Sunteți pe pagina 1din 4

Glanda Tiroidă

Este o glanda unica, cu functie endocrina, situata în partea infrahiodiana a regiunii cervicale
anterioare. Este situata într-o dedublare a fasciei cervicale profunde.
Greutate: 25-30g la adult. Dimensiuni: lungime - 4 cm, latime - 2 cm, grosime - 3 cm.
Este alcatuita din 2 lobi conectati printr-un istm.
La circa 30% din populatie este prezent si un al 3-lea lob, lobul piramidal Lalouette, situat spre
lobul stâng si care este o reminiscenta a ductului tireoglos.
Tiroida - cea mai voluminoasă glandă endocrină, are forma de "H" şi cântăreşte la om 25 - 35 g.
Prezinta la exterior o capsula fina, fibroasa, care trimite septuri la interiorul glandei, dar care însa o
compartimenteaza incomplet, în lobuli.

Dimensiunile şi greutatea lobilor variază în raport cu vârsta, sexul, mediul geografic, bioritmurile
individuale, antecedentele patologice, etc. iecare lobul conţine 15 - 50 foliculi.

Foliculul tiroidian reprezintă unitatea morfofuncţională a ţesutului tiroidian, el fiind o


veziculă cu diametrul variabil (50 - 150μ) căptuşită cu celule epiteliale - TIRIOCITE - aşezate
într-un singur strat.

Se delimitează astfel un lumen umplut cu COLOID ce conţine o glicoproteină specifică -


TIREOGLOBULINA.
Sinteza, transportul si excretia hormonilor tiroidieni

Tot I- din organism provine din absorbtia la nivel gastro-intestinal. Doza zilnică necesara unui adult
este de circa 150 micrograme de iod. Glanda tiroida captează aproximativ 75 micrograme de iod, iar
restul se elimina prin urina.

Hormonii tiroidieni sunt reprezentati de 3,5,3' triiodotironina (T3) si 3,5,3',5' tetraiodotironina


(tiroxina, T4).

Sinteza lor porneste de la captarea aminoacizilor si monozaharidelor din capilarele fenestrate situate
în tesutul conjunctiv interfolicular. Acestia sunt ansamblati la nivelul reticulului endoplasmic rugos
(RER), rezultând tireoglobulina (TG). Tot la nivelul RER începe glicozilarea TG (prin adaugarea de
manoza) si este continuata la nivelul aparatului Golgi (prin adaugarea de galactoza). La polul apical
al tireocitului se formeaza vezicule golgiene cu TG care sunt exocitate si se adauga la coloidul deja
existent.

În paralel are loc captarea iodului la polul bazal al tireocitului. Transportul acestuia prin membrana
plasmatica bazala se face printr-un proces activ, consumator de ATP, împotriva gradientului de
concentratie - o pompa bazata pe simport Na+/I-, care este activata de TSH. Iodul este transportat
catre membrana plasmatica apicala si este oxidat sub actiunea tireoperoxidazei la I2, dupa care
traverseaza membrana plasmatica apicala cu ajutorul unui transportor = pendrina. Ajunge în coloid,
unde are loc iodarea resturilor de tirozina din TG sub actiunea tireoperoxidazei si rezulta
monoiodtirozina (MIT) si diiodtirozina (DIT). Cuplarea a 2 molecule de DIT formeaza T4, iar
cuplarea a câte o molecula de MIT cu DIT formeaza T3 (3,5,3' triiodotironina) sau rT3 (3,3',5'
triiodotironina).

Picatura de coloid ce contine T3 si T4 este endocitata, iar la nivel lizozomal, sub actiunea enzimelor
litice se elibereaza hormonii tiroidieni care sunt eliberati ulterior în circulatie.

În plasma, exista circa 7% T3 si 93% T4 (T3 este forma ce mai activa biologic, rT3 este inactiv). Ei
pot circula sub forma libera in cantitati foarte mici: 0.04% T4 si 0,4% T3, însă transportul în plasma
se face legat de TBG (thyroid hormone binding globuline), THPA (thyroid hormone binding
prealbumine) si albumine. T3 rezultă din metabolismul periferic al T4, care prin deiodurare
generează T3 biologic activ si rT3 – forma inactivă a hormonului.

Hormonii tiroidieni actioneaza pe receptori nucleari si induc sinteza proteica. Interventia TSH în
sinteza hormonilor tiroidieni se face prin intermediul unor receptori specifici, iar mecanismul de
actiune este AMPc dependent.

Dupa exercitarea efectului, hormonii tiroidieni sunt deiodurati si apoi glucoronoconjugati si


excretati prin bila si renal.
Efectele hormonilor tiroidieni:

Cresc activitatea metabolica si procesele oxidative, stimuleaza cresterea si diferentierea.

Rol în crestere, atât direct cât si prin stimularea hormonului de crestere si a somatomedinelor;
disfunctia tiroidiana duce la anomalii în procesul de crestere în special prin afectarea cresterii
osoase.

Rol în dezvoltarea SNC: stimuleaza neurogeneza si mielinizarea.

Potenteaza activitatea catecolaminelor, stimuleaza activitatea sistemului nervos vegetativ simpatic,


creste tonusul cortical

Efecte metabolice

o Metabolismul proteic: creste în special catabolismul proteic, dar stimuleaza si faza anabolica.

o Metabolismul lipidic: creste lipoliza ducând la cresterea nivelelor plasmatice de acizi grasi
liberi, scade trigliceridemia si colesterolemia.

o Metabolismul glucidic: efect hiperglicemiant prin cresterea gluconeogenezei si a glicolizei si


prin cresterea absorbtiei intestinale de glucoza

o Metabolismul energetic: stimuleaza procesele oxidative, creste disponibilul de ATP,


stimuleaza termogeneza (în hipotiroidism apare intoleranta la frig), creste rata metabolismului bazal

Efecte sistemice: asupra aparatului cardiovascular - stimuleaza functiile cordului, creste debitul
cardiac, creste frecventa cardiaca, creste necesarul de oxigen al miocardului, potenteaza actiunea
catecolaminelor, asupra tractului gastrointestinal - stimuleaza secretiile digestive si peristaltica,
asupra aparatului respirator - creste frecventa respiratorie

Efect trofic si tonic pe musculatura striata scheletica

Stimuleaza functia sexuala

Interactiuni cu alti hormoni: potenteaza catecolaminele, creste secretia de insulina ca raspuns la


efectul hiperglicemiant al hormonilor tiroidieni, creste PTH ca raspuns la cresterea osteogenezei,
creste concentratia de cortizol; de asemenea exista o relatie de stimulare reciproca a secretiei între
hormonii tiroidieni si STH.

Reglarea secretiei se face la mai multe nivele:

Axul hipotalamohipofizar - se realizeaza 2 bucle de feedback negativ: una lunga, între concentratia
sangvina a hormonilor tiroidieni si eliberarea de TRH din hipotalamus si una scurta, între
concentratia sangvina a hormonilor tiroidieni si eliberarea de TSH din adenohipofiza.

Factori corticali precum stresul sau subcorticali precum febra pot stimula neuronii parvicelulari din
aria hipofiziotropa si prin eliberarea de TSH creste sinteza hormonilor tiroidieni; sau pot stimula
neuroni dopaminergici care sunt în conexiune cu neuronii hipofizari, având acelasi efect

Sistemul nervos simpatic stimuleaza tiroida sa produca hormoni tiroidieni. Sistemul nervos
parasimpatic o inhiba.