari: (brosuri cu character polemic, vol. de doc., primul studiu asupra lui Mihai Viteazul); pe masa de lucru se aflau in pregatire 4 mari opera, de un deosebit interes in evolutia stiintifica a lui N. Iorga: Istoria literaturii romane in sec. XVIII, primele volume din Studii si documente cu privire la istoria romanilor, vol. XII din Hurmuzaki si vol. III din Notes et extrait. In toamna anului 1900 se desparte de prima sa sotie, recasatorindu-se cu brasoveanca Ecaterina Bogdan, sora lui Ion Bogdan si a lui Bogdan-Duica.14 In seara zilei de 26 eptembrie 1901, prin mijlocirea prof. Gh. Alexici, se afla in mijlocul studentilor romani care studiau la Budapeta. La cererea a 60 de student, vorbeste despre Mihai Viteazul, de la a carui moarte se implineau 300 de ani. Acest an marcheaza inceputul preocuparilor sale privind istoria Transilvaniei. In aceeasi perioada tipareste: Documente privitoare la Constantin Voda Brancoveanu; Scrierile Cantacuzinilor;de asemenea a colaborat intens la Convorbiri literare, condua acum de Ioan Bogdan, precum si la Noua revista romana I Literatura si arta romana.

14

Teodorescu, Barbu, Nicolae Iorga. Oameni de seama, edit. Tineretului, p. 140

In aprilie 1902, apare Sate si preoti din Ardeal, prima istorie a Transilvaniei, iar in iulie ia fiinta la Budapesta revista Luceafarul, initiate de Aurel P. Banutiu. 15 1.7. Samanatorul si scandalul din 1906 Nicolae Iorga apare in Samanatorul prin Romanismul din Bucovina reprodus din Epoca, la 12 ianuarie 1903, iar prima sa contributie directa este din 4 mai acelasi an, cu articolul intitulat Cu prilejul disparitiei Tribunei, cand se face si cronica marunta a revistei. Ca director semneaza abia la 5 iunie 1905, iar redactia este mutate in casa sa din strada Buzessti, la 17 iulie acelasi an. Revista Samanatorul nu a fost conceputa de N. Iorga ca o revista pur literara, ea urmarind o reforma morala si spiritual, cu scopul final: unitatea culturala a intregului popor roman, urmata de cea nationala in hotarele sale firesti. La 15 octombrie, Iorga anunta ca multiplele obligatii ce-i rapesc un timp pretios il impiedica a mai fi director al Samanatorului, de aceea se retrage. Revista Samanatorul nu era subventionata de stat, iar scriitorii si chiar Iorga o duceau destul de greu din punct de vedere material. In aceste imprejurari apare revista Viata Romaneasca subventionata de capitalul liberal, deci putea plati drepturi de autor. In nenumarate randuri s-a insistat in Samanatorul asupra instrainarii claselor politice conducatoare, in limba, cultura si interese materiale.16 In februarie 1905 apare Viata noua, sub conducerea lui Ovidiu Densusianu, revista antisamanatorista, iar in noiembrie apare Curentul nou, revista condusa de H. Sanielevici, autorul unei sustinute campanii impotriva samanatorismului . La sfarsitul anului 1905 apare revista Ramuri , sub conducerea lui C. Saban-Fagetel si D. Tomescu. Revista se considera o ramura a Samanatorului. In articolul din Samanatorul ( 1 ianuarie 1906 ) defineste Ce este Samanatorul - replica la criticile adversarilor sai. Subliniaza, intre altele, ca literatura publicata de revista oglindeste omul si societatea , adresandu-se poporului roman, neinteles metafizic , fiind aceea fiinta uriasa care e in stapanirea unei mosteniri, a unui patrimoniu de traditii, de datine, de istorie traita , alcatuind adevarata lui originalitate. In februarie , ia parte la congresul Partidului Conservator, unde tine primul sau discurs politic. In martie 1906, protesteaza impotriva programarii de conferinte in franceza la Ateneul Roman, cerand intelectualitatii sa se adreseze auditoriului in lb. tarii. La Iasi apare Viata romaneasca; printer colaboratori aflam pe Al. Vlahuta, M. Sadoveanu. Sunt recenzate operele samanatoristilor, cu referiri la N. Iorga. Studentii manifesta impotriva unei piese bulevardiste, in limba franceza, pe scena Teatrului
15 16

Theodorescu, Barbu, N. Iorga (1871-1940). Bibliografie , pp. 34-35 Idem, Nicolae Iorga. Oameni de seama, editura Tineretului,pp. 159, 168-169

National. Publica un protest relativ la spectacolele de lb. franceza programate pentru 12 si 15 martie pe scena Nationalului de Societatea Obolul . Tipareste in Epoca un apel, intitulat O rugaminte, catre Societatea Obolul de a renunta la spectacole, indemnand publicul sa nu vina la Teatrul National. Opinia publica si presa aproba campania dezlantuita. Ateneul refuza insa a-i pune lui N. Iorga sala la dispozitie pentru o conferinta. Tine pe culoarele Universitatii conferinta Despre drepturile limbii nationale in statul modern, elogiu adus graiului strabun, socotit temeiul vietii oricarui popor . Dupa conferinta la care au luat parte student, scriitori, intelectuali de toate categoriile, are loc o mare manifestare la Ateneu, culminind cu anularea unei cuvantari de lb. franceza. 13 martie 1906 La ora 6 seara, in sala Eintracht (singura ce i s-a oferit), tine o vibranta conferinta patriotica. Puternic ecou, comentat de D. Anghel, M. Sadoveanu, Em. Garleanu. Studentii au manifestat, spectacolul de la Ateneul Roman nu s-a mai tinut, armata a intervenit, iar Teatrul National s-a transformat in spital. Manifastatiile de protest, la care au luat parte si muncitori, au zguduit puternic capital tarii si partidele politice. S-a cerut, ca mai tarziu in 1907, arestarea instigatorului ; N.Iorga da lamuriri in Epoca si in Universul. Tribuna publica un protest al lui I. Slavici, in care blameaza boierimea si interventia armata ordonata de oficialitate. Al. Vlahuta adreseaza o chemare scriitorilor si intelectualilor pentru a crea solidaritatea nationala intemeiata pe adanca iubire a limbii stramosesti, unirea in acelasi gand si grai romanesc a toata suflarea neamului nostru . Chemarea este semnata de 41 de scriitori si intelectuali, printre care: G. Cosbuc, M. Sadoveanu, St. O. Iosif. E. Lovinescu. In apararea ideilor lui N. Iorga se alatura si B. P. Hasdeu, N. Gane, cercu revista Viata romaneasca. Au loc mari adunari de protest si de solidaritate cu N. Iorga ale corpului didactic din Bucuresti, Iasi, Craiova. La Craiova N. Iorga ia cuvantul. La 19 martie are loc grandioasa manifestare de la Iasi. Iorga tine unul din marile discursuri ale indelungatei sale cariere de orator. Pune bazele societatii Fratia bunilor romani. Mare adunare la Bucureti, in sala Dacia . Vorbesc B. St. Delavrancea, I. Slavici si N. Iorga ( istoricul evenimentelor din 13 martie 1906 este relatat in Lupta pentru limba romaneasca ). Au loc sezatori organizate de N. Iorga la Craiova, Iasi, Galati, Botosani, Giurgiu, Campulung, Alexandria, Roman, Bacau, Falticeni, Tulcea.17 1.8. Neamul Romanesc, Rascoala taranilor si Valenii de Munte Actiunea intreprinsa la 13 martie 1906 precum si trairea sa tot mai aproape de anumite problem sociale care framantau poporul roman, mai mult decat pe conducatorii de stat, au avut drept consecinta intrarea sa in viata politica. Pentru moment au avut loc doua evenimente, cu urmari destul de inseminate in viata lui Iorga si a culturii noastre: retragerea sa de la Samanatorul si aparitia ziarului Neamul Romanesc.

