Intubatia orotraheala

Introducera unui tub special prin cavitatea bucala in trahehee Scopul utilizării
tuburilor endotraheale: - protecţia căii aeriene de aspiraţia conţinutului gastric.
- administrarea de O2 şi ventilaţie mecanică. -administrarea gazelor anestezice şi
- securizarea căii aeriene în cursul anesteziei. - înlesnirea toaletei bronhice. -
administrarea unor droguri ca: adrenalina, atropina, xilina.
Examenul preanestezic(II)
B. Examenul clinic al pacientului
– Examen general – Focus :
• Cai respiratorii (IOT); • Capital venos; • Conformatia coloanei (ALR).
• Obez / pitic • Gat scurt muscular • Piept mare/ lat • Retrognatie (Dentures) •
Dinti de cal - incisiviii (Buck Teeth)

• Arsuri

• Trauma faciala • Antec anafilaxie • Stridor • Corp strain

• > 3 degete de la falca la gat • Falca mai lata de 3 degete • Deschide gura > 2
degete
3- Fingers Mouth Opening 3- Fingers Hypomental Distance. 3Fingers between the tip
of the jaw and the beginning of the neck (under the chin) 2- fingers between the
thyroid notch and the floor of the mandible (top of the neck) 1- Finger Lower Jaw
Anterior sublaxation
• Laringoscopia
Mallampati
• Clasa I = intubatie usoara 99% • Clasa IV = intubatie dificila 99%
• laringoscopia
Mallampati, Cormach si Lehand A, oral si B, vederea la laringoscopie
1. 2. Se vizualizeaza pilierii , palatul moale si uvula Se vad pilierii si palatul
moale, iar uvula este ascunsa sub baza limbii Se vede doar palatul moale Nu se vede
nici palatul moale

3. 4.

Clasa I: se vad corzile vocale Clasa II: corzile vocale se vizualizeaza partial
Clasa III: se vede doar epiglota Clasa IV: nu se vede nici epiglota
Examenul preanestezic (IV)
F. Stabilirea riscului anestezico-chirurgical
SCOR ASA(American Society of Anesthesiology)
ASA
I

Definitie
Pacient sanatos fara probleme medicale Boala sistemica usoara

Mortalitate asociata

0,1%
0,2%

II

III

Boala sistemica severa dar fara incapacitarea pacientului Boala sistemica severa
care incapaciteaza pacientul Muribund care se presupune ca nu va supravietui 24
indiferent de interventia chirurgicala Donatorul de organe

1,8%

IV

7,8%

9,1%

VI

*E –urgenţă - se adaugă la fiecare din clasele ASA dacă este cazul

Intubatia oro-traheala (IOT)
Materiale ptr intubatie
• • • • • • Balon ruben + masca faciala Laringoscop cu lame diverse Sonde diverse
Mandren/ bujii etc Masti laringiene 3 & 4 Set de punctie cricotiroidiana canula14
Gauge si sistem de insuflatie jet • Sistem functional de aspiratie • Un asistent
antrenat
• Preoxigenare • Abord venos • Toate materialele / aparatele pregatite si
verificate
Laringoscopul
• Masca oxigen
• Tehnica aplicării măştii: cu mâna stângă, masca este ţinută pe faţă prin
excitarea unei presiuni cu policele stâng şi indexul stâng;degetul mediu şi
inelarul susţin şi ridică mandibula pentru a face extensia articulaţiei atlanto-
occipitale; presiunea exercitată de către degete se va face pe osul mandibular şi
nu pe părţile moi ce susţin baza limbii, caz în care putem să obstrucţionăm calea
aeriană; degetul mic alunecă sub unghiul stâng al mandibulei şi o trage anterior;
cu mâna dreaptă se utilizează balonul aparatului de anestezie sau balonul Ambu
pentru generarea unei ventilaţii cu presiune pozitivă; uneori este necesară
susţinerea măştii cu 2 mâini, caz în care policele ambelor mâini împing masca în
jos in timp ce celelalte degete aplicate pe sub ramurile mandibulei o împing pe
aceasta anterior; la pacientul în vârstă, edentat, lăsarea danturii pe loc poate
ajuta la menţinerea libertăţii căilor aeriene
– Complicaţii ale ventilaţiei pe masă:

