Tudor Arghezi - Cuvinte Potrivite - Psalm (Tare sunt singur, Doamne, i piezi!

Tare sunt singur, Doamne, i piezi! Copac pribeag uitat n cmpie, Cu fruct amar i cu frunzi epos i aspru-n ndrjire vie. Tnjesc ca pasrea ciripitoare S se opreasc-n drum, S cnte-n mine i s zboare Prin umbra mea de fum. Atept crmpeie mici de gingie, Cntece mici de vrbii i lstun S mi se dea i mie, Ca pomilor de rod cu gustul bun. Nu am nectare roze de dulcea, Nici chiar aroma primei agurizi, i prins adnc ntre vecii i cea, Nu-mi stau pe coaj moile omizi. Nalt candelabru, straj de hotare, Stelele vin i se aprind pe rnd n ramurile-ntinse pe altare i te slujesc; dar, Doamne, pn cnd? De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte i de-a rodi metale doar, ptruns De grelele porunci i-nvminte, Poate c, Doamne, mi-este de ajuns. n rostul meu tu m-ai lsat uitrii i m muncesc din rdcini i snger. Trimite, Doamne, semnul deprtrii, Din cnd n cnd, cte un pui de nger, S bat alb din arip la lun, S-mi dea din nou povaa ta mai bun.

Tudor Arghezi Psalmi Psalmii arghezieini, in nr de 17, ii regasim deopotriva in volumul Cuvinte portrivite (9 la nr), iar apoi presarati in celelalte volume.Arghezi ii numeroteaza in ordine cronologica, folosind ca subtitlu primul vers. El a incercat sa elucideze relatia omului cu diviniteatea printr-o cautare chinuitoare, reusind sa realizeze drama unei constiinte moderne a omului din sec. XX. Arghezi porneste de la convingerea ca in lumea in care traieste, Dumnezeu s-a retras, devenind desacralizata. Dumnezeu nu mai raspunde niciunei chemari si nu mai da nici un semn. De aceea poetul, ca fiinta umana, se afla din nou la inceputuri, cautandu-si forta creatoare careia sa i se inchine. Asa cum observa Nicolae Balota :Psalmii arghezieni sunt monologuri ale celui care glasuieste in pustiu. Monologul nu ajunge niciodata sa devina dialog si de aceea poetul este condamnat la singuratate. Arghezi reface situatiile arhetipale ale omului in fata divinului. Ca urmare, sentimentele traite sunt de revolta si de oscilare permanenta intre credinta si tagada. Atitudinea lui Arghezi este aceea a omului modern, influentat poate si de filozofia lui Nietzsche care in lucrarea Asa grait-a Zarathustra afirma : Dumnezeu este mort. Arghezi, spre deosebire de Lucian Blaga sau Vasile Voiculescu, nu se afla in relatie cu divinitatea. La acestia, Dumnezeu ia intrupare umana si coboara in pridvorul casei ori in lanul de grau pentru a dialoga. La Arghezi, spatiul cautarii divinului este de maxima austeritate: "Fie brazda intoarsa catre cer, fie stepa sau piscul spre care tinteste cu privirea". Poetul prins cu lanturi in existenta comuna nu are revelatia divinului. Psalmul arghezian are substanta poeziei filozofice, fiindca exprima deilemele existentiale generate de raportul cu divinitatea.In literatura romana, poezia psalmilor a fost cultivata ca modalitate de expresie a nelinistii si tensiunii spirituale. Psalmul III [Tare sunt singur, Doamne, si piezis!...],publicat in volumul Cuvinte potrivite, apartine liricii moderne. Specie a poeziei filozofice, acest psalm constituie o marturisire a unei stari agonice: lupta interioara, in cautarea lui Dumnezeu. Psalmul al III-lea este un psalm al insingurarii si are ca punct de plecare cuvintele Eli, Eli, lama sabahtani? (Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai parasit?) rostite de Iisus in momentul crucificarii. Formula de prezentare a Psalmului III este aceea a unui monolog liric adresat, care capata aspectul unei lamentatii. Primul vers Tare sunt singur, Doamne, i piezi! constituie o formulare lapidara a temei: singuratea si dorinta de comunicare cu divinitatea. Eul liric are singuratatea omului piezis, simtindu-se un proscris si un blestemat.Poetul se adreseaza unui Dumnezeu ascuns, de aceea textul scoate in evidenta starea de solitudine pe de o parte, iar pe de alta, un sentiment de parasire generator de revolta si implorare. Marcile eului liric sunt pronumele si verbele la persoana I si a II-a singular, precum si vocativul Doamne. Cu ajutorul verbelor tanjesc ,astept, nu am ,slujesc, poetul isi exprima atitudinile sale lirice. Reprosurile si tanguirea presupun dorinta celui uitat de Dumnezeu de a primi un semn. In prima strofa, Arghezi dezvolta metafora copac pribeag uitat cu rol de a surpinde dualitatea conditiei umane, si anume copacul, prin radacini apartine lumii terestre, care este trecatoare, iar prin coroana, lumii cosmice, lumea vesniciei. Copacul are rol de axis mundi. De la conditia copacului pribeag, Arghezi realizeaza antiteza pomii de rod, cu rol de a sugera conditia celui respins de divinitate. Sub aspect compozitional, psalmul este structurat in 3 secvente poetice. Prima secventa poetica, ce cuprinde strofele 1- 4, dezvolta imaginea singuratatii omului uitat de Dumnezeu dupa ce a fost alungat din raiul primordial. Copacul pribeag are fruct amar si frunzis tepos pentru ca in spatele lui se ascunde poetul insetat de cunoastere si caruia i e refuza implinirea in plan uman. El nu abandoneaza aceasta lupta, consemnata de metafora -n indarjire vie, reluata de verbul tanjesc cu care se deschide a doua strofa.

