Glanda Tiroida

Anatomia

Glanda tiroida cantareste in jur de 20-40g si este formata din doi lobi lateralilipiti de trahee si
uniti printr-un istm lateral de 2 cm a carui extremitate superioara se afla imediat sub
cartilajul cricoid . Glanda are capsula formata din stratul pretraheal al fasciei profunde care
este legata de cartilajul cricoid si din aceasta cauza , glanda se misca impreuna cu laringele in
timpul inghititului . Din punct de vedere histologic glanda este compusa din lobi neregulati ,
care contin la rindul lor 20-40 de foliculi . Un folicul sau ascin are diametru circa 200um si
este format dintr-o sfera de coloid inconjurata de uns trat de celule , avind microvili ce
pornesc de la suprafata interioara a folicului , Cand glanda este stimulata , celulele acinoase
sunt alungite si coloidul este redus , daca foliculul este inactiv , celulele se ingusteaza si
coloidul se mareste . Tiroida contine de asemenea celule parafoliculare sau C care secreta
calcitonina .

Fiziologia

Metabolismul iodului
In medie un organism preia din mediu , prin alimente si prin apa , 2,5 umol (300ug) per zi de
iod . Sistemul tiroidian de transport al iodului este deosebit de eficiant retinind 50% din iodul
care trece odata cu sangele prin glanda , producind o concentrare a iodului de la 25 la cateva
sute de ori . Porcesul exact nu este cunoscut , dar participarea si altor ioni monovalenti este
indisculabila . Dupa ce patrund in celule , iodul este oxidat si atasat tirozinei cuplata deja cu
tireoglobulina . Se formeaza monoiodtirozina ( MIT ) si diiodotirozina ( DIT ) . Din cuplarea a
doua molecule a doua molecule de DIT rezulta 3,5 , 3 , 5 tetraiodotironina ( tiroxina – T4 ) ,
iar dintr-o molecula de MIT si DIT rezulta 3,3 , 5 , triiodotironina ( T3 ) . Pordusele secundare
( cum este reverse – T3 ) sunt inactive din punct de vedere biologic .
Metabolismul hormonilor tiroidieni
Circa 90 % din compusii iodati eliberati din tiroida in sange sunt sub forma de T4 iar restul de
T3 . Unele organe , in special ficatul pot sa deiodeze T4 in T3 , aproximativ 40 % din
cantitatea zilnica de T4 este preschimbata in T . Raportul T/T , in plasma este de constant , cu
toate ca functia itroidei variaza . Dupa ce sunt eliberati in sange hormonii tiroidieni se leaga
in marea lor majoritate de trei proteine plasmatice –

 Globulina ( Thyroxine – binding globulin – TBG )

 Preabumina ( Thyroxine binding albumin – TBPA )
Albumina

Tabel nr . 1 - Metabolismul hormonilor tiroidieni

Valorile normale in laboratorul Clinicii de Endocrinologie Cluj Napoca sunt
T3 = 0,8 - 1,7 ng/ml
T4 = 4 – 12 ug / 100 ml
Actiunile hormonilor tiroidieni
Fractiunea nelegala a hormonilor este probabil cea care intra in contact cu tesuturile .
Hormonii tiroidieni intra in celulele si se leaga de receptorii din nucleu initiind astfel sinteza
anumitor proteine . Efectul principal consta in stimularea termogenezei dar se evidentiaza si
alte actiuni cum ar fi stimularea activitatii nervoase . Administrarea pe cale orala constanta
ca T3 este de cinci ori mai eficienta decat aceeasi doza de T4 . Se poate ca , practic , toata
actiunea hormonilor tiroidieni sa se realizeze de T3 , iar T4 sa existe ca un prehormon . Sunt
deiodinaze care fac conversia T3 in T4 . Cu toate acestea T4 administrat pe cale orala pare sa
fie un inhibitor mai puternic al producerii de T.S.H. decat T3 . Astfel administrarea celor doi
hormoni are aceeasi efecte .

Reglarea functiei tiroidiene

Activitatea itroidiana nu depinde de factorii nutritionali , exceptand iodul din apa si
alimentele . Iodul in exces , induce hipertiroidism dar uneori poate accelera evolutia
hipotiroidismului . Lipsa iodului din alimentatie provoaca gusa . Hipotalamusul produce (
Thyrcotroph – realising hormone – TRH ) , iar acesta stimuleaza elibirarea de ( Thyroid –
stimulating hormone – TSH ) de catre hipofiza anterioara . Secretia de T.S.H. este reglata prin
mecanisme feed-back negative de hormoni tiroidieni , in special de T4.

