Baltagul

Scris in numai cateva zile ca eruptie completa a unei gestatii artistice definitiv cristalizate,romanul"Baltagul" constituie,in creatia lui M.Sadoveanu,un punct de echilibru,vizand deopotriva compozitia,tematica si limba folosita.Critica literara a semnalat inca de la inceput acest punct de singularitate din creatia sadoveniana .G.Calinescu considera romanul "una dintre cele mai bune scrieri ale lui Sadoveanu" "Baltagul",cea mai cunoscuta creatie sadoveniana,inspirata din mitul existential romanesc ori din mitul egiptean al lui Isis si Osiris (Al.Paleologu) ilustreaza perfect formula traditionala a romanului realist de observatie sociala si de problematica morala.Reconstituind monografic viata munteneasca din Moldova inceputului de veac 20,"Baltagul" e o sinteza a prozei sadoveniene,ducand la desavarsire formula "realismului liric". E un roman complex, cu evident caracter mitic, simbolic si baladesc, un roman al transhumantei, zugravind o civilizatie pastorala arhaica,roman filozofic, relevand o conceptie despre lume si om bazata pe credinte si "randuieli" ancestrale, un roman initiatic, al riturilor de trecere oficiate de Vitoria si al initierii lui Gheorghita, un roman de dragoste, un roman al familiei si chiar un roman cu intriga politista. Romanul a fost interpretat diferit de critica literara:roman antropologic si politist(G.Calinescu),roman mitic-baladesc si realism etnografic(Perpessicius), reconstituire a "Mioritei"(E.Lovinescu),roman demitizant(Ion Negoiescu), roman realist obiectiv(N.Manolescu), roman initiatic, roman de dragoste si o anti-"Miorita"(Al.Paleologu). Sadoveanu se inspira din "Miorita" ,balada populara romaneasca in ceea ce priveste motoul si din mitul egiptean al lui Osiris. Temele romanului, a vietii, a mortii si cea a cautarii adevarului se intemeiaza epic pe motivul calatoriei explorative si initiatice, avand ca scop cunoasterea,initierea, restabilirea justitiei si a pierdutului echilibru cosmic. Romanul cultiva astfel o serie de teme si de motive relevate de critica literara:calatoria spre moarte, Marea Trecere, drumul spre centru, intoarcerea in arhaitate,recuperarea memoriei ancestrale, incercarea initiatica a lui Gheorghita.Tema romanului se explica prin traditia care spune ca sufletul unui mort in imprejurari violente nusi gaseste linistea pana cand ucigasul nu este pedepsit.Titlul pune universul cartii sub semnul dualitatii; baltagul e si unealta, si arma, simbolizand viata si moartea. Calatoria Vitoriei este drum de viata si drum de moarte, desfasurandu-se nu numai intr-un spatiu geografic real, ci si intr-un spatiu launtric, un labirint interior, in care se hotaraste totul . Baltagul(toporul cu 2 taisuri) este asadar si arma crimei, dar si instrumentul actului justitiar .Baltagul tanarului Gheorghita se pastreaza neatins de sangele ucigasilor. Romanul se inscrie in paradigma traditionala si datorita constructiei epice:naratiunea se face la pers. a-III- a naratorul este omniscient,(in general, obiectiv),iar compozitia e inchisa.Vitoria preia in unele situatii rolul de pers. reflector, prin intermediul caruia se realizeaza portretul lui Nechifor Lipan, dar si unele etape ale actiunii.Principiile compozitionale si tehnicile narative sunt clasice:cronologie, tehnica inlantuirii cu insertia unor episoade retrospective. Compozitional ,cele 16 capitole pot fi grupate in trei parti:partea I (primele 6 cap.)surprinde asteptarea plina de nelinisti si presimtiri;hotararea Vitoriei de a porni pe urmele lui Nechifor si pregatirile pt.calatorie. Partea a-II-a (cap. 7-13)se refera la calatoria care reface in sens invers traseul strabatut in toamna de Lipan, traseul labirintic, pe care Vitoria si Gheorghita il parcurg pt. a afla adevarul si sfarseste cu descoperirea osemintelor lui Lipan. Partea a-III-a (cap.14-16) contine punctul culminant si deznodamantul, dezvaluie

