ANATOMIE

ANUL II

VENELE CAPULUI, VENELE

JUGULARE, VENELE CAVE CRANIALĂ
ȘI CAUDALĂ
LIMFONODURILE MUSCULARE LA
MAMIFERELE DOMESTICE

(CURS X)

Prof. univ. Dr. Dr. h.c. Gabriel PREDOI

 VASCULARIZAȚIA VENOASĂ A CAPULUI ȘI GÂTULUI
TRUNCHIUL BIJUGULAR SAU CONFLUENTUL JUGULAR

Este situat ventral de trahee, la baza gâtului. Rezultă din confluarea celor două
perechi de vene jugulare, internă (la cal lipsește) și externă. După un foarte scurt
traiect se unește cu vena axilară, pentru a forma vena cavă cranială. Adventicea
acesteia din urmă aderă la fața internă a primei perechi de coaste, menținând astfel
lumenul venei larg deschis. La suine și carnivore, venele jugulare interne confluează
inițial în vene jugulare externe (la baza gâtului), apoi fiecare din ele primește afluența
venei axilare (două la suine), formându-se astfel două trunchiuri venoase
brahiocefalice, drept și stâng. Din confluarea celor două trunchiuri se formează vena
cavă cranială. La rozătoare și păsări cele două trunchiuri venoase brahiocefalice nu
confluează ci se continuă, constituind vene cave craniale, dreaptă și stângă. La suine,
confluența brahiocefalică se face înaintea primei coaste, dorsal față de manubriul
sternal.
Vena jugulară externă este vasul principal care recoltează sângele de la cap la
gât. La majoritatea mamiferelor este situată în părțile laterale ale regiunii ventrale a
gâtului, în aşa-numitul ,,jgheab jugular”. Medial, este în contact cu mușchiul
omohioidian, care o separă de cordonul carotic, în plan superficial, este acoperită de
mușchiul cutanat al gâtului, fascia superficială și tegument. La bovine, suine și
carnivore există și o venă jugulară internă, care își are originea în vena occipitală și,
ulterior, acompaniază dorsal artera carotidă comună. Originea venei jugulare externe
este situată caudal față de ramura recurbată a mandibulei, dorsal față de tendonul
mușchiului sternomandibular, printr-o confluare în unghi ascuțit a venei linguofaciale
și venei maxilare. Pe traiectul ei, în sens cranio-caudal, primește următoarele afluențe:
vene tiroidiene (cranială și caudală), ramuri musculare și ramuri timice (la
rumegătoare); vena cervicală superficială, satelită ramurii ascendente a arterei
omonime, precum și vena cefalică. Când există o venă jugulară internă, atunci venele
tiroidiene, venele laringiene și vena occipitală sunt afluenții acesteia.
Vena linguofacială este satelită numai parțial arterei glosofaciale; se naște din
confluarea la baza limbii, în spațiul intermandibular, a venelor facială și linguală,
după care se angajează la marginea ventrală a parotidei, întretăind în unghi ascuțit
tendonul mușchiului sternomandibular, pentru a conflua cu vena maxilară. Pe traiect,
primește afluența venelor: sublinguală, glandulare și laringiană cranială (la ovine).
Venele linguale descarcă sângele de la limbă prin vena linguală profundă și vena
linguală dorsală; vena linguală dorsală acompaniază nervul lingual, dirijându-se
dorsal spre vena maxilară în care se varsă.
Vena facială se formează în regiunea suborbitară, prin confluarea venei angulară
a ochiului și venei dorsală a nasului. Până la nivelul incizurii vasculare a mandibulei
este satelită arterei faciale pe care apoi o urmărește, urmând un traiect superficial, în
spațiul intermandibular, până la confluarea cu vena linguală profundă. Pe traiectul ei
facial primește afluența venelor: vena laterală a nasului; venele labiale (nu sunt
satelite arterelor omonime, formând un plex venos pe fața externă a mușchiului bucal,
iar sub mușchiul depresor al buzei inferioare se varsă în vena facială); vena profundă
a feței și vena bucală.
Vena profundă a feței își ia originea din extremitatea rostrală a sinusului cavernos
prin vena emisară a fisurii orbitale și rotunde; în hiatusul orbitar traversează periorbita,
pentru a se angaja apoi între protuberanța maxilară și inserția proximală a maseterului.
În această porțiune prezintă un enorm sinus fusiform (la ecvine) sau un plex (la
bovine), după care se deschide în vena facială sub nivelul spinei faciale. Pe traiectul ei
primește afluența venelor: oftalmice, palatină mare și mică și infraorbitară. Între
periorbită și mușchiul temporal, la porc, există un enorm sinus oftalmic, care se
descarcă în sens rostral tot prin vena profundă a feței. Vena palatină mare se
caracterizează prin faptul că nu intră prin conductul palatin ci trece ventral de acesta,
printre tuberozitatea maxilară și ligamentul pterigomandibular, pentru a conflua în
hiatul pterigopalatin cu vena profundă a feței.
Vena bucală se deschide rostral în vena facială, dorsal de incizura vasculară a
mandibulei; caudal, se continuă cu vena maxilară. La bordura inferioară a mușchiului
molar, sub mușchiul maseter, și apoi la fața medială a mușchiului pterigoidian medial,
prezintă o dilatație asemănătoare venei profunde a feței (sinusul bucal).
Vena maxilară este satelită parțial arterei omonime. Prezintă un traiect inițial
profund la fața medială a ramurii recurbate a mandibulei, între mușchii pterigoidieni,
apoi la fața medială a gâtului condilului mandibular, iar caudal acestuia, primește
afluența venei temporală superficială, după care străbate glanda parotidă, până la
unghiul caudal al acesteia, unde confluează cu vena linguofacială, constituind vena
jugulară.
 Rădăcinile venei sunt reprezentate de vene pterigoide (în număr de 3-4), care
descarcă sângele de la mușchii pterigoidieni, sinusul pietros ventral, precum și de la
vena bucală, prin care face legătura cu vena facială. Pe traiectul ei, prezintă următorii
afluenți: vena linguală dorsală, care recoltează sângele de la baza limbii și vălului
palatin; vena alveolomandibulară (satelită arterei); vena temporală profundă și ramuri
articulare temporomandibulare. Pe traiectul parotidian: vena temporală superficială,
rezultată din confluarea venelor transversale ale feței cu vena auriculară rostrală
(descarcă sângele, prin vena emisară retroauriculară, din sinusul temporal și vena
auriculară profundă); vena maseterică ventrală, satelită arterei; vena auriculară
caudală, născută la conchiei auriculare prin confluarea venelor auriculare (laterală,
intermediară și medială), trece pe suprafața parotidei și se varsă opus venei maxilare.
Vena occipitală este ultimul afluent și cel mai profund al venei maxilare. Are ca
rădăcini: ramura occipitală, care face legătura cu vena vertebrală, pentru drenarea
sinusului bazilar și vena emisară a găurii jugulare, care descarcă sinusul pietros
ventral.
În regiunea parotidiană, la ecvine, vena maxilară străbate spațiile conjunctive
dintre acinii glandei parotide până la unghiul caudo-ventral al glandei, unde
confluează cu vena linguofacială.
La rumegătoare vena maxilară are o topografie profundă, fiind situată în spațiul
conjunctiv dintre glanda parotidă și glanda mandibulară; ultimul ei afluent îl
constituie vena auriculară caudală, deosebit de dezvoltată.

