Măsurarea și cântărirea

adultului
Scop
 Această tehnică pune în evidență înălțimea și greutatea pacientului,
permițând calcularea indexului de masă corporală.
 Îndicele de masă corporală (IMC) se calculează împărțind
greutatea (exprimată în kg) la înalțimea la pătrat (exprimată în m2 ):
IMC = m / (h2)

m [kg]

IMC[kg/m2] =

h2[m2]
Indice de masă corporală
 Formula matematică pentru calcularea IMC-ului a fost determinată
în urmă cu aproape 200 de ani de către Lambert Adolphe Jacques
Quetelet.
 Termenul „indice de masă corporală” a apărut pentru prima dată în
1972 în lucrarea științifică numită „indicies of Relative Weight and
Obesity”, scrisă de omul de știință Ancel Keys.
 Începând cu anul 1985, IMC-ul a fost folosit de către
departamentul de sănătate a SUA pentru a defini obezitatea.
Standardul actual, definește obezitatea ca fiind un IMC de peste
30, care a fost impus începând cu anul 1998.
Valorile IMC-ului
Indicele de masă
Interpretare rezultat Risc de boală
corporală

18,49 sau mai puțin Subponderal √

Fără risc de boală

între 18,50 și 24,99 Greutate normală
cardiovasculara (CIC)

între 25,00 și 29,99 Supraponderal √

între 30,00 și 34,99 Obezitate (gradul I) √

între 35,00 și 39,99 Obezitate (gradul II) √

40,00 sau mai mult Obezitate morbidă √

Riscul asupra stării de sănătate
Creșterea greutății corporale crește riscul apariției unor probleme de
sănătate, cum ar fi :
 bolile cardiovasculare:
 insuficiența cardiacă;
 hipertensiunea arterială;
 infarctul miocardic;
 accidentul vascular cerebral;
 afecțiunile articulare;
 diabetul zaharat;
 unele tipuri de cancer.
Materiale necesare
Pentru a calcula IMC-ul avem nevoie de:
cântar
taliometru
Procedură
 Vă prezentați și confirmați identitatea pacientului.
 Îi prezentați procedura și obțineți consimțământul verbal pentru efectuarea
procedurii.
 Etalonați cântarul.
 Rugați pacientul să se așeze pe cântar.
 Notați valoarea greutății în Kg.
 Rugați pacientul să se așeze pe taliometru.
 Fixați elementul glisant pe capul pacientului.
 Notați valoarea înălțimii.
 Mulțumiți pacientului și notați valorile obținute în foaia de observație
clinică.
 Calculați IMC și-l notați în foaia de observație.
Mănâncă sănătos !
Măsurarea temperaturii
 Noțiuni generale
 Temperatura reprezintă o stare fiziologică constantă a corpului
omenesc, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea
pierdută.
 Valorile normale ale temperaturii centrale: 37°C ± 0,6°C.
 Temperatura periferică:
 orală: 35,5 – 37,7°C;
 rectală: 36,6 – 37,9°C;
 auriculară: 35,7 – 37,5°C.
 Noțiuni gerenale
 Valori anormale:
a. Febra - reprezintă creșterea temperaturii corporale axilare peste pragul de
37°C și de 37,5°C pentru cea auriculară sau 37,7°C pentru temperatura
rectală.
b. Hipotermia - reprezintă o scădere a temperaturii centrale a organismului
sub 35°C.
 Tipuri de febră:
a) Intermitentă (alternanța la intervale regulate ale valorilor normale cu cele
anormale);
b) remitentă;
c) continuă;
d) recurentă;
e) ondulantă;
f) neregulată.
 Factori de risc
 Factorii care influențează temperatura normală a corpului sunt:
 vârsta;
 ritmul circadian;
 exercițiile fizice;
 stresul;
 statusul hormonal;
 condițiile de mediu.
Măsurarea temperaturii rectale
 Determinarea temperaturii rectale are cea mai bună acuratețe a
valorilor obținute, acestea fiind cu aproximativ 0,65°C mai mari
decât în cazul măsurării temperaturii orale.
 Procedura este contraindicată în:
1. infecții rectale;
2. chirurgie rectală sau perineală;
3. nou-născuți (risc de perforație sau ulcerație).
Măsurarea temperaturii rectale
 Procedură
1. Vă prezentați și confirmați identitatea pacientului.
2. Explicați procedura pacientului și obțineți acordul verbal de efectuare a
procedurii.
3. Spălați-vă mâinile și puneți-vă mânușile.
4. Așezați pacientul în decubit lateral.
5. Lubrifiați termometrul.
6. Introduceți termometrul în anus 2,5 cm (la sugar), 3,5 cm (la copil) și 4
cm la adulți.
7. Îndepărtați termometrul după 2-3 minute și citiți valorea afișată.
8. Curățați și sterilizați termometrul.
Măsurarea temperaturii orale
Procedură
1. Se va explica procedura pacientului.
2. Pacientul se așează în poziție confortabilă cu gura deschisă.
3. Se plasează termometrul sub limba pacientului și se cere acestuia sa apropie
buzele în jurul termometrului.
4. Se îndepărtează termometrul după 3-5 minute și se citește valoare temperaturii
orale.
5. Se curăță și se sterilizează termometrul.
Contraindicații:
• chirurgia orală;
• obstrucții nazale;
• prezența sondei gastrice;
• pacient comatos.
Măsurarea temperaturii axilare
 Este cea mai sigură și noninvazivă metodă de măsurare a temperaturii
 Procedură
1. Se va explica procedura pacientului și se va controla starea axilei (să nu
fie umedă).
2. Se plasează termometrul în axilă și se apropie brațul pacientului de
trunchi cu antebrațul sprijinit de torace.
3. Se îndepărtează termometrul după 8-10 minute și se citește valoarea
temperaturii.
4. Se curăță și se sterilizează termometrul.
5. Se notează valoare înregistrată în FOCG (fiecare pătrat din foaia de
temperatură reprezintă 0.2 grd C, folosind codul de culoare albastră).
Măsurarea temperaturii auriculare
 Este cea mai rapidă metodă de măsurare a temperaturii.
 Procedură
1. Necesită termometrul special.
2. Se ve explica procedura pacientului.
3. Cu o mână se trage de pavilion înspre posterior și superior.
4. Cu mâna cealaltă se introduce blând termometrul în meatul acustic
extern, după care se activează termometrul și se așteaptă până acesta
semnalizează că a efectuat măsurătoarea.
5. Se îndepărtează termometrul și se citește valoarea temperaturii
auriculare.
6. Se curăță și se sterilizează termometrul.
Măsurarea temperaturii
Măsurarea şi notarea
respiraţiei
 Obiective
• determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de
comparare cu măsurătorile ulterioare;
• monitorizarea efectelor bolii, traumatismului, sau stresului asupra
sistemului respirator;
• evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care
afectează sistemul respirator.
 Materiale
• Se pregătesc pe o tava medicală:
 ceas cu secundar, de mână, sau cronometru;
 culoare verde (creion, pix);
 foaie de temperatură;
 carnet de adnotări personale.
 Pregătirea pacientului
• Pregătirea pacientului
se evită pregătirea psihică a pacientului întrucât acesta îşi poate modifica
ritmul obişnuit în momentul în care conştientizează propria respiraţie;
se măsoară respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar
schimbări în starea pacientului, dacă pacientul are o afecţiune cardio-
pulmonara sau primeşte oxigen ori medicamente ce afectează fiziologia
respiraţiei.
 Procedură
• se observă mişcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare inspiraţie
sau expiraţie;
• se menţin, în continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului în timp ce se
observă toracele pacientului;
• se numără mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de minimum 30 de
secunde şi se înmulţeşte cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata pe minut;
• se numără timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată;
• se înregistrează rata respiratorie în carnetul personal notând: numele pacientului,
data înregistrării, rata respiratorie;
• se spală mâinile dacă s-a atins pacientul sau patul acestuia pe durata măsurării.
 Reprezentare grafică
• Reprezentarea grafică a F.R:
 se socoteşte câte o respiraţie pentru fiecare linie orizontala din foaia de
temperatură;
 se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare verde aşezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (D) sau
seara (S);
 se uneşte primul punct, printr-o linie cu săgeată, de rubrica respiraţiei aflată în
partea dreaptă a sistemului de coordonate din foaia de temperatură;
 se obţine curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale
măsurătorilor efectuate ulterior.
 Evaluarea eficacităţi procedurii
• Rezultate aşteptate/dorite:
rata respiraţiei, în repaus, este în limitele normale caracteristice vârstei;
respiraţia se face pe nas, este liniştită, fără zgomote, fără efort;
tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conştient,
orientat în timp şi spaţiu.
 Evaluarea eficacităţi procedurii
• Rezultate nedorite:  intoleranţă la activitate;
 rata respiratorie este mai mică sau mai  anxietate;
mare faţă de valorile normale
caracteristice vârstei;  alterarea confortului;
 pacientul trece printr-o detresă  clearance ineficient al căilor respiratorii;
respiratorie manifestată prin: zgomote  posibilă insuficienţă respiratorie;
respiratorii anormale, efort respirator,
utilizarea muşchilor respiratorii  alterarea schimburilor gazoase.
accesorii, ortopnee, piele palidă sau
cianotică, pierdere de cunoştinţă;
 pacientul poate avea una sau mai multe
din următoarele probleme de dependenţă:
 Modificări în situaţiile selectate
se prevăd 5-10 minute de repaus înainte de numărarea respiraţiilor dacă a
apărut o activitate recentă ce poate altera rata respiratorie a pacientului;
se descoperă toracele pacientului dacă respiraţia este superficială pentru a
obţine cea mai corectă rată respiratorie;
se evită măsurarea respiraţiei la sugar sau copil în timpul plânsului;
se aplică podul palmei pe toracele copilului atunci când doarme pentru a
număra exact mişcările respiratorii.
 Educarea pacientului
 se învaţă procedura de măsurare şi înregistrare a ratei respiratorii de către
membrii familiei ca şi acordarea de îngrijiri atunci când este nevoie;
 se ajută/instruiește pacientul privind modul în care trebuie să se
îngrijească la domiciliu in funcţie de caracteristicile respiraţiei şi de
statusul respirator;
 se explică părinţilor/aparţinătorilor că trebuie sa se prezinte cu copiii la
medic dacă apar dificultăţi în respiraţie sau respiraţie superficială;
 Educarea pacientului

