Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
desfasurarea actului medical chirurgical. Anestezia generala reprezinta cea mai complexa si completa
forma de anestezie.
hipnoza (somn) - starea de inconstienta pe care pacientul o are in timpul anesteziei generale;
anxioliza si amnezie - starea de neliniste sau teama pe care unii pacienti o au inaintea operatiei
va fi mult diminuata. Pacientii vor avea pierderi de memorie ce privesc doar timpul petrecut in sala de
operatie, fara a afecta memoria de fond a pacientilor;
analgezie (lipsa durerii) - in timpul interventiei chirurgicale pacientul nu va percepe stimulul
dureros;
relaxare musculara - inainte de inceperea operatiei se instituie paralizia medicamentoasa a
musculaturii, reversibila in totalitate la sfarsitul operatiei. Paralizia faciliteaza actul chirurgical in sine dar
si controlul asupra functiei respiratorii prin ventilatie mecanica.
Medicul anestezist analizeaza statutul medical al pacientului, istoricul lui medical si este responsabil de
stabilirea tipului de anestezie optim, tinand cont si de preferintele pacientului.
costuri crescute;
impune un grad de pregatire preoperatorie a pacientului;
in primele 24 de ore dupa anestezie generala pot aparea fenomene de greata, varsatura,
somnolenta, iritatie a laringelui.
Consultul preanestezic reprezinta o componenta esentiala a bunei desfasurari a operatiei. Este momentul
in care pacientul si medicul anestezist iau contact pentru prima data, sunt obiectivate date despre pacient
(varsta, greutate, index masa corporala, istoricul medical si chirurgical, tratamente cronice pe care
pacientul le urmeaza sau le-a urmat). Este esentiala corectitudinea raspunsurilor date de pacient, cu
ajutorul acestora medicul anestezist stabileste tipul de anestezie, combinatia optima si dozele de
medicamente folosite precum si nivelul de monitorizare intraoperatorie optim. Tot in cadrul consultului
preanestezic medicul evalueaza clinic pacientul si face o lista de recomandari esentiale.
Anestezia generala cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele fiind deosebit de importanta :
monitorizarea pacientului - este primul gest pe care medicul anestezist il face dupa ce pacientul
este asezat pe masa de operatie si consta in conectarea acestuia la aparatura specializata care ofera
informatii pe toata durata anesteziei despre: ritmul cardiac, tensiunea arteriala, nivelul de oxigenare al
organismului, corectitudinea ventilatiei mecanice, profunzimea hipnozei, eficienta analgeziei si a
gradului de relaxare musculara. Monitorizarea se continua si dupa interventia chirurgicala si trezirea
pacientului, oprirea monitorizarii fiind hotarata de catre personalul medical avizat;
inductia anesteziei - este momentul in care pacientul, aflat pe masa de operatie, trece de la
starea de constienta la cea de somn concomitent cu preluarea de catre anestezist a controlului functiei
respiratorii;
controlul cailor respiratorii - se face cu ajutorul unei masti laringiene sau a unei sonde de
intubatie orotraheala, in tot acest timp pacientul fiind complet inconstient;
mentinerea anesteziei generale - reprezinta de cele mai multe ori etapa cea mai lunga, si este
egala ca timp cu durata operatiei propriu-zise. Pe toata aceasta durata pacientul este sub actiunea
hipnozei, a analgeziei si a relaxarii musculare;
reversia anesteziei (trezirea) - aceasta etapa incepe atunci cand actul chirurgical in sine este la
final iar medicul anestezist decide oprirea administrarii tuturor anestezicelor (intravenoase sau volatile).
Revenirea din anestezia generala este un proces de durata ce se imparte in doua etape. Prima, si cea
mai importanta, o reprezinta reluarea respiratiilor spontane si controlul acestora in mod eficient de catre
pacient. Acest moment se suprapune cu revenirea relativa a starii de constienta a pacientului. Va
persista o stare de somnolenta pentru alte 2 - 4 ore (efectul rezidual al anesteziei), aceasta fiind etapa
finala a procesului de trezire.