17

Idem, N. Iorga. ( 1871-1940 ). Bibliografie. , pp. 40-44

Neamul Romanesc apare la 10 mai 1906. Ziarul este, de fapt, continuarea Samanatorului, ideile literar-culturale sunt transpuse in domeniul social-politic, pastrandu-si chiar si formatul de revista, capatand pe acela de ziar abia din 1913-1914.18 Ziarul Neamul romanesc dezbate mai ales problema romanilor din Transilvania, apoi starea de mizerie a poporului, prevestind rascoalele taranesti. Cronica si Telegraful roman raspandesc stirea ca ar fi bilnav. Panica in randul intelectualilor transilvaneni. Stirea se dezminte si spiritele se linistesc. In ianuarie 1907, apare revista Floarea darurilor , in continuarea actiunii sale de la Samanatorul. Temeiul revistei celei noi este prezentarea literaturii vechi, necunoscuta de public. In aceeasi luna ia parte la Congresul invatatorilor care a avut loc la Focsani, unde tine o conferinta, iar la Craiova, conferentiind in fata unui imens public despre Unirea de la 1859. In februarie publica articolul Chemarea Ligii, reprezentand totodata intrarea sa in Liga Culturala. Neamul romanesc anunta informatii asupra miscarii taranesti pe mosiile de la Radauti, Flamanzi, Deleni, Poiana, Uriceni, Prisacani, Latai, Prajani, Radeni. In mai 1907, este ales pentru prima data deputat. De acum incepe cariera sa politica. In iunie 1907, este ales in comitetul de conducere al Ligii Culturale, institutie pe care o va conduce pana la 27 noiembrie 1940. In prima sa Cuvantare in Camera deputatilor, vorbeste in numele celor 4 000 000 de romani care nu aveau dreptul de a face politica; cere amnistierea celor arestati la 1907.19 In primavara lui 1907 a plecat sa-si caute un refugiu creator, si a ajuns la Valenii-de Munte. Si asa se face ca la 11 iunie 1908, se anunta de catre Iorga in Neamul Romanesc, ca mai multi profesori au luat hotararea de a tine cursuri de vacanta la Valenii-de Munte . Prin urmare s-au initiat la Valenii de Munte cursurile de vara care au luat denumirea de Universitatea populara N. Iorga , in anul 1922 . 20 1.9. Esecurile din 1909 si crearea PND- ului In ianuarie 1909, Nicolae Iorga tine un impresionant discurs in Camera, comemorind 50 de ani de la Unirea Principatelor. Din initiative sa Liga Culturala organizeaza in toata tara uriase manifestari inchinate Unirii si lui Cuza. Conferentiaza in mai multe orase din tara. Actiunea sa nu este bine vazuta de unele partide politice, fiind socotita ca o miscare anticarlista. Raspunde prin articolul In aparare. Neamul romanesc consemneaza in tot cursul lunii februarie miscarea de comemorare a lui Al. I. Cuza desfasurata in intreaga tara. In martie 1909, sustine in Camera infiintarea Comisiei istorice a Romaniei, iar in mai participa, la Iasi, la Congresul Ligii Culturale. Participa delegate din toata tara. Scopul Ligii era intratinerea legaturilor de comunitate sufleteasca si de unitate a constiintei intre romanii din deosebite tinuturi. In program se stabilesc: editarea de carti pe intelesul poporului, redactarea unui calendar, tinerea de sezatori, conferinte, respandirea de carti postale illustrate cu figure si
18 19

Theodorecu, Barbu, Nicolae Iorga. Oameni de seama, edit. Tineretului, pp. 198-199 Idem, Nicolae Iorga ( 1871 1940). Bibliografie, pp. 44-47 20 Idem, N. Iorga. Oameni de seama, edit. Tineretului, p. 234

monumente ilustre ale poporului, ridicarea unui Palat al Ligii in Bucuresti, intalniri cu romanii de pretutindeni, crearea de burse pentru romanii aflati sub stapanire straina. Au loc actiuni de protest fata de politica imperiului cezaro-craiesc, in apararea romanilor aflati sub nedreapta lui stapanire. La congress iau parte toate societatile de meseriasi, sute de muncitori. In mai 1909, Neamul romanesc publica actul de expulzare a lui N. Iorga din Bucovina.Plecand de la Iasi cu 38 de personae spre a vizita Suceava, ete oprit in ziua de 1 iunie de a calca pe teritoriul austriac, din motive de ordine publica. In contra expulzarii are loc o interpelare a deputatilor romani si italieni din Parlamentul de la Viena la 10 iunie, iar studentii romani din Paris, printre care E. Lovinescu, protesteaza. La 21 iunie 1909, are loc prima intrunire a gruparii politice initiate de N. Iorga in orasul Braila. Majoritatea participantilor o alcatuiesc carturarii. Tema conferintei au constituit-o rascoala din 1907, drepturile taranului asupra pamantului si rolul ce i se cuvine in politica statului roman. Programul prevede: improprietarirea, vot universal, crearea de scoli practice de industrie si comert, crearea unui credit industrial I commercial, imbunatatirea salarizarii corpului didactic, incurajarea miscarii artistice nationale, intarirea armatei romane. Reincep cursurile de la Valeni, iar Societatea Junimea din Viena imprima timbre cu portretul lui N. Iorga. In Neamul romanesc apare protestul lui N. Iorga la arestarea lui O. Goga in momentul in care poetul pleca din Pesta la Paris. ( motivul arestarii il constituie publicarea articolului Demnitate anonima in Lupta nr. 222 ziar ce aparea la Budapesta elogiu adus de O. Goga activitatii stiintifice si patriotice a lui N. Iorga ). In 1910, fenomenul se desfasoara prin conferinte, articole de ziar, comunicari la Academie, curs la Universitate , numeroase cuvantari si interpelari in Camera, iar in aprilie are loc primul Congres al Partidului National-Democrat, prezentandu-se un program alcatuit din 49 de puncte. In 1911, are loc Campania electorala in vederea alegerilor. Vorbeste la Bucureti, Iasi, Falticeni, Botosani, Braila, Galati si Ploiesti. Nu intruneste numarul necesar de voturi pentru a fi ales deputat. ( Va fi ales peste un an ). Prin Liga Culturala au loc proteste in toata tara contra persecutiilor romanilor din Transilvania. Iorga, este numit professor de istorie politica generala la Scoala superioara de razboi. In 1912, se fac pregatiri intense de publicare a unui ziar: Lumina proiectat sa apara la 1 februarie. Desi s-au facut numeroase abonamente din intreaga tara, ziarul nu a aparut. La inceput de an 1912 conduce: Neamul romanesc, Neamul romanesc literar, Neamul romanesc pentru popor, Calendarul Ligii culturale, Calendarul Neamul romanesc. Invatatorii si preotii din Maramures si Bucovina indura nenumarate persecutii. Cer sprijinul moral si material lui N. Iorga, care, prin Liga Culturala ii ajuta. Au loc mari manifestatii la Bucuresti, prin Liga Culturala, cu prilejul excluderii din invatamant a 16 studenti romani din Oradea,dar si prin sectiile din toata tara, organizeaza mari manifestatii privind pe romanii aflati sub stapanire straina. La Bucuresti N. Iorga tine o conferinta patriotica despre unitatea pamantului stramosesc. Cartile lui Iorga interzise in Tranilvania erau expediate la Viena, iar romanii de acolo le trimeteau, tot prin posta, in Transilvania.

