1.Scopurile,sarcinile si indicatiile anestezie locale in chirurgia orala si maxilo-faciala.

Df.Anestezia loco regionala-anestezie ce prevede folosirea unor substante chimice ,agenti fizici
sau curent electric ce induce lipsa temporara a sensibilitatii asupra regiunii anatomice,lasind
constientul intact.
Scopurile A.LR-pentru eliminarea durerii in timpul tratam stom,in scop diagnostic,pentru
reducerea hemoragiei,relaxarea si sedarea pacientului,in prevenirea durerii postoperative de
scurta durata sau lunga.
Clasificarea: Locala- prin refrigeratie; - de contact; - prin injectie( infiltratie locala, infiltratie la
distanta, plexala, intrapapilara si intraligamentara.
- Regionala- tronculara periferica, - tronculara bazala, - prin acupunctura

Particularitati In practica stomatologica uzuala tehnicile de anestezie locala si locoregionala sunt

cel mai des folosite pentru ca: sunt usor de aplicat pt orice medic, pot fi utilizate in conditii de
ambulator, permit colaborarea cu pacientul, ofera o linste operatorie suficienta, daca se respecta
indicatiile si dozele substantelor anestezice folosite, riscul accidentelor posanestezice sunt
reeduse, dupa finalizarea tratamentului pacientul isi poate relua activitatea chiar daca efectul
anestezicului persista inca un timp.
Avantaje: poate fi efectuata de orice medic inca cab.stom. sau spital, limiteaza A la cimpul
operator,nu necesita aparataj deosebit,tehnica de adm e simpla,asigura cimp operator liber,ofera
posibilitatea colaborarii cu pacientul,nu suprima reflexuld e deglutitie,include putine riscuri
vitale.
Dezavantaje: doza prea mare poate provoca vertije,pierderea constiinte,stop cardiac
tranzitoriu,reactii alergice.
Indicatii: practic in toate interventiile stomatologice,dento-alveolare +OMF.Tratamente dento-
parodontale:detartaj,prepararea cav.,endo,slefuri cu scop de
protezare.extractii,alveolotomii,chistectomii,extirapre de tumori limitate ale partilor moi si
osoase+premedicatie uneori.
Contraindicatii:nu prezinta contraind absolute dar trebuie de evidentiat: virsta (copii sub 9-10
ani),femeile in timpul menstrelor,primele si ultimile 3 luni de sarcina,mamele ce
alapteaza,bolnavii cu stare de anxietate exagerata sau afectiuni psihice,diabet,cardiopatii
decompensate,hiper-hipo tensiune,epilepsie,procese inflamatoare prea extinse.

2.Substantele anestetice utilizate la anestezia loco-regionala.Farmacodinamica si

farmacocinetica.
A.L-R-se realizeaza cu ajutorul unor substante chimice ce induc lipsa de sensibilitate temporara a
regiunii anatomice pe care se urmeaza a interveni lasind constientul intact.
MA: asupra terminatiunilor nervoase sau filetelor terminale.
Clasificarea: Locala- prin refrigeratie; - de contact; - prin injectie( infiltratie locala, infiltratie la
distanta, plexala, intrapapilara si intraligamentara
Cerinte catre anesteticele locale moderne:
1.sa nu fie inflamabil
2.sa se evapore usor la t ambientala
3.sa fie active-sa aiba actiune anestetica puternica
4.sa se solubilizeze in singe pentru a asigura raspindirea in toate tesuturile
5.sa aiba metabolism minimal
6.sa fie compatibil cu epinefrinele endogene
7.sa dea o buna relaxare musculaturii scheletice
8.sa nu fie irritant pentru caile aeriene
9.sa fie bronhodialtator.
Substante anestetice: Toate anesteticele au o structura formata din 3 parti: inelul aromatic,lantul
intermediar care poate fi un ester sau o amida, si o gr.amino.
Clasificare
Esteri-leg.esterica este relative instabila,si sunt hidrolizate usor,atit in sol.cit si in plasma
sang.(toxicitate slaba+durata scurta)
1.Ai acidului paraaminobenzoic( novocaina,clorprocaina) 2.Ac.benzoic(tetracaina,benzocaina)
3.Ac.metaaminobenzoic(unacaina,primacaina)
Amide-leg.e mai stabile,substantele in sol.suporta sterilizarea si schimbarile de pH,nu sutn
dezactivate in plasma,se metabolizeaza in ficat.,nu se elimina repede din org,+durata de actiune
mai lunga.
1.Lidocaina,Mepivacaina,Bupivacaina,Articaina,Prilocaina
Derivati chinoleici-centbundina