adevarul despre moartea lui Nechifor si descrie infaptuirea actului justitiar. Structura narativa este perfect echilibrata,cu planuri clar delimitate, dinamizate de conflicte puternice.Viziunea artistica este structurata pe trei planuri narative.Cel dintai este planul real al existentei individuale si familiale .Este un plan epic ce urmareste calatoria explorativa a Vitoriei, fiind dinamizat de un conflict exterior de interese care a dus la moartea lui Nechifor. Cel de-al doilea plan este planul real-social al existentei comunitatii oierilor.Este un plan monografic, surprinzand existenta unei lumi arhaice in fata careia apar noi forme de viata sociala.Acest plan dezvolta un conflict de natura morala generat de incalcarea grava a normelor etice ale colectivitatii. Ultimul plan este unul mitic si simbolic ce integreaza cosmologic existenta pastorala.Relatia omului cu acest plan se realizeaza prin credinta si gandire magica, prin mentalitati si superstitii arhaice,prin vis si semne.Acest plan e tensionat de existenta unui conflict ontologic, generat de ruperea echilibrului cosmic prin moartea violenta a unui om al carui suflet nu-si afla odihna pana cand nu este incredintat pamantului prin ritualul funebru.Deznodamantul aduce insa rezolvarea tuturor acestor conflicte. Actiunea romanului e lineara, logica, cronologica,incipitul rezuma legenda cosmologica ce integreaza cosmic existenta muntenilor.In expozitiune e surprinsa existenta satului de munte Magura Tarcaului si a familiei Lipan.Tot aici se include si asteptarea lui Nechifor, dar si semnele rele si visul prevestitor.Intriga e conturata de hotararea Vitoriei de a porni pe urmele lui Nechifor.In desfasurarea actiunii se includ pregatirile pt. calatorie, calatoria in sine, regasirea cainelui lui Nechifor(Lupu), descoperirea osemintelor lui in rapa, inmormantarea acestuia. Punctul culminant e de un intens dramatism si surprinde dezvaluirea adevarului mortii lui Lipan de catre Vitoria. In deznodamant are loc dovedirea vinovatiei lui Bogza si a lui Cutui, dar si pedepsirea lor.Calistrat Bogza moare rapus de baltag si de cainele lui Nechifor, iar Cutui este arestat.Ovid S.Crohmalniceanu opineaza ca ''restabilirea justitiei are solemnitatea tragica a unui ritual." Ca orice roman traditional si ''Baltagul'' este orientat spre o lume obiectiva surprinsa in existenta ei social istorica.Actiunea se desfasoara in spatii determinate, reale, obiective, si urmareste evolutia personajelor intr-un timp real.Spatiul real in care sunt surprinsi eroii este de la Magura Tarcaului pana in tinutul Dornelor, iar timpul acopera aproximativ o jumatate de an(din toamna pana in primavara).Spatiul real si timpul obiectiv sunt dublate de spatiul simbolic (spatiu-labirint, spatiul interior al visului),de timpul mitic, (impus de legenda care deschide romanul),ca si de durata interioara, timpul subiectiv al rememorarii, al amintirilor Vitoriei. Spatiul epic are valente care imbina planul real cu cel simbolic.Se remarca opozitia intre spatiul sacru al muntelui si spatiul degradat al vaii.La confluienta spatiului real cu cel simbolic se afla si rapa ,un substitut al Infernului, in care coboara Gheorghita in noaptea priveghiului, experienta initiatica obligatorie in drumul spre maturitate. Modul principal de expunere e naratiunea in care sunt inserate si secvente descriptive,scene dialogate ori monologuri.Episoadele se succed cronologic,iar vocea care relateaza e demiurgica,omniscienta,este a unui"narator supraindividual"(N.Manolescu). Persoanejele sunt construite pe o trasatura dominanta de caracter ilustrand o tipologie general-umana. In realitatea lumii evocata de Sadoveanu se impletesc cel putin 3 mituri fundamentale.Primul este cel al nuntirii cosmice din balada "Miorita". Al 2-lea este cel al Odiseei zeitei Isis,plecata in marea calatorie a recompunerii trupului dezmembrat a lui Osiris, iar al 3-lea este cel al colaborarii in Infern a lui Orfeu.Prin urmare " Baltagul" ilustraza realismul mitic in a carui reprezentare realitatea este o manifestare vizibila a unor legi