Sinusurile dureimater
Numeroșii afluenți ai venei maxilare drenează sângele de la nivelul craniului.
Sistemul venos al encefalului, situat in interiorul neurocraniului, este reprezentat de o
serie de spații sangvine largi – cavități endoteliale situate între lama periostală și
meningeală a dureimater. Aceste spații, reprezentând sinusurile dureimater, drenează
sângele de la venele cerebrale și diploice și îl conduc prin venele emisare în circulația
exocraniană: vena profundă a feței; vena auriculară rostrală; vena occipitală și vena
maxilară.
Sinusul longitudinal dorsal este plasat în partea superioară a „coasei” creierului;
drenează sângele prin venele cerebrale dorsale, de la fața convexă și medială a
emisferelor cerebrale, în apropierea protuberanței occipitale interne primește afluența
sinusului drept, care descarcă sinusul longitudinal ventral.
 Sinusul longitudinal ventral este situat în lungul marginii inferioare a ,,coasei”
creierului. După confluarea sa cu marea venă cerebrală, care recoltează sângele de la
plexurile coroide cerebrale, talamus și corpii optostriați prin vena talamostriată, se
formează sinusul drept care confluează în sinusul longitudinal dorsal. Porțiunea
caudală a sinusului, de la confluarea sinusului drept până la protuberanța occipitală,
poartă numele de „confluența sinusală”; de la acest nivel își ia originea sinusul
temporal, situat în conductul omonim, pe care îl urmărește până în spatele procesului
retroglenoidal al temporalului, de unde, prin vena emisară a găurii retroauriculare, se
drenează în vena auriculară rostrală. Pe traiectul lui, sinusul temporal mai descarcă
sângele și de la sinusul transvers și venele diploice parietale.
Sinusul transvers, simetric, cuprins în cuta transversală a dureimater, se întinde
de la protuberanța occipitală internă până la orificiul jugular; drenează sângele de la
fața ventrală a emisferelor cerebrale și fața dorsală a trunchiului cerebral.
Sinusul pietros dorsal, situat pe fața internă a stâncii temporalului, recoltează
sângele de la cerebel și este drenat prin sinusul transvers în sinusul temporal
Sinusurile cavernoase sunt situate la baza emisferelor cerebrale, de o parte și de
alta a hipofizei. Comunică larg între ele prin sinusurile intercavernoase (anterior și
posterior). Colectează sângele de la hipofiză și fața ventrală a emisferelor cerebrale
prin venele cerebrale ventrale. Sinusurile cavernoase sunt drenate astfel: în sens
rostral, prin vena emisară a fisurii orbitare în vena profundă a feței; în sens ventral,
prin vena emisară a găurii sfâșiate în sinusul pietros ventral; în sens caudal, se
continuă cu sinusul sau plexul bazilar occipitoatloidian.
Sinusul bazilar este format din vene neregulate, situate pe fața dorsală a
bazioccipitalului și atlasului.
Sinusul pietros ventral (sau confluentul subsfenoidal) este reprezentat de un
foarte voluminos ,,lac sanguin”, care se întinde pe sub corpul sfenoidului în sens
cranial până la baza procesului pterigoidian, iar caudal până în zona condiliană unde
se termină în fund de sac. Se descarcă ventral prin venele pterigoide în vena maxilară,
iar în sens caudal prin vena condiliană în vena occipitală.
Sinusurile rahidiene sunt reprezentate de porțiunea internă a plexului vertebral.
Sunt situate pe planșeul canalului rahidian și la nivelul fiecărei găuri intervertebrale,
fiind înglobate într-un țesut gras semifluid. Sinusurile rahidiene sunt drenate prin
venele intervertebrale în venele intercostale, lombare sau sacrale. Recoltează sângele
de la venele spinale și de la corpul vertebrelor, prin vena bazivertebrală.
 VASCULARIZAȚIA VENOASĂ CAVITARĂ
VENA CAVĂ CRANIALĂ