Eul liric este asemnea unei pasari ciripitoare care freamata de bucuria intalnirii cu divinitatea. Metafora umbra mea de fum adanceste ideea efemeritatii omului. Eul liric asteapta un semn : astept crampeie mici de gingasie, dar Dumnezeu este ascuns si poetul se simte prins adanc intre vecii si ceata, adica intre trup si suflet, intre efemeritate si eternitate. In aceasta seceventa, nicolae Balota considera ca identifica ............. omului din din raiul primordial prin imaginea copacului sterp cand tanjeste dupa semnele binecuvantarii. Strofa 4 adanceste antiteza dintre copacul pribeag si pomul cu rod care mai pastreaza semnele paradisului: pasarea ciripitoare, crampeie mici de gingasie, nectare roze de dulceata, moile omiziObservam ca edenul este realizat prin imagini artistice variate, vizuale, auditive, olfactive si tactile. Secventa a doua cuprinde strofele 5 si 6, care reusesc sa redea starea de revolta care se cuibareste in sufletul eului liric. Metafora nalt candelabru, straja de hotare spiritualizeaza imaginea copacului care tinde spre lumina cereasca. Copacul devine un simbol al stelelor, care vin si se aprind pe rand. Intrebarea retorica: i te slujesc; dar, Doamne, pn cnd? este rezultatul asteptarii omului condamnat sa traiasca intr-o singuratate lipsita de consolare. Exclamatia retorica ascunde exasperarea celui care se simte frustrat in existenta sa. Eul liric, in starea lui de asteptare, este supus unor distorsiuni generate de focul sfant care purifica spiritual, dar care ucid omeneste. Drept urmare,se recomanda trairea ina sceza pentru ca numai asa se poate renunta la tot ce este lumesc:De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte i de-a rodi metale doar, ptruns. Artistul, rodind impotriva firii, traieste o suferinta care inseamna de fapt umanizare. De la clipa de asteptare si revolta. Poetul ajunge la intelepciunea ca omul nu trebuie sa-si depaseasca conditia ci doar sa si-o implineasca. n rostul meu tu m-ai lsat uitrii i m muncesc din rdcini i snger.Iata deci ca uitarea, golul provocat de divinitatea ascunsa, demonstreaza ca suferinta psalmistului nu apartine registrului durerilor umane, ci este una profunda a spiritului. Ultima secventa contine ruga: Trimite, Doamne ,semnul deprtrii , /Din cnd n cnd, cte un pui de nger. Arghezi apeleaza in cele 2 versuri la metafora semnul departarii si la simbolul pui de inger tocmai pentru a sugera nevoia de a primi un raspuns, o alinare a spaimei de singuratate. Acest pui de inger este aducator de povata buna : S bat alb din arip la lun, / S-mi dea din nou povaa ta mai bun. Concluzia acestui psalm este ca omul, pentru a-l gasi pe Dumnezeu, trebuie sa-l caute neincetat. Psalmistul accepta divinitatea, este insetat de absolut si ca urmare spera in obtinerea ideei de bine. Psalmul este o poezie modernista prin forta de suger\stie a limbajului, caracterizat prin ambiguitate si expresivitate. Frecventa meteforelor si a simbolurilor permit asocieiri... Elementelede modernitate sunt evidente si in prozodie. Poezia cuprinde 7 catrene si un distih, masura de 7-11 silabe, rima incrucisata si ritm combinat. Arghezi aproprie cuvinte din campul semantic al vegetalului de elemente din sfera umanului copac pribeag, frunzis tepos si aspru. De asemnea, identificam impletirea termenilor populari a tanji, crampei, agurida cu termeni religiosi te slujesc, altare, inger. Expresivitatea limbajului este data de originalitatea figurilor de stil: epitete, metafore (indrajire vie, nalt candelabru , straja de hotar ), personificari (stele vin si se aprind), enumeratii sau antiteze (copac pribeag pomi de rod). Arghezi este un reprezentant al modernismului prin: 1. poezia este expresia unei constiinte fremantate; 2. existenta tematicii absolutului; 3. libertatea absoluta a inspiratiei