invizibile. Incipitul deschide romanul pe un ton liturgic preluand parca misiunea de a continua textul bibilic al Genezei side a dezvalui intamplarile care au urmat de la crearea lumii pe plaiurile noastre.In ceea ce priveste "randuiala" si "semnul" cuvintele-cheie ale reinterpretarii romanului se contureaza de la inceput o viziune foarte clara asupra lumii:existenta este ordine si semnificatie. Astfel romanul incepe cu o Cosmogonie populara ce pune in relatie destinul individual al lui Nechifor Lipan: "Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala", si semn fiecarui neam". Prin disparitia lui Nechifor "randuiala" adica ordinea cosmica a fost distrusa, deci conflictul pe plan mitic este existential, ontologic.Finalul prezinta iesirea lui N.Lipan din imparatirea mortii si reluarea ritmurilor firesti ale existentei.Finalul e simetric cu incipitul prin destinul exponentului exemplar al oamenilor de la munte, Vitoria. Semnificatia numelor personajelor este foarte importanta.Provenit din latinescul "victor"(Victorie), numele eroinei concentraza statutul ei,in raport cu raul, cu prejudecatile lumii, cu moartea,chiar cu sinea. Marele disparut poarta un nume atribut in mitologia greaca lui Zeus si unor divinitati:"cel purtator de biruinta". N.Lipan este triumftor asupra mortii pt. ca supravietuieste prin iubire si prin integrarea in Marele Tot. Gheorghita, numele diminutivat al Sfantului care a ucis balaurul, mosteneste numele adevarat al tatalui sau, numele pe care il strica Vitoria cu disperare in momentul coborarii in rapa mortii. Protagonista romnanului esti Vitoria Lipan, personaj reprezentativ pentru comunitatea "locuitorilor de sub brad " ,G.Calinescu sustine ca " Vitoria nu-i o individualitate ci un exponent al spetei". Vitoria , ca personaj reprezentativ pentru femeia de la munte e definita prin firea energica , hotarata si darza, prin harnicia si priceperea cu care conduce gospodaria ori face negot,prin credinta neabatuta in Dumnezeu si in valorile traditiei. In ipostaza de sotie ,ea e un model de iubire si devotament, de statornicie si sensibilitate.Dragostea pentru Nechifor e atat de puternica incat el este mereu prezent in gandul sau in visul ei. Hotarata sa descopere adevarul si sa implineasca datina crestineasca pentru a da osemintelor odihna pamantului, ea nu isi ingaduie nici o clipa de slabiciune.Singurul moment cand durerea se exteriorizeaza este la vederea osemintelor din rapa cand strigatul izbucneste mistuitor. In ipostaza de mama, ea vegheaza ca Minodora si Gheorghita sa creasca in respect fata de valorile morale si legile nescrise ale Pamantului.Fata de Gheorghita ea dovedeste grija mamei care isi ajuta copilul sa se maturizeze, reprezentand un mentor si un model in calatoria initiatica a fiului.Ca femeia care se confrunta cu o lume necunoscuta ,ea dovedeste inteligenta nativa,abilitatea de a intui psihologia celor din jur, harul de a vorbi.Din caracterizarea indirecta reies si alte trasaturi :tenacitate,diplomatie,capacitatea de disimulare. Caracterul arhetipal al eroinei este subliniat prin portretul fizic, construit din perspectiva naratorului.Trasaturile fizice ale femeii de aproape 40 de ani(ochi caprui cu gene lungi,parul castaniu) nu o individualizeaza.Lumina care izvoraste insa dinauntru si pune o "frumusete neobisnuita "ii dezvaluie inteligenta vie si marea ei forta interioara.Astfel,portretul fizic evidentiaza o frumusete solara, austera,spiritualizata. Inainte de a pleca la drum ,Vitoria ii viziteaza succesiv pe preotul satului si pe baba Maranda,solomonara,vrajitoarea aezarii,reprezentanta a unei religii pre-crestine prelungite in chip misterios in vremurile moderne.Dupa aceste explorari initiatice, trecand peste 2 luni de la disparitia lui Nechifor pe care femeia o anunta formal si autoritatilor, prefectului de la Piatra,Vitoria are credinta ca sotul ei s-a prapadit si se pregateste pe indelete pentru marea calatorie.Inaintea plecarii in cautarea celui disparut Vitoria se supune