3.Anestezia tronculara periferica la Spina Spix.Calea endo si –exobucala .Tehnica zona de

anestezie.Complicatii

Pozitia pacientului:fotoliu coborit, capul in usoara extensie, gura larg deschisa

Repere:plica pterigomandibulara, creasta temporala,marg.ant a ramului ascendent
mandibular,trigonul retromolar, planul de ocluzie a molarilor inferiori-la 1 cm si la edentati
creasta alveolara.
Tehnica:-pacientul cu gura larg deschisa, pt a pune in tensiune plica pterigomandibulara, se
palpeaza creasta temporala a mandibulei
Se inteapa mucoasa intre creasta temporala si plica pterigomandibulara la 1 cm deasupra planului
de ocluzie a molarilor inferiori cu acul paralel cu suprafata ocluzala a acestora
Acul atinge suprafata osului, dupa care se inainteaza in profunzime 1,5-2cm pastrind contactul cu
fata interna a ramului ascendent mandibular. Pe masura inaintarii acului, directia se modifica
datorita oblicitatii ramului ascendent, astfel incit seringa se indreapta spre linia mediana apoi
ajunge in dreptul premolarilor so molarilor de partea opusa.La profunzimea de 1,5-2mm spina
spix este depasita unde are loc depozitarea anestezicului.
Teritoriul anesteziat: hemimandibula de partea respectiva(dintii, osul si parodontiul); mucoasa
de pe versantul vestibular si ligual al crestei alveolare inferioare; hemilimba si jumatatea de
planseu, buza inferioara si tes moi metoniere.
Tehnica exo-bucala: inferioara si laterala.

4.Anestezia tronculara periferica a nervilor alveolari superiori posteriori.Calea endo si

exobucala.Tehnica,zona de anestezie.Complicatii.

Anest la tuberozitate:
Repere:creasta zigomato-alveolara; fundul santului vestibulat superior; planul de ocluzie a
arcadei superioare; molarii doi superiori,la copii sub 12 ani la nivelul M1
Tehnica endo:Se inteapa in mucoasa mobila distal d creasta zigomato-alveolara, cu seringa la 45
grade de palnul de ocluzie a molarilor superiori.Acul progreseaza 2-3cm pastrind contactul cu
osul pina la pierderea acestui contact. Se aspira si se injecteaza solutie anestezica pt a se verifica
ca nu sa patruns intron vas din plexul perituberozitar.directia ac: superior,posterior,medial.
Teritoriu anesteziat: molarii 1,2,3 S cu exceptia radacinii mv a M1care e inervata de n.alv.s-mij,
osul alveolar si periostul ce acopera molarii,mucoasa vestibulara;mucoasa,peretele lat.si post. A
sinus.maxilar.
Indicatii: in terapia dentara si osoasa corespunzator inervatiei,cind anestezia plexala nu e
eficienta,cind e contraindicate anest.plexala
Avantaje:atraumatica,reducerea nr.de intepaturi,reducerea cantitatii de sol anest,eficienta
maxima.
Dezavantaje:cel mai mare risc de a produce un hematom datorita plex.venos
pterigoidian.prezinta aspiratie pozitiva frecventa.

Tehnica exo:
Repere:se utilizeaza ace de dimensiuni lungi,pacinetul cu gura inchisa,se dezinfecteaza pielea,se
repereaza marginea inf.a osului malar,marg.ant a mus.maseter si creasta zigomatico-alveolara.
Loc de intepatura: acul se introduce in obraz,sub unghiul inf al osului malar,tangent inaintea
marginii znt.a mus.maseter si imediat inapoia crestei z-alv.Directie
ac:superior,medial,posterior.Acul trebuie sa fie in contact permanent cu osul la nivelul
tuberozitatii si se introduce 3,5-4 cm in profunzime.

5.Anestezia tronculara bazala la maxilarul superior.

Nervul maxilar asigura sensibilitatea unui maxilar impreuna cu dintii si paradontiul
respectiv,a sinusului maxilar, boltii si valului palatin, mucoasei foselor nazale
si a vestibuluilui bucalsuperior, hemibuzei superioare, aripii nasului si pleoapelor
inferioare.