Este un vas enorm care aduce sângele în atriul drept de la cap, gât, membrul
toracic și cavitatea toracică și, parțial, de la cavitatea abdominală. Originea sa este
reprezentată de una sau două perechi de vene jugulare, care alcătuiesc trunchiul
bijugular și două vene axilare (dreaptă și stângă), care recoltează sângele de la nivelul
membrelor. Este situată între foițele mediastinului precardiac, sub trahee și la dreapta
arterei brahio-cefalice; pe fața dreaptă, este acompaniată de nervul frenic drept.
Afluenții venei cave craniale sunt sateliți colateralelor arterei brahiocefalice,
exceptând afluenții, care confluează inițial într-un trunchi comun. La fața dorsală a
origini ei se deschide conductul toracic și canalul limfatic drept. Înainte de a se
deschide în atriul drept, vena cavă cranială primește afluența venei azygos drepte
(marea venă azygos la ecvine) prezentă la toate speciile, precum și a venei azygos
stângi (la rumegătoare, suine).
Vena azygos dreaptă are originea pe plafonul cavității abdominale, prin
confluarea simetrică a venelor lombare III, II și I. Traversează diafragmul pe partea
dreaptă a aortei, pe care o acompaniază până la vertebra a VI-a toracală, unde se
curbează ventral, cu diferențe specifice, pentru a se deschide în vena cavă cranială. La
rumegătoare și suine, se deschide în sinusul coronar, Pe traiectul ei primește, ca
afluenți, vene intercostale dorsale și vena bronhoesofagiană.
Vena toracică internă este dezvoltată în mod deosebit la rumegătoare, unde
primește prin vena epigastrică cranială afluența venei epigastrice caudale superficiale
(sau subcutanate abdominale), care descarcă sângele din partea anterioară a plexului
venos bazal al mamelei.