 se sfătuieşte pacientul să umidifice, să încălzească sau să răcească aerul

din spaţiul ambiental pentru a reduce incidenţa infecţiilor respiratorii;
 se sfătuieşte/instruieşte pacientul să respecte indicaţiile medicului legate
de administrarea medicamentelor, de dietă şi evitarea factorilor de risc în
scopul ameliorării sau dispariţiei problemelor respiratorii;
 se informează pacientul/familia despre valorile normale caracteristice
vârstei (ex. in tabelul de mai jos).
 Valori fiziologice
Vârsta Rata medie/minut
Nou-născut 30-80
Copil mic 20-40
Copil mare 15-25
Adult 14-20
Bărbat 14-18
Femeie 16-20
RECOLTAREA SPUTEI
 Recoltarea sputei
• Sputa este secreția vâscoasă a căilor respiratorii, eliminată prin tuse.
• Recoltarea sputei este necesară pentru stabilirea agenților patologici ai infecțiilor
tractului respirator.
•Examinarea sputei expectorate este modalitatea principală pentru stabilirea
• cauzelor infecțiilor pulmonare (pneumoniilor bacteriene, tuberculoza pulmonară).
 Recoltarea sputei
 urmăreşte prevenirea răspândirii infecţiei, observarea aspectului sau obţinerea unor
mostre pentru examene de laborator;
 captarea se face în cutii petri sau pahare conice gradate cu soluţie dezinfectantă (cu
excepţia situaţiei în care se recoltează pentru laborator);
 pacientul este instruit cum să colecteze sau sa recolteze sputa pentru examenul de
laborator, eliminând numai în colectoarele oferite;
 Recoltarea sputei
scuipătoarea se schimbă cel puţin de două ori pe zi;
 se ajută pacientul să-şi clătească gura cu apă;
 se sfătuieşte pacientul să stea într-o poziţie care să favorizeze eliminarea;
 se golesc cutiile sau paharele folosite şi se sterilizează corect în vederea
refolosirii;
 se notează cantitatea, aspectul, compoziţia în foaia de temperatură ;
 se respectă cu stricteţe precauţiile universale.
MĂSURAREA
TENSIUNII
ARTERIALE
• Scop: măsurarea presiunii sanguine la nivelul
arterei brahiale
• Materiale necesare:
 Stetoscop
 Tensiometru manual- acesta se compune din:
 Manșetă gonflabilă ( se pune la nivelul
brațului)
 Pompă ( pentru insuflarea aerului)
 Manometru indicator
• Procedură:
 Pacientul trebuie să se relaxeze înaintea procedurii apromixativ 5 minute.
 Cadrul medical se prezintă și verifică identitatea pacientului.
 Explicarea procedurii și obținerea acordului verbal.
 Se spală mâinile.
 Se verifică dacă echipamentul este în stare de funcționare (manșeta și tuburile de cauciuc nu au pierderi
aeriene) și este calibrat ( meniscul coloanei de mercur /acul indicator este la zero).
 Se curăță diafragma stetoscopului cu un tampon steril îmbibat în alcool.
 Se așează pacientul pe un scaun cu mâna dreaptă sprijinită pe o masă, cu palma și antebrațul orientate
superior.
 Se asigură că brațul drept este liber, necomprimat de haine.
 Se plasează manșeta pe braț ( la nivelul inimii), cu marginea inferioară la cel puțin 2 cm deasupra fosei
antecubitale.
 Se plasează manometrul astefel încât să fie vizibil.
 Se palpează pulsul la nivelul a. radiale și se umflă manșeta până la dispariția pulsului, se citește pe manometru
valoarea indicată și se adaugă 30 mm pentru ca calcula valoarea presiunii maxime de umflare a manșetei.
 Se dezumflă manșeta și se așteaptă 30 secunde pentru restabilirea circulației la niveulul membrului respectiv.
 Se palpează pulsul a. brahiale pentru a plasa stetopcopul la nivelul acesta.
 Se plasează stetoscopul în locul indicat, cu grija ca acesta să nu atingă manșeta sau tuburile de cauciuc ale
tensiometrului.
 Se umflă manșeta până la valoarea presiunii maxime de inflație calculată anterior și se incepe dezumflarea lentă a
manșetei cu un ritm de 2-3 mmHg/secundă.
 Se notează valoarea tensiunii la care apare zgomotul Korotkov- presiunea sistolică.
 Se notează valoarea tensiunii la care dispare zgomotul Korotkov- presiunea diastolică.
 Dacă presiunea arterială este mai mare de 140/ 90 mmHg, se realizează o nouă măsurătoare după o pauză de 1
minut și se mulțumește pacientului.
 Se notează valorile presiunii sanguine în foaia de temperatură (știind că fiecare pătrat/linie reprezintă 10 mmHg,
folosind codul de culoare neagră, vom desena histograme/dreptunghiuri unde limita superioară a dreptunghiului
reprezintă valoarea maximă a TA sau TA sistolică, iar limita inferioară a dreptunghiului reprezintă limita inferioară a
TA sauTA diastolică).
• Observații:
 Este recomandată utilizarea manometrelor cu mercur care au precizia cea mai mare și se decalibrează mai
greu
 Manometrul aneroid trebuie calibrat la 6 luni
 Pacientul trebuie să nu consume cafea/băuturi energizante, să nu fumeze cu cel puțin 30 de minute înainte
de procedură
 Pacientul trebuie să fie în repaus, așezat pe scaun.
 Manșeta nu trebuie aplicată peste haine.
 Se notează dacă tensiunea obținută a fost înainte sau după luarea medicației antihipertensive.
• Zgomotele Korotkov sunt provocate de curgerea turbulentă a sângelui prin artera comprimată,
primul zgomot este echivalent cu presiunea arterială sistolică și apare în timpul decompriimării
manșetei, urmează o serie de sgomote reprezentând curgerea sângelui prin vas, iar în momentul în
care zgomotele scad în intesnitate, decomprimarea ajunge la presiunea arterială diastolică.