6.Indicatii si contraindicatii de anestezie generala in chirurgia orala si maxilo-

faciala

Anestezia- suprima temoporar sensibilitatea printr-o inhibitie reversibila,controlata

a SNC.Se realizaeaza cu ajutorul substantelor chimice care vehiculate pe cale
sanguine sau inhalatorie actioneaza asupra SNC.Prevede:pierderea
sensibilitatii,pierderea cunostintei,protectia neurovegetativa(diminuarea reflexelor)
si relaxarea musculaturii.Centrii vitali ai respiratiei si circulatiei nu sunt afectati.
Avantaje: nu solicita psihologia pacientului,poate asigura imobilitate complete a
pacientului pentru un timp indelungat,asigura controlul caii resp.,respiratiei si
circulatiei;permite abordarea mai multor cimpuri operatoare la distant,poate fi
utilizata in caz de reactii alergice la anestezicele locale;se poate adapta la
interv.chirug. imprevizibila la durata si amploare.
Dezavantaje:necesita aparatj scump,complex;necesita personal de inalta
calificare;necesita un grad de pregatire a pacientului;poarta riscul unor complicatii
majore>infarct,accident vasculo-cerebral,moarte,;asociata cu hipertermii maligne.
Cai de adm:inhalatorie,iv,im,intrarectala. Inhalatorie(masca,intubare)
Metode de AG :
I.Analgezia generala=Sedarea constienta
1.Analgezia relative-inhalatorie
2.Autoanalgezie generala-inhalatorie
3.Sedare constienta intravenoasa
4.Neuroleptanalgezia
II.Anestezia generala de scurta durata-inhalatorie,iv,im+iv
III.Anestezia generala de durata-intubatie traheala
1,AG combinata
2.Neuroleptanestezia
Indicatii—la copii,la adulti ca raror nervozitate si anxietate nu permite o interv.si
A.LR normal,-intoleranta la AL,-afectiuni inflamatorii mai intinse,pentru incizia si
drenjul supuratiilor mai profunde,extractia dintilor cu si fara alveolo
plastii,reducerea fracturilor de maxilare
Contraindicatii
• Copii cu tulburări de comportament, ce nu suportă masca nazală, sau au o atitudine
necorespunzatoare pe fotoliul dentar. Tehnica inhalo-sedării va eşua dacă copilul se mişcă
În fotoliul dentar sau plânge (pentru ca În acest caz nu foloseşte respiraţia nazală). •
Afecţiuni psihiatrice • Afecţiuni respiratorii de natură infecţioasă (sinuzite, bronşite,
viroze). Tusea şi respiraţia orală fac imposibilă obţinerea unei sedări satisfăcătoare.
Există, de asemenea, pericolul contaminării aparatului anestezic • Afecţiuni pulmonare
cronice: BPOC, fibroza pulmonară • Obstrucţia nazală cronică prin deviaţii de sept nazal,
rinita alergică • Talasemia, anemia megaloblastică • Narcomanii • Scleroza multiplă •

7.Cai si tehnici de administrare a anesteziei generale.

Cai de adm:inhalatorie,iv,im,intrarectala. Inhalatorie(masca,intubare)
Metode de AG :
I.Analgezia generala=Sedarea constienta
1.Analgezia relative-inhalatorie
2.Autoanalgezie generala-inhalatorie
3.Sedare constienta intravenoasa
4.Neuroleptanalgezia
II.Anestezia generala de scurta durata-inhalatorie,iv,im+iv
III.Anestezia generala de durata-intubatie traheala
1,AG combinata
2.Neuroleptanestezia

8.Accidente si complicatii ale anesteziei loco-regionale:lipotemia ,accidente

toxice si complicatii determinate de substantele vasoconstrictoare.Tablou
clinic si tratament de urgenta,profilaxia
Lipotimia(sincopa vaso-vagală)- reprezintă pierderea conștiinței pe o scurtă durată
de timp(1-2 min) și se manifectă printr-o slăbicune generală musculară, cu pierderea
tonusului postural. Este însoțită de amețeli, paloare, transpirații, respirație
neregulată, hipotensiune arterială și bradicardie. Actul de criză este precedat de o
stare de rău general, amețeli, alterări de percepție vizuală, grețuri, parestezii ale
membrelor. Poate fi cauzată de boli ascunse: diabet zaharat, tulburări de ritm
cardiac, sincopa de durere, epilepsie, etc. Tratament: 1.stoparea injectării
anesteticului; 2. Poz orizontala a pacientului; 3. Controlul și favorizarea ventilației
pulmonare. Dacă nu există tendință de ameliorare a stării pacientului se recurge la
tratam med:. Adrenalină de 5%: 1ml de i.m sau i.v in comun cu ser fiziologic;
2.clorură de calciu de 10%: 10 ml i.v. ; 3. Hidrocortizon: 100-200mg i.v.
Hematomul-Factorul determinant În apariţia hematomului ar putea fi densitatea ţesuturilor ce
Înconjoară vasul. lezat, ca şi volumul acestuia. În acest sens, hematomul apare rareori dupd o
anestezie În bolta palatind, datoritd densitdţii ţesuturilor la acest nivel. Un hematom voluminos
apare mai frecvent prin lezarea arterei sau venelorÎn cursul anesteziei tronculare periferice la
tuberozitate şi În mod excepţional la spin a Spix. Extravazarea sanguind se produce până când
presiunea extravasculară o depăşeşte pe cea intravasculară sau pând la formarea cheagului. Unele
tehnici prezintd un risc mai mare În apariţia hematomului. Mai frecvent, hematomul se produce
dupd anestezia la tuberozitate şi cu o incidenţă mai SCAzutd dupd anestezia la spina Spix şi
anestezia nervului mentonier, când acul frecvent pdtrunde În canal.
Hematom la tuberozitate si la Spin Spix. 1-4 minute-singerare.