VENA CAVĂ CAUDALĂ

Este cel mai voluminos și mai lung vas din organism. Se naște din confluarea, sub
corpul ultimei vertebre lombare, a celor două vene iliace comune. Este situată pe
plafonul cavității abdominale, la dreapta aortei abdominale, medial față de rinichiul
drept, apoi în scizura cranială a ficatului până la centrul frenic al diafragmului, pe care
îl perforează la extremitatea pilierului intermediar drept. În cavitatea toracică este
situată sub pulmonul drept, între lobul diafragmatic și cel accesoriu, într-o poziție
orizontală, de la extremitatea caudală a atriului drept până la centrul frenic. În
regiunea sublombară, fața ei dorsală, cranial arterei renale drepte, vine în contact cu
cisterna limfatică lombară; fața ventrală este în raport cu pancreasul; fața viscerală
este acoperită de peritoneu. În cavitatea toracică este acoperită de pleură, prinsă în
mezovascular din foița parietală a sacului pleural drept și acompaniată de nervul
frenic drept.
Afluenții direcți ai venei cave caudale, în sens cranial, sunt: vene ovariene sau
testiculare; vene renale și suprarenale; vene lombare; vene hepatice și vene frenice.
Un loc special între afluenții venei cave îl ocupă vena portă, care drenează sângele de
la toată masa gastrointestinală și asigură circulația portă a ficatului.
Venele ovariene provin fiecare din confluarea unei ramuri ovariene cu una
uterină. La rumegătoare, ramura uterină reprezintă principalul vas de descărcare a
uterului. La masculi, vena testiculară are originea în venele testiculare și ale
cordonului testicular, grupate în jurul arterei testiculare, unde formează ,,plexul
pampiniform”. La rumegătoare, vena vezicală cranială confluează cu vena ovariană.
Venele renale sunt largi și se varsă direct în vena cavă la nivele diferite.
Venele lombare sunt satelite arterelor omonime.
Venele hepatice sunt in număr egal cu lobii ficatului, scurte și largi; se varsă în
vena cavă în porțiunea hepatodiafragmatică a acesteia și drenează sângele din
sistemul porthepatic.
Venele frenice descarcă sângele de la nivelul diafragmului; sunt remarcabile ca
volum și aplatizate, vizibile mai ales la nivelul porțiunii aponevrotice; sunt ultimele
afluențe ale venei cave caudale.

VENA PORTĂ

Este un vas de mare importanță pentru fiziologia ficatului; colectează sângele de