• Variații fiziologice ale presiunii arteriale:

 TAS crește cu vârsta aprox 5 mmHg/ 5 ani
 Mai crescută la sexul masculin
 In timpul efortului fizic
 In timpul digestiei
 Sarcină
 Obezitate
 Emoții puternice
• Valorile TA conform AHA (Asociatia Americana a Inimii), WHO/OMS (Organizația Mondială a Sănătății):

TA S (mmHg) TAD (mmHg)

TA optimă 100-120 Sub 80
TA normal 100-129 80
TA normal-înaltă 130-139 85-89
HTA grad 1 140-159 90-100
HTA grad 2 160-179 100-110
HTA grad 3 Peste 180 Peste 110
Măsurarea și notarea pulsului
Pulsul
 Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan dur,
osos şi este sincronă cu sistola ventriculară.
 Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare.
 Se apreciază:
 ritmul,
 amplitudinea,
 frecvenţa,
 celeritatea.
Măsurarea pulsului
 Loc de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos:
• artera temporală superficială (la copii);
• carotidă;
• regiunea apicală (vârful inimii);
• a.humerală;
• a.radială;
• a.femurală;
• la nivelul regiunii poplitee;
• a.tibială;
• a.pedioasă.
Tehnică
 Materiale necesare:
• pix culoare roşie;
• ceas cu secundar.
 Tehnica
• pregătirea psihică;
• se asigură repaus fizic şi psihic 10-15 minute;
• reperarea arterei;
• fixarea degetelor index, medius şi inelar pe traiectul arterei;
• se exercită o uşoară presiune cu vârful degetelor asupra peretelui
arterial până la perceperea zvâcniturilor pline ale pulsului;
• se numără pulsaţiile timp de 1 minut.
Consemnarea valorii pulsului

 Consemnarea valorii obţinute:

• se face printr-un punct pe foaia de temperatură, ţinând cont că
fiecare linie orizontală reprezintă 4 pulsaţii.
• și se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară cu o linie de culoare
roșie, pentru obţinerea curbei.
• În unele documente se notează cifric.
Interpretare
 Ritmul – pauzele dintre pulsaţii sunt egale, pulsul este ritmic.
• Modificări de ritm al pulsului:
o puls aritmic = pauze inegale între pulsaţii.
o puls dicrot = se percep două pulsaţii, una puternică şi alta slabă, urmată de pauză.

 Amplitudinea (volumul)
• este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase;
• este mai mare cu cât vasele sunt mai aproape de inimă;
• la arterele simetrice, volumul pulsului este egal.
• Modificări de amplitudine a pulsului
o puls filiform - volum redus, abia perceptibil;
o puls asimetric – volum diferit al pulsului la artere simetrice
Frecvența
 Frecvenţa
o n.n. 130-140 p/m
o copil mic 100-120 p/m
o la 10 ani 90-100 p/m
o adult 60-80 p/m
o vârstnic >80-90 p/m

• Modificări de frecvenţă a pulsului:

 Tahicardie = creşterea frecvenţei pulsului.
 Bradicardie = scăderea frecvenţei pulsului.
 Celeritatea = reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile.
OBSERVAREA ȘI
NOTAREA
SCAUNULUI
SCAUNUL= resturile alimentelor supuse procesului de digestie, eliminate din organism prin anus, prin actul
defecatiei.

• Scopul= obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea diagnosticului si urmarirea evolutiei bolilor
tubului digestiv si glandelor anexe acestuia.

Urmarirea tranzitului intestinal se face prin:

 observarea caracterelor scaunelor si
 notarea scaunelor in foaia de temperatura.
Elemente de observație:
1. Frecvența
Valori normale: 1-2 scaune/zi.
Valori patologice:
• a. 3-6 scaune/zi, diaree in enterite si enterocolite
• b. 20-30 scaune/zi=sindrom dizenteric
• c. scaun la 3-4 zile=constipatie
• d. suprimarea completa a eliminarii fecalelor si a gazelor=ileus/ocluzie organica sau functională.
2. Orarul
Valori normale: Ritmic, la aceeasi ora a zilei, dimineata dupa trezire.
Valori patologice: Pierderea orarului obisnuit al evacuarii - constipatie sau diaree, lao persoană care până recent a
prezentat un tranzit regulat/ritmic.
3. Cantitatea
Fiziologic: Zilnic, 150-200 g de materii fecale
Patologic:
• marita (in afectiunile pancreasului, ale colonului,in diareele gastrogene de natura aclorhidrica); poate ajunge la
cateva kilograme (in anomalii de dezvoltare a colonului);
• redusa (in constipatie)
• foarte redusa, de numai 10-15 g, pe fondul unei diareei (in dizenterie)
4.Consistenta
Fiziologic: pastoasa, omogena
Patologic:
 Uscata, consistenta crescuta (scibale, coproliti - in constipatie);
 consistenta scazuta (scaune moi) in diaree;
 lichida, apoasa, in special, dupa purgative saline;
 consistenta neomogena (scaun solid, dur urmat de o cantitate de scaun semilichid sau lichid)
5. Forma
Fiziologic: Cilindrica,cu diametrul de 3-5
cm,lungime variabila
Patologic:
 de panglica sau creion (in cancer
rectal);
 Filiforma (in spasme ale regiunii ano-
rectale);
 bile dure, de marimea maslinelor (in
constipatie),
 bile conglomerate, multiglobale (in
cazul cand materiile fecale au stagnat
mult timp in rect)
6.Culoarea 7.Mirosul
Fiziologic: bruna Fiziologic: fecaloid

Patologic: Patologic:

 galben-aurie (in diaree);  Acid (in caz de fermentatie intestinală);

 verde cand bilirubina se oxideaza la nivelul  fetid (in caz de putrefactie);

intestinului gros;  miros rânced foarte pătrunzator (in cazul cand in scaun se
 mai inchisa (in constipatie); gasesc grasimi nedigerate);

 albiciaosa ca argila (icter mecanic), brun-inchis (icter  foarte fetid (in cancerul colonului si rectului).
hemolitic);
 neagra ca ”pacura”, moale, lucios, cu miros de
motorină (in cazul unor hemoragii in portiunea
superioara a tubului digestiv, manifestată prin
melenă);
 rosie (in cazul hemoragiilor din portiunea inferioara a
tubului digestiv, care poartă numele de rectoragie).
8.Aspectul
Fiziologic: pastos-omogen
Patologic:
 zeama de pepene sau supa de linte (in febra tifoida);
 zeama de orez(in intoxicatii, sau holera)

