Vascularizatia si inervatia parodontiului marginal

Etichete: Anul 5, Parodontologie

Vasele sanguine
În interiorul corpului mandibulei, circulația sanguină se face prin artera
alveolară inferioară și ramurile sale: artera mentonieră, sublinguală, bucală și
arterele faciale. La maxilar, arterele alveolare superioare, anterioare și posterioare,
artera infraorbitară și artera palatină trimit colaterale care, ca și la mandibulă prin
anastomoze, formează plexul subalveolar și rețeaua (sau plexul) interalveolară.
Plexul subalveolar este sursa arteriolelor periodontale
ascendente sau longitudinale intraseptale (pe lângă altele: dentare, pulpare), care au
un traiect arcuat pe lângă apex și ascendent în desmodonțiu.
Plexul interalveolar situat în septurile interdentare trimite ramuri oblice și
transversale care perforează lamina cribriforma (de unde și numele acesteia) și prin
anastomoza cu arteriolele periodontale ascendente formează plexul vascular
periodontal.
În porțiunea coronară a spațiului dento-alveolar, plexul periodontal se unește
prin anastomoze mai puțin numeroase cu rețeaua vasculară gingivală a plexului
cervico-gingival.
În secțiune orizontală, ramurile plexului periodontal au un aspect radiar. În
secțiune verticală se prezintă ca un plex longitudinal cu numeroase ramificații, care
îi conferă un aspect denticular, dințat, mai redus în densitate în porțiunea terminală,
gingivală.
Gingia este vascularizată din trei surse:
- plexul periostal;
- plexul intraalveolar;
- plexul periodontal.
Arteriolele din plexul interalveolar străbat corticală externă a osului alveolar
și ajung la gingie prin ramuri arcuate și tangențiale la suprafața crestei alveolare.
Aceste vase principale dau arteriole terminale pentru mucoasa, cu dispoziție
"în palisadă". Arteriolele terminale se divid în capilare, care irigă papilele
corionului pâna sub lamina bazală, ce îl desparte de epiteliu.
Vascularizația gingiei prezintă particularități distincte, evidențiate pe o
secțiune verticală:
- versantul extern, spre marginea gingivala libera, prezinta in profunzime un plex
arterial, format din ramuri groase, anastomozate intre ele ~i din care se desprind
ramuri paralele, care patrund in axul papilelor corionului pana in apropierea
epiteliului; aici au un traiect arcual, Usor ondulat subepitelial;
- versantul intern, spre dinte si epiteliul jonctional prezinta un plex cervico-
gingival in continuarea plexului periodontal.
Particularități ale vascularizației parodonțiului marginal:
- existența unor sisteme conjunctivo-vasculare nervoase formate din arteriole și
venule, capilare, limfatice și nervi mielinizați,
- arteriolele terminale prezintă o tunică musculară subțire, iar contactele axoni-
mioblaste sunt numeroase, pentru toate celulele musculare
- vasele din parodonțiul marginal prezintă numeroase anastomoze arterio-venoase
sub forma unor vase cu traiect sinuos, uneori deosebit de complicat, cu
- reteaua vasculară a parodonțiului marginal este bine reprezentată și în pofida
caracterului sau "terminal", asigură o bună circulație în teritoriul parodontal chiar
atunci când unele vase sunt blocate sau secționate chirurgical
Segmentele anastomotice arterio-venoase au frecvent aspectul unui canal
intermediar cu un lumen de două-trei ori mai mare ca al arteriolei aferente, ceea ce
permite o șuntare eficientă între sectorul arteriolar și venular.
Circulația limfatică
Limfa este constituită dintr-un lichid intercelular care este colectat de vase
limfatice capilare printr-un proces dinamic, activ. De-a lungul traseului pe care îl
parcurg vasele limfatice se găsesc noduli limfatici cu rol în procesele de apărare
imună față de diverse infecții.
Vasele limfatice din corionul gingival (papile, marginea gingivală liberă și
gingia fixă) pătrund printre ligamentele supraalveolare se răspândesc într-o rețea
fină pe suprafața cementului și printre fibrele ligamentului periodontal din
desmodonțiu fiind situate alături de vasele sanguine. La nivelul apexului se găsesc
vase limfatice din pulpa dentară care traverseză apoi spațiile medulare ale osului
către canalul mandibular, respectiv infraorbitar. Vasele limfatice părăsesc oasele
maxilare la nivelul orificiului mentonier, respectiv infraorbitar.
Vasele limfatice capilare se deosebesc de capilarele sanguine prin:
- lipsa hematiilor în lumen;
- absența laminei bazale în jurul vaselor;
- endoteliul ce prezintă întreruperi intercelulare;
- prezența unor valve în lumen (LISTGARTEN).
Traseul vaselor limfatice este, în general, paralel cu al vaselor sanguine și
trece prin ganglionii limfatici înainte de a pătrunde din nou în circuitul sanguin.
Drenajul limfei se face astfel:
- din gingia maxilarului în ganglionii cervicali profunzi;
- din gingia mandibulei în ganglionii submentonieri, subangulomandibulari
și cervicali.
Vasele limfatice desmodontale drenează limfa în aceleași stații ganglionare.
Inervația parodonțiului marginal
Filamentele nervoase aferente și eferente, formațiunile senzitive și senzoriale
ale parodonțiului marginal urmează de regulă calea vaselor, cu care formează
complexe neuronale, ghidate și susținute de fascicule de țesut conjunctiv.
Gingia osului maxilar este inervată de nervii alveolari superiori anteriori,
mijlocii și posteriori, ramuri din nervul infraorbital, nervul palatin mare (posterior),
nervii nazopalatini.
Gingia osului mandibular este inervată de nervul bucal, nervul mentonier pe
versantul vestibular și nervul sublingual pe versantul lingual.
 Ramurile terminale ale nervului alveolar inferior asigură inervația senzitivă.
Fibrele nervoase pătrund în desmodonțiu prin zona periapicală și prin orificiile
laminei dura; după ce pierd teaca de mielină, se termină prin patru tipuri de
formațiuni:
- terminații nervoase libere ale fibrelor nervoase nemielinizate ce sunt
specializate în recepționarea stimulilor dureroși;
- terminații nervoase fuziforme înconjurate de o capsulă fibroasă, localizate
în principal la apex;
- corpusculi de tip RUFFINI și KRAUSE, localizați în principal în zona
apicală;
- terminații nervoase ondulate, spiralate, în regiunea mijlocie a
desmodonțiului.