Teste pentru explorarea activitatii tiroidei

Nu exista , cel putin pana in prezent , un singur test care sa fie suficient pentru a da rezultate
complete , fiind necesara efectuarea mai multor teste in functiune de situatiile concrete . Se
pot distinge 5 tipuri de teste care privesc – circulatia tisulara , aticorpii antitiroidieni si
testele dinamice .

Explorarea circulatiei hormonilor tiroidieni

In prezent cel mai utilizat test este dozarea concentratiei de tiroxina totala ( T ) din plasma
sau ser . Determinarea se face dupa tehnici bazate pe competitia pentru legaturile specifice
ale anticorpului cu molecule de antigen ( hormon ) . In practica exista kit – uri comerciale in
sistem divers – RIA , LIA , DELFIA etc . Dozarea de T este destul de precisa si utila ca test
screening , dar poate fi influentata in unele situatii – medicamenteke ca fenitoina , salicilatii ,
tobutamidele etc pot sa o scada . De asemenea nivelul de T4 total reflecta si concentratia
proteinelor de legare , dozarea lui putand da rezultate mai mari sau mai mici in functie de
acestea . Astfel , proteinele de legatura sunt crescute in graviditate sau dupa administrarea
de pilule anticonceptionale si scazute de catre androgeni , steroizi anabolici , corticosteroizi
etc. Neajunsul determinat de modificarile proteinelor de legare poate fi compensat prin
masurarea capacitatii de lagarea a plasmei prin testul – uptake . In ultimul timp acesta a fost
inlocuit cu dozarea de T liber

Tiroxina libera ( T4 )
Se poate masura direct cu kit-urile comerciale . Teoretic acesta dozare ar trebui sa fie ideala
pentru ca masoara fractiunea miza a hormonului total , cea care influenteaza direct
tesuturile evitand interferarea legaturilor cu proteinele , in practica , insa , tesutul nu este
atat de sigur incat sa permita abandonarea dozarii de T4 total .

Triiodotironina ( T3 )
Dozarea de T3 este analiza de rutina . Dupa unii este un test mai bun decat dozarea de T4
total , dar lucrurile sunt discutabile . Dozarile de T3 sunt modificate la pacientii cu
hipertiroidism sau daca tiroida a suferit leziuni

Raportul T3/T4
La persoanele sanatoase ca si la majoritatea celor cu afectiuni tiroidiene raportul T3 / T4
ramane aproximativ constant . In unele forme de hipertiroidism valorile de T4 sunt normale
dar cele de T3 sunt crescute . In acest caz dozarea de T3 va confirma diagnosticul ( T3 –
tireotoxicoza ) . Se parea ca in disfunctiile tiroidei exista o tendinta de a elibera mai mult T3
decat T4 . Acest fapt se poate interpreta ca un mecanism de compensatie prin care utilizarea
iodului in sinteza hormonala devine mai eficienta . De exemplu dupa tiroidectomii partiale ,
dupa tratamentul cu iod radioactiv sau in tiroidie , T4 are nivel mai scazur dacat o arata
clinica , activitatea biologica asupra tesuturilor fiind asigurata de un nivel ridicat de T3 .
Hormonul tireotrop ( T.S.H. )
Dozarea de T.S.H. este deosebit de utila in diagnosticul afectiunilor tiroidiene . Un nivel
ridicat al T.S.H. indica afectiuni tiroidiene primare . Reducerea nivelului crecut , pana la valori
normale , este utila pentru monitorizzarea tratatemntului dcu T4. Valorile cuprinse in jurul
sau sub limita inferioara nu sunt relevante pentru diagnosticul hipertiroidismului . Kit-urile
mai recente reusesc sa deceleze valori de T.S.H. sub limitele inferioare normale existind
posibilitati de testare . Dozareea valorilor de T.S.H. este esentiala in testul cu T.R.H.

Explorarea functiei glandei tiroidiene

Explorarea directa a functiei tiroidiene se face cu teste bazate pe utilizarea izotopilor
radioactivi IOD – 131 sau Technetiu 99 . Prin masurarea captarii tiroidiene ( R.I.C. )
exprimate prin procentul de impulsuri emise de substanta radioactiva se pot face aprecieri ,
in functie de doza si timp , asupra functionalitatii glandei . Prin scintigrafie se vizualizeaza
zonele din tiroida ce capteaza iod in functie de intensitatea captarii acesteia . Tehnicile
ecografice sunt utile pentru aprecierea morfologiei si consistentei testului tiroidian .