9.Elemente patologice
 mucus, puroi, sânge (in colite ulceroase, pseudomembranoase, cancer rectal sau intestinal, dizenterie);
 resturi de alimente nedigerate (in pancreatite cronice);
 grasimi nedigerate, paraziti intestinali, cazurile vor fi imediat raportate medicului
10. Notarea scaunelor
 Scaun normal: I
 Moale: /
 Diareic: -
 Mucus: X
 Cu puroi: P
 Cu sange: S
 Grunjos: Z
Daca un scaun contine mai multe elemente ( de exemplu in acel scaun se observa atat mucus cat si sange)
atunci se noteaza XS si se incercuiesc cele doua litere pt. a stii ca este vorba de un scaun care contine doua
elemente , nu de doua scaune.
MĂSURAREA
DIUREZEI ȘI
NOTAREA GRAFICĂ
DEFINITIE: Diureza reprezinta cantitatea de urina emisa in 24 de ore.
SCOP:
 Obtinerea datelor privind starea morfo-functionala a aparatului renal si asupra altor afectiuni;
 Urmarirea bilantului circulatiei lichidelor in organism (intrari/iesiri sau ingestie/excretie);
 Efectuarea unor determinari calitative si anume analize biochimice din cantitatea de urina emisa.
Materiale necesare:
• Vase gradate spalate si clatite cu apa distilata pentru a
nu modifica compozitia urinei.
Procedură:
• Colectarea incepe dimineata la o anumita ora (ex: ora 8:00) si se termina in ziua urmatoare la
acceasi ora.
• Bolnavul este informat asupra necesitatii si importantei colectarii corecte a urinei si asupra tehnicii
(ex: se educa bolnavul sa urineze numai in urinar si sa nu arunce urina);
• Asistenta se spala pe maini cu apa si sapun, imbraca manusile de protectie, la bolnavul imobilizat la
pat se roaga sa urineze inainte de defecare, se arunca urina dupa prima emisie, apoi se colecteaza
in vasele gradate toate urinile emise pana a doua zi la aceeasi ora.
• Daca bolnavul se poate deplasa, acesta este rugat sa urineze dimineata la ora fixa, prima emisie sa o
arunce, iar restul emisiilor de urina sa le colecteze in decurs de 24 de ore.

• Dupa 24 de ore de colectare, se citeste gradatia care indica urina emisa.

• Asistenta medicala dezbraca manusile, se spala pe maini cu apa si sapun, noteaza in foaia de
temperatura urina colectata, trece la reorganizarea locului de munca.

• Vasele in care se face colectarea sunt etichetate cu numele bolnavului,a salonului, a patului și sunt
tinute la racoare si ferite de lumina pentru a preveni descompunerea urinei.
 Volumul urinii
Valori fiziologice:
 femei: 1000-1400ml urina/24h
 barbati:1200-1800ml urina/24h.

Valori patologice:
 peste 3000 ml uirna /24h (poliurie).
 sub 1000 ml/24h (oligurie).
 absenta urinei in vezica/24h (anurie).
 Aspectul urinii
Fiziologic: culoare galben deschis sau brun inchis (urina
concentrata), aspect hiperstenuric.

Patologic:
 Culoare brun inchisa si spuma – icter;
 Culoare rosie deschisa pana la rosu inchis – hematurie;
 Culoare albastru verzui, dupa un tratament cu albastru
de metil;

Miros de fructe coapte sau acetona in diabet.

 Regulament în vederea protecției
datelor cu caracter personal (GDPR)
 Regulament în vederea protecției datelor cu caracter personal
(GDPR)

• În vederea asigurării aplicării și respectării prevederilor Regulamentului (UE)

679/2016 referitoare la protecţia persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea
datelor cu caracter personal, libera circulaţie a acestor date,
– spitalele si policlinicile vor solicita fiecărui pacient Consimţământul privind prelucrarea
datelor cu caracter personal.

• Astfel, fiecare pacient va semna electronic acordul pentru prelucrarea datelor cu

caracter personal.

• Conform Regulamentului (UE) 679/2016, pacientul beneficiază de

– dreptul de acces, rectificare, portabilitate sau ştergere a datelor, restricţionare a prelucrării,
dreptul de a se opune prelucrării, dreptul de a retrage consimţământul în orice moment,
– fără a afecta legalitatea prelucrării efectuate pe baza consimţământului înainte de retragerea
acestuia, dreptul de a depune plângere în faţa unei autorităţi de supraveghere.

• Pentru exercitarea acestor drepturi,

– pacientul se poate adresa Responsabilului cu protecţia datelor cu caracter personal.
 Scopurile și baza legală a prelucrărilor

Scopurile și baza legală a prelucrărilor

În conformitate cu legislaţia naţională ( art 3 alin 2 din Legea nr. 190/2018) şi
europeană (Regulamentul 2016/679/UE, Regulamentul (CE) nr. 1.338/2008 al
Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile
comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul
de muncă, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 354/70 din 31
decembrie 2008) în vigoare, Spitalul clinic...
• prelucrează datele cu caracter personal ale pacienților și aparținătorilor acestora,
prin mijloace automatizate și manuale.
Spitalul Clinic ... are obligaţia de a administra în condiţii de siguranţă şi numai
pentru scopurile specificate, datele personale care îi sunt furnizate.
Spitalul Clinic ... prelucrează datele dumneavoastră personale în conformitate cu
prevederile GDPR, în calitate de operator, prin intermediul direcțiilor/ serviciilor/
birourilor/ compartimentelor/ laboratorului de analize/ unitatea de primiri
urgențe/ATI, în conformitate cu prevederile specifice aplicabile,
 Scopurile și baza legală a prelucrărilor

• pentru derularea următoarelor activități:

 Exercitarea actului medical

 Protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate
 Asigurarea sănătății publice
 Activitatea de primiri urgențe
 Activități de ambulator
 Efectuarea de analize de laborator
 Efectuarea de investiga de radiologie și imagistică medicală
 În scopuri statistice și de raportare
 Scopurile și baza legală a prelucrărilor

• Dacă nu sunteți de acord cu furnizarea datelor personale, Spitalul Clinic .... prin
intermediul direcțiilor/serviciilor/birourilor/secțiilor /compartimentelor/
laboratoarelor/ unitatea de primiri urgențe din structura sa,

NU poate să realizeze demersurile legale pentru a putea să-și aducă la îndeplinire

scopurile enunțate mai sus.

Legislația care guvernează, în principal, activitățile derulate de serviciile/ birourile/

secțiile/compartimentele din cadrul Spitalul Clinic .... este reglementată de următoarele
acte normative:
• Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
• Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr 1706/2007 privind conducerea și
organizarea unităților și compartimentelor de primire a urgențelor
• Legea asistenţei sociale nr. 292/2011,
• Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului –
Republicată,
 Scopurile și baza legală a prelucrărilor

• Hotărârea nr. 1103/2014 pentru aprobarea metodologiei privind realizarea

obligaţiilor ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor şi
profesioniştilor implicaţi în prevenirea şi intervenţia în cazurile de copii aflaţi în
situaţie de risc de părăsire sau părăsiţi în unităţi sanitare,
• Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social
• Ordinul 447/2015 privind aprobarea modului de administrare, finanţare şi
implementare a acţiunilor prioritare pentru monitorizarea, tratamentul şi îngrijirea
pacienţilor critici din secţiile ATI adulţi/copii şi terapie intensivă nou-născuţi cu
modificările și completările ulterioare,
• Ordinul 1500/2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare
a secțiilor și compartimentelor de anestezie și terapie intensivă din unitățile
sanitare
• Legea nr. 544/2004,
• Ordonanța Guvernului nr. 27/2002
• Orice altă legislație în vigoare care reglementează desfășurarea activității în cadrul
Spitalului Clinic ...
 Temeiul legal al prelucrării datelor
Temeiul prelucrării datelor cu caracter personal ale pacienților și/sau aparținătorilor acestora este reprezentat de
• prevederile art. 6 alin. 1 litera c), d), și e) din Regulamentul UE 679/2016 respectiv,
• îndeplinirea unor obligații legale, protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate și îndeplinirea unei sarcini care servește
unui interes public.

