Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Cauze locale – modificări ale rapoartelor mandibulo-craniene ce nu mai pot oferi sprijin în
deglutiție și care apar consecutiv leziunilor odontale coronare,edentațiilor întinse,lucrări protetice
incorecte,obiceiuri vicioase.
- Deglutiția excentrică –în ET sau EPI când dispare tamponul ocluzal și limba face
eforturi suplimentare interpunându-se între creste pentru stabilizarea mandibulei;
- De tip infantil- interpoziția limbii între dinți în zona anterioară și /sau laterală;
- Disfagie = deglutiție dureroasă ; se întâlnește în unele afecțiuni generale cu
manifestări orale (intoxicații,lues,tuberculoză ) sau determinate de cauze locale
(leziuni infecțioase,traumatice,inflamatorii ). Se întâlnesc adesea în :
Tulburări de erupție a molarului 3,
Leziunile de decubit survenite prin extinderea marginilor AGP
amovibile în zona AH sau în zona retrolinguală mandibulară.
Tulburări respiratorii- respirație orală
Tulburări ale secreției salivare:
- Asialie,
- Hiposialie (xerostomie ) : uscăciunea gurii
Poate fi determinată de cauze generale ( medicamentoase- administrarea de
neuropsihotrope,hipotensoare,diuretice, etc ,iradieri, deshidratări prin
transpirații ,vărsături ) sau locale (afecțiuni ale glandelor salivare-
sialodochite,sialadenite sau involuția glandelor salivare la vârstnici )
- Hipersalivație (sialoree sau ptialism ) - la vederea unor alimente,în leziuni dureroase
ale mucoasei orale - afte,în leziuni pulpare,intoxicații,sialoree reflexă în cursul
sarcinii,sialoree prin dezechilibru vago-simpatic în afecțiuni gastrice sau intestinale.
Modificări gustative
- Creșterea acuității :în unele afecțiuni generale : hepatite (amar ),pancreatice (gust
metalic ) ,intoxicații cu metale (gust dulceag )
- Scăderea acuității gustative : tranzitorie (- după inseția unor AGP amovibile sau în
sarcină), permanentă - gust metalic în galvanism,afecțiuni inflamatorii ale
mucoasei ,la fumători.
Modificări olfactive –halena. Cauzele halenei sunt :
- Extraorale : boli digestive,bronho-pulmonare,metabolice
- Orale (dentare / mucozale ) : igienă orală deficitară,leziuni carioase (fetiditatea fiind
datorată proceselor fermentative ) , gangrenă pulpară, parodontopatii, stomatite
( gingivostomatita ulcero-necrotică ) ,plăgi, procese supurate,infecții
amigdaliene,intervenții chirurgicale ce fac dificilă igienizarea ,proteze mobile
neîntreținute corespunzător.
Sângerări orale – gingivoragii :
- de cauză generală : afecțiuni ale sângelui,afecțiuni hepatice,hipovitaminoze K,C.
- locală (gingivite, parodontopatii ,leziuni ulcerative,traumatice,tumorale ).
Modificări parafuncționale
2
Prin parafuncție se înțeleg toate funcțiile nefiziologice,excesive ale sistemului stomatognat
(bruxismul, mușcatul buzelor,unghiilor ,etc ).
Originea parafuncțiilor este dublă- psihică și locală. Bruxismul-o parafuncție majoră, însă poate
fi determinat exclusiv de factori psihici.
Parafuncțiile pot fi :
- cauzate de stress,
- endogene-cauzate de diferite boli generale(dereglări ale metabolismului fosfo-
calcic→ spasme musculare ),
- habituale→obiceiuri vicioase: mușcatul creionului,pipei,suptul degetului,al
buzelor,deglutiția infantilă,respirația orală ,
- pe fond psihic –au la bază tulburări de comportament și se manifestă prin mușcatul
unghiilor,buzelor,obrajilor.
- compensatorii,excesive-toate actele nefiziologice ale sist.stomatognat induse pentru a
echilibra dizarmoniile între forma și funcția ocluzală.
Bruxismul este o parafuncție de autodistrugere a sistemului stomatognat care poate fi definit
drept o mișcare voluntară sau involuntară,diurnă sau nocturnă,intermitentă sau permanentă ce se
materializează printr-o frecare,ciocnire sau încleștare a dinților (în afara funcțiilor fiziologice ).
Uzura excesivă a suprafețelor ocluzale