Determinarea anticorpilor antitiroidieni

Dozarea acestora este importanta in tiroidie , hipertiroidism , oftamopatie endocrina etc .,
confirmandu-se existenta unui proces autoimun . Anticorpii antitiroidieni sunt indreptati
impotriva tireoglobulinei din coloidul foliculiilor tiroidieni saun impotriva microromilor si a
altor structuri celulare . Practic se dozeaza anticorpii antitireoglobulinici si
antimicromozomiali . Titrurile de peste 1 : 250 respectiv 1 : 100 pledeaya pentru existenta
unui proces autoimun . Anticorpii stimulenti ai tiroidei sunt denumiti imunoglobuline
tireostimulatoare ( TSI ) . Aici intra LATS ( long acting thyroid stimulating ) si LATS pretector .
La majoritatea oamenilor sanatosi valorile anticorpilor antitiroidieni nu sunt detectabile , dar
concentratii scazute apar mai frecvente dupa varsta mijlocie . Multi hipotiroidieni au
anticorpi la fel ca si unii hipertiroidieni cu gusa .

Testele de explorare tiroidina dinamica

Cel mai utilizat este tesutul TRH - se injecteaza i.v. 200-400 ug de TRH si se dozeaza TSH-ul
de la 30-60 min de la administrare . In hipertiroidism T.S.H-ul nu creste , la eutiroidieni
cresterea este moderata in timp ce la hipotiroidism se inregistreaza o crestere exagerata .
Este neeconomic si inutil de a se efectua toate testele disponibile pentru fiecare pacient
suspect de afectiune tiroidiana . Progresul e in acest domeniu impresionant , iar tehnicile de
dozare se schimba rapid . Medicul trebuie sa fie la curent si dupa diponibilitati sa le selecteze
si sa le foloseasca efcient .

*Endocrinologie (E.M Dumitru _ Cluj-Napoca 1996)

- Greutatea medie a glandei este de 20-30g , la un NN greutatea este de 2h
- Are forma literei H cu 2 lobi si istm
- Lobul drept este de obicei mai mare
- Corespunde primelor 3 inele traheale ( 1.inelelor 3-4 pozitie joasa , 2. Inelelor 1-2 si
cartilajului cricoid , pozitie inalta , 3. Inelelor 2-3 pozitie medie (cea mai frecventa)
- Raportata coloanei vertebrale , tiroida corespunde vertebrelor 5-7 cervicale si primei
vertebre toracice
- Fiecare lob masoara 2,5-4 cm in lungime , 1,5-2cm in latime si 1,5cm in grosime
- Volumul tiroidian la copii determinat echografic , variaza in functie de sex si virsta . La
adult volumul mediu este de 25 ml la barbat si de 18 ml la femeie . La copii
volumultiroidian in ml ( copii scolari din Europa – Merck – actiunea Thyromobil ) este
de –

-
-
- Suprafata mediala a glandei este in contact strins cu laringele si traheea . Suprafta
posterolaterala este in contact cu esofagul si pachetele neurovasculare ale gatului .
Anterior tiroida este separata de muschii sternotiroidieni prin fascia pretraheala .
Este invelita de o capsula conjuctiva . Mici fragmente aberante de tesut tiroidian se
gasesc uneori in afara capsulei ( glande tiroide accesorii) , in special de-a lungul
ductului tireoglos obliterat , dar si lateral , inclusiv in muschi
- Vascularizatia este asigurata de arterele tiroidiene superioare (din carotida externa)
si inferioare ( din trunchiul tiro-cervical) . Uneori exista o artera tiroidiana ima ( din
crosa aortei sau trunchiul brahiocefalic). Drenajul venos se dace prin venele
 tiroidiena , jugulara externa , trunchiul tireo-linguo-facial. Limfaticele dreneaza in
special in ganglionii limfatici jugulari interni .
- O sectiune transversala a gatului la nivelul istmului tiroidian arata relatiile tiroidei cu
traheea , esofagul , carotida , vena jugulara , nervul recurent , vagul , muschii sterno
cleido mastoidian , sterno hioidian , sterno tiroidian , muschiul lung al gatului .In vivo
aceste relatii normale precum si unele raporturi anormale in cazul tiroidei marite
(specificata ca gusa) pot fi analizate prin ultrasonografie , computer – tomograf sau
imagine in rezonanta magnetica