la toate organele digestive abdominale, splină și pancreas. Originea sa este
reprezentată de venele care se formează din capilarele venoase ale organelor
respective și care converg, dând naștere la vene omonime organului tributar. Acestea,
la rândul lor vor conflua în trei vene mari care constituie, de fapt, rădăcinile venei
porte: vena splenică, vena mezenterică cranială și vena mezenterică caudală (la
cabaline). Aceste trei rădăcini, în regiunea sublombară, în partea dreaptă a arterei
mezenterice craniale confluează, după care vena portă capătă un traiect orizontal,
trece prin „inelul pancreasului“, angajându-se în scizura portă a ficatului, de unde se
împarte în ramura dreaptă și ramura stângă, care însoțesc septele capsulei hepatice.
Din venele lobare se desprind ramuri interlobulare din care vor lua naștere rețele
venoase perilobulare. Din această rețea se desprind capilare sinusoide care confluează
în vena centrolobulară. Din aceste vene sângele este drenat, prin venele suslobulare și
apoi venele sushepatice, în vena cavă caudală. Acest trunchi vascular venos, care are
la ambele capete câte o rețea de capilare poartă numele de „sistem port“.
Vena mezenterică caudală recoltează sângele de la colonul descendent, sigmoid
și rect; prin vena rectală cranială, comunică cu vena rectală medie din vena pudendă
internă. Angajată între foițele micului mezenter se dirijează cranial pentru a conflua
cu vena splenică.
Vena mezenterică cranială este scurtă dar foarte voluminoasă, situată la dreapta
arterei omonime. Recoltează sângele prin vena ileocolică, venele cecale și venele
jejunale satelite arterelor organelor respective.
Vena splenică, satelită arterei splenice, colectează sângele de la extremitatea
stângă a stomacului, marele epiploon, splină și pancreas; la rumegătoare, prin venele
ruminale (dreaptă și stângă), vena reticulară, vena gastrică stângă și vena pancreatică
de la compartimentele prestomacale, cheag și organele respective. În scurtul ei traiect,
vena portă primește afluenți: vena gastrică parietală (la ecvine), ramuri pancreatice și
vena gastroduodenală, formată din vena gastrică dreaptă, vena gastroepiploică dreaptă,
precum și vena pancreatoduodenală cranială.

TOPOGRAFIA STRUCTURILOR LIMFATICE LA

MAMIFERELE DOMESTICE

Nodurile limfatice sau limfonodurile, cunoscute în trecut sub denumirea de

ganglioni limfatici, sunt mici organe intercalate pe traiectul vaselor limfatice,
implicate în supravegherea imunologică a organismului.
Există grupe limfonodulare inconstant (prezente la unii din indivizii unei specii
sau absente la alții din cadrul aceleiași specii). Se pot remarca la unele specii(cal,
măgar) noduri limfatice de mărime redusă, însă foarte numeroase, în timp ce la altele
(câine, pisică, iepure), limfonodurile sunt mai puțin numeroase, dar au un volum mai
mare. În general, un grup de limfonoduri cu dimensiuni mici, întâlnite la o anumită
specie, echivalează cu un nod limfatic unic, dar voluminos, de la altă specie. Există și
situația ca un nod limfatic constant să fie acompaniat de mai multe limfonoduri
reduse, variabile sau inconstante. O categorie aparte de limfonoduri o constituie cele
proprii anumitor specii (limfonodul bucal la leporide, ovarian la iapă, testicular la
vier, epigastric și al fosei paralombare la bovine).
 În funcție de topografie, limfonodurile pot fi clasificate în două categorii. Unele
sunt superficiale și, în general, explorabile la animalele în viață, altele sunt profunde,
inabordabile la examenul clinic. Procedeele moderne de investigare, precum cele
radiologice și mai noi, tomografice, permit explorarea lor. Examenul limfonodurilor
este util în cazul efectuării necropsiei și foarte important la inspecția cărnii, în ultimul
caz efectuându-se după reguli stabilite de „control alimentelor”.
Ansamblul nodurilor limfatice care participă la drenarea limfei dintr-un teritoriu
comparabil la toate speciile și care posedă o analogie topografică, constituie un
limfocentru. Doar unii limfocentri sunt alcătuiți dintr-o singură grupare de noduri
limfatice. Cei mai mulți sunt alcătuiți din unul sau două limfonoduri principale și alte
limfonoduri accesorii.
Vasele limfatice. Deși, în principiu, sunt asemănătoare cu venele, vasele
limfatice prezintă în general o serie de particularități.
Astfel, deși sunt cardiopete (funcțional) ca și venele, ele se deosebesc de acestea,
în primul rând, prin faptul că își păstrează un caracter relativ de individualitate. În
timp ce venele converg pentru a forma trunchiuri venoase mai rare, dar cu un calibru
superior, vasele limfatice au direcție paralelă unele cu altele, păstrându-și și un calibru
relativ constant de la origine până aproape de terminarea lor.
Traiectul vaselor limfatice este obișnuit rectiliniu, neprezentând devieri, curburi
sau răsuciri decât în cazuri excepționale.
Conformația vaselor limfatice este caracteristică, pe traiectul lor prezentând
strangulații succesive, alternând cu zone mai dilatate, configurație datorată prezenței
valvulelor, mult mai numeroase decât în cazul venelor.
Sistemul vascular limfatic ia naștere la nivelul unor funduri de sac cu aspect
ampular, situate la nivelul țesuturilor (spațiilor pericelulare). În funcție de calibrul lor
se disting patru categorii de conductori limfatici: capilare limfatice, venule limfatice,
trunchiuri limfatice și trunchiuri colectoare.
Capilarele limfatice, spre deosebire de capilarele sangvine, nu au rolul unor punți
conductoare între un sistem aferent și unul eferent. Limfa circulă într-un singur sens -
de la segmentul somatic sau visceral spre trunchiurile colectoare. Capilarele sunt
lipsite de valvule și nu sunt vizibile cu ochiul liber.
Venulele limfatice au un calibru mai mare și sunt prevăzute cu valvule.
Trunchiurile limfatice rezultate din confluarea venulelor, au un perete mai gros,
perete care poate include și fibre musculare netede. Deoarece peretele lor este
transparent, iar limfa este incoloră, trunchiurile limfatice sunt greu de observat, atât pe
animalul în viață, cât și pe cadavru.