Tipuri de date cu caracter personal pe care le prelucrăm

Politica privind protecția și securitatea datelor personale a Spitalul Clinic ... este
• de a colecta numai datele personale necesare în scopurile menționate și
• de a solicita persoanelor vizate să ne comunice numai acele date cu caracter personal strict necesare îndeplinirii acestor
scopuri.

Categoriile de date personale supuse prelucrărilor la nivelul din cadrul direcțiilor/serviciilor/birourilor/compartimentelor/

laboratorului de analize/ unitatea de primiri urgențe/ATI Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ,,Louis Țurcanu” sunt următoarele:
a)Date ale pacienților (minori)
Nume și prenume, domiciliul, locul nașterii, data nașterii, CNP, sexul, cetățenia, seria și număr CI, seria și numărul pașaportului,
date medicale (cum ar fi: simptome, boli anterioare, analize medicale, investigații radiologice și imagistice și medicamente
administrate în trecut, grupa sangvină, recomandări medicale, date biometrice, date genetice, caracteristici fizice), date despre
membri familiei (istoric medical), semnătură, imaginea (înregistrări video – în spațiile în care sunt montate camere de
supraveghere video),
b)Date ale aparținătorilor (membri familiei):
Nume și prenume, date de contact, semnătura, date privind sănătatea (istoric medical), imaginea (înregistrări video – în spațiile în
care sunt montate camere de supraveghere video),
Ne rezervăm dreptul de a solicita alte date necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor
direcțiilor/serviciilor/birourilor/secțiilor/compartimentelor/laboratoarelor/unitatea de primiri urgențe din cadrul Spitalului Clinic
de Urgență ..., strict în conformitate cu prevederile legale.
 Sursa datelor cu caracter personal
Sursa datelor cu caracter personal
• Spitalul Clinic .... prin intermediul direcțiilor/serviciilor/birourilor/secțiilor/compartimentelor/
laboratoarelor/unitatea de primiri urgențe/ sale colectează date personale
• direct de la pacient sau de la terți (Cabinetele Medicale Individuale care se adresează Instituției
spitalicești, alte Instituții care furnizează date către unitatea noastră spitalicească, aparținători, alte
persoane) .
• În cazul în care trebuie să prelucrăm date cu caracter personal obținute de la terți persoane
juridice, aceștia din urmă au obligația de a vă furniza informațiile necesare cu privire la utilizarea
datelor cu caracter personal transmise.

Categorii de destinatari ai datelor cu caracter personal

Datele dumneavoastră personale sunt destinate utilizării de către operator (Spitalul Clinic ... ) şi sunt
comunicate următorilor destinatari, dacă este cazul:
• Casei Naționale de Asigurări de Sănătate
• Ministerului Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne-Departamentul Situații de Urgențe
• Direcției de Sănătate Publică,
• Școlii Naționale de Sănătate Publică,
• Institutului de Medicină Legală,
• Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, organelor judiciare, altor autorități
competente de control,
• Dezvăluirea datelor către terți se face conform prevederilor legale pentru categoriile de destinatari
precizați anterior.
 Perioada de stocare a datelor personale

Perioada de stocare a datelor personale

• Datele dumneavoastră personale sunt stocate pe perioada necesară
efectuării tuturor demersurilor întreprinse pentru susținerea activităților
direcțiilor/serviciilor/birourilor/secțiilor/compartimentelor/laboratoarelor
/unitatea de primiri urgențe din cadrul Spitalului Clinic ...,
• fiind limitată la perioada strict prevăzută de lege (10 ani), aprobată la
nivelul Operatorului conform nomenclatorului arhivistic nr.
520/04.05.2016, înregistrat conform Legii Arhivelor Naționale nr. 16/1996
republicată cu modificările ulterioare