Histologic – elementul caracteristic este vezicula ( foliculul ) tiroidian , avind in centru

coloidul inconjurat de celule veziculare ( foliculare , principale , tireocite ) . Prin baza lor sunt
in raport cu capilarele iar prin zona apicala cu coloidul , prin intermediul unor microvilozitati .
Foliculii activi au putin coloid , iar cei inactivi mult coloid . Echografic , foliculii hiperactivi cu
talie mai mica , sunt hipoecogeni , iar cei hipoactivi , sunt cu talie ,mare, hipercogeni .
Celulele C , parafoliculare , fac parte din sistemul APUD . Sunt argentafine , sunt mai mari si
contin granulatii cu calcitonina . Reprezinta doar 0,1 % din masa celulelor tiroidiene si suny
grupate in treimea medie a fiecarui lob .

*Endocrinologie clinica ( Eurebte Zbranca , Voichita Mogos , Corina Galasean , Carmen

Vulpoi – Vaslui 1997)
Tiroida
Este o glanda endocrina situata in regiunea gitului inaintea si pe laturile conductului laringo –
traheal , ocupind loja tiroidiana . Privita in totalitate , tiroida are forma literei H , cu bratele
laterale inegale si oblice . Partile laterale ale glandei sunt mai voluminoase si poarta numele
de lobi iar partea de unire , transversala , este mult mai ingusta si poarta numele de istm .
Are greutatea de 25-30 g . Este formata din –
- Dintr-o stroma conjunctiva
- Parenchim glandular
Stroma conjunctiva formeaza la exterior capsula conjunctiva proprie din care pornesc
spre interior septuri fine , care impart (divizeaza) parenchimul glandular si anume lobii
si lobulii acestia in foliculii tiroidieni . Foliculii tiroidieni reprezinta unitatile mofologice
si de secretie a glandei . Foliculii tiroidieni sau veziculele tiroidiene sunt mici cavitati de
circa 50-300 microni , plini de substanta coloida . In structura unui folicul intra un
epiteliu , alcatuit din celule epiteliale secretoare . Celulele foliculare au aspect diferit
in functie de starea de activitate sau inactivitate a glandei . Astfel cind glanda este
activa aceste celule sunt inalte iar atunci cind glanda este inactiva celulele sunt turtite
. In interiorul folicului se afala coloidul . Substanta coloidala este vascoasa , cu aspect
sticlos si reprezinta un depozit de hormoi si de iod a glandei . In coloid se gaseste
tiroglobulina , o proteina sintetizata de celulele foliculare . Prin iodarea aminoacidului
tirozina , din structura tiroglobulinei , se produc doi hormoni tiroidiene – tiroxina sau
tetraiodotironina (T4) si triiodotironina (T3).
*Anatomia si Fiziologia Omului Vol 2 ( Gabriela Brebenel , Emilia Iancu ) Ploiesti 1996

Glanda tiroida
Glanda tiroida , desi nu este esentisls pentru supravietuire exercita prin hormonii sai
numeroase si complexe actiuni . La plante si animalele inferioare nu exista tesut tiroidian
recognoscibil , dar s-a evedentiat prezenta de tirozine iodate ( monoiodotirozina si
diiodotirozina ) . In schimb la toate vertebratele exista tesut tiroidian organizat , care secreta
hormoni iodati – tiroxina (T4) si triiodotironina (T3) . Hormonii tiroidieni sunt necesari
cresterii si dezvoltarii si ulterior prin influentele pe care le are asupra proceselor oxidative
celulare si asupra metabolismului glucidic , lipidic si protidic , contribuie impreuna cu ceilalti
hormoni la mentinereaa unui nivel metabolic optim pentru desfasurarea normala a funcyiilor
. Activitatea functionala a glandei tiroideeste reglata atit prin mecanisme intrinseci – tiroida
fiind unica glanda endocrina care isi autoregleaza secretia , cit si prin tirotropina
adenohipofizara (TSH) , a carei secretie este modulata printr-un mecanism de feedback
negativ de concetratie plasmatica a hormonilor tiroidieni liberi asupra complexului
hipotalamohipofizar .