unui ritual de purificare:refuza mancarea , posteste 12 vineri,pregatindu-se pentru trecerea intr-o existenta spirituala. Drumul ei pentru reconstituirea ultimelor momente ale celui ucis este o adevarata Odisee, ea trebuind sa desluseasca tainele ce se ivesc la tot pasul.E o coborare in Infern ca a zeitei Isis,pentru a-l recompune din bucati pe Osiris,dupa cum afirma Alexandru Paleologu.Vitoria devine asa cum sustine George Calinescu,"un Hamlet feminin".In "Hamlet" al Shakespeare, regele ucis miseleste isi desemneaza fiul,de dincolo de mormant,sa ii razbune moartea.Vitoria pune in scena ca Hamlet,un spectacol magnific pretinzand ca stie cum s-au petrecut lucrurile.Munteanca se elibereaza la final de povara randuielii pe care trebuia sa o implineasca si se intoarce la rostul obisnuit al vietii. Poate fi considerata o eroina tragica,ea fiind un caracter cristalizat care are ca dominanta statornicia,consecventa.V.Lipan poseda si atributele eroului Homeric;miscarea sa sufleteasca urmareste ritmul naturii,se conformeaza unor forte. Ea se calauzeste dupa semne existente in natura si pe chipurile oamenilor, mentalitatea ei e arhaica, iar cautarea si descifrarea sunt subordonate unui scop justitiar pentru ca a fost incalcata o lege nescrisa a colectivitatii. Perpessicius o aseamna cu Antigona ce infrunta pe Creon, iar Constantin Ciopraga aminteste ca ea inmagazineaza experienta milenara a unei lumi de pastori. Vitoria porneste in cautarea sotului din interior, din intuneric pt. a putea ajunge in exterior unde se afla lumina.Drumul eroilor al acestui epos pastoresc, Vitoria si Gheorgita, se desfasoara de la rasaritul la apusul soarelui.Privirea lor este mereu atintita asupra imaginii solare, traseul lor fiind un intinerariu cosmic.Centrul acestui labirint este rapa dintre Suha si Sabasa unde zac oasele lui Nechifor Lipan.Drumul labirintic al mortii este intotdeauna un drum de viata, de renastere si de insotire. Geoge Calinescu obseva ca "Baltagul" preia printr-un artificiu compozitional stralucit schema de constructie a romanului politist creata pe un substratic mitic.Detectivul(Vitoria)este inedit, cu opinci si basma,cu un betigas misterios cu care tot scormoneste in pamant,fara ca nimeni sa stie exact de ce;in plus, detectivul acesta pare sa aiba o serie de "handicapuri":este analfabeta,nu a circulat niciodata cu trenul,o mira existenta telefonului ca o lucrare a diavolului, sustine ca mortul i-a vorbit. Vitoria, aceasta "femeie in tara barbatilor"(N.Manolescu) preia si rolul initiatorului ,al maiestrului care poarta pasii novicelui spre cunoastere(Gheoghita).Dupa mai bine de doua decenii de convieturire, Vitoria isi iubea barbatul ca in tinerete si recunoaste asta cu rusine, caci dupa legile nescrise, varsta iubirii a trecut.V.Lipan devine un simbol suprem pentru revelarea unor legaturi abisale cu pamantul,cu fortele chtonice;devine un simbol al iubirii de dincolo de moarte ce uneste fiintele si le determina existenta.Eroina se individualizeaza printr-o serie de virtuti:frumusete,demnitate, inalt caracter,statornicie morala,inteligenta,perseverenta,fiind apriga,indarjita. Mitul comuniunii om-natura,mitul mioritic,mitul marii calatorii,Erosul si Thanatosul,proiecteaza eroina intr-o perspectiva aureolata,cosmica in spatiu si mitica in timp.C-tin Ciopraga opineaza ca "o masca a eroinei da in soare ,alta tine de mistere". Eroina sadoveniana poate fi insa si o dezvolatare originala a motivului maicutei batrane din "Miorita".Vitoria ramane un personaj de mare forta artistica,inzestrat cu valoare de model.In drumul ei,ea citeste de peste tot semnele trecerii oierului;acestea se inmultesc cand il descopera intr-o ograda din Sabasa pe Lupu ,cainele lui Nechifor care se adapostise dupa moartea stapanului intr-o curte de gospodari.In reconstituirea faptelor Vitoria e calauzita de vise cu un caracter simbolic,o proiectie a sufletului celui mort.Drumul mortii se confrunta cu viata:la Borca,in calea drumetilor apare o cumetrie, iar la cruci,o nunta. M.Sadoveanu la fel ca M.Eminescu propune in romanele sale o harta a topusului sacru, un loc unde lumea nu este cotropita de legile civilizatiei industriale.Descrierea

