Anestezia generală

Anestezia generala (anestezie totala) este unul dintre tipurile de anestezie necesar pentru
desfasurarea actului medical chirurgical. Anestezia generala reprezinta cea mai complexa si
completa forma de anestezie.

Anestezia generala se bazeaza pe 4 principii ce actioneaza simultan :

 hipnoza (somn) - starea de inconstienta pe care pacientul o are in timpul anesteziei

generale;

 anxioliza si amnezie - starea de neliniste sau teama pe care unii pacienti o au

inaintea operatiei va fi mult diminuata. Pacientii vor avea pierderi de memorie ce privesc
doar timpul petrecut in sala de operatie, fara a afecta memoria de fond a pacientilor;

 analgezie (lipsa durerii) - in timpul interventiei chirurgicale pacientul nu va

percepe stimulul dureros;

 relaxare musculara - inainte de inceperea operatiei se instituie paralizia

medicamentoasa a musculaturii, reversibila in totalitate la sfarsitul operatiei. Paralizia
faciliteaza actul chirurgical in sine dar si controlul asupra functiei respiratorii prin
ventilatie mecanica.

Anestezia generala se efectueaza cu agenti anestezici intravenosi si inhalatori.

Anestezia generala - avantaje si dezavantaje

Medicul anestezist analizeaza statutul medical al pacientului, istoricul lui medical si este
responsabil de stabilirea tipului de anestezie optim, tinand cont si de preferintele pacientului.

Avantajele anesteziei generale :

 ofera confort psihologic pacientului si amnezia momentului;

 ofera controlul complet al medicului anestezist asupra functiilor vitale ale

pacientului;

 se preteaza atat interventiilor cu durata mica de timp cat si celor cu durata mare
sau impredictibila;

 se administreaza rapid si este total reversibila;

  poate fi folosita ca alternativa pentru pacientii cu sensibilitate sau alergie la
anestezicele locale.

Dezavantajele anesteziei generale :

 costuri crescute;

 impune un grad de pregatire preoperatorie a pacientului;

 in primele 24 de ore dupa anestezie generala pot aparea fenomene de greata,

varsatura, somnolenta, iritatie a laringelui.

Consultul preanestezic reprezinta o componenta esentiala a bunei desfasurari a operatiei. Este

momentul in care pacientul si medicul anestezist iau contact pentru prima data, sunt obiectivate
date despre pacient (varsta, greutate, index masa corporala, istoricul medical si chirurgical,
tratamente cronice pe care pacientul le urmeaza sau le-a urmat). Este esentiala corectitudinea
raspunsurilor date de pacient, cu ajutorul acestora medicul anestezist stabileste tipul de anestezie,
combinatia optima si dozele de medicamente folosite precum si nivelul de monitorizare
intraoperatorie optim. Tot in cadrul consultului preanestezic medicul evalueaza clinic pacientul si
face o lista de recomandari esentiale.

Medicul anestezist va reevalua pacientul in dimineata operatiei si se va asigura ca recomandarile

facute la consultul preanestezic au fost respectate. Totodata acesta poate opta pentru premedicatia
pacientului inainte ca acesta sa fie dus in blocul operator.

Anestezia generala cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele fiind deosebit de importanta :

 monitorizarea pacientului - este primul gest pe care medicul anestezist il face dupa
ce pacientul este asezat pe masa de operatie si consta in conectarea acestuia la aparatura
specializata care ofera informatii pe toata durata anesteziei despre: ritmul cardiac,
tensiunea arteriala, nivelul de oxigenare al organismului, corectitudinea ventilatiei
mecanice, profunzimea hipnozei, eficienta analgeziei si a gradului de relaxare musculara.
Monitorizarea se continua si dupa interventia chirurgicala si trezirea pacientului, oprirea
monitorizarii fiind hotarata de catre personalul medical avizat;

 inductia anesteziei - este momentul in care pacientul, aflat pe masa de operatie,

trece de la starea de constienta la cea de somn concomitent cu preluarea de catre
anestezist a controlului functiei respiratorii;

 controlul cailor respiratorii - se face cu ajutorul unei masti laringiene sau a unei
sonde de intubatie orotraheala, in tot acest timp pacientul fiind complet inconstient;

 mentinerea anesteziei generale - reprezinta de cele mai multe ori etapa cea mai
lunga, si este egala ca timp cu durata operatiei propriu-zise. Pe toata aceasta durata
pacientul este sub actiunea hipnozei, a analgeziei si a relaxarii musculare;
 reversia anesteziei (trezirea) - aceasta etapa incepe atunci cand actul chirurgical in
sine este la final iar medicul anestezist decide oprirea administrarii tuturor anestezicelor
(intravenoase sau volatile). Revenirea din anestezia generala este un proces de durata ce
se imparte in doua etape. Prima, si cea mai importanta, o reprezinta reluarea respiratiilor
spontane si controlul acestora in mod eficient de catre pacient. Acest moment se
suprapune cu revenirea relativa a starii de constienta a pacientului. Va persista o stare de
somnolenta pentru alte 2 - 4 ore (efectul rezidual al anesteziei), aceasta fiind etapa finala a
procesului de trezire.