LIMFONODURILE LA ANIMALE DOMESTICE

RUMEGĂTOARE

Aglomerările limfonodulare la rumegătoare sunt mai voluminoase și în număr

mai mare decât la ecvine. Între cele trei specii de rumegătoare domestice - vacă, oaie
și capră- există adesea deosebiri semnificative.

LIMFONODURILE CAPULUI ȘI GÂTULUI

Limfocentrul parotidian este mai mare (6-9 cm) și depășește rostral glanda
parotidă pe suprafața mușchiului maseter, putând fi palpat transcutan.
Limfocentrul mandibular are aspectul unei formațiuni ovale, lungă de 3-5 cm,
plasată în spațiul intermandibular la polul cranial al glandei mandibulare; poate fi
palpat prin traversul „salbei“, pe fața medială a mușchiului pterigoidian medial.
Vasele eferente sunt tributare limfonodurilor retrofaringiene laterale.
Limfonodul pterigoidian este specific bovinelor; mic și inconstant, este situat
caudal protuberanței alveolare, pe traiectul arterei palatine mici. Aferentele provin de
la vălul palatin și de la molarii superiori; eferentele din limfonodurile mandibulare.
Limfonodul hioidian rostral și limfonodul hioidian caudal sunt foarte inconstanți;
cel rostral este situat lateral tirohialului, iar cel caudal în unghiul stilohialului, pe
traiectul arterei condilice. Aferentele provin de la limbă, iar eferentele sunt tributare
limfonodurilor retrofaringiene laterale.
Limfonodurile cervicale superficiale accesorii, proprii rumegătoarelor, sunt
situate pe vasele aferente ale limfonodurilor cervicale superficiale, între mușchiul
seratul ventral cervical și mușchiul omotransvers.
Limfonodurile cervicale superficiale sunt asemănătoare cu ale cabalinelor, vasele
eferente se varsă direct în trunchiul traheal.
Limfonodurile cervicale profunde sunt împărțite în trei grupe distincte: craniale,
medii și caudale. Sunt dispuse în lungul și pe părțile laterale ale traheii, sub trunchiul
jugular.
 LIMFONODURILE MEMBRULUI TORACIC
Limfonodurile cotului lipsesc la bovine și caprine; sunt prezente numai la oaie, în
apropierea originii arterei colaterale ulnare.
Limfonodurile axilare proprii sunt situate la bordura inferioară a inserției
humerale a mușchiului marele rotund. Aferentele sunt asemănătoare cu ale cabalinelor.
Eferentele sunt tributare limfonodurilor axilare ale primei coaste.
Limfonodul infraspinos este inconstant, localizat la extremitatea superioară a
porțiunii lungi a mușchiului tricepsul brahial. Aferentele vin de la mușchiul marele
dorsal; eferentele,în limfonodurile axilare proprii.
Limfonodul axilar accesoriu este foarte inconstant; este mic și situat pe coasta a
IV-a, pe traiectul aferentelor limfonodurilor axilare proprii.
Limfonodurile axilare ale primei coaste sunt aşezate la fața medială a articulației
umărului, lateral primei coaste, pe traiectul arterei suprascapulare. Aferentele provin
de la fața medială a spetei și brațului, precum și de la mușchii pectorali, mușchiul
transversul coastelor, mușchiul seratul ventral și mușchiul scalen; limfa secundară, de
la limfonodurile axilare proprii; eferentele, în limfonodurile cervicale profunde
caudale.