Drepturile dumneavoastră și modul de exercitare al acestora

• Conform prevederilor legale aplicabile, beneficiaţi de
– dreptul de acces, dreptul la rectificare, dreptul la ştergerea datelor, dreptul la
restricţionarea prelucrării, dreptul la portabilitatea datelor, dreptul la opoziţie
şi procesul decizional individual automatizat.
CIRCUITELE
FUNCŢIONALE ÎN
SPITAL
• Activitatea de prevenire şi combatere a
infecţiilor nozocomiale se desfăşoară într-un
cadru organizat, ca obligaţie permanentă a
fiecărui cadru medico-sanitar.
• Activitatea de supraveghere şi prevenire a
infecţiilor nozocomiale face parte din
obligaţiile profesionale ale personalului şi este
înscrisă în fişa postului fiecărui salariat.
• INFECŢII NOSOCOMIALE (intraspitaliceşti)
= afecţiune infecţioasă contractată de către
pacient în spital pe lângă afecţiunea cu care s-a
internat acesta.
Circuitul (traseul) funcţional are 2
componente principale:
• I. MEDIUL (CIRCUIT) SEPTIC = circuit septic = mediul cel
infectat
• II. MEDIUL (CIRCUIT) ASEPTIC = circuit aseptic = mediul
steril/neinfectat
• CIRCUITUL FUNCŢIONAL = un traseu urmat în practica
medicală. Este un SENS DE CIRCULAŢIE în interiorul unităţilor
spitaliceşti (sanitare) a bolnavilor, personalului medical, a unor
materiale, instrumente, tuturor materialelor.
• Sunt 2 trasee diferite: cel ASEPTIC (steril), de cel SEPTIC (infectat).
• I. CIRCUIT SEPTIC (INFECTAT)
• Definiție: Este sensul de circulaţie care indică introducerea
germenilor patogeni, generatori de infecţii, în interiorul unităţilor
sanitare.
• II. CIRCUIT ASEPTIC (STERIL, NEINFECTAT)
• Definiție: Este sensul de circulaţie ce asigură condiţii de protecţie
împotriva infecţiilor, în interiorul unităţilor sanitare.
OBSERVAŢII:
• Niciodată nu se încrucişează
circuitul septic cu cel aseptic
• Circuitele septice sunt
separate de cele aseptice
• Dacă se intersectează, rezultă
infecţiile nosocomiale
• Circuitele funcţionale trebuie să faciliteze o activitate
corespunzătoare şi să împiedice contaminarea mediului extern
reducând la minimum posibilitatea de producere a infecţiilor.
• Principalele circuite funcţionale din spital sunt următoarele:
1. circuitul bolnavului
2. circuitul personalului medico-sanitar, studenţilor şi elevilor
practicanţi
3. circuitul vizitatorilor şi însoţitorilor
4. circuitul instrumentarului şi a diferitelor materiale utilizate în
practica medicală aseptică
5. circuitul blocurilor operatorii
6. circuitul alimentelor şi al veselei
7. circuitul lenjeriei
8. circuitul rezidurilor
1. CIRCUITUL BOLNAVULUI
• Circuitul bolnavului include spaţiile destinate
 serviciului de internare,
 serviciului de spitalizare şi
 serviciului de externare.
• Serviciul de internare
cuprinde camerele de gardă şi
spaţiul necesar prelucrării
sanitare. Camerele de gardă se
găsesc la parterul spitalului.
• Serviciul de prelucrare sanitară
cuprinde: spaţiul de dezechipare,
baie, garderobă pentru
depozitarea echipamentului
bolnavului.
• Echipamentul bolnavului se
introduce în huse de protecţie.
Serviciul de prelucrare sanitară
este dotat cu materiale
dezinfectante.
• După fiecare bolnav se face
obligatoriu dezinfecţia cabinelor
de baie.
• Serviciul de spitalizare propriu-zis
cuprinde saloanele cu paturi, accesul
bolnavului de la serviciul de internare,
făcându-se cu evitarea încrucişării cu
alte circuite contaminate (rezidurii,
lenjerie murdară) pentru care există
program şi lift separate.
• Organizarea saloanelor respectă normele
sanitare (spaţiu/pat, luminozitate,
instalaţii sanitare).
• Sunt asigurate spaţii pentru activităţiile
aferente îngrijirii bolnavului - sala de
tratamente şi pansamente, oficiu
alimentar, depozite de lenjerie curată,
depozite pentru materialele de
întreţinere, substanţe dezinfectante,
materiale sanitare.
• Pe fiecare secţie se află un singur depozit
de materiale sanitare, dezinfectante,
lenjerie curată.
2. CIRCUITUL PERSONALULUI, STUDENŢILOR ŞI ELEVILOR
PRACTICANŢI
• Este un circuit pe care îl urmează personalul medical în spital la intrarea/ieşirea din
serviciu.
TRASEU: EXTERIOR → VESTIAR → CABINE DUŞ (= BAIA = FILTRUL
PERSONALULUI) → VESTIARE cu ECHIPAMENT DE PROTECŢIE →
SPĂLAREA MÂINILOR (la fiecare tehnică) → SECŢIE
 Şi la ieşirea din serviciu se parcurge acelaşi circuit dar în sens invers.
 În secţiile cu caracter NEINFECŢIOS, NU ESTE NECESAR DUŞUL
(BAIA), ci numai SPĂLAREA MÂINILOR
 Obs : NU se INTERSECTEAZĂ NICIODATĂ CIRCUITUL
PERSONALULUI cu alt circuit (ex.: cu al lenjeriei nesterile)
 Acest circuit este important în prevenirea infecţiilor nozocomiale, motiv
pentru care este necesară asigurarea de personal sanitar (mediu,
auxiliar, de îngrijire), pe compartimente septice şi aseptice.
 Este interzis accesul în sălile de operaţii a personalului care nu face
parte din echipa de intervenţie.
 În mod similar, este interzis accesul altui personal în blocul alimentar
sau în staţia de sterilizare.
• Circuitul personalului implică şi elementele fundamentale de igienă
individuală şi colectivă care constau în:
 starea de sănătate
 purtatul corect al echipamentului de protecţie
 igiena personală (în principal igiena corectă a mâinilor)
Supravegherea stării de sănătate a
personalului este obligatorie şi
permanentă constând în:
• efectuarea examenelor medicale la
angajare şi periodic
• obligativitatea declarării imediat
medicului-şef de secţie a oricărei boli
infecţioase pe care o are personalul
• triajul epidemiologic zilnic, la intrarea
în serviciu
• izolarea în spitalul de boli infecţioase
sau la domiciliu (după caz) a oricărui
suspect sau bolnav de boala
transmisibilă.
• Purtatul echipamentului de protecţie pe
tot timpul prezenţei în unitate a personalului
este obligatorie.
• De asemenea personalul sanitar trbuie să aibă
unghiile tăiate scurt şi să nu poarte inele sau
verighete în timpul serviciului.
• Purtarea mănuşilor sterile de către
personalul medico-sanitar este obligatorie
pentru fiecare bolnav la tuşeul vaginal, rectal,
aplicarea de catetere vezicale, tubaj gastric,
alimentare prin gavaj, intubaţie. Pentru
intervenţiile chirurgicale este obligatorie
spălarea mâinilor cu apă sterilă, dezinfecţia
mâinilor şi portul mănuşilor sterile pentru
fiecare bolnav în parte. La fel se procedează şi
la aplicarea de catetere venoase şi arteriale,
asistenţa la naştere.
• Spălarea mâinilor cu apă şi săpun este obligatorie în
următoarele situaţii:
 la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă
 la intrarea şi ieşirea din salon
 după folosirea toaletei
 după folosirea batistei
 după scoaterea măştilor folosite în saloane
 înainte de prepararea alimentelor
 înainte de administrarea alimentelor şi medicamentelor
fiecărui bolnav
 după colectarea lenjeriei murdare
 înainte şi după recoltarea de produse biologice
 după manipularea bolnavilor septici
 înainte şi după efectuarea oricărui tratament parentelar
sau puncţie, schimbarea de pansamente, clisme, etc.
 după contactul cu diverse produse biologice ale
bolnavului
 înainte şi după diverse tratamente.
3. CIRCUITUL VIZITATORILOR ŞI ÎNSOŢITORILOR
• Circuitul vizitatorilor şi însoţitorilor este foarte important deoarece
aceştia reprezintă într-un spital un potenţial epidemiologic crescut
prin frecvenţa purtătorilor de germeni necunoscuţi şi prin
echipamentul lor care este contaminat.
• Vizitarea bolnavilor se va face numai în orele stabilite de conducerea
spitalului.
• În timpul vizitei, vizitatorii vor purta un halat de protecţie, primit de
la garderoba amenajată în acest scop.
• Este bine să se realizeze controlul alimentelor aduse bolnavilor şi
returnarea celor contraindicate.
• Circuitul însoţitorilor este asemănător cu cel al bolnavilor. Circulaţia
însoţitorilor în spital trebuie limitată numai la necesitate.
4. CIRCUITUL INSTRUMENTARULUI
• Circuitul instrumentarului şi a diferitelor materiale utilizate, trebuie să realizeze o
separare între materialele sterile şi cele utilizate.
• Orice utilizator este obligat să ţină evidenţa tuturor procedurilor de sterilizare în
Registrul de sterilizare chimică sau Registrul de evidenţă a sterilizării termice, după
caz.
• OBS : NU se INTERSECTEAZĂ NICIODATĂ CIRCUITUL DE STERILIZARE
cu alt circuit
5. CIRCUITUL BLOCULUI OPERATOR
• Circuitul blocului operator constituie o unitate
complet separată de restul spaţiului de spitalizare,
pentru a se evita contaminarea în interior.
• În blocul operator există spaţiu destinat