Apare primul numar din Bulletin de la section historique. Isi depune candidature de deputat la Braila, iar Neamul romanesc literar isi inceteaza aparitia. Sub guvernul P. P. Carp si cu Al. Marghiloman la Interne, N. Iorga a cazut in alegerile din 1911, dar este reale sub noua guvernare a conservatorilor ( T. Maiorescu Take Ionescu ). 1.10. Iorga si criza din Balcani In ianuarie 1913, apare Drum drept, revita literara lunara.Scopul urmarit: indrumarea tinerelor talente pe aceasta cale a bunelor traditii sanatoase. Tine o cuvantare in Parlament, privind miscarile politice in Balcani. Colaboreaza cu Junimea literara. Articolele lui Iorga privind probleme de politica externa, precum si studiile sale istorice sunt urmarite de presa occidentala. N. Iorga se pronunta pentru independent in politica externa si pentru o intelegere cu popoarele din sudul Dunarii. Demisioneaza de la Liga Culturala, in februarie 1913, si este rugat sa ia conducerea revistei Ramuri. Participa ca reprezentant oficial al Romaniei la Congresul International de istorie de la Londra, iar in Parlament, vorbeste despre racoalele din 1907. Este acuzat de unii deputati ca rascoalele taranesti au inceput din Piata Teatrului National la 13 martie 1906. In mai 1913, are loc o adunare politica la Bucuresti, unde N. Iorga stabileste un program cultural si transforma Neamul romanesc in cotidian. In iunie, Iorga se declara impotriva fortei si razboiului. Se aproba cererea lui Iorga de a insoti armata romana, avand la inceput misiunea de a lucre la biroul de presa, in legatura cu strainatatea. Imbracand uniforma militara, Iorga primeste autorizatia sa poata urmari in voie toate actiunile militare. Pe front ziarul Neamul romanesc isi inceteaza aparitia. In acest interval, istoricul a tinut un jurnal de drum, publicat apoi sub titlul Actiunea militara a Romaniei. In iulie 1913, incepe Conferinta de pace de la Bucuresti: T. Maiorescu, E. Venizelos, N. Pasici, Gavrilovici, Toncev, Politis. Purta corespondenta cu G. Clemenceau. La 4 august 1913, tratatul a fost ratificat cu Bulgaria. La sfarsitul anului isi da demisia din Liga Culturala, din cauza lui Virgil Arion, care urmarea tranformarea institutiei intr-o anexa a conervatorilor. La 28 iunie 1914, la Sarajevo, sunt ucisi arhiducele mostenitor al Austro-Ungariei si sotia sa, iar in septembrie moare Carol I. La 1 ianuarie 1915, apare primul numar din Revista istorica, revista de dari de seama, documente si notite ( tiparita la Valeni, condua de N. Iorga, editata de Casa Scoalelor , aparitie lunara). Apare Histoire des Etats balcanique, cu o mare difuzare in strainatate, primita bine de sarbi si bulgari. Urmareste razboiul Austriei impotriva Italiei, scriind articolul: Datoria refugiatilor: sute, mii de romani din Ardeal, din Bucovina, din Banat e afla in mijlocul nostru fugiti din armata austriaca sau din orase si sate din cauza persecutilor. Multi dintre ei sunt ajutati de N. Iorga, personal sau prin Liga Centrala; Barbu Stirbei ii pune la dispozitie sume importanta pentru sprijinirea refugiatilor. Are bune raporturi cu unii oameni politici: ( Ionel Bratianu, I.G. Duca, dr. C. Angelescu, N. Filipescu ). Reintra in Liga Culturala dupa plecarea

germanofililor. Initiaza mari manifestatii in cadrul societatii in favoarea unitatii nationale ( in conditiile intrarii Romaniei in razboi alaturi de Franta, Italia, Anglia ). Prima manifestatie are loc la Bucuresti, unde iau cuvantul: B. St. Delavrancea, O. Goga, V. Lucaci, N. Filipescu, Take Ionescu, N. Iorga. Ia apararea lui Vasile Parvan atacat pe strada si lovit pentru vederile sale politice . La 1 iulie 1915, incepe cursurile la Valeni ( nu se vor mai tine apoi pana in 1920 ). 1.11. Profil antantist In 1915, in timp ce Romania era inca neutra, a trecut de tabara predominant nationalista, francofila si pro- Antanta, cerand purtarea unui razboi impotriva Puterilor Centrale pentru recuperarea Tranilvaniei, Bucovinei si alte regiuni detinute de Autro-Ungaria; pentru a-si atinge scopul, a devenit un membru activ al Ligii pentru unitatea culturala a tuturor romanilor, si a organizat personal mari manifestatii pro- Antanta in Bucuresti.21 Eforturile sale antantiste au fost sustinute de Al . I. Lapedatu si Ion Petrovici, dar si de grupul Actiunea Nationala a lui Take Ionescu.22 Iorga a facut parte si din cercul privat de prieteni al tanarului Rege, Ferdinand.23 Iorga este uneori creditat ca tutore al Printului Carol (viitorul Rege Carol al II- lea ),24 care frecventa cursurile scolii din Valeni.25 1.12. Refugiul la Iasi La 15 august 1916, Romania intra in razboi. S-a stabilit alianta cu Antanta de catre guvernul Bratianu, iar Iorga si-a exprimat bucuria intr-o piesa numita numita Ceasul: A sosit un ceas pe care-l asteptam de peste doua veacuri, pentru care am trait intreaga noastra viata nationala, pentru care am muncit si am scris, am luptat si am gandit. A sosit ceasul in care cerem si noi lumii dreptul de a trai pentru noi, dreptul de a nu da nimanui car obi rodul ostenelilor noastre . 26 Totusi campania romaneasca a fost un esec, fortand Armata Romana si intreaga administratie sa evacueze zonele din sud, inclusive Bucurestiul, pentru a se adaposti de ocupatia germana. Casa lui Iorga din Valenii de Munte s-a numarat printre proprietatile lasate in urma si ocupate de inamici, si, conform lui Iorga, a fost vandalizata de Armata Germana.27 In ultimile zile paraseste camera de hotel, fiind gazduit de Gh. Murgoci. Cu cateva ore de a fi ocupata Capitala ia drumul pribegiei, deghizat in preot, fiind scapat de acelasi prieten Murgoci. Dupa 24 de ore era la Iasi, in mijlocul familiei sale. La Iasi, continua sa conduca Neamul romanesc, Revista istorica si Buletin de lInstitut.

21 22

Iova, p. XLII Boia (2010), P. 76, 115-116, 122, 176 23 Nastasa (2007), P. 88-89 24 Alexandru George, Revenind la discutii (4 ), in Luceafarul, nr. 31/2009 25 Butaru, p.93 26 Nemul Romanesc, 1916, 21 august si in Pagini alese, vol. II, Bucuresti, 1965, p. 336 apud Theodorescu, Barbu, Oameni de seama. Nicolae Iorga, edit. Tineretului, Bucuresti, pp. 242-243. 27 Victor, Iova, Tabel chronologic , in Nicolae Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1979, p. XLIV

Inca membru al Parlamentului, Iorga s-a alaturat autoritatilor din capital provizorie Iasi, dar s-a opus planurilor de relocare a guvernului in afara Moldovei asediate in Republica Rusa. Totusi a permi stocarea unora din caietele sale in Moscova, impreuna cu Tezaurul Romaniei.28 Idealul lui de regenerare morala in timpul razboiului a fost completat de dorinta unei reforme agrare. Bratianu nu s-a opus propunerii, desi se temea ca detinatorii de pamanturi se vor rascula. Iorga i-a raspuns sarcastic: asa cum ai impuscat taranii pentru ca boierii sa prospere, atunci vei impusca boierii pentru ca taranii sa prospere .29 In 1917, in Parlament face apel la un armistitiu intre partidele politice, iar in iunie moare Titu Maiorescu. La 1 iulie 1917, are loc o criza de guvern, nu accepta a se forma un guvern de partid. Insotit de generalul Leonte, merge pe frontal de la Marasesti, in sectorul trupelor din judetul Prahova. Alta deplasare la spitalul din Tecuci. Se trimite tezaurul la Moscova, iar familia lui N. Iorga: mama, sotia si cei sapte copii se stabilesc la Odessa. N. Iorga ramane pe loc, dar este in posesia unui pasaport. 22-28 iulie 1917 Ofensiva romaneasca de la Maresesti. Se dau lupte grele pe front, impotriva armatei germane. Are contacte cu: A. D. Xenopol, Al. Vlahuta, T. Kirileanu, O. Ghibu, dr. M. Manicatide, I. Agarbiceanu, D. Marmeliuc, Gh. Murgoci, Ciulei, cu ofiteri si diplomati francezi, cu numerosi ofiteri romani. La Bucuresti, Virgil Arion deschide cursurile univ. . N. Iorga, impreuna cu alti fugari este destituit. In decembrie, moare N. Xenopol, iar pe front imparte soldatilor tutun, ziare, reviste si carti. In mai 1918, Romania a cedat cerintelor germane si a semnat Tratatul de la Bucuresti, considerat de Iorga drept un armistitiu umilitor ( Stramosii nostril ar fi preferat moartea )30 A refuzat sa reprimeasca catedra de la Univ. din Bucuresti.31 Autoritatile germane din Bucuresti au reactionat, operele sale fiind interzie.32 1.13. Romania Mare si conducerea Senatului In 1918, la Alba Iulia are loc Marea Adunare Nationala, cu participarea a peste 100 000 de romani veniti din toate timpurile Transilvaniei si Banatului. Din insarcinarea si in numele Consiliului National Roman Central, Vasile Goldis citeste textul rezolutiei de Unire a Transilvaniei cu Romania, aprobata in unanimitate. A participat la a 360 aniversare de la nasterea lui Mihai Viteazul.

28 29

Gheorghe I. Florescu, Corespondenta personala a lui Nicolae Iorga , vol. II, in Convorbiri Literare, iunie 2003 Victor, Iova, Tabel Cronologic , in Nicolae Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1979, pp. XLIII-XLIV 30 Ibidem 31 Lucian Boia, Germanofilii. Elita intelectuala romaneasca in anii Primului Razboi Mondial , Humanitas, Bucuresti, 2010, p. 117 32 Victor, Iova, Tabel chronologic , in N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. I, Editura Minerva, Bucuresti, 1979, p. XLIV.

In 1919, este ales presedinte al Ligii Culturale si presedinte al Comisiei monumentelor istorice, iar in decembri este ales presedinte al primei Adunari Nationale a Romaniei intregite. Primete Legiunea de Onoare, in gradul de comandor. Iorga il sprijina pe poetul traditionalist Lucian Blaga. In alegerile parlamentare, din noiembrie, gruparea lui Iorga obtine 27 de deputati. I.Nistor actioneaza pentru un guvern condus de Iorga care sa semneze tratatul de pace. Au loc actiuni diplomatice de pace la Paris. Au aparut zvonuri de numire a lui Iorga in functia de preedinte al Consiliului de Ministri. Intrigile politice il dezgusta. Pe 27 decembrie 1919, este numit doctor honoris causa al Univ. din Strasbourg.33 1.14. Politica anilor 20 La sfarsitul lunii martie a anului 1920, primul ministru Alexandru Averescu dizolva Parlamentul, al carui presedinte era Nicolae Iorga. Partenerul sau A. C. Cuza si o parte a PND- ului sustineau PP- ul lui Al. Averescu, astfel amenintand stabilitatea partidului.34 Iorga devine progresiv mai putin antisemit, process la sfarsitul caruia A. C. Cuza a parasite democrat-nationalistii pentru a stabili Liga Apararii National- Crestine (1923).35 Desi candideaza pentru deputatie la Saliste, cade in alegeri. In acest an moare si A. D. Xenopol, Iorga vorbind din partea Academiei, la inmormantare. Cu ajutorul lui Duiliu Zamfirescu se voteaza de Parlament legea de infiintare a scolilor romane din Paris si Roma. Impreuna cu Vasile Parvan alcatuieste regulamentul acestor scoli. In urma initiative lui I. Agarbiceanu incepe colaborarea la ziarul Patria din Cluj. In 1921, stabileste un plan cultural din care va porni Fundatia Principele Carol . In 1922, la Craiova, are loc o adunare politica, in incercarea de a forma un govern N. Iorga, cu Barbu Stirbei si Al. Marghiloman, sustinut chiar si de Al. Averescu, I. N. Angelescu, V. Potirca. Se formeaza guvernul Bratianu, iar in martie Iorga este ales deputat la Dorohoi, Galati, Craiova si Bucuresti. In luna iunie a anului 1922- intriga in prea franceza, fiind declarant germanofil si deci dusman al Frantei. In septembrie este decorat cu ordinal Polonia Restituta . O. Goga propune contopirea Ligii Culturale cu Astra , sub presedentia lui N. Iorga. In octombrie Mussolini instaureaza dictatura fascista in Italia. La sfarsitul anului au loc manifestatii organizate de gruparile teroriste antisemite in randul studentilor din Bucureti si alte centre universitare. Iorga dezaproba miscarile studentesti de dreapta. Se inchide Universitatea.

33 34

Barbu, Theodorescu, Nicolae Iorga (1871-1940). Bibliografie, pp. 74-75 Paul, Cernat, Avangarda romaneasca si complexul periferiei: primul val , Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2007. Conform lui R. J. Crampton, Eastern Europe in the Twentieth Century- and after, Editura Routledge, Londra, 1997, p. 109, cele doua partide inca imparteau viziunile in ceea ce priveste antisemitismul, chiar daca PND- ul era oficial dedicate sa-I recompenseze pe cei care au suferit in timpul razboiului 35 Gheorghe, Florescu, Alexandru Averescu, omul politic, vol. III, in Convorbiri Literare, iulie, 2009.

In februarie 1923, i se cere colaborarea la Enciclopedia britanica. In aceeasi luna tine un curs la Casa Scoalelor . Iesind de la curs, este huiduit de un grup de student cuzisti. Demisioneaza din invatamant. Se inchid caminele. In Camera isi citeste demisia, ca act de protest impotriva actelor de brutalizare a ordinii si democratiei.mUn grup de student democrati dazaproba viguros manifestatiile huliganice. Au loc interventii pentru retragerea demisiei; pe de alta parte, este insultat si amenintat cu moartea de catre membri ai gruparilor teroriste. In aprilie 1923- Congresul international de istorie la Bruxelles, unde este primit de regale Belgiei si tine doua conferinte. In mai, i se confera titlul de doctor honoris caua la Univ. din Lyon. Spre sfarsitul anului, se planuiesc noi actiuni huliganice si teroriste, conduse de Corneliu Zelea Codreanu si de I. Mota, intre care si uciderea catorva ministri. Intre acestia este vizat si N. Iorga. Cu anul 1923 Bulletin de lInstitut pour letude de lEurope sud-orientale isi inceteaza aparitia. 1.15. Initiative international si calatoria in America In aprilie 1924 incepe primul Congres international de bizantinologie, initiat de N. Iorga, la Bucuresti, iar in mai are loc inaugurarea Institutului francez din Bucuresti prin cuvantarea lui Em. De Martonne. Pe 2 iulie 1924 i se confera Marea cruce a ordinului ceh Leul alb . In 1925 este ales membru al Academiei poloneze din Cracovia. In decembrie 1925 s-a intrunit Coniliul de Coroana la Sinaia, in cazul printului Carol. La inceputul anului 1926 au avut loc discutii la Palat si in Parlament cu privire la renuntarea printului Carol la mostenirea tronului. Iorga a fost din nou in strainatate in 1926 - 1927, tinand discursuri pe mai multe teme la reuniuni din Franta, Danemarca, Spania, Suedia, Iugoslavia. In mai au loc alegeri parlamentare, fiind aales deputat la Sibiu si la Covurlui. In 1927 paraseste conducerea revistei Ramuri, si are un conflict cu averescanii pentru cenzurarea ziarului Neamul romanesc. Generalul Al. Averescu ii va cere scuze. Asista la inmormantarea lui Vasile Parvan si a regelui Ferdinand. Intra in conflict cu guvernul liberal in problema printului Carol. In 1928 este invitat sa tina prelegeri in Spania, Suedia, Norvegia. Este ales deputatat de Ismail si membru al Institutului regal venetian de stiinte, litere si arte. La 1 octombrie 1928 este ales decan al Facultatii de litere. La 1 martie 1929 este numit rector pe 3 ani al Universitatii din Bucuresti. In acelasi an a urmat un nou set de conferinte in Franta, Italia, Spania. In 1930 a pornit intr-o calatorie lunga si a tinut din nou prelegeri in Paris, Geneva, S.U.A, unde a vizitat 20 de orase. In acelasi an revine in tara printul Carol, iar lui Iorga i se confera

 Legiunea de onoare , in grad de mare ofiter. 1.16. Prim- ministru In aprilie 1931 este numit presedinte al Consiliului de Ministri si ministru al instructiunii publice. Are ca ministri: dr. I. Cantacuzino, V. Valcovici, N. Vasilescu- Karpen, Gh. IonescuSiseti, D. Ghika, C. Hamangiu, g- ral Al. Stefanescu- Amza, M. Manoilescu, C. Argetoianu. In acelasi an, Mihail Sadoveanu este ales presedinte al enatului, iar Nicolae Titulescu este reales preedinte la Liga Nationala. Spre sfarsitul anului primeste marele cordon al ordinului Vitaud din Lituania. In 1932 decoreaza pe Ion Bianu cu Marea cruce a Coroanei Romaniei. In februarie 1932, impotriva lui N. Iorga opozitia urzeste intrigi politice cu scopul schimbarii guvernului, insulte si procese de presa. In martie, Iorga semneaza decretul pentru desfiintarea organizatiei fasciste Garda de Fier si pentru oprirea actiunii publice a asociatiei politice Cultul Patriei . Pe 31 mai 1932, demisioneaza din postul de presedinte al Consiliului de Ministri. La 6 iunie, in locul sau este numit Al. Vaida- Voevod. Nereusind in alegeri, ramane senator de drept, iar la sfarsitul anului este ales membru la Academia degli Arcadi din Roma. 1.17. Conflictul de la mijlocul anilor 30 In decembrie 1933 Ion. G. Duca, pe atunci prim-ministru, este asasinat de logionari in gara Sinaia. Crima starneste si mai aprig revolta lui Nicolae Iorga impotriva bandelor legionare. In ianuarie 1934, areo disputa cu noul govern, condus de Gh. Tatarescu, cu privire la cenzurarea Neamului romanesc. E improprietarit in Albania, pe Adriatica, la Santi Quaranta. Da in grija lui Balamace din Korca cladirile de acolo. Este din nou deputat, iar in octombrie se vorbeste despre un guvern Iorga Averescu. Ia parte la deschiderea Parlamentului, avand langa sine pe O. Goga si I. Petrovici. Poarta convorbiri prietenesti cu Nicolae Titulescu. In zilele in care N. Iorga, considerat savant de renume mondial, era felicitate de personalitati marcante ale stiintei si culturii universal, Echipa mortii nr. 12 din Iasi din miscarea legionara il considera tradator , anuntandu-l in scris ca isi va indeplini misiunea cu care a fost insarcinata, adica suprimarea dv . In martie 1935 se ridica ferm contra politicii lui Hitler. In iunie participa la festivitatile prilejuite de aducerea in tara a osemintelor lui Dimitrie Cantemir. In 1936 a predate la Univ. din Paris, iar in Olanda a tinut un discurs despre istoria sociala a Imperiului Bizantin. In martie presa publica stirea ca Hitler a denuntat tratatele de la Versailles si Lucarno, iar in aprilie intra in conflict cu istoricii romani G. Bratianu, P. P. Panaitescu si C. C. Giurescu. 1.18. Retragerea din 1937 si procesul Codreanu

In februarie 1937 au loc tulburari pricinuite de organizatiile legionare. Demisioneaza din invatamant in semn de protest impotriva actelor huliganice ale bandelor de legionari. Tine un discurs in Senat in care manifesta o atitudine vehementa impotriva miscarii legionare. In martie are loc un atentat legionar impotriva rectorului Bratu, iar guvernul proclama stare de asediu.36 A tinut discururi despre pericolul de razboi la Valenii de Munte si conferinte radiofonice. 37 Incepe colaborarea la ziarul Timpul, iar in septembrie a fost ales membru corespondent al Academiei de istorie din Chile. In decembrie 1937, noul govern suprima gazetele de stanga, Iorga protesteaza. In ianuarie 1938, infiereaza adunarile de gardisti si are intrevederi cu numerosi politicieni. Se formeaza un nou govern. Fostii prim- ministri sunt numiti consilieri regali ( deci si N. Iorga ), alcatuind un Comitet de patronaj pentru noul Ministru. In februarie infiereaza Garda de Fier , iar Armand Calinescu face istoricul acestei miscari. Corneliu Codreanu incearca o apropiere de N. Iorga, care raspunde: Nu pot avea nimic cu acel care lucreaza prin crima . Are loc un conflict intre N. Iorga si guvernul prezidat de Miron Cristea. Isi manifesta dorinta de a demisiona. In februarie se voteaza noua Constitutie. Primeste scriori injurioase , insotite de noi amenintari. Scrie un articol in Neamul romanesc, dand o explicatie referitoare la conflictul au cu C. Z. Codreanu ( acesta adresase lui Iorga o scrisoare injurioasa ).38 Premierul Armand Calinescu, care a cerut interzicerea activitatilor legionare, a raspuns cererii lui Iorga, ordonand judecarea lui Codreanu pentru conspiratie.39 O alta consecinta neasteptata a acestei decizii a fost demisia in semn de protest a generalului Ion Antonescu din postul de Ministu al Apararii.40 Iorga a refuzat sa ia parte la proces; in scrisorile pe care le-a adresat judecatorilor, a cerut retragerea acuzatiei de calomnie, si a avertizat ca Corneliu Zelea Codreanu ar trebui sa urmeze un program de reabilitare psihica.41 Pe 21 septembrie 1939, Armand Calinescu este ucis de legionari. Nicolae Iorga condamna asasinatul. 1.19. Asasinarea lui Iorga

36 37

Barbu, Theodorescu, Nicolae Iorga (1870-1940). Bibliografie, p.116 Z. Ornea, Anii treizeci.Extrema dreapta romaneasca, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1995, p. 98 38 Barbu, Theodorescu, Nicolae Iorga ( 1870-1940). Bibliografiei, pp. 117-118 39 Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca, Edit. Fundatia Culturala Romana, Bucuresti, 1995, p. 316 40 Dennis, Deletant, Hitlers Forgotten Ally: Ion Antonescu and His Regim , Romania, 1940-1944 41 Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca, Edit. Fundatia Culturala Romana, Bucuresti, 1995, pp. 316-317

In 1940 regimul lui Carol al II-lea s-a prabusit. Neasteptata cedare a Basarabiei si Bucovinei de nord sovieticilor a socat societatea romaneasca si l-a revoltat pe Iorga.42 La doua sedinte ale Consiliului Coroanei tinute la 27 iunie, a fost unul din cei sase din totalul de 21 de membri care s-au opus ultimatului impus de URSS, cerand cu insistenta apararea armata a Basarabiei.43 In august Consiliul de Coroana dezbate problema arbitrajului germane-italian. Prin dictatul fascist de la Viena partea de nord vest a Romaniei a fost predata Ungariei horthiste. La 6 septembrie 1940, regale Carol al II- lea abdica, fiind urmat la tron de Mihai I; se instituie regimul dictatorial al generalului Ion Antonescu, devenit conducator al statului . Romania este proclamata stat national legionar ; generalul Ion Antonescu ramane, in continuare, conducator al statului si presedinte al Consiliului de Ministri, iar Horia Sima primeste titulatura de sef al miscarii legionare si vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Dictatura antonesciana legionara declanseaza actiuni represive teroriste fara precedent impotriva miscarii comuniste, a tuturor fortelor democrate, antifasciste. Iorga suspenda colaborarea la Neamul romanesc. 44 Vazut vinovat pentru uciderea lui Codreanu, a primit noi amenintari de la Garda de Fier, prin scrisori de ura, atacuri in presa miscarii legionare ( Buna Vestire si Porunca Vremii )45 . S-a opus noului govern sustinandu-si atasamentul fata de regale care fusese obligat sa abdice. 46 Ultimile luni din viata Iorga le petrece departe de capital, lucrand tot timpul la Istoriologia, o noua sinteza a istoriei omenirii. Din iunie a locuit la Valeni, iar de aici pleaca, din cauza cutremurului, mutandu-se la vila sa de la Sinaia. Bolnav, traind tot timpul sub o ploaie de scrisori de amenintare venite din partea miscarii legionare, isi prevestea sfarsitul. Cinci legionari patrund in vila de la Sinaia si-l ridica pe Nicolae Iorga. Pe 28 noiembrie 1940, cadravrul lui Iorga este gasit la 1 km. de com Strejnicu, jud. Prahova, la 15 m de soseaua catre Ploiesti.47 A fost impuscat de noua ori, cu pistoale de 7, 65 mm si 6, 35 mm.48 Asasinarea lui Iorga este des mentionata in parallel cu cea a politicianului taranist Virgil Madgearu, rapit si omorat de legionari in aceeasi noapte, si cu Masacrul de la Jilava ( in care aparatul administrative al lui Carol al II- lea a fost decimat ).49 Acete acte de razbunare, puse in legatura cu descoperirea si reingroparea ramasitelor lui Codreanu, au fost facute de legionari din propria initiativa, ducand la tensiuni intre ei si Antonecu.50

42 43

G. Bratescu, Ce-a fost sa fie. Notatii autobiografice, Humanitas, Bucuresti, 2003 Ion Hadarca, Constantin Stere si Nicolae Iorga: antinomiile idealului convergent, in Convorbiri Literare, iulie 2006 44 Barbu, Theodorescu, Nicolae Iorga (1870 -1940). Bibliografie, p. 122 45 Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca, Edit. Fundatia Culturii Romane, Bucuresti, 1995, p. 335 46 John Neubauer, Transylvanias Literary Cultures: Rivalry and Interaction, p. 164 47 Barbu Theodorescu, pp. 122-123 48 Victor Iova, p. LV 49 G. Bratescu, p. 82 50 Z. Ornea, pp. 339-343

Moartea lui Iorga a generat consternare si a cutremurat comunitatea academica. Dupa aflarea vestii asasinarea lui Iorga, 47 de universitati si academii din intreaga lume au abordat drapelul in berna.51 Autoritatile interzic orice manifestare de protest in coloanele presei, in afara unui necrolog in ziarul Universul. Adunare de doliu in aula Academiei Romane. Discursul funebru este rostit de presedintele inaltului for, filosoful C. Radulescu- Motru.52 Trupul lui Iorga a fost ingropat la cimitirul Bellu din Bucuresti, in aceeasi zi cu funeraliile lui Madgearu.53 Intre participantii care au sfidat autoritatile: membrii Academiei Romane, profesori universitari si secundari, scriitori, personalitati marcante ale vietii stiintifice si culturale care, prin prezenta lor, aduc ultimul omagiu celui care a dat stralucire culturii romanesti si s-a bucurat de un prestigiu nebanuit si in cultura universal. Urmeaza discursuri funerare rostite in academiile si universitatile din Italia, Belgia, Spania, Elvetia, Suedia, precum si in aceleadin ambele Americi. Cand Nicolae Iorga, prin opera sa, intra in gloriam aeternitas avea 69 de ani, 5 luni si 10 zile. Oare isi prevestise finalul de viata prin acele sclipitoare cuvinte din volumul de Cugetari din 1911: Recunostinta prosperitatii un giulgiu de aur pe trupul celui asasinat ? 54 Ultimile texte ale lui Iorga, recuperate de tanarul sau discipol G. Bratescu, au fost tinute de critical literar Serban Cioculescu si publicate la o data ulterioara. 55 Gh. Bratianu a preluat postul lui Iorga de la Institutul de Studii Sud - Europene56 si Institutul de Istorie a Lumii ( reintitulat din 1941 Institutul Nicolae Iorga ).57

2.

CONCEPTII POLITICE

2.1.Conservatorism si nationalism Viziunea lui Iorga asupra societatii si politicii se afla la punctul de intalnire al conservatorismului traditionalist, nationalism etnic si conservatorismul national. Aceasta fuziune a fost gasita de analistul politic Ioan Stanomir ca o mutatie a ideologiei Junimii,

51 52

Iova, p. LV Barbu Theodorescu, p. 123 53 G. Bratescu, p. 82 54 Barbu Theodorescu, p. 123 55 G. Bratescu, p. 83 56 Lucian Nastasa, Suveranii universitatilor romaneti. Mecanisme de selectie si promovare a elitei intelectuale , vol. I, Editura Limes, Cluj Napoca, 2007 57 Stejarel Olaru& Georg Herbstritt, Vademekum Contemporary History Romania. A Guide through Archive, Research Institutions, Libraries, ocieties, Museums and Memorial Places, Romanian Institute for Recent History, Stiftung fur Aufarbeitung der SED Diktatur, Berlin&Bucuresti, 2004.

contrara conservatorismului liberal al lui Titu Maiorescu, dar asemanatoare cu ideologia lui Mihai Eminescu. Aceasta sursa ideologica a modelat atitudinea Samanatoristilor, slabind influenta Junimii si redefinind conservatorismul romanesc pentru o generatie. La fel ca Maiorescu, Iorga a criticat Constitutia Romaniei din 1866.58 2.2. Antisemitism O component importanta si controversata a viziunii politice a lui Iorga, prezenta in aproape intreaga cariera, a fost antisemitimul. Ideile sale pe problema evreiasca au fost des insotite de limbaj violent, care a lasat urme in activitatea sa jurnalistica ( desi nu recurge la glume rasiale ).59 In 1901, cand l-a blocat pe lingvistul evreu Lazar Saineanu in a obtine un post de professor, Iorga a scris ca evreii aveau o pasiune pentru laude marete si castiguri multiple ,60 trei ani mai tarziu, in Samanatorul, a afirmat ca Iasiul era poluat de o comunitate de afaceristi pagani si ostili .61 A mai adresat acuzatii similar in jurnalele de calatorie, unde avea ca justificate pogrom-urile impotriva evreilor bucovineni si basarabeni.62 Era de parere ca evreii locali sufocau clasa mijlocie romaneasca si trebuie sa fie expulzati, folosind sloganuri ca Evreii la Palestina.63 Programul a fost criticat de la inceput de Constantin Radulescu- Motru. Neamul Romanesc ataca ziarele Adevarul si Dimineata, despre care pretindea ca duceau la iudeizarea mediului intelectual romanesc.64 Erau luati in colimatoriu romanii care erau prietenosi cu evreii, unul dintre acestia fiind I. L. Caragiale.65 Caragiale i-a raspuns cu ironie: creste inalt, dar stramb .66 Perioada interbelica a adus o scadere a antisemitismului lui Iorga. La fel si A. C. Cuza isi cenzura discursurile. In 1937-1938, a ustinut ca evreii puneau stapanire pe romani sa plece din tara. 2.3. Geopolitica Iorga oscila intre sentimentele date de extremele: francofilie si francofobie.67