9.Accidente si complicatii generale ale anesteziei loco-regionale:sincopa ,colaps si

convulsii.tabloul clinic si tratament de urgenta.
Sincopa-poate surveni brusc sau e continuare a unei lipotemii;hipoxia cerebrala
acuta cu pierderea tonusului vasomotor Clinic.Pierderea totala a
cunostintei.Forme.1.Respiratorie-cianoza-oprirea respiratiei,inima continua sa
bata,puls imperceptibil 2.Cardiaca-oprirea brusa a inimii,absenta pulsului si
zgomotelor cardiace,TA scade,paloare generala.Tratament.Fenil-efrin 2-5mg
s.c;vazoxin 5mg i.v;efedrina 5%,2 fiole im/iv lent,eliberarea cailor
respiratorii,resuscitare cardio-respiratorie.
Convulsiile- reprezintă mereu expresia clinică a unei suferințe cerebrale(epilepsie)
sau secundare a altor cauze: 1. tratament incorect a sincopei vaso-
vagale(administrarea de medicam. care stimulează circulația sangvină și respirația,
înaintea îmbunătățirii circulației și oxigenării prin mijloace generale, fapt ce
agravează hipoxia cerebrală); 2. Supradozarea cu substanțe anestetice(lidocaina
produce convulsii tonico-clonice la o concentrație de 7 microgram/litru în circulația
cerebrală) Simptome: “grand mall”- contracții clonice ale musculaturii toracice și ale
membrelor; “petit mall”- pierderea episodică a cunostinței Tratament: Daca e
epileptic îi protejam capul sa nu se lovească în timpul crizei convulsive, eliberăm
hainele stramte(camasa, cravata) și căile respiratorii. Daca pacientul ramane
inconștient și crizele se repetă, se stabilește o linie venoasă și se montează o
perfuzie cu administrarea de sol. diazepam 0,3-0,5 mg/kg corp i.v. lent in 2-5 min,
repetat la 5 min.
colapsul(paliditate, cianoză, prăbușirea TA, puls filiform), o stare agonală( paloare,
confuzie mentală, inconștiență, midriază). Această formă poate fi letală în cazul
lipsei tratamentului de urgență.

10.Accidente generala alergice ale anesteziei loco-regionale :edem Quinke,Soc

anafilactic.Clasificare.Etiopatogenie
Șocul anafilactic – este cea mai severă reacție alergică. Poate fi provocat de orice
preparat utilizat în stomatologie. Șocul anafilactic apare de la cîteva min pînă la 2 ore
de la expunerea la alergen. Cu cît reacția este mai rapidă, cu atît mai gravă este
starea pacientului. Există 3 grade ale șocului anafilactic. Gradul I: răspunsul se
dezvoltă de la cîteva min la 2 ore si se caracterizează prin hipotensiune, tahicardie,
prurit, hipertermia tegumentelor, edem facial la nivelul ochilor, rinoree. Gradul II:
răspunsul apare după cîteva min de la contact; reacția anafilactică este sistemică.
Apare constricția căilor aeriene în formă de criză de astm sau de edem Quincke,
scade brusc TA, apare tahicardia, puls rapid, slăbiciune, aritmie, dureri de cord,
vertije, paloare, confuzie mentală; uneori survine voma, crampe abdominale, diaree,
micțiuni involuntare, oboseală extremă, dereglarea văzului. Gradul III: răspunsul
apare în primele secunde sau odată cu contactul factorului alergen. Brusc se
instalează colapsul(paliditate, cianoză, prăbușirea TA, puls filiform), o stare agonală(
paloare, confuzie mentală, inconștiență, midriază). Această formă poate fi letală în
cazul lipsei tratamentului de urgență.
Tratamentul șocului anafilactic: 1. Încetarea administrării alergenului; 2. Fixarea
limbii și înlăturarea corpilor străini din cav buc; 3. Introducerea subcutanat în zona
focarului sol. de 0,1% adrenalina 0,3-0,5 ml și aceeași doza și intravenos; 4.
Introducerea i.v. de Prednisolon 75-150 mg sau dexametazon 4-20 mg sau
hidrocortizon 150-300mg; 5. Preparate antihistaminice- sol. 2,5 % de prometazonă
2-4 ml sau sol. cloropiramină 2-4 ml; 6. În caz de asfixie- sol. de aminofilină 2,4 % 10-
20 ml i.v.Intoxicația cu subst. anestezice Manifestările SNC- excitație, inhibiție
corticală care se manifestă prin senzație de căldură sau frig, parestezii, euforie,
fotofobie, confuzie, amețeală, somnolență, vedere neclară, greață, vomă, convulsii și
chiar stop cardio-respirator. Manifestările cardiovasculare –au caracter
cardiodepresor cu bradicardie, hipotensiune și chiar colaps cardio-vascular și cardio-
respirator. Manifestările alergice- prurit, edeme, erupții cutanate, colaps, șoc
anafilactic. Atitudine- stoparea administrării sol., oxigenoterapie, monitorizarea și
administrarea de medicam în dependență de necesitate.
Urticaria poate fi simptomul unei reacții alergice. Aceasta este o erupţie cutanată
însoţită de senzaţia de prurit (mâncărime) sau mai rar de arsură. Leziunile de
urticarie variază ca formă de la macule (pete roşii plane) la papule (ridicături) sau
pustule (ridicături cu lichid clar sau purulent). Leziunile pot fi de mici dimensiuni
(câţiva milimetri), până la arii mari confluente. De obicei prin scărpinat creşte aria
leziunilor. Leziunile de urticarie dispar de obicei fără urmă, dar unele cazuri pot lăsa
zone de hiperpigmentare ce dispar mai greu sau chiar pot persista. Uneori leziunile
de urticarie pot fi însoţite de angioedem (umflătură) care este de obicei localizat în
zona feţei (pleoape, buze, obraji), palme. Rar se poate localiza la scrot sau la
peretele abdominal. Angioedemul cu localizare de gravitate este cel prezent la
nivelul limbii şi laringelui (senzaţie de sufocare, de strângere de gât, de greutate în
înghiţire, răguşeală). Tratamentul urticariei – 1.stoparea administrarii alergenului; 2.
Poz orizontala a pacientului; 3. Oxigenoterapie; 4. Antihistaminice(dimedrol 1%-
2ml; suprastin 2%- 2ml); 5. Corticosteroizi(prednisolon 60 mg) Edemul Quincke- Este
o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie edematoasa subcutanata.
Acest edem se poate declansa prin absortia de alimente, de o intepatura de insecta
sau de luarea unor medicamente. Edemul afecteaza mucoasele bucale si ale cailor
respiratorii superioare, precum si tesuturile subcutanate laxe ale fetei. Se manifesta
printr-o umflatura bine delimitata, tare, de culoare roz pal, nepruriginoasa, dar care
produce o senzatie de arsura. Poate cauza asfixia din cauza localizarii lui. Tratament:
1.stoparea administrarii alergenului; 2. Poz orizontala a pacientului; 3.
Corticosteroizi(prednisolon 90 mg); 4. Antihistaminice(dimedrol 1%- 2ml; suprastin
2%- 2ml); 5.Adrenalină s/c 0,1%- 0,3 ml; 6. furosemid 1%- 4 ml; 7. Oxigenoterapie;

11.Tehnica extractie dentare si cu ajutorul clestilor si elevatoarelor.

Etape extractiei:
(aux)Sindesmotomia-consta in sectionarea lig.circular al dintelui pentru a permite
insinuare cit mai profunda subgingivala a falcilor clestelui.
Aplicarea clestelui-se face ina xul de implantare a d.
Insinuarea
Fixarea
Luxatia-se efectueaza o largire progresiva a alveolei urmata de ruperea lig.dento-
alv si mobilitate d.Miscare de basculare v-o si prin miscare de rotatie.
Extractia propriu-zisa-la miscarea de baswculatie si rotatie se adauga tractiunea in ax
(aux)Chiuretajul alveolei,sidesmotomia si suturarea.

SUPERIOR:Odata stabilita indicatia catre extractie se vor analiza conditiile

morfologice si morfopatologie locale pt a alege ceam mai obtima tehnica de
extractie cit mai putin traumatizanta pt a evita accidentele si complicatiile
posibile.Indiferent de tehnica aleasa este necesar de o largire a alveolei,
pentru a permite radacinii sa iasa din locul sau anatomic;
2. Coroanele mici, fara convexitati bine reprezentate, necesita folosirea
elevatoarelor, urmata apoi de aplicarea clestelui de extractie pe suprafata
dintelui;
3. Dupa dilatarea alveolei, dintele este extras prin ruperea fibrelor ligamentare
periodontale; 4. Instrumentele folosite pentru aceasta tehnica de extractie
dentara sunt de obicei
clestii si elevatoarele. Aceste instrumente sunt confectionate astfel incat sa
actioneze in axul lung al dintelui, iar partea lor activa sa se adapteze perfect pe
gatul dintelui si pe portiunea cervicala a radacinii. 5. Cu ajutorul clestilor se extrag:
dintii a caror coroana este integra sau distrusa
partial, radacinile dentare care prezinta o portiune extra
alveolara suficient deproeminenta, radacinile dentare care se gasesc la limita pere
telui alveola
Pozitia medicului in extractia la arcada superioara:fotoliul trebuie sa fie ridicat
astfel incit capul pacientului sa fie situat la nivelul umarului operatorului,gura larg
deschisa pentru a expune bine dintii.Capul priveste inainte,operatorul e in dreapta
si fata pacientului.Daca extractia e pe hemiarcada stinga atunci dinsul roteste
capul spre dreapta.
Tipuri de anestezie folosite
Incisivi-plexala vestibulara+a can.incisiv; infraorbitala Instrum: elevatoare
drepte,sindesmotoame,cleste
Canini-plexala+infliltratie palatina;orif.infraorbital+orif.incisiv.
Premolarul1-plexala+infiltraite palatina;orif infraorbital+palatin mare
Premolarul 2-plexala+inflitratie in santul palatin;orif.infraorbital+orif.palatin
Molarari-tuberozitate+orif palatin mare+plexala

INFERIOR:Odata stabilita indicatia catre extractie se vor analiza conditiile

morfologice si morfopatologie locale pt a alege ceam mai obtima tehnica de
extractie cit mai putin traumatizanta pt a evita accidentele si complicatiile
posibile.Indiferent de tehnica aleasa este necesar de o largire a alveolei,
pentru a permite radacinii sa iasa din locul sau anatomic;
2. Coroanele mici, fara convexitati bine reprezentate, necesita folosirea
elevatoarelor, urmata apoi de aplicarea clestelui de extractie pe suprafata
dintelui;
3. Dupa dilatarea alveolei, dintele este extras prin ruperea fibrelor ligamentare
periodontale; 4. Instrumentele folosite pentru aceasta tehnica de extractie
dentara sunt de obicei
clestii si elevatoarele. Aceste instrumente sunt confectionate astfel incat sa
actioneze in axul lung al dintelui, iar partea lor activa sa se adapteze perfect pe
gatul dintelui si pe portiunea cervicala a radacinii. 5. Cu ajutorul clestilor se extrag:
dintii a caror coroana este integra sau distrusa
partial, radacinile dentare care prezinta o portiune extra
alveolara suficient deproeminenta, radacinile dentare care se gasesc la limita pere
telui alveola
Pozitia pacientului:spatarul cit mai drept cu tetiera la nivelul spatarului,fotoliul
coborit astfelincit capul bolnavului sa fie la nivel cu cotul operatorului
Pozitia operatorului:pentru frontali+dintii din cad.3> indexul in vestibulul
bucal,iar mediusul lingual,policele sprijinind pe mandibula.cad4> mina stinga
inconjoara capul pacientului,operatorul asezat in dreapta si spatele
bolnavului.policele situat in santul lingual iar indexul vestibular.
Tipuri de anestezie folosite
Incisivii+Caninii: vestibular-a.plexala,orif.mentonier,a.spina spix; lingual-infiltratie
in sant.m-l,a. N lingual,a.spina spix. Instrumente: clestele pu dintii frontali
inf.indoiti pe muchie,elevatoare curbe.Miscari de basculare v-o.
Premolari-anest.tronculara periferica la spina spix,infiltratie in vestibul pentru
nervul bucal.
Molari-n.bucal>infiltratie vestibulara+met.Waisbrem;n.lingual si alv.inf.> a.spina
spix+Waisbrem.
Instrumente:cleste indoit pe muchie cu pinteni la virf pe ambele falci,elevator
„Leclusc” pentru M3.

17,18.Extractia atipica .Indicatii.tehnicile extractie atipice ale dintilor

uniradiculari.,pluriradiculari.
Extractia prin alveolotomie( atipica)-consta in indepartarea radacinilor
dentare dupa expunerea lor prin trepanarea corticalei osoase
vestibulare sau prin rezectia unei parti din tesutul osos vesitbular.
Realizarea extractiilor atipice se face cu :fiziodispeserul,piezotomul.
Tipuri de lambou în alveolotomie:-
1. Lambou trapezoidal- 2 incizii vertical-oblice cu baza mare spre fundul
de sac vestibular, prelungite pana la nivelul mucoasei mobile și o incizie
orizontală la nivelul orificiului alveolar;
2. Lambou in L- 1 incizie orizontală la nivelul limitei meziale a alveolei și
1 incizie verticală pana la nivelul mucoasei mobile;
3. Incizie curbată la limita dintre mucoasa fixă și mobilă cu convexitatea
orientată înspre fundul de șant vestibular în caz de resturi alveolare
mici
Alveolotomia este indicată În următoarele situaţii: • rădăcini situate profund
intraalveolar, ce nu pot fi extrase cu elevatoarele; • rădăcini deformate prin procese de
hipercementoză; • dinţi/rădăcini cu anchiloză dento-alveolară; • dinti cu rădăcini
divergente, care nu permit extracţia obişnuită, cu sau fără separaţie interradiculară; •
dinţi cu rădăcini convergente, care cuprind un sept interradicular gros (dinte "barat"); •
resturi radiculare profunde, rămase mult timp intraosos; • rădăcini situate sub lucrări
protetice conjuncte, la care se doreşte conservarea respectivei lucrări protetice.

19.Patologia eruptie dentare.Etiologie,notiuni de retentie,semiretentie si

distopie.
Patologia erupţiei dentare se clasifică În:
-Tulburari cronologice de erupţie: • erupţia precoce; • erupţia tardivă;
-Tulburari topografice de erupţie: • ectopia • heterotopia • transpoziţia
-Tulburări de dinamică a erupţiei: • incluzia • reincluzia
-Tulburări asociate erupţiei dentare şi/sau incluziei dentare • septice • mecanice •
trofice • nervoase • tumorale
Etiologie :
Factori locali:dinti natali(care se naste cu dintii erupti), neonatali(eruptia precoce a
dintilor temporari in prima luna de viata)
Factori generali: • rahitism; sifilis congenital; rubeola prenatala => produc Întârzieri mari
În erupţia dentară; • anomalii cromozomiale (În special sindromul Down) => secvenţă
neobişnuită de erupţie şi Întârzieri În erupţie; • febrele eruptive => erupţia accelerată a
grupelor dentare În curs de erupţie.
Distopia dentara- este anomalia in care dintele (partial sau complet erupt) este situate in
afara (ectopie) sau inauntrul (entopie) liniei arcadei dentare.
Retentie- retentia unui dinte complet dezvoltat in interiorul oaselor maxilare mult peste
virsta sa normala de eruptie.Semiretentie- eruperea incompleta a dintelui cu pozitionare
in structura osoasa si o parte in arcada dentara
20.Clasificarea dintilor de minte inclusi.Morfologia radiculara a dintilor de minte
inclusi.Indicatii si contraindicatii la extractia dintilor

Clasificarea incluziei molarului de minte superior

• incluzie verticală;

• incluzie disto-angulară

• incluzie mezio-angulară

Clasificarea incluziei molarului inferior:

In plan sagital dupa Peterson

Mezio-angulara 35%, orizontala 35%,verticala 38%,distoangulara6-8%
Dupa Pell si Gregory,gr.de acoperire osoasa:
-diam.m-d al coroanei e complet liber fata de marg ant a ram.mand.
--diam.m-d al coroanei e la jumatate fata de marg ant a ram.mand.
-in profunzimea osului alveolar
Tip de tesut: moale,osos partial,osos total
Relatia cu nervulalv inf.
I.img rad ca can. E salb conturata,probabil nervul sa fie situat lingual de rad.
II.daca una dintre liniile de contur al can.mand.sau ambele sunt intrerupte radacinile sunt
situate vestibular
III.la nivelul apex d.
IV.apexul e in canalul mand.
V.atunci cind limitele can.apar ca 2 linii radiiopace care se intersecteaza,nerv e situat
vestibular de d.
VI.nervul e situat intre 2 radacini.
INDICATII:Inghesuri dentare,pozitie mezio-angulara(carii),pericoranarite.
CONTRAINDICATII:lipsa dintelui M1,lipsa premolari.

21.Particularitatile extractiei molarului de minte inclus superior si

inferior.Tehnici,instrumentariu si complicatii.

Extracția molarului 3 – la necesitate separarea coroanei dintelui se poate face cu freza

turbină. Dacă e necesar de efectuat trepanarea și rezecția osoasă aceasta se face cu piesa
în unghi cu racire continuă, piezopiesa, piesa fiziodispenserului pentru că forarea la viteză
mare cu ajutorul turbinei poate produce nercoză osoasă, embolie în anumite cazuri.
Descoperirea molarului de minte inferior inclus- tipuri de incizi: a) în baionetă, pornind
de la marginea stîlpului anterior al vălului palatin, de-a lungul marginii linguale a
spațiului retromolar, pana la unghiul disto-lingual al molarului 2; b) incizia orizontală- pe
mijlocul spațiului retomolar, prelungită de-a lungul coletelor molarilor 1 și 2; incizii
triunghiulare cu excizia unei porțiuni din mucoasa retromolară. Descoperirea molarului
de minte superior inclus- a) incizia în T, cu ramura verticală imediat distal de molarul 2
 și ramura orizontală de-a lungul mucoasei fixe; b) incizia curbă cu concavitatea în jos,
pornind din dreptul molarului 2 pînă pe versantul posterior al tuberozității; c) incizia
curbă cu concavitatea în sus- pornind din dreptul molarului 2, prelungită pe versantul
inferior și cel posterior al tuberozității.