pentru operaţiile aseptice şi spaţiu pentru
cele septice. Sălile de operaţii sunt dotate cu sală
de spălare chirurgicală şi de îmbrăcare a
echipamentului steril, un spaţiu de colectare şi
spălare a instrumentarului utilizat.
 accesul în sala de operaţie este permis numai
echipei operatorii
 ferestrele şi uşile în sălile de operaţie trebuie
închise
 deplasările în sălile de operaţii sunt limitate
 spălarea chirurgicală a mâinilor
 purtarea de echipament steril de către personalul
medical ce efectuează intervenţia chirurgicală
 folosirea de mănuşi sterile şi mască chirurgicală
6. CIRCUITUL ALIMENTELOR ŞI AL VESELEI
• Circuitul alimentelor şi al veselei include blocul alimentar, modul de
distributie şi transport al mâncării preparate, oficiile alimentare de
pe secţii, servirea mesei la bolnavi.
• Blocul alimentar cuprinde: spaţiul de preparare al alimentelor,
camerele frigorifice, depozitele de alimente, camera de zarzavat.
• Alimentele sunt pregătite pentru o singură masă şi distribuite
imediat după prepararea lor, interzicându-se păstrarea lor de la o
masă la alta.
• Se păstrează timp de 36 de ore la frigider, probe din fiecare
aliment distribuit.
• În blocul alimentar există frigider separat pentru probe, lactate,
carne, ouă. Fiecare frigider este dotat cu termometru şi grafic de
temperatură.
• Transportul mâncării preparate de la blocul alimentar la oficiile din
secţii se face în recipiente emailate şi acoperite cu capac. Există un
orar precis stabilit de transport al alimentelor
7. CIRCUITUL LENJERIEI
• Circuitul lenjeriei include spălătoria, transportul lenjeriei curate şi
depozitarea acesteia în secţie, colectarea lenjeriei murdare şi transportul
ei la spălătorie în saci închisi etanş. Sacii se transportă cu căruciorul, cu
liftul destinat transportului de lenjerie, numai în orele alocate.
• Colectarea lenjeriei murdare se face la patul bolnavului, direct în sac,
evitând manevre inutile (sortare, scuturare).
• Lenjeria provenită de la pacienţii cu diverse afecţiuni infecto-
contagioase se colectează separat, se inscriptionează şi se anunţă
spălătoria.
• Obligatoriu se folosesc mănuşi şi mască pentru colectarea lenjeriei.
• Depozitarea lenjeriei curate se face în spaţii special amenajate, care vor
fi periodic curăţate şi dezinfectate.
• Periodic se face controlul microbiologic al lenjeriei.
• OBS : NU se INTERSECTEAZĂ NICIODATĂ CIRCUITUL
LENJERIEI cu alt circuit
8. CIRCUITUL DEŞEURILOR
• Circuitul deşeurilor include din punct de
vedere sanitar, măsurile ce se iau pentru
evitarea contaminării mediului extern prin
asigurarea unei colectări şi evacuări
corespunzătoare a acestora.
• Generalităţi:
• - se numesc “reziduuri rezultate din
activitatea medicală” toate deşeurile
(periculoase sau nepericuloase) care se produc
în unităţile sanitare.
• - Reziduuri nepericuloase - toate deşeurile
menajere, ca şi acele deşeuri asimilate cu cele
menajere (ambalaje din hărtie, plastic, etc.)
care nu sunt contaminate cu sânge sau alte
lichide organice.
• - Reziduuri periculoase - deşeurile solide şi
lichide, care au venit în contact cu sânge sau
alte lichide biologice (tampoane, comprese,
tubulatură, seringi, etc.), obiecte tăietoare-
înţepătoare (ace, lame de bisturiu, etc.),
resturi anatomo-patologice.
Colectarea deşeurilor
• Codurile de culori ale ambalajelor în
care se colectează deşeurile rezultate
din activitatea medicală sunt:
• NEGRU pentru DEŞEURILE
NEPERICULOASE
• GALBEN pentru DEŞEURILE
PERICULOASE
• Deşeurile nepericuloase se colectează la
locul de producere (saloane, Săli de
pansamente, Săli de tratamente,
camera de gardă, birouri,etc.) în
PUNGI NEGRE.
Pungile vor fi ca lungime dublul înălţimii
recipientului, astfel încât să îmbrace complet şi în
exterior recipientul, în momentul folosirii.
• După umplere se ridică partea exterioară, se
răsuceşte şi se face nod.
• Deşeurile periculoase se colectează astfel:
 cele infecţioase lichide şi solide în CUTII
GALBENE CU SAC ÎN INTERIOR;
 cele tăietoare - înţepătoare în CUTII GALBENE
DIN PLASTIC. După umplere, recipientele se
închid ermetic;
 cele anatomo-patologice se colectează în CUTII
GALBENE CU SACI IN INTERIOR
PREVĂZUTE CU DUNGĂ ROŞIE.
Transportul deşeurilor
• Toate deşeurile colectate în saci negri se transportă în pubele la
rampa de gunoi a spitalului şi se depozitează până la evacuarea
finală în containere.
• Toate deşeurile colectate în cutii galbene se transportă la depozitul
de infecţioase a spitalului şi se depozitează până la evacuarea finală.
• Transportul deşeurilor periculoase până la locul de eliminare finală
se face cu respectarea strictă a normelor de igienă şi securitate în
scopul protejării personalului şi populaţiei generale .
• Transportul deşeurilor periculoase în incinta unităţii sanitare se face
pe un circuit separat de cel al pacienţilor şi vizitatorilor.
• Deşeurile sunt transportate cu ajutorul pubelelor; acestea se spală şi
se dezinfectează după fiecare utilizare, în locul unde sunt descărcate.
• Este interzis accesul persoanelor neautorizate în încăperile destinate
depozitării temporare a deşeurilor infecţioase.
• Locul de depozitare temporară a deşeurilor infecţioase este prevăzut
cu dispozitiv de închidere care să permită numai accesul persoanelor
autorizate.
• Pentru deşeurile periculoase, durata depozitării temporare nu
trebuie să depăşească 72 de ore, din care 48 de ore în incinta unităţii.
Cardiostimularea temporară
și permanentă
Cardiostimularea
• Cardiostimularea este în primul rând legată ca indicaţie de bradicardie
şi de simptomatologia de tip sincopă
• Stimulatorul cardiac (cardiostimulator sau pacemaker) reprezintă un
dispozitiv medical care emite impulsuri electrice transmise prin
electrozi ce sunt în contact cu miocardul
• Are scopul de a induce depolarizarea (pacing) şi de a detecta
activitatea cardiacă intrinsecă (sensing)
• cele mai frecvente indicaţii pentru implantarea de cardiostimulator
permanent sunt reprezentate de blocurile atrioventriculare de grad
înalt şi de boala de nod sinusal
Indicaţiile de cardiostimulare permanenta
• Disfuncţie (boală) de nod sinusal
• bradicardie sinusală simptomatică documentată, inclusiv pauze sinusale simptomatice
• incompetenţă cronotropă simptomatică
• Blocuri atrioventriculare (BAV) dobândite
• BAV gradul 3 cu sau fară simptomatologie
• BAV gradul 2 simptomatic tip Mobitz I sau II;
• BAV de grad 2 sau 3 indus de efort în absenţa infarctului miocardic;
• BAV grad 2 tip Mobitz II cu complex qRS larg;
• BAV grad 2 tip Mobitz II asimptomatic cu complex qRS ingust;
• BAV grad 1 cu compromitere hemodinamică;
• BAV grad 2 asimptomatic, cu sediu hisian sau infrahisian;
• Alte situaţii ce necesită cardiostimulare permanentă
• blocul de ramură alternant;
• preventirea tahicardiilor ventriculare;
• cardiomiopatia hipertrofică;
• în rare situaţii după faza acută a infarctului miocardic;
• fibrilaţia atrială cu AV lentă simptomatică;
Un pacemaker sau stimulator cardiac este
format din:
• generatorul de puls: conţine circuite electronice cu rolul de a modula
ritmul de stimulare şi de a decela activitatea spontană a cordului,
îndeplinind funcţiile de pacing şi sensing
• bateria: asigură energia necesară activităţii de pacing şi sensing;
durara de viaţă a bateriei variază în majoritatea cazurilor între 7 şi 12
ani
• electrozii de stimulare / sondele: conduc curentul electric de la nivelul
generatorului de puls la electrodul din vârful sondei de stimulare şi,
de aici, la ţesutul miocardic
 Implantul cardiostimulatoarelor
• se realizează de către cardiologul electrofiziolog
• prin abord transvenos în marea majoritate a cazurilor
• în situaţii rare, se poate realiza stimularea cu electrod epicardic, în cadrul intervenţiilor de
chirurgie cardiac
• cel mai frecvent se realizează prin abord venos subclavicular, mai rar cefalic, axilar, jugular
intern sau femoral
• se realizeaza sub anestezie locala (excepţional anestezie generală)
• procedura consta in:
• realizarea puncţiei venoase, cu avansarea unui ghid la nivelul venei centrale
• crearea unui ,,buzunar” în care va fi poziţionat generatorul de puls
• sub control fluoroscopic, cu ajutorul unei teci şi unui ghid, sonda (sondele) de stimulare sunt
poziţionate în zona dorită (ventricul drept, atriu drept)
• ghidul şi teaca sunt retrase, iar sonda este conectată la generatorul de puls
Complicaţiile tratamentului prin implant de pacemaker