58

Ioan Stanomir, Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga. Edit. Curtea Veche, Bucuresti, 2008, pp. 8-9, 102, 104-105, 112-119, 114-121 59 Wiliam O. Oldson, A Providential Anti-Semitism. Nationalism and Polity in Nineteenth- Century Romania, American Philosophical Society, Philadelphia, 1991 60 Larzlo Al., Un savant calcat in picioare (II) in Tribuna, nr. 152, ianuarie, 2009 61 Ovidiu Morar, Intelectualii romani si chestia evreiasca, in Contemporanul, nr. 6/2005 62 Ibidem, p. 63 Z. Ornea, p. 395-396 64 th George Voicu, The Iudaisation of the Enemy in the Romanian Political Culture at the Beginning of the 20 Century, la Univ. Babes-Bolyai Studia Iudaica, 2007, p. 146-147, 148 65 Barbu Cioculescu, In exil, in Romania Literara, nr. 4/2002 66 Pavel Chihaia, Printre carti si manuscrise, in Observator Cultural, nr. 339, septembrie 2006

La putin timp dupa, inceperea primului razboi mondial, in timpul Bataliei Frontierelor, Iorga si-a exprimat public noile sentimente de apreciere pentru Franta, sustinand ca era angrenata intr-un razboi pur defeniv, in numele Pan- Latinismului, a criticat Spania pentru ramanerea in neutralitate.68 Chiar daca cocheta cu nationalismul Pan- European, era impotriva lui Iuliu Maniu care nu arata simpatie pentru proiectele Confederatiei Dunarene, crezand ca este timpul sa ascunda revansismul Ungariei.69

3.

MOSTENIRE

3.1.

Un patriarh al culturii romane

Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Romane. In 1894, la 24 de ani, obtine prin concurs catedra de istorie la Universitatea din Bucuresti. 70 Din 1911 este membru active al Academiei Romane.71 Incepand din 1908 tine cursuri de vara la Valenii de Munte, judetul Prahova. A fost autor al unui numar urias de publicatii, cel mai mare poligraf al romanilor: circa 1250 de volume si 25 000 de articole. Opera sa istorica cuprinde diverse domenii: monografii de orase, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comertului, literaturii, tipariturilor, a calatorilor in strainatate etc.. Cateva din publicatiile mai importante: Studii si documente cu privire la istoria romanilor, in 25 volume ( 1901-1913), Istoria Imperiului Otoman in 5 volume (aparuta in lb. germana, 1908-1913), Istoria romanilor in 10 volume (1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice ( Invierea lui Stefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sf. Francisc de Asisi etc.), volume memorialistice ( Oameni cari au fost, O viata de om, asa cum a fost). In 1903 a preluat conducerea revistei Samanatorul. Ca istoric-literar, a publicat Istoria literaturii romane in secolul al XVIII- lea ( vol. I-II, 1901), Istoria literaturii religioase a romanilor pana la 1688 (1904), Istoria literaturii romanesti in veacul al XIX- lea, de la 1821 inainte. In legatura cu dezvoltarea culturala a neamului ( vol. I, 1907, vol. II, 1908, vol. III, 1909 ), Istoria literaturii romanesti (vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol.
67 68

I. Stanomir, p. 115-118 Lucian Boia, Istorie si mit in constiinta romaneasca, Humanitas, Bucuresti, 2000, p. 246 69 Francesco Guida, Federal Projects in interwar Romania: An Oreervaulting Ambition ? , in Marta Petricioli, Donatella Cherubini (eds), Brussels, 2007, p. 238 70 Victor Iova, p. 36 71 Ibidem, p. XL-XLI

III, 1933), Istoria literaturii romanesti contemporane (1934), Istoria literaturii romanesti. Introducere sintetica (1929). Cao m politic, a fost co- fondator al Partidului Nationalist- Democrat, in anii 1931-1932 Prim- ministru si Ministru al Educatiei Nationale. Membru al Parlamentului in mai multe legislature, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii sai politici. 3.2.Contributii Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) si director al Scolii Romane din Paris ( Fontenay aux Roses ). A editat si condus numeroase ziare si reviste ( Neamul Romanesc, Revista Istorica, Revue Historique du Sud-Est Europeen, Floarea darurilor, Samanatorul ). 72 A intocmit numeroase volume de izvoare, documente ( Notes et extraits pour server a lhistoire des Croisades au XV- e sicle, 6 vol., studii si documente cu privire la istoria romanilor, 31 vol., s.a. ). In domeniul istoriei nationale, a elaborate monografii si sinteze de mare valoare ( Istoria lui Mihai Viteazul, Istoria bisericii romanesti si a vietii religioase a romanilor, Itoria armatei romanesti, 2 vol. , Istoria comertului romanesc, 2 vol. , Itoria romanilor, 10 vol., s .a. ) si a integrat Istoria Romaniei in Istoria Universala ( La place des Romains dans lhistoire universelle, 3 vol. ). Contributia la cercetarea istoriei universal ( Istoria Imperiului Otoman, 5 vol., Carti reprezentative in istoria omenirii, Histoire de la vie Byzantine, 3 vol. ). Impreuna cu un grup de profesori, ofiteri, ziaristi, oameni de litere si politicieni a ajutat la pornirea miscarii de cercetari din Romania si la dezvoltarea organizatiei Cercetasii Romaniei. 3.3.Istoriografie Fiind un nationalist moderat si un aparator al traditionalismului taranesc, Iorga a devenit interest in documentarea istoriei domeniilor rurale din vechea Vlahie si Moldova. Constatand lipsa de surse privind istoria romana din Evul Mediu si incercand sa descrie procesul de tranzitie de la Dacia romana la un popor vorbind o limba romanica , Ioega si-a concentrate eforturile in directia cercetarii modului in care au fost pastrate obiceiurile romane in zonele rurale. 3.4. Urmasii Nicolae Iorga a avut peste zece copiii, dar multi din ei au murit, la varste fragede.73 Fiicele sale cunoscute sunt: Florica Chirescu, Magdalina, Liliana si Alina. Magdalina care se bucura de o cariera de success in picture, si-a stabilit familia in Italia.74

72

George Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Edit. Minerva, Bucuresti, 1986, p. 407-508, p. 601-602; Z. Ornea, Junimea si Junimismul, vol. II, Edit. Minerva, Bucuresti, 1998, p. 131-136; Nastasa, Suveranii, p. 179-180; Francisco Veiga, Istoria Garzii de Fier, 1919-1941;Mistica ultranationalimului, Humanitas, Bucuresti, 1993, p. 164-167 73 Natasa (2007), p. 155

Singurul copil care s-a axat pe domeniul istoriei, cunoscuta pentru reeditarea cartilor tatalui ei75 si pentru contributiile ca sculptor, a fost Liliana Iorga. Ea s-a maritat cu istoricul Dionisie Pippidi in 1943.76 Alina a devenit sotia unui jurist Argentinian, Francisco P. Laplaza.77 Unul din fii, Mircea, s-a casatorit cu una din fiicele familiei Stirbei,78 apoi cu Mihaela Bohatiel, o aristocrata transilvaneana, descendenta a clanului Lemeni si a magnatului medieval Iohannes Benkner.79 De profesie inginer, Mircea Iorga a fost, directorul Colegiului Tehnic Energetic din Bucuresti la sfarsitul anilor 30.80 Un alt fiu, Stefan Iorga, a fost scriitor, sustinator al miscarii Cuget Clar81, si mai terziu medic.82 Nepoata lui Iorga, Micaella Filitti, care a lucrat ca functionar public in anii 30, a fugit din Romania comunista si s-a stability in Franta. Printre descendentii sai se Numara Andrei Pippidi, fiul lui Dionisie, principalul editor al scrierilor lui Iorga.83 Pippidi a prefatat si colectii ale corespondentei lui Iorga, si a publicat o sinteza biografica despre bunicul sau.84 Andrei Pippidi este casatorit cu politologul Alina Mungiu,85 sora regizorului Cristian Mungiu.86