LIMFONODURILE MEMBRULUI PELVIN

Limfocentrul popliteu nu prezintă diferențe.
Limfocentrul inghinal profund este reprezentat de limfonodurile ileo- femurale,
situate în cavitatea abdominală, pe traiectul arterei iliace externe, dorsal față de inelul
femural. La caprine sunt prezente și limfonodurile inghinale profunde, pe traiectul
arterei femurale, în trigonul femural.
Limfonodul epigastric este prezent numai la bovine, pe traiectul arterei
epigastrice caudale. Aferentele vin de la planșeul cavității abdominale; eferentele, în
limfonodurile ileofemurale.
Limfonodurile inghinale superficiale, la masculi, sunt situate în vecinătatea
inelului inghinal, de o parte și de alta a flexurii penisului, sub mușchiul retractor al
prepuțului. La femele (limfonodurile mamare) sunt situate pe traiectul ramurii bazale
caudale din artera mamară caudală, la bordura caudală a sferturilor posterioare ale
ugerului.
Limfonodurile subiliace sunt reprezentate de un grup limfonodular de 7-11 cm
lungime, pe traiectul ramurii descendente a arterei circumflexe iliace profunde.
Aferentele sunt identice cu ale ecvinelor. Pe traiectul lor, în fosa paralombară, este
situat limfonodul fosei paralombare, redus și inconstant. Eferentele merg în
limfonodurile ileofemurale, limfonodurile iliace mediale, limfonodul coxal și foarte
rar în limfonodurile iliace laterale.
Limfonodul coxal este situat sub extremitatea proximală a mușchiului tensor al
fasciei lata, cranial față de articulația coxofemurală. Aferente: de la mușchiul tensor al
fasciei lata, articulația coxofemurală, mușchiul cvadriceps femural; o parte din limfa
secundară, de la limfonodurile subiliace. Eferentele: în limfonodurile iliace laterale și
limfonodurile ileofemurale.
Limfonodul coxal accesoriu este mic și situat în treimea proximală a fetei externe
a mușchiului tensor al fasciei lata. Aferente: de la pielea de pe fața laterală a coapsei.
Eferente: în limfonodurile subiliace.
Limfonodul ischiatic, limfonodul tuberozității și limfonodul gluteu formează
limfocentrul ischiatic, situat între ligamentul sacrotuberos și mușchiul biceps femural.
Aferențe: de la coadă, regiunea crupei, mușchii glutei, mușchii obturatori interni, rect,
uretră, glande anexe și baza penisului; limfa secundară de la limfonodul tuberozității.
Eferente: în limfonodurile sacrale.
Limfonodul tuberozității este situat pe cuspida dorsală a tuberozității ischiatice,
pe traiectul aferentelor limfonodurilor ischiatice. Limfonodul gluteu este situat în
marea incizură ischiatică, sub mușchiul gluteu mijlociu. Aferente: de la mușchii glutei.
Eferente: în limfonodurile sacrale.

SUINE

Limfonodurile sunