ACCIDENTELE ŞI

COMPLICAŢIILE
EXTRACŢIEI
DENTARE

Studentă Coordonator
Vlasie Alina- Georgiana Lt. Col. Dr. Nistor Adrian
Extracţia dentară
Este o manopera terapeutică de necesitate, care presupune îndepărtarea
nedureroasă a unui dinte de pe arcadă, folosind instrumentar şi tehnici
specifice. Este atitudinea terapeutica de elecţie atunci când metodele
conservatoare nu sunt indicate sau nu dau rezultate.

Necesită o evaluare clinica şi radiologică foarte riguroasă, luând în

considerare toţi factorii locali şi generali care ar putea influenţa decizia
extracţiei dentare.

Accidentele şi complicaţiile extracţiei dentare

Pot fi reduse considerabil dacă evaluarea preextracţionala a pacientului
este atentă, iar principiile de extracţie sunt corect alese şi folosite.
 I. Accidentele extracţiei dentare
Depind de diferiţi factori:
- Dintele ce urmează a fi extras: particularităţi morfologice, vitalitatea dintelui,
poziţia pe arcada dentară;
- Structurile de vecinătate: particularităţi morfologice, poziţia pe arcada dentară
şi în raport cu dintele ce urmează a fi extras;
- Leziuni patologice preexistente;
- Instrumentarul incorect ales şi utilizat;
- Tehnica incorect aleasă/ realizată.

Se pot clasifica în:

1. Leziuni dentare;
2. Leziuni ale părţilor moi;
3. Leziuni osoase;
4. Leziuni nervoase;
5. Accidente sinusale;
6. Împingerea dinţilor în spaţiile perimaxilare;
7. Luxaţia ATM.
8. Alte accidente:
I.1. Leziuni dentare
a. Fractura coronară a dintelui de extras
- cel mai frecvent accident;
- favorizată de distrucţii coronare sau corono- radiculare masive, obturaţii
voluminoase, tratamente endodontice la nivelul dintelui;
- favorizată de folosirea incorectă a cleştelui sau de forţa prea mare aplicată
in timpul manoperei;
b. Fractura radiculară a dintelui de extras
- favorizată de rădăcini subţiri, efilate, curbe, divergente;
- favorizată de folosirea incorectă a cleştelui sau de forţa prea mare aplicată
în timpul manoperei;
c. Fractura coronară a dintelui vecin
- poate apare în cazul unor procese carioase masive ale dinţilor vecini
- favorizată de folosirea unui instrument incorect ales, incorect poziţionat,
dar şi de deraparea acestuia
d. Luxaţia dintelui vecin
- folosirea incorectă a instrumentului de extracţie: sprijinirea elevatorului
pe dintele vecin, şi nu pe alveolă;
- dintele va fi repoziţionat şi imobilizat, şi ii va fi urmarită vitalitatea.
e. Fractura coronară a dinţilor antagonişti
- aplicarea unor forţe de tracţiune necontrolate;
f. Smulgerea sau lezarea mugurelui dintelui permanent
- în cazul extracţiilor dinţilor temporari prin pătrunderea fălcilor cleştelui
sau a elevatorului prea profund în alveolă.
g. Extracţia unui alt dinte
I.2 Leziuni osoase
a. Fractura corticalei alveolare
- extracţiile din zone cu corticala subţire: corticala vestibulară de la nivelul
caninilor şi molarilor superiori, corticala vestibulară a dinţilor frontali inferiori,
corticala linguală a molarilor inferiori, podeaua sinusului maxilar.
b. Fractura tuberozităţii maxilare
- extracţia molarilor de minte superiori, sau extracţia unui molar 2 superior
(cand molarul de minte lipseşte);
- poate duce la lezarea plexului venos perituberozitar cu apariţia unei hemoragii
importante, sau chiar a unui hematom cu risc crescut de septicemie.
c. Fractura mandibulei
- asociată cu extracţia unui molar de minte inferior (inclus), prezenţa unor
procese patologice la nivelul mandibulei.

I.3 Leziuni ale părţilor moi

- rezultat al folosirii unei forţe prea mari, necontrolate în timpul extracţiei
 plăgi gingivale, prin deraparea elevatorului sau aplicarea incorectă a
cleştelui peste mucoasă;
 plăgi întinse, care duc la descoperirea parţială a osului alveolar;
 plăgi ale mucoasei palatine, prin deraparea elevatorului
 plăgi ale limbii, prin deraparea elevatorului;
 plăgi ale planşeului bucal, prin înţepare; pot apare hemoragii
masive însoţite de hematoame.

I.4 Accidente sinusale

- deschiderea sinusului maxilar.
- împingerea rădăcinilor sub mucoasa sinusală sau în cavitatea sinusală
I.5 Împingerea dinţilor în spaţiile perimaxilare
- prin aplicarea unor forţe exagerate, necontrolate, care duc la perforarea
structurilor osoase adiacente şi împingerea din sau a unui fragment dentar în
spaţiile perimaxilare
a. Împingerea molarului de minte superior în spaţiul pterigomaxilar
b. Împingerea molarului trei inferior înplanşeul bucal

I.6 Leziuni nervoase

- nervul alveolar inferior şi nervul mentonier (premolari şi molari inferiori);
- nervul lingual (molari inferiori);
- nervul nazo-palatin (odontectomia caninilor incluşi).

I.7 Luxaţia ATM

- în timpul extracţiei molarilor inferiori, în cazul în care nu este sprijinită
corespunzător; pacientul acuză o durere puternică, precum şi imposibilitatea
închiderii cavităţii orale.

I.8 Alte accidente

- înghiţirea resturilor dentare sau osoase
- fracturarea instrumentelor.

II. Complicaţiile extracţiei dentare

II.1 Durere, tumefacţie
- normale, într-o oarecare măsură, după majoritatea extracţiilor

II.2 Trismus
- în special în cazul extracţiei molarilor de minte inferiori, datorită
contracţiilor muşchiului pterigoidian intern; cedează treptat.

II.3 Hemoragia postextracţională

- în mod normal, sângerarea plăgii postextracţionale se opreşte după 15-20
de minute prin formarea cheagului sangvin
- există situaţii în care hemoragia durează mai mult, datorită unor factori
locali (fractura procesului alveolar, plăgi mucoase extinse, vasodilataţia
ce apare in urma anesteziei care conţine si vasoconstrictor), şi a unor
factori generali (vasculopatii, HTA, menstruaţie, coagulopatii).

II.4 Echimoza şi hematomul

- în special în extracţiile complicate
- sunt favorizate şi de vârsta înaintată a pacientului
- evoluţia este bună, cu remisie spontană în 5-7 zile.

II.5 Complicaţii infecţioase

Favorizate de:
- nerespectarea măsurilor antiseptice
- utilizarea instrumentarului rotativ fără răcire
- chiuretaj alveolar incomplet
- efectuarea extracţiei în plin proces inflamator
II.5.a Alveolita: formă de osteită locală, specifică extracţiei dentare.
 - Este favorizată de
 extracţii laborioase cu lezarea parţilor moi şi a pereţilor
osoşi
 infecţii acute sau cronice preexistente
 pansament intraalveolar prelungit
 tulburari vasomotorii regionale
 introducerea unor substanţe cu rol hemostatic în interiorul
alveolei dentare, care interacţionează cu formarea
cheagului.
 Alveolita uscată:
 proces osteitic localizat la nivelul alveolei, caracterizat
prin durere intensă aparută la 2-3 zile postextracţional,
care cedează doar parţial la analgezice; se observă lipsa
cheagului organizat.
 tratamentul este simptomatic: irigaţii ale alveolei cu
substanţe slab antiseptice, aplicarea de conuri cu
anestezice locale pentru calmarea durerii
 primele semne de vindecare apar dupa aproximativ 12-
14 zile de la apariţia simptomelor dureroase.

III. Vindecarea întârziată a plăgii postextracţionale

 Factori favorizanţi
1. bolile generale asociate şi medicaţia lor
2. malnutritia
3. radioterapia
4. varsta

III.1 Bolile generale asociate şi tratamentul acestora

- citostaticele, anticoagulantele, glucocorticoizii, antiinflamatoarele
steroidiene întârzie vindecarea plăgii postextracţionale
- vitaminele A, C favorizează vindecarea

III.2 Malnutriţia
- factor important ce întârzie vindecarea plăgii postextracţionale în special
în cazul vârstnicilor
- este important aportul suficient de proteine, carbohidraţi, grăsimi,
vitamine, minerale.

III.3 Radioterapia
- mucoasa orala este radiosensibile
- modificările acute constau în mucozită, eritem, xerostomie
- modificările cronice constau în fibroză. vasculită obliterativă, răspuns
imun diminuat

III.4 Vârsta
- pacienţii tineri prezintă o vindecare buna
- vârstnicii au o vindecare deficitară datorită malnutriţiei, precum şi a
bolilor generale asociate.

IV. BIBLIOGRAFIE
1. Bucur A. – „Compendiu de chirurgie oro-maxilo-facială”, vol. 1,
București, 2009
2. Burlibașa C. – „Extracția dentară” , București, 1971