74 75

Traian D. Lazar, O parte a clanului Iorga, in Magazin istoric, iunie, 2011, pp. 41-42, 43 Ididem, p. 42-44 76 Lucian Nastasa, Suveranii (2007), p.155 77 Ibidem, p. 155 78 Idem, Intelectualii. (2003), p. 39 7979 Mihai Sorin Radulescu, Din Ardealul de altadata, in Romania Literara, nr. 31/2006, Familia Benkner, in Ziarul Financiar, octombrie, 28, 2008 80 Petre Turlea, Voda da, Iorga ba, in Magazin istoric, februarie, 2001, p. 47 81 George Calinescu, p. 613 82 G. Bratescu, p. 284 83 Traian D. Lazar, p. 44 84 Gh. I. Florescu, Corespondenta personala a lui Nicolae Iorga (I), in Convorbiri Literare, mai, 2003 85 Michael Shatir, Memory, Memorials and Membership: Romanian Utilitarian Anti- Semitism and Mashal Antonescu, in Henry F. Carey (ed.), Romania since 1989, Politics, Ecanomics ord Society, edit. Lexington Books, Oxford, 2004, p. 88 86 Cristinel C. Popa, Profesorul dr. Ostin Mungiu: Romania este o taraplina de durere fizica si sociala prost tratata, in Jurnalul National, 11 mai 2011

CUPRINS

1. BIBLIOGRAFIE 1.1. Stramosii 1.2. Copil minune 1.3. Universitatea din Iasi si episodul Junimist 1.4. Studiile in strainatate 1.5. Intoarcerea in Romania 1.6. Opinions sinceres si chemarea Transilvaniei 1.7. Semanatorul si scandalul din 1906 1.8. Neamul romanesc, Rascoala taranilor, Valenii de Munte 1.9. Esecurile din 1909 si crearea PND- ului 1.10. Iorga si criza din Balcani 1.11. Profil antantist 1.12. Refugiul la Iasi 1.13. Romania Mare si conducerea Senatului 1.14. Politica anilor 1920 1.15. Initiative international si calatoria in America 1.16. Prim- ministru 1.17. Conflictul de la mijlocul anilor 1930 1.18. Retragerea din 1937 si procesul Codreanu 1.19. Asasinarea lui Iorga 2. CONCEPTII POLITICE 2.1. Conservatorism si nationalism 2.2. Antisemitism 2.3. Geopolitica 3. MOSTENIRE 3.1. Un patriarh al culturii romane 3.2. Contributii 3.3. Itoriografie 3.4. Urmasii

BIBLIOGRAFIE

1. Boia Lucian, Istorie si mit in constiinta romaneasca, Humanitas, Bucuresti, 2000 2. Boia Lucian, Germanofilii. Elita intelectuala romaneasca in anii Primului Razboi Mondial, Humanitas, Bucureti, 2010 3. Lucian Butaru, Rasism romance. Componenta sociala a discursului antisemit din Romania, pana la Al Doilea Razboi Mondial, edit. Fundatia pentru Studii Europene, Cluj- Napoca, 2010 4. Bratescu Gh., Ce-a fost sa fie. Notatii autobiografice, Humanitas, Bucuresti, 2003 5. Calinescu George, Itoria literaturii romane de la origini pana in present, Minerva, Bucureti, 1986 6. Cenat Paul, Avangarda romaneasca si complexul periferiei: primul val, Carte TribunaRomaneasca, Bucuresti, 2007 7. Chihaia Pavel, Printre carti si manuscrise, in Observator Cultural, nr.339, septembrie 2006 8. Cioculescu Barbu, In exil, in Romania Literara, nr.4/2002 9. Deletant Dennis, Hitlers Forgotten Ally: Ion Antonescu His Regim, Romania, 1940-1944, Palgrave Macmillan, Londra, 2006 10. Florescu Gh., Alexandru Averescu, omul politic, vol.III, in Convorbiri Literare, iulie, 2009 11. Florescu I. Gh., Corespondenta personala a lui Nicolae Iorga, vol. II, in Convorbiri Literare, iunie, 2003 12. George Alexandru, Revenind la discutii (4), in Luceafarul, nr. 31/2009 13. Guida Francesco, Federal Projects in interwar Romania:An Overvaulting Ambition ?, in Marta Petricioli, Donatella Cherubini (eds.), Brussels, 2007 14. Hodarca Ion, Stere Constantin si Iorga Nicolae: antinomiile idealului convergent, in Convorbiri Literare, iulie, 2006 15. Iorga Nicolae, O viata de om, Bucuresti, 1934 16. Iova Victor, Tabel chronologic, in Mihai Viteazul, vol. I, Minerva, Bucuresti, 1979 17. Lazar D. Traian, O parte a clanului Iorga, in Magazin istoric, iunie, 2011 18. Larzlo Al., Un savant calcat in picioare (II), in Tribuna, nr. 152, ianuarie, 2009 19. Morar Ovidiu, Intelectualii romani si chestia evreiasca , in Contemporanul, nr. 6/2005 20. Nastasa Lucian, Intelectualii si promovarea sociala,Edit. Nereamia Napacae, ClujNapoca, 2003 21. Nastasa Lucian, Suveranii universitatilor romanesti. Mecanisme de selectie si promovare a elitei intelectuale, vol. I, Edit. Limes, Cluj- Napoca, 2007 22. Neubauer John, Transilvanias Literary Cultures: Rivalry and Interaction, Ethnocultural Diversity Resource Center, Cluj-Napoca, 2008 23. Oldson O. Wiliam, A Providential Anti- emitism. Nationalism and Polity in Nineteenth- Century Romania, edit. American Philosophical Society, Philadelphia, 1991 24. Ornea Z., Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca, edit. Fundatia Culturala Romana, Bucuresti, 1995

25. Olar Stejarel&Herbstrit Georg , Vademekum Contemporary History Romania. A Guide th rough Arhive, Research Institutions, Libraries, ocietias, Museums and Memorial Places, Romanian Institute for Recent History, Stiffung fur Autorbeitung der SED- Diktatur, Berlin&Bucuresti, 2004 26. Popa Cristinel C. , Prof. dr. Ostin Mungiu: Romania ete o tara plina de durere fizica si sociala prost tratata, in Jurnalul National, 11 mai 2011 27. Radulescu Mihai Sorin, Din Ardealul de altadata, in Romania Literara, nr. 31/2006, Familia Benkner, in Ziarul Financiar, 28 octombrie, 2008 28. Stanomir Ioan, Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, edit. Curtea Veche, Bucuresti, 2008 29. Shatir Michael, Memory Memorials and Membership: Romanian Utilitarian AntiSemitism and Marshal Antonescu, in Henry F. Carey ( ed.), Romania since 1989, Politics, Ecanomics ord Society, edit. Lexington Books, Oxford, 2004 30. Theodorescu Barbu, Biografia scolara a lui Nicolae Iorga ( Studii si documente ), edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970 31. Theodorescu Barbu, Oameni de seama. Nicolae Iorga, edit. Tineretului, Bucuresti, 1968 32. Turlea Petre, Voda da, Iorga ba, in Magazin Istoric, februarie, 2001 33. Veiga Francisco, Istoria Garzii de Fier, 1919-141; Mistica ultranationalismului, Humanitas, Bucuresti, 1993 34. Voicu George, The Iudaisation of the Enemy in the Romanian Political Culture at the Beginning of the 20th Century, la universitatea Babes-Bolyai Studia Iudaica, Cluj-Napoca, 2007