BALTAGUL – publicat în 1930 (scris în 17 zile)

 Structura – trei planuri:

 plan real al existenţei
 aparţine celei de-a doua etape din creaţia lui S., a maturităţii artistice individuale şi familiale:
 sinteză a prozei sadoveniene  desăvârşirea romanului realist şi  este un plan epic, urmărind
simbolic (formula realismului liric); este un roman complex: călătoria explorativă a Vitoriei
 roman realist şi antropologic, reconstituind, monografic,  dinamizat de un conflict exte-rior
de natură economică ce
viaţa muntenească (în tiparele tradiţiei) în Moldova începutului de veac XX
a dus la moartea lui Nechifor;
 roman cu caracter mitic (amintind de mitul lui Osiris) şi baladesc, plan real-social al existenţei
roman al transhumanţei, zugrăvind o civilizaţie pastorală arhaică ce comunităţii oierilor:
conservă gândirea magică;  este un plan monografic, sur-
 roman de observaţie socială şi morală prinzând existenţa unei lumi
 roman de dragoste, vorbind lumii despre devotament şi iertare, arhaice care se confruntă cu noi
forme de viaţă socială;
despre credinţa în iubire; dinamizat de un conflict de
 roman filozofic, relevând o modalitate de situare în existenţă natură morală generat de în-
potrivit unor “rânduieli” ancestrale, unui cod statornicit prin datini; călcarea gravă a normelor etice ale
 roman iniţiatic, al riturilor de trecere oficiate de Vitoria care colectivităţii;
repune în contact două lumi antagonizate vremelnic prin dispariţia lui plan mitic şi simbolic:
Lipan şi al iniţierii lui Gheorghiţă, care, simbolic, ia în final locul tatălui;  integrează cosmologic exis-
tenţa pastorală (legenda iniţială);
 roman cu intrigă poliţistă  tensionat de existenţa unui
 anti-baladă, anti-“Mioriţă” (demitizare a “Mioriţei”)? replică cultă? conflict ontologic generat de
 surse de inspiraţie: balade populare româneşti -“Μioriţa” ruperea echilibrului cosmic prin
(mottoul) “Dolca” (motivul câinelui credincios), “Şalga” (motivul moartea violentă a unui om al cărui
femeii justiţiare) mitul egiptean al lui Osiris (Osiris, Isis, Horus, suflet nu-şi află odihna până când
câinele Anubis ) nu este încredinţat pământului prin
ritualul funebru.

 Titlul pune întregul univers al cărţii sub simbolul dualităţii; baltag= topor “cu ascuţişul curb”,
cu două tăişuri; e, în acelaşi timp, şi unealtă şi armă, figurând simbolic viaţa şi moartea. Drumul
Vitoriei este drum de viaţă şi drum de moarte, desfăşurându-se nu numai într-un spaţiu geografic
real, ci şi într-un spaţiu lăuntric, un labirint interior în care se hotărăşte totul. “În sensul basmului
arhaic baltagul poate fi considerat unealta magică şi simbolică însuşită de răufăcători şi recucerită
de erou” (Z.Sîngeorzan, “M.Sadoveanu.Teme fundamentale”).
 Tema vieţii şi a morţii şi cea a căutării adevărului se întemeiază epic pe motivul
ordonator al călătoriei explorative şi iniţiatice, având ca scop cunoaşterea, iniţierea, restabilirea
pierdutului echilibru cosmic şi a justiţiei.
 Compoziţional, cele 16 capitole pot fi grupate în trei părţi:
 I–VI: aşteptarea plină de nelinişte şi presimţiri; hotărârea de a porni pe urmele lui Nechifor;
pregătirile (spiritual-purificatoare şi practic-gospodăreşti) pentru marea călătorie “în ţara cealaltă de
vale”;
VII–XIII: călătoria ce reface invers traseul transhumanţei străbătut în toamnă de Lipan, traseu
labirintic, pe care Vitoria şi Gheorghiţă îl parcurg “căutând, umblând cotit” pentru a descoperi adevărul
(Bicaz, Călugăreni, Fărcaşa, Borca, Cruci, Vatra Dornei, Broşteni, Borca, Sabasa, Suha);
descoperirea osemintelor lui Lipan;
XIV–XVI: înfăptuirea actului justiţiar (privegherea mortului, înmormântarea, praznicul, dovedirea
vinovăţiei pedepsirea lui Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui, restabilirea ordinii cosmice, proiecţia în viitor;

 Acţiunea este lineară, urmărind reconstituirea faptelor ce au dus la moartea lui Lipan.Eroina reface
mişcarea riguroasă a turmelor şi descoperă punctul în care ea a fost întreruptă. Aduce în lumină
adevărul, sanc-ţionează vinovaţii şi reface astfel ordinea sacră a lumii. ”Deznodământul dezvăluie
reacţiile etice fundamentale ale sufletului ţărănesc patriarhal; restabilirea justiţiei are solemnitatea
tragică a unui ritual.” (Ov.Crohmălniceanu)