Complicaţii precoce Complicaţii tardive

hemoragia/hematomul la nivelul buzunarului eroziunea buzunarului
flebita/tromboflebita depoziţionarea sondelor
depoziţionarea sondelor flebita/tromboza venoază
complicaţiile infecţioase complicaţii infecţioase
pneumotoraxul/hemotoraxul fistula atrio-ventriculară
perforaţia miocardică regurgitarea tricuspidiană
tamponada cardiacă sindromul de pacemaker
embolia cu aer fracturarea sondelor
Clasificarea tipurilor de cardiostimulatoare
• prima literă arată cavitatea cardiacă unde se realizează stimularea
(pacing-ul): V-ventricul, A- atriu, D- dual (atriu şi ventricul);
• a doua literă arată cavitatea cardiacă în care se realizează detectarea
activităţii spontane a inimii (sensing-ul);
• a treia literă indică modul de răspuns al stimulatorului la sesisarea
activităţii cardiace spontane: I- inhibare, T- declanşare (trigger), D-
dual;
• a patra literă indică dacă pacemaker-ul are capacitatea de a îşi adapta
frecvenţa de stimulare la activitatea fizică pe care o desfăşoară
pacientul: R – rate/responsive;
• a cincea literă poate defini activitatea antitahicardică a pacemaker-
ului;
Electrocardiograma pacienţilor cu pacemaker
• prezenţa spike-ului: o linie verticală ce reprezintă activitatea electrică de
pacing a stimulatorului; este prezentă la începutul undei P în cazul
stimulării atriale sau la începutul complexului qRS în cazul stimulării
ventriculare;
• cunoaşterea modului şi a intervalelor programate ale pacemaker-ului, a
frecvenţei de stimulare (50, 60, 70/min), a intervalului de hysteresis
(intervalul până când dispozitivul aşteaptă activitatea spontană a cordului
în plus faţă de frecvenţa de stimulare);
• răspunsul pacemaker-ului la aplicarea magnetului;
• identificarea deficitului de pacing: lipsa de captură atrială (unda P) sau
ventriculară (complexul qRS) după apariţia spike-ului;
• identificarea deficitului de sensing: lipsa de detectare a activităţii cardiace
spontane;
• identificarea pacing-ului eratic: neregulat sau cu o frecvenţă mai mare
decât cea programată;
 Terapia de resincronizare cardiacă (CRT)
• reprezintă o metodă de tratament al insuficeinţei cardiace moderat-severe
• constă într-o cardiostimulare biventriculară sau/şi tricamerală cu scopul de a
realinia contracţia ventriculară stângă şi de a sincroniza septul interventricular cu
peretele lateral (postero-lateral) al ventriculului stâng
• sondele de stimulare se poziţionează la nivelul ventriculului drept, unei vene
tributare sinusului coronar (pentru stimularea ventriculului stâng) şi atriului drept
(în caz de stimulare tricamerală)
• este recomandată pentru ameliorarea simptomatologiei şi reducerea morbidităţii
şi mortalităţii la pacienţii cu următoarele caracteristici:
• insuficienţă cardiacă simptomatică în ciuda tratamentului medicamentos optim
• durata complexului qRS>130ms (de preferat cu morfologie de bloc de ramura stanga)
• FEVS<35%
• indicaţie de pacing şi insuficienţă cardiacă cu fracţie de ejecţie scăzută
 DREPTURILE
PACIENTULUI
(În conformitate cu Legea nr.46 – 2003, privind drepturile
pacientului)
• Pacientul are dreptul de a fi informat cu
privire la serviciile medicale disponibile,
precum și la modul de a le utiliza.
• Pacientul are dreptul de a fi informat
asupra identității si statutului profesional
al furnizorilor de servicii de sănătate .
• Pacientul internat are dreptul de a fi
informat asupra regulilor și obiceiurilor
pe care trebuie să le respecte pe durata
spitalizării.
• Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a
intervențiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecărei proceduri, a
alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării
tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale, precum și cu privire la
date despre diagnostic și prognostic.
• Pacientul are dreptul de a decide dacă mai
dorește să fie informat în cazul în care
informațiile prezentate de către medic i-ar
cauza suferința.
• Pacientul are dreptul de a cere în mod
expres să nu fie informat și de a alege o
altă persoană care să fie informata în locul
său.
• Pacientul are dreptul de a cere și de a
obține o altă opinie medicala.
• Pacientul are dreptul să solicite și să primească, la externare, un rezumat scris
al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului și îngrijirilor acordate pe
perioada spitalizării.
• Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o interventie medicala
asumandu-și, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecințele refuzului sau
ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
• Consimțământul pacientului este
obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea,
folosirea tuturor produselor biologice
prelevate din corpul său, în vederea
stabilirii diagnosticului sau a tratamentului
cu care acesta este de acord.
• Consimțământul pacientului este
obligatoriu în cazul participării sale în
învatamantul medical clinic și la cercetarea
științifică.
• Dreptul la confidențialitate
• Pacientul are acces la datele medicale
personale.
• Pacientul are dreptul la informatii,
educatie și servicii necesare dezvoltarii
unei vieți sexuale normale și sănătății
reproducerii, fără nicio discriminare.
• Dreptul femeii la viață prevalează în cazul
în care sarcina reprezintă un factor de risc
major și imediat pentru viața mamei.
• Dreptul femeii de a hotarî dacă să aibă sau
nu copii este garantat, cu excepția cazului
în care sarcina reprezintă un factor de risc
major și imediat pentru viata mamei.
• Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul să aleagă cele mai sigure
metode privind sănătatea reproducerii.
• Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente și lipsite de
riscuri.
• Drepturile pacientului la tratament și îngrijiri medicale
• In cazul în care furnizorii sunt obligați să recurgă la selectarea pacienților
pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat,
selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale. Se exceptează de la
prevederile legale cazurile de urgență apărute în situații extreme.
• Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale
pentru a putea muri in demnitate.
• Pacientul poate beneficia de sprijinul
familiei, al prietenilor, de suport spiritual,
material și de sfaturi pe tot parcursul
îngrijirilor medicale. La solicitarea
pacientului, in măsura posibilitatilor,
mediul de îngrijire și tratament va fi creat
cât mai aproape de cel familial.
• Pacientul internat are dreptul și la servicii
medicale acordate de către un medic acreditat
din afara spitalului.
• Pacientul poate oferi angajaților sau unității
unde a fost îngrijit plăti suplimentare sau
donații, cu respectarea legii.
• Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale
continue până la ameliorarea stării sale de
sănătate sau până la vindecare.
• Pacientul are dreptul să beneficieze de
asistență medicala de urgență, de asistență
stomatologică de urgență și de servicii
farmaceutice, în program continuu.
•