comunitatii pastoresti cuprinde toate aspectele unei civilizatii statornicite in tiparul obiceiurilor si al traditiilor stravechi.Imaginea satului Magura care se aduna rotund in jurul Bisericii, fixeaza un spatiu existential definitoriu.Viata oierilor se organizeaza dupa ritmurile transhumantei si dupa legile arhaice nescrise.Citind semnele naturii ori comunicand misterios cu sacrul ,"locuitorii de sub brad" pastreaza alaturi de credinta crestina ,gandirea magica(superstitii) ,practici magice stravechi.Datinile arhaice lagate de marile evenimente din viata omului(botezul,nunta,inmormantarea)au si ele functie de caracterizare,vorbind de respectul pt. traditii, fata de valorile morale autentice.De aceea jaful si crima se produc in "tara de vale", nu in spatiul muntelui.Muntenii gasesc insa forta morala sa depaseasca tragediile imprevizibile ale vietii si sa isi continue existenta cum face Vitoria.Astfel, pe plan social se creioneaza monografia satului de munte, unde traditia nu permite abateri de la legile nescrise.In viata acestei societati arhaice, Biserica si practica magica coexista. Scena parastasului este organizata exact in scopul demascarii vinovatilor, Vitoria intuind ca Bogza este ucigasul, pentru ca Ilie Cutui era prea fricos.Intaratat de Vitoria,Bogza se da de gol, dandu-i lui Gheorghita prilejul sa-l loveasca si sa implineasca legea.Sugrumat de caine Bogza marturiseste si se face dreptate,iar Cutui confirma si el crima.In intalnirile cu cei doi ,Vitoria joaca spectacolul umilintei ipocrite al vaduvei necajite pt a adormi banuielile si a-si putea continua demersul.Nestiutoare de carte, insa dotata cu o inteligenta intuitiva, Vitoria stie sa descopere adevarul in semnele naturii,intuieste cauza lucrurilor si firea oamenilor si are o mare putere de adaptare la imprejurari.Isi iubeste foarte mult sotul si copiii, dar si propriul mod de viata.Stie ca exista tren, dar ea merge calare si scrisorile i le scrie parintele Daniil.Asculta sfatul preotului si prezicerile vrajitoarei, se roaga la icoane, dar are incredere doar in ea insasi.Visul in care Nechifor ii apare "calare cu spatele intors catre ea" sau faptul ca "un cocos canta cu piscul spre poarta" devin in imaginatia Vitoriei atentionri din alta lume ca barbatul ei nu se mai intoarce, si ca plecarea in cautarea lui este iminenta.Munteanca e capabila sa-i cutremure pe toti cu bocetul ei, iar apoi, sa rada teatral ,comparand baltagul lui C.Bogza cu cel al feciorului ei.Inainte de a da lovitura finala, ea ii socheaza pe cei prezenti cand il anunta pe acelasi Bogza, ca istoria mortii lui Lipan ii fusese spusa chiar de barbatul mort,in timp ce l-a priveghiat "atatea nopti in rapa". In urma razbunarii ce restabileste echilibrul, Vitoria reuseste de fapt o dubla performanta.Determina maturizarea lui Gheorghita si constientizeaza faptul ca noua organizare sociala, cea burgheza nu are de ce sa o mai sperie intrucat reprezinta o prelungire fireasca a vechii oranduiri.Desi tine cu inverunare sa nu isi piarda identitatea arhaica, Vitoria se individualizeaza prin forta ei de adaptare intr-o lume caracterizata de Nicolae Manolescu prin faptul ca "mitul se altereaza prin istorie".Ramane pana la sfarsit munteanca de pe Tarcau, preocupata de respectarea traditiilor ancestrale si de pastrarea echilibrului moral al vietii.Sufletul mortului trebuie sa isi afle linistea prin implinirea ritualului de inmormantare si prin gasirea si pedepsirea vinovatului.Asadar, intrega actiune a romanului se supune ,ca si viata oamenilor ,unui singur principiu integrator, acela a