22.Accidente si complicatii in timpul extractie dentare.

Clasificarea

·leziuni dentare. -Propulsarea dinţilor În spaţiile perimaxilare.

·leziuni ale părţilor moi perimaxialre. - accidente sinusale

- leziuni osoase -leziuni nervoase. • luxaţia ATM.

Leziunile dentare :fracturarea coroanei,fracturarea radacinei,luxatia dintelui vecin,fracturarea coronara a

dintelui antagonist,lezarea mugurilor dentari ,extractia altui dinte

Leziunile partilor moi:leziuni gingivale,leziuni mucoasei palatine,plagi ale limbii,plagi ale planseului buccal.

Leziuni osoase:fractura corticalei alveolare,fractura corticalei linguale,fractura tuberozitatii,FRACTURA

mandibulei.

Accidente sinusale-• deschiderea sinusului maxilar. • Împingerea rădăcinilor sub mucoasa sinusală sau În plină
cavitate sinusală

Propulsarea dinţilor În spaţiile perimaxilare: Împingerea molarului de minte superior În spaţiul

pterigomaxilar. Împingerea molarului trei inferior În planşeul bucal.

Lezarea nervilor:lingual,alveolar inferior si mentorier,nazopalatin.

23.Alveolita postextractionala.Forme clinice ,etiologie,tabloul clinic ,tratament.

Alveolita-este o osteita localizata,in care fenomenele inflamatorii se asociaza cu

necroza superficiala circumsrisa a peretelui osos.

Etiologie.a.tulburari vasomotorii loco-regionale-anestezia provoaca

vasoconstricitie;trauma terminatiunilor nervoase provoaca spasm vascular
reflex.b)extractii laborioase cu zdrobiri de pereti.c)utilizarea nejudicioasi, la turajii
mari, a instrumentelor rotative, in vederea creirii accesului asupra unor
radacinid)existenta in alveola postextractionala a unor fragmente detasate de os sau
dinte, care impiedici procesul de cicatrizare normala ; e) extractiile incomplete, cu
raminerea in alveola a unor resturi radiculare; f) procesele infectioase periradiculare
acute sau cronice, care se pot exacerba in timpul extractiei. producind insamintiri
microbiene atit generale, pe cale sangvina, cit si locale

Forme clinice.Umeda-inflamatie alveolei in totalitate,marginile alveolei

tumefiate,turgescente,iar gingivomucoasa prezinta o staza vasculara
marcata;cheagul murder acoperit de depozite purulente.Tesut de granulatie ce
sangereaza la usoara atingereUscata-lipsita de congestive,gingia palida atona,din
alveola lipseste cheagul sau unul mic brun-cenusiu,ce se desprinde usor,peretii
albiciosi cu mici sechestre,ce se detaseaza

Simptomatica.La 3-4 zile de extractie pare durerea,cu caracter violent,creste

progresiv in intensitate,iradiaza in hemimaxilar,caracter de nevralgie,durere
persistenta nu trece de la analgezice,halena fetida.Starea generala usor
alterata,febra moderata,ganglioni mariti in volum ,durerosi la presiune.Tablou dupa
forme.Tratament.Tratamentul curativ urmareste combaterea durerii si a infectiei si
stimularea procesului de regenerare tisulara si cicatrizare.Terapeutica consta
in:a)indepartarea din alveola a cheagului infectat,corpilor straini,portiunilor de os
necrozat b)aplicatii locale de substante anestezice si antiinfectioase c)tratament
general antiinfectios,antialgicd)trat local si general de stimulare a regenerarii.In
alveolita umeda-indepartarea cheagului infectat si a corpilor straini cu apa oxigenata
sau ser fiziologic dupa care se aplica pansament cu AB.Daca nu se amelioreaza se
indica chiuretajul sub anestezie loco-reg.In alveolita uscata-mai greu de tratat
necroza mai extinsa,dureri mai mari,irigatie cu sol antiseptice sau se fiziologice
caldut pentru a favoriza vasodilatatia.Se introduc conuri cu AB.Analgetice pe cale
generala.Daca dupa 2-3 zile nu este dinamica se recurge la chiuretaj.Pina la
sangerare,se protejeaza cu mese iodoformate.