Modele epice în romanul interbelic

Proiect realizat de: Pusca Daniel

Ciobanu Denis
Peia Cosmin
Szabo Alexandru
Cuprins
 Introducere
 Proza din perioada interbelică
 Romanul realist obiectiv - Ion, Liviu Rebreanu
 Romanul realist psihologic - Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război, Camil Petrescu
 Romanul experienţei - Maireyi, Mircea Eliade
 Romanul realist de tip balzacian - Enigma Otiliei, George
Călinescu
 Încheiere
 Introducere
 Perioada interbelică cuprinde anii 1918-1944. Pe plan
naţional se realizează unitatea naţională şi integrarea în
ritmul european de modernizare.
 Perioada interbelică a avut un rol important pentru

literatură deoarece a contribuit la dezvoltarea, şi în acelaşi

timp la modernizarea ei. În această perioadă au aparut
numeroase reviste si tendinţe in evoluţia literaturii, care
susţineau autenticitate ,specificul naţional , europenizarea ,
promovarea scriitorilor tineri.
 Proza din perioada interbelică

•Romanul românesc îşi lărgeşte tematica in perioada

interbelică, el cuprinzând medii sociale diferite şi problematici
mai bogate şi mai complexe.
•Un an de referinţă pentru romanul românesc este 1920, când
apare “Ion”al lui Liviu Rebreanu. “Ion” este primul roman
românesc comparabil cu capodoperele universale prin
impresia copleşitoare de viaţa pe care o degajă.
Cele două tendinţe, tradiţionalismul şi modernismul, se
reflectă în roman, sub denumiri diverse, dar reductibile la la
acelaşi model complementar:
 roman tradiţional vs. roman modern.
 roman obiectiv vs. roman subiectiv.
 roman de creaţie vs. roman de analiză – Garabet

Ibrăileanu.
 roman doric vs. roman ionic - Nicolae Manolescu.
Ion
de Liviu Rebreanu
 Biografie:
 Liviu Rebreanu (n. 27 noiembrie 1885– d. 1 septembrie 1944)
 s-a născut la 27 noiembrie 1885 fiind primul din cei 14 copii ai
învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi.
 A urmat în anul 1895 două clase la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud.
 În anul 1898, îndrăgostit fiind, liceanul de clasa a IV-a, scrie "întîia și
ultima poezie",fascinat de o tînără acriță dintr-o trupă ambulantă
ungurească
 La 1 noiembrie 1909 a debutat în presa românească: la Sibiu, în revista
Luceafărul, condusă de O. Goga și O. 1911).
 La 1 septembrie 1944 la Valea Mare, a încetat din viață la vîrsta de 59
de ani. Peste cîteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul Bellu
din București.
Geneza
 Geneza are la baza trei experiente din viata lui Liviu Rebreanu petrecute la
distanta in timp:
◦ o scena la care autorul a fost martor : „Era o zi de inceput de primavara.
Pamantul, jilav, lipicios. Iesisem cu o pusca la porumbei salbatici. Hoinarind
pe coastele dimprejurul satului, am zarit un taran, imbracat in straie de
sarbatoare. El nu ma vedea Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a
sarutat ca pe o ibovnica";
◦ la o saptamana dupa aceasta scena, afla de la sora lui, Livia, povestea unei
fete instarite, batuta cumplit de tatal sau pentru ca ramasese insarcinata cu
un taran sarac si lenes, „care nu iubea pamantul si nu stia sa-l munceasca";
◦ convorbirea scriitorului cu un tanar muncitor, Ion Boldijar al Glanetasului,
care i s-a plans de necazurile datorate lipsei de pamant cu „atata sete, cu
atata lacomie si pasiune, parc-ar fi fost vorba despre o fiinta vie si adorata".
Rebreanu marturiseste: „Problema pamantului mi-a aparut atunci ca insasi
problema vietii romanesti, a existentei poporului roman.
Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de razboi
Camil Petrescu
Camil Petrescu
 S-a născut în Bucureşti, la 9 aprilie 1894 şi a murit pe 14 mai 1957 în acelaşi oraş.
 Copilăria şi-a petrecut-o în mahalaua Moşilor, unde a urmat clasele primare
 Încă din liceu, Camil Petrescu scria piese de teatru şi poezii.
 În anii premergători primului război mondial, colaborează la „Facla”, revista lui Nicolae Cocea.
 Debutează în revista Facla (1914), cu articolul
Femeile și fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.
 Încă din anul 1920 participă la ședințele cenaclului
Zburătorul condus de Eugen Lovinescu
 Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri,
Ciclul morții - în 1923.
 În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul
dintre romanele importante ale Modernismului european,
Patul lui Procust.
 Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
razboi
Geneză
 Geneza romanului trebuie căutată în preocuparea scriitorului de a scrie despre război
 Geneza se sprijină pe câteva experienţe lirice („Ciclul morţii”, „Un luminiş pentru
Kicsikem”) şi epice („Cei care plătesc cu viaţa”), ca şi pe câteva articole de cronică a
vieţii mondene, publicate la rubrica „Ceaiul de la ora cinci”
 Anunţat în presa vremii sub câteva titluri : - („Jurnalul căpitanului Andreescu” şi „Proces
verbal de dragoste şi de război”), romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război” este scris şi publicat în anul 1930.
MAITREYI
de Mircea Eliade
 Maitreyi
• Romanul "Maitreyi", apărut în 1933, face parte din literatura modernă,
interbelică şi ilustrează epicul pur.    
• "Maitreyi" este un roman erotic şi exotic, în care se îmbină mai multe
specii literare: jurnalul, eseul, repotajul şi naraţiunea la persoana I.
• Este un roman al experienţei şi al „autenticităţii” pentru că valorifică 
trăirea cât mai intensă, în plan interior, de către personaje, a unor
experienţe definitorii. Proza experienţei se bazează pe crearea
impresiei de autenticitate, prin utilizarea unor elemente care ţin de
realitate: jurnalul din India al scriitorului, elemente autobiografice,
scrisori etc. Formula care sintetizează problematica romanului este cea
a autenticităţii, prin confesiunea personajului-narator, relatarea la
persoana I, introspecţia, autoanliza lucidă.
 Geneză. Titlu
 În 1928, Mircea Eliade pleacă în India, la Universitatea din Calcutta,
unde învaţă sanscrita şi studiază filozofia hindusa cu ilustrul profesor
Dasgupta. El locuieşte o vreme în casa celebrului filozof, unde o
cunoaşte pe fiica acestuia, Maitreyi. Mircea Eliade consemnează într-un
jurnal faptele, întâmplările, experienţa trăită în India şi acesta stă la
baza viitoarei creaţii epice, "Maitreyi", în care autorul subliniază mitul
iubirii şi motivul cuplului.
 Titlul ,,Maitreyi”, prezintă ideea centrală a romanului şi personajul în