implinirii si respectarii "randuielii". Daca intepretam arhetipal si simbolizam,C.Bogza ,poreclit"iepure" are rolul monstrului.In mitologia romanesca iepurele este vestitor al nenorocirii,al mortii.Prin inmormantare Nechifor se intoarce in locul ce i se cuvine in acest unviers arhaic.Ritualul inmormantarii este vechi si apartine fondului autohton.Carul funebru este impodobit cu cetina ,bradul fiind arborele vietii vesnice. Se observa in roman confruntarea a doua lumi total diferite prin esenta lor:una banala,producatoare de bunuri,strict materiale,sobra, si alta pastorala din sfera Mioritei,reglata de cutume milenare in care lucrurile se desfasoara la fel de profund ca la inceputul timpului ,cu reguli in care sunt permise corectarea realitatii si efectuarea dreptatii printr-o actiune individualista. Confruntarea dintre lumea arhaica si lumea moderna se incheie cu victoria universului arhaic;prin aceasta in "Baltagul"vechile norme de civilizatie raman inca

atotputernice.Mai apropiat de natura cereasca, omul de la munte, retras in spatiul ancestral, este mai apropiat de cunoasterea profunda a sensurilor existentei. C-tin Bogza este lovit in teasta cu Baltagul lui Gheorghita(dupa legea talionului"ochi pentru ochi si dinte pentru dinte"),apoi e sfasiat de Lupu, iar Cuui ajunge in mana autoritatilor.Dupa ce datoria este indeplinita, Vitoria si Gheorghita pleaca spre M.Tarcaului pentru a lua lucrurile de unde leau lasat urmand sa revina la Suha dupa 40 de zile si sa faca toate cele randuite. Nechifor personajul absent este un oier priceput si harnic ajuns prin vrednicia lui, stapan de turme,cu stane si rost temeinic in munte, cu o gospodarie indestulata.Portretul sau se construieste prin insumarea episoadelor retrospective si a imaginilor fixate in amintirea celor care l-au cunoscut.Acest detaliu reprezinta un element de modernitate in romanul romanesc interbelic.Portretul fizic construit din perspectiva celorlalte personaje evidentiaza forta si frumusetea barbateasca:Nechifor era un barbat voinic si puternic cu mustata groasa si cu plete negre.Trasaturile fizice sunt completate de o descriere a vestimentatiei caracteristic stapanilor de turme din tinutul Tarcaului.El apare la inceputul romanului in ipostaza de voce narativa:legenda cosmologica pe care o povesteste la petreceri dezvluie un sentiment al comunicarii cu cosmicul si constiinta apartenentei la comunitatea oierilor.Caracterizarea directa facuta de personajele in memoria caruia a ramas viu sau amintirile Vitoriei dezvaluie curajul,energia,forta interioara.El era darnic si cu inima deschisa la chefurile cu lautari ,dar si aprig la manie.Portretul sau aminteste astfel de eroii de balada.La final el este adus in prezent,intorcandu-si fata spre soare.Absenta lui Nechifor din timp real ,dar prezenta lui perpetua in gandul,in sufletul si actiunile Vitoriei, il propulseaza in postura de suprapersoanaj .Pe drumul cautarii lui ,portretul lui Nechifor se distinge asemenea unui erou cu atribute legendare:vesel,generos,netemator de a umba singur in miez de noapte.Prin suprapunerea figurii lui cu cea mitica a lui Osiris,Nechifor dobandeste statutul unui erou cu atribute divine. Gheorghita este la varsta adolescentei,a initierii.Portretul fizic realizat de narator evidentiaza caracteristicile varstei.Trasaturile morale evidentiate indirect sunt priceperea in mestesugul oieritului,inteligenta ,sesibiliatea sufleteasca,credinta in Dumnezeu si respectul fata de parinti.Pentru el calatoria in "Tara de Vale" are o functie initiatica marcand trecerea la maturitate(romanul are din acest punct de vedere caracter de bildungsroman ).Monologurile sale interioare dezvaluie spiritul sau de observatie si natura reflexiva. Momentul cel mai semnificativ al maturizarii sale il reprezinta veghea osemintelor parintelui sau.Invingandu-si frica e pregatit sa manuiasca baltagul. In scena infruntarii directe cu ucigasii tatalui ,el va lovi fara sa ezite.Ipostaza finala este cea a unui erou justitiar, plin de curaj si barbatie, fiind un urmas demn al tatalui sau.A.Paleologu opineaza ca rolul fiului in pedepsirea ucigasului ''constituie un exercitiu initiatic de virilitate''.Ucenicia lui Gheorghita a trecut de la starea de inocenta la cea de experienta, descoperindu-si ''propria natura si pe cea a lumii, regasindu-si tatal si numele''(Monica Spiridon). Pentru a deveni barbat Gheorghita a trebuit sa strabata impreuna cu mama sa drumul labirintic al mortii, drum de viata si de renastere in acelasi timp. N. Manolescu sustine faptul ca personajele lui Sadoveanu ilustreaza'' miturile luptei, vigorii si cuceririi''.Exista si personaje episodice.Minodora ,fiica receptiva la noutatile civilizatiei, e trimisa la manastire pentru purificare; parintele Daniil ,reprezentand autoritatea spirituala in satul arhaic, iar baba Maranda reprezinta vechile superstitii. Perpessicius sustine faptul ca Baltagul este ''Romanul unui suflet de Munteanca''. Corespondenta romanului cu balada Miorita nu este pur formala. In ambele opere perfectiunea si unitatea cosmosului indeamna fiinta umana catre eternizare, prin aspiratie catre inalt. Mitul existentei pastorale din ''Miorita'' este, intr-o oarecare masura schimbat in roman: daca in Miorita nu este relevant actul razbunarii, in roman el devine esential, constituie insasi structura narativa a textului. Din punct de vedere tipologic Nechifor

seamana cu ciobanul mioritic prin infatisarea sa tinereasca, prin curajul cu care sfideaza moartea. Nunta simbolica de dupa moarte a ciobanului din'' Miorita'' prezentata la modul prezumtiv are corespondent in praznicul din finalul romanului cand moartea reala a lui Nechifor este razbunata.Daca s-a spus despre ciobanul mioritic ca el se resemneaza, ca accepta sa ramina in spatiul unde a trait, munteanul oier din Baltagul trebuie sa plece mai departe, sa ajunga in lumea destinata celor drepti, sa se infatiseze in traditia veche zeului Zalmolxis. Pastorul moare in apusul soarelui la fel ca in Miorita, pe un pisc, simbol al spatiului inalt. In amintirea sotiei sale, Nechifor are imaginea pastorului mioritic, iar cainele Lupu ,corespondent al mioarei nazdravane, o conduce pe Vitoria la locul faptei.Daca in balada, moartea ramane ipotetica ,in roman ea se infaptuieste.Vitoria parcurge un traseu pe care il putem presupune ca l-ar fi facut ''maicuta batrana'', incercand sa restabileasca randuiala. Nechifor este obligat de mersul noii lumi sa se desprinda de natura protectoare si sa coboare in valea Dornelor nu ca cioban, ci ca negustor, ceea ce difera de motivul transhumantei din balada. Stilul operei lui Sadoveanu este elaborat ''calofil'', specific prozei traditionale. Discursul epic este linear axat mai ales pe tema calatoriei explorative, care are ca scop cautarea, cunoasterea, initierea, adevarul, justitia, datoria. Motivul cautarii si al cunoasterii se dezvolta intr-o structura labirintica.''Baltagul'' este un roman al lumii arhaice a pastorilor care lupta pentru a-si apara normele etice si care se confrunta cu noile forme de viata sociala.Fiind considerat de unii fragment de epopee, romanul preia structuri proprii baladei populare''Miorita'' ,dar are si intriga de roman politist. Naratiunea se dezvolta prin reconstituirea faptelor,ceea ce-l determina pe Paul Georgescu sa sustina ca ''Baltagul'' urmeaza legea tragediei, deoarece cartea incepe cu sfarsitul. In ceea ce priveste limbajul, timbrul grav si sarbatoresc cu adresari directe, alaturi de elementele arhaice, regionale si populare care se conjuga armonios cu neologismele,toate acestea tradeaza armonia unei culturi vechi si nobile. Romanul ''Baltagul'' este unul traditional pentru ca recompune imaginea unei societati arhaice, pastratoare de traditii. Prin complexitate, prin polimorfism si prin semnificatii, scrierea depaseste granitele traditionalului si intra in categoria romanului mitic.