Anatomia
Tiroida cea mai voluminoasa glanda endocrina este dituata in regiunea cervicala anterioara .
Ea este formata din doi lobi laterali uniti printr-o punte mai ingustata numita istm , care la
1/3 din oameni prezinta la partea superioara o prelungire – lobul piramidal , ce nu depaseste
in sus cartilajul cricoid si este un rest al tractului tiroglos . Lobii tiroidieni , situati de-o parte
si de alta a traheii si a jumatatii inferioare a cartilajului tiroid , sunt uniti de aceste structuri
prin tesut conjunctiv lax si de aceea tiroida este solidarizata cu miscarile laringelui si cu cele
ale deglutitiei . Lateral lobilor tiroidieni se gasesc tecile carotidiene si muschii
sternocleidomastoidieni , iar intre lobi si trahee se afla nervii recurenti . Lobii tiroidieni au
lungimea de aproximativ 4 cm si grosimea in partea lor cea mai voluminoasa de 2- 2,5 cm ,
iar istmul are 2 cm lungime si 0,5 cm grosime . Greutatea tiroidei la adult variaza intre 15 si
25 g , pe fata posterioara a lobilor tiroidieni se gasesc cele doua perechi de glande
paratiroide care screta parathormonul . Tiroida este unul dintre cele mai bine irigate organe
( 4-6 ml singe / min/ g) , primeste singe prin arterele tiroidiene superioare , ramuri ale
carotidei externe si prin arterele tiroidiene inferioare deprinse din arterele claviculare . S-a
descris si o bogata retea limfatica , iar in limfa tiroidiana s-a demosntrat un continut mai
crescut de radioiod , probabil, sub forma de iodoproteina decit in singele venos tiroidian .
Inervatia bogata adrenergica si colinergica este formata in special de fibre postganglionare
provenite din ganglionii cervicașli si respectiv din fibrele vegetative . Se admite ca inervatia
vegetativa a tioidei ar avea doar rolul de a regla fluxul sanguin , dar prezenta unei retele de
fibre adrenergice care se termina in vecinatatea membranei bazale a foliculiilor , sugereaza
ca ca sistemul adrenergic influenteaza activitatea tiroidiana nu numai prin intermediul
modificarilor irigatiei , dar si prin actiune directa asupra celulelor foliiculare . Glannda
tiroidda se dezvolta embriologic ca o prelungire din endodermult planseului faringian la fatul
de 3-4 cm lungime ( aprox o luna de conceptie) . Acest diverticul se dezvolta caudal sub
forma tractului troglos , apoi ia o forma bilobata veinind in contact si unindu-se cu partea
ventrala a celei de-a patra pungi faringiene . Aproximativ la doua luni tractul tiroglos se
fragmenteaza si dispare , iar celulele partii inferioare se diferentiaza in tesut tiroidian ,
formind lobulul piramidal . Concomitent , se modifica si aspectul histologic , aranjamentul
celulelor in cordoane interconectate complex si cu tesut conjunctiv vascular intercalat
inlocuid masa de tesut epitelial solid . Aceste modificari au aproximativ trei luni si sunt
urmate cit de curind de aranjamentul folicular , aparitia coloidului in foliculi si acumularea de
iod . S-a admis multa vreme ca in cursul dezvoltarii embrionare precoce un diverticul din cea
de-a partra punga branhiala se uneste cu tesutul tiroidian si apoi este incorporat in glanda
sub forma celulelor C , parafoliculare , care secreta calcitonina . Cercetari mai recente au
dovedit insa ca aceste celule au originea in in creasta neurala ( a se vedea Calcitonina ) .
Microscopic glanda tiroida apare formata din foliculi sferici , alcatuiti dintr-un singur strat de
celule epiteliale asezate pe o membrana bazala mucopolizaharidica , la periferia careia se
gaseste o retea bogata de capilare si fibre nervoase . Foliculii au diametre intre 50 si 500 um
, fiind mai mari in inactivitate , celulele foliculare avind forma cuboida si mai mici in activitate
cind celulele iau forma columnara . In interiorul foliculului se afla ungel vascos , omogen ,
secretat de celulele foliculare – coloidul , al carui constituent principal este tiroglobulina ,
prohormonul hormonilor tiroidieni . Un numar de 20-40 foliculi formeaza lobul , care
primeste irigatia dintr-o singura arterea , ioar mai multi lobuli sant organizati in lobi separati
prin benzi de tesut conjunctiv . Celulele foliculare au nucleu central si se coloreaza bazofil
.Microscopia electronica a precizat ca celulele foliculare poseda la marginea lor apicala
numerosi microvili care patrund in coloid si detin un rol principal in iodarea si rezolutia
coloidului , etapele initiale ale secretiei hormonilor tiroidieni . Citoplasma celulelor foliculare
contine un reticul endoplasmatic bogat , format dintr-o retea de tuburi mari , neregulati ,
continind un precursor al tiroglobulinei . Stimularea activitatii tiroidiene prin TSH are ca
urmare formarea de pseudopode la suprafata din spre lumenul folicular , largirea aparatului
Golgi , aparitia in partile apicale ale celulelor foliculare a unor vezicule multiple continind
coloid captat din lumenul folicular . Adiacente foliculiiro se gasesc rare celule parafoliculare (
Celule C ) , mai mari si mai slab colorate decat celulele foliculare si mai bogate in mitocondrii
decat aceastea ,. Aceste celule contin a-glicerofosfat dehidrogenaza .
*Fiziologia si Fizio-patologia Sistemului Endocrin ( Ciprian Antipa , Gheorghe Radiu , Marian
Bistriceanu , Adina Mariana Budoi etc ) Editura Medicala , Bucuresti , 1989

Tiroida

Anatomie -Prima descriere anatomica a troidei este atribuita lui Galen (120-200) . Prezinta 2
lobi , situati de fiecare parte a traheei . Lobii sunt uniti prin istmul tiroidian , situat inferior de
cartilajul cricolid . In 30 % din cazuri exista un al treilea lob ( Lobul piramidal – La Louette ) ,
rest al ductului tireoglos . In jurul lobilor exista o capsula ce intermediaza raporturile cu
structurile anatomice vecine . Greutatea glandei este in medie de 15-20 g
Vascularizatia – este asigurata de Arterele Tiroidiene Superioare ( ramuri ale arterei carotide
externe ) si Tiroidiene Inferioare ( din trunchiul tireocervical ) , uneori exista Artera
Tiroidiana Ima ( direct din aorta ) . Drenajul venos se fac eprin traseul venei tiroidiene – vena
jugulara externa - trunchiul venos jugulari interni
Topografie – regiunea cervicala anterioara , loja tiroidiana .
Tiroide
- Ectopice – prin maldescensus
- Laterale - in pozitii aberante ( dar NU in ganglioni limfatici ) incluzindu-se in muschi
Evaluarea pozitiei si dimensiunilor tiroidei se face prin examen clinic , confirmat de imaginea
scitigrafica ( cu I-131 , I-123 , Tc – 99m , Thaliu – 201 ) si echografica

Embriologie
Primordiu tiroidian poate fi eventiat din saptamana a 3 – a , iar in saptamana a 14 – a tiroida
este un organ constituit . Tiroida se dezvolta la nivelul foramen caecum ca o prelungire
endodermala pronita de la baza limbii , care se va continua cu ductul tireoglos . Anomalii de
migarere explica existenta de tiroide sublinguale si formarea de chiste de duct tireoglos .
Posterior de lobii tiroidieni se afla glandele paratiroide ( 2 superioare – derivate din a 4-a
punga brahiala si 2 inferioare - derivate din a 3-a punga branhiala ) . Corpul ultimobranhiak
da nastere celulelor C , parafoliculare . Dismorfogeneza pungilor branhiale 3 , 4 si 5 duce la
sindromul DiGeorge , absenta celulelor C prafoliculare , paratiroidiene si timice , cu
imunodeficienta celulara .

Histologie
Microscopie optica - foliculii ( 20/40 lobulul ) = unitatea morfofunctionala a tiroidei ,
alcatuiti din celule epiteliale , polarizate . Foliculii au diamentru de 50-500 um si sunt plini cu
coloid . Foliculii activi au celule inalte si coloid putin , iar celulele cuboidale si mai mult coloid
. Se identifica si celulele C ( parafoliculare ), sunt celule mai mari , argentafile , care contin
granule cu calcitonina si fac parte din sistemul APUD , sunt numeroase pina la 6 ani .
Microscopie electronica – se pot vizualiza la novelul epiteliului unistratificat , celulele avind
apexul cu microvili , cu sau fara cili , asezate pe o mebrana bazala .
Punctia tiroidiana prin aspiratie cu ac subtire ( fine needle aspiration ) permite obtinerea de
tesut tiroidian util pentru diagnosticul histologic ( dispozitia celulelor ) , nu numai citologic (
aspectul celulelor si ai nucleilor ) .

Hormonologia

Tiroxina ( T4 )

 Nivel sanguin = 8ug / dl ( 5-12 )

 T1/2 = 7 zile , rata secretiei ( RS ) = 90 ug/ zi
Triiodotironina ( T3 )

 Nivel sanguin = 140 ng / dl ( 90 – 200 )

 T1/2 = 1 zi , RS = 30ug / zi
Revers T3 ( 3/1 , 3 , 5/1 ) , forma fara activitate biologica , ce apare ina inanitie , stres.
Hormonii tiroinieni ( T4 si T3 ) circula in sange predominant sub forma legata de proteine de
legare : TBG ( thyroxin binding pre-albumin ) si albumina . Numai 0.04% din T3 total circula
liberi ( Free T4 si Free T3 ) , repreyentand fractiunea cu activitate biologica .
Modificarea concentratiei proteinelor de legare determina modificarea concentratiei totale a
hormonilor tiroidieni , desi fractiunea libera ( functionala = ramane in limete normale . De
aceea se obtin reyultate fals crescute la doyarea hormonilor tiroidieni in stari
hiperestrogenice ( sarcina si dupa administrarea de estrogeni ) , disproteinemii ( hepatita
virala acuta / hepatita cronica activa , excesul familal de TBG – X lincat )
Corticosteroiyii , antiinflamatoarele nesteroidiene , androgenii , tolbutamidul , fenitoina si
carbamazepina , sindromul nefrotic , malnutritia scad cantitatea de proteine de legare si
determina reyultatele fals scayute la dozarea nivelului plasmatic al T3 si T4 totali
Calcitonina , produsa de celulele C , parafoliculare este un polipeptid cu 32 aminoacizi , cu
activitate hipocalcemianta .
Biosinteza hormonilor tiroidieni
Iodul repreyinta 66% din T4 si 58 % din T3. Exista un depoyit de iod intratiroidian ( 5-10 mg /
glanda ) , iodul este concentrat in tiroida in raport 30:1 , fata de ser , printr-un mecanism
activ de captare . Necesarul mediu yilnic de iod este de 100-150 ug , crescand in sarcina la
500 ug .
A. Etapele biosintezei hormonilor tiroidieni :
  1.Transport activ (caparea de iod ) dependent de ATP-aza Na , K . Transportul
de iod este interferat de KCLO4 ( perclorat de potasiu ) , test utiliyat la
pacienti cu supiciune de mixedem prin defect enzimatic
 2.Sinteza tireoglobulinei ( glicoproteina ) , componenta majora a coloidului
folicular
 3.Organificarea ( prin peroxidaza ) se formeaya MIT si DIT ( mono-iodo-
tirozina si di-iodo-tirozina ) . Organificarea este inhibata de antitiroidiene de
sinteza ( metimazol si propilitiouracil)
 4. Cuplarea : tirozine – tironine :
MIT + DIT = T3 / DIT + DIT = T4
Numai propilitiouracilul inhiba cuplarea tiroyinelor .
B. Secretia hormonilor tiroidieni
Tiroida este singura glanda endocrina ce poseda depozite hormonale , reprezentate
de hormoni tiroidieni legati de tireoglobulina din coloidul folicular . Picaturi de coloid
patrund prin pinocitoza in tireocit , se cupleaza cu lizozomi ce contin preoteaze si
prin proteoliza se formeaza – T3 si T4 , iodotirozine si tireoglobulina . Hormonii
tiroidieni sunt eliberati in capilare sanguine perifoliculare iar iodotirozinele sunt
dehalogenate la nivelul tireocitelor ( cu reutilizarea ulterioarea a iodului )

C. Conversia periferica ( prin 5/1 – deiodoza) a T4 ( 1/3 din total ) in T3 , la nivel tisular
,rezulta 85% din productia zilnica sanguina a T3 . Medicamentele care inhiba
conversia sunt – corticosteroizii , propiltiouracilul , propanololul , litium .
Efectele hormonilor tiroidieni

 Calorigen ( decupleaza fosforilarea oxidativa )

 Diferentierea /proliferarea tesuturilor ( nervos , osos )
 Stimularea sintezei de ARN si proteine
Mecanism de actiune – exista receptori intranucleari in toate celulele din organism , mai
frecvent tip beta , dintre care beta2 numai in hipofiza . Se inrudesc cu gena omogena v – erb
Reglare

 Neurogena – prin TRH ( in stres se blocheaza TRH )

 Feedback – efectul inhibitor al T3 – T4 asupra TSH
 Autoreglare – efectul aportului de iod asupra organificarii . Excesul
de iod scade efectul TSH asupra receptorii – administrarea cauta
de iod blocheaza cateva zile organificarea , cuplarea tirozinelor si
eliberarea de hormoni tiroidieni ( efect Wolff Chaikoff )
 Reglarea prin bioritm – mai putin semnificativa
Farmacologie
Hormonii tiroidieni
Levo – tiroxina sodica ( T4 ) :
T1/2 = 9 zile , doza = 100ug /zi . La copii ( doya pana la 1 an ) = 10 ug /kg/zi corp
In coma mixedematoasa : 200 ug i.v.

Liototironina sodica ( T3 ):
T1/2 = 1 zi , efect 4-6 ore
Preparate : Tiroton , tb 20 ug

Tiroida pulbere :
Preparat brut , impurificat , cu actiune varabila, 100 mg pulbere de tiroida corespund
aproximativ 100ug L – T4

Interactiuni medicamentoase :

 Hormonii tiroidieni cresc actiunea anticoagulantelor cumarinice

 Antiinflamatoriile nesteroidiene cresc fractia libera a hormonilor tiroidieni prin
deplasarea de pe proteinele de legare

Antitiroidienele de sinteza : derivati de imidazol ( Carbimazol sau metabolitul sau activ

Metimazol , tb 5 mg ) sau tiouree ( Metiltiouracil , tb 50 mg ) inhiba sinteza hormonilor
tiroidieni prin blocarea peroxidazei . Propiltiouracilul are si efect de blocare a conversiei
periferice .

Iodulsi si iodurile , indicatii :

 Doze mici , la persoanele fara gusi polinodulare

 Substituirea deficitului de iod in apa si alimente
 Iodura de potasiu , tb a 1 mg , 2 tb / saptamana
In doze mari , iodul blocheaza sinteza si eliberarea hormonilor tiroidieni , efect ce apare
rapid si dureaza 10-14 zile . Se administreaza solutie Lugol ( 5% I2 , 10 % Kl ) , ( Rp :iod
metaloid 1g, iodura potasiu 2g , apa 20 ml , ds int 3*5 pic per zi )
Sindromul T3 scazut : euthyroid sick syndrome . In stres si boli consumptive cronice apare
un deficit de conversie periferica a T4 in T3 , in timp ce concentratia plasmatica a T4 ramane
in limite normale .
 *Endorinologie clinica , note de curs ( M. Coculescu ) Editia 2 ( Editura Medicala )
Bucuresti ( an necunoscut )

Glanda tiroida ( notiuni generale de anatomie si histologie )

Glanda tiroida este formata din doi lobi uniti printr-un itsm . Tiroida dispune de o bogata
vascularizatie , asigurata de artere tiroidiana superioara si de artera tiroidiana inferioara.
Volumul tiroidian se coreleaza cu – sexul , varsta si greutatea corporala . Intre volumele
tiroidiene se semnaleaza diferente in relatie cu zona geografica de provenienta , respectiv cu
aportul de iod . Volumul tiroidian poate fi stabilit cu ajutorul echografiei tiroidiene . Pentru
Germania , volumul mediu al tiroidei la femei este de aproximativ 13 ml , iar la barbati de
aproximativ 16 ml . Unitatea morfofunctionala a tiroidei este reprezentata de foliculul
tiroidian . Foliculul este o structura sferica , al carui perete exterior este bordat de uns trat
de celule epiteliale ( foliculare sau tireocite) . In interiorul foliculului se afla o substanta cu
aspect gelantinos de natura proteica numita coloid . Acesta este secretat de catre celulele
foliculare in cavitatea foliculare . Foliculul este marginit la exterior de o membrana bazala .
Interfolicular se afala tesut conjunctiv , care contine vase limfatice si nervi . La nivelul
celulelor epiteliale se sintetizeaza tiroglobulina ( Tg ) , precursorii hormonilor tiroidieni –
monoiodtirozina - MIT , diiodtirozina – DIT si hormonii tiroidieni - tiroxina ( L – T4 ) si
triiodotironina ( L – T3 )