• hiperinflaţia stomacului şi aspirarea conţinutului gastric în trahee, •

traumatizarea unor ramuri din nervul facial sau trigemen, • leziuni corneene prin
presiune pe globii oculari
• Balonul Ambu • este alcătuit dintr-un sac autogonflabil şi o valvă de expir ce nu
permite reinhalarea; poate primi O2 suplimentar prin ataşarea la un tub de O2;
poate fi utilizat cu masca facială, tub endotraheal, obturator esofagian, combitub,
etc. • balonul pentru adult asigură un volum curent de maxim 1600ml; volumul curent
administrat-în general 10-12ml/kg va fi administrat în 2 secunde. • necesită
curăţire şi dezinfectare adecvată între între utilizări.
Sonda IOT cu / fara balonas
• Părţile componente ale unei sonde de intubaţie: • -tubul de polivinil, cu
diametru variabil • Alegere unei sonde de intubaţie este întotdeauna un compromis
între maximalizarea fluxului de gaze prin alegerea unei sonde cu diametru mare şi
minimalizarea traumei prin folosirea unei sonde mai subţiri. Rezistenţa la fuxul de
aer depinde în principal de diametrul sondei dar şi de lungimea sa şi eventualele
curburi. Tuburile au în general diametre de 7 - 7,5mm pentru femei şi 8 – 8 ,5mm
pentru bărbaţi • -balonaşul sau manşeta sondei de intubaţie • Forma şi rigiditatea
unei sonde traheale poate fi modificată cu ajutorul unui mandren • Fixarea sondei
de intubaţie se face la diviziunea 19-23 la arcada dentară superioară. După fixare
este necesară introducerea unei pipe orofaringiene.
Masca laringiana
• Masca laringiană
– este alcătuită dintr-un tub a cărui capăt proximal se conectează cu circuitul
anestezic printr-o piesă conectoare standard de 15mm, iar capătul distal este
ataşat la o manşetă eliptoidală ce poate fi umflată printr-un tub cu un balonaş
pilot la capăt. – este disponibilă în mai multe mărimi şi poate fi sterilizată la
autoclav. – se introduce orb în hipofaringe la bolnavul anesteziat, cu capătul
distal lubrefiat, astfel încât, odată umflat, balonul se va plasa în jurul intrării
laringelui, separând-o de esofag – complicaţii:- obstrucţia datorată antrenării
epiglotei ce astupa orificiul glotic.

• - laringospasm tranzitor . • -aspirarea conţinutului gastric datorită

neetanşeizării complete(se va evita folosirea la pacientul cu stomac plin)sau
retragerii prea precoce la sfârşitul anesteziei când pacientul încă nu este treaz.
• utilizare: asigurarea ventilaţiei unui pacient ce nu poate fi intubat; • ca
mijloc de introducere a unei sonde mai subţiri de intubaţie
Pozitionarea corecta a anestezistului, a pacientului, si a asistentei ptr IOT
Alinierea axelor!!!
• perna Popitz =flexie cervicala si usoara extensie atlantooccipitala. Flexia
aliniaza axul farige- laringe. Extensia mai mare a capului =adevarata “sniffing
position.“ (aspiratie)
– Poziţia pacientului

•
• •

-capul pacientului va fi la nivelul apendicelui xifoid al anestezistului -moderată

ridicare a capului şi extensie a articulaţiei atlanto-occipitale -porţiunea
inferioară a coloanei cervicale este flectată prin aşezarea capului pacientului pe
o mică pernuţă
Aspect normal al glotei la adult
• Intubaţia orotraheală • TEHNICĂ: laringoscopul ţinut în mâna stângă.
• Lama se introduce prin partea dreaptă a orofaringelui, cu grija de a evita buzele
şi dinţii. • Limba este împinsă către stânga de către lama laringoscopului. •
Vârful lamei curbe se aşează în valeculă în timp ce lama dreaptă acoperă epiglota.
• Mânerul este ridicat şi astfel se pune în evidenţă orificiul glotic şi corzile
vocale. • Balonaşul sondei traheale trebuie să fie poziţionat în traheea
superioară, dar sub laringe. • Laringoscopul este retras cu grija de a evita
dinţii. • Balonaşul sondei se umflă cât mai rapid. Se fixează sonda traheală.
• Verificarea corectitudinii intubaţiei: • ascultarea după intubaţie a epigastrului
şi urmărirea expansiunii cutiei toracice, apoi ascultarea toracelui bilateral. •
urmărirea pe capnograf a curbei CO2 la sfârşitul expirului- dă confirmarea plasării
corecte a tubului. • localizarea corectă a tubului poate fi reconfirmată prin
palparea balonaşului în foseta suprasternală în timp ce comprimăm balonaşul pilot
cu cealaltă mână. • poziţia tubului se poate confirma şi Rx, dar nu constituie o
regulă . • în cursul resuscitării cardio – respiratorii se pot utiliza nişte
dispozitive colorimetrice ce se plasează la capătul distal al sondei şi indică
poziţionarea corectă a sondei . • confirmarea prin fibroscopie a plasării corecte a
sondei de intubaţie. • reconfirmarea trecerii sondei de intubaţie printre corzile
vocale se va face în caz de dubii.
• Extubaţia traheală • Este necesară înainte de extubare pregătirea
instrumentarului necesar pentru o eventuală reintubare. • La sfârşitul
anesteziei,extubarea se va face fie când pacientul este profund anesteziat sau când
este treaz; extubarea când pacientul este superficial anesteziat favorizează
producerea laringospasmului. • Faringele pacientului a fi foarte bine aspirat
înainte de extubare pentru a scădea riscul de aspiraţie sau laringospasm; în plus
pacientul va fi ventilat cu O2 100% pentru cazul în care după extubare pacientul nu
va respira eficient. Balonaşul sondei va fi desumflat şi tubul va fi retras printr-
o mişcare blândă, dar sigură, de obicei la sfârşitul inspirului. După detubare se
va aplica o ască facială cu O2 100%.
• • • • • •
• •

•
•

INGRIJIREA PACIENTULUI INTUBAT TRAHEAL Sucţiune frecvenţa tehnică sterilă pentru

evitarea contaminării bacteriene durata sucţiunii 10-15sec pentru evita hipoxia
presiunea negativă de sucţiune să fie minimă pentru evita traumatizarea mucoasei
traheale administrare de concentraţii crescute de oxigen între sucţiuni se poate
încerca şi aspirare selectivă bronşică prin modificarea poziţiei pacientului
Urmărirea presiunii balonaşului sondei de intubaţie – cu ajutorul unui manometru-
pentru a evita hiperumflarea şi producerea leziunilor traheale. Ideal presiunea în
balonaş a fi sub 15 cm H2O. Verificarea poziţionării corecte a sondei după fiecare
mobilizare a bolnavului(eventual Rx) Modificarea poziţiei sondei raportată la
comisurile bucale pentru prevenirea leziunilor de decubit
• http://www.youtube.com/watch?v=uvVRDToyYb Q • http://www.youtube.com/watch?
NR=1&v=VuNP SZv4zKg • http://www.youtube.com/watch?v=Hot2mXhiqSQ &NR=1 •
http://www.youtube.com/watch?v=Hot2mXhiqSQ &NR=1 Guedel •
http://www.youtube.com/watch?v=Hot2mXhiqSQ &NR=1 Intubatia nazala