jurul căruia se desfăşoară toată acţiunea. Indianca Maitreyi este

prezentată ca iubirea ce purifică şi transformă orice om. În ochii
naratorului, Maitreyi este mai presus de o făptură umană, este o
adevărată enigmă a dragostei .
 Enigma Otiliei
George Călinescu
George Călinescu - (19 iunie 1899 - 12 martie 1965)

 A fost fiul unei menajere; a fost înfiat de familia Călinescu.

 S-a afirmat din punct de vedere literar atat in domeniul prozei, cât şi în domeniul poeziei.
 A debutat cu numeroase poezii.
 Cele mai importante romane ale sale: ,,Scrinul
 negru”, ,,Bietul Ioanide”, ,,Enigma Otiliei” etc.
 Şi-a petrecut o buna parte din viaţă în Italia.
 În 1922 şi-a termiant studiile universitare.
 A fost redactor la revista ,,Roma”.
 Ca şi romancier aparţine perioadei interbelice.
 Una dintre cele mai importante lucrări ale sale este ,,Istoria literaturii române de la origini până în prezent”.

,,Un om care se înţelege bine cu toată lumea este

lipsit de personalitate”
George Călinescu
 „Enigma Otiliei"
Geneză
 motivul orfanului este inspirat din propria
copilărie
 chipul Otiliei i-a fost inspirat de o verişoară -
,,Ori de câte ori admiraţia mea a înregistrat o
fiinţă feminină, în ea era un minimum de Otilia”
”(G. Călinescu - „Cronicile optimistului”)
 asemănarea dintre Felix si autor-tineri studioşi,
ambiţioşi, orfani
 Încheiere
În ceea ce priveşte literatura, perioada interbelică a reprezentat un
„boom” de mari proporţii. Acea perioadă de după război, insufla treptat
şi inconştient în inimile scriitorilor români acea „rebeliune” ascunsă şi
ferită de ochii critici ai statului. Literatura românească începe să se
dezvolte şi cunoaşte ritmul european de modernizare. Apare pentru
prima oară romanul obiectiv, „Ion”, roman considerat un adevărat rival
european. Ideea acestuia este de a pune în rânduri realitatea raportată la
perioada respectivă. Tot în această perioadă, contrar formei romanului
obiectiv, apare şi romanul subiectiv, ce are ca scop descrierea amintirilor
şi trăirilor autorului, acea descriere a memoriilor la persoana I.  Pe plan
romantic, romanul găseşte noi teme, noi dimensiuni în care îşi poate găsi
sfârşit, deja începând să se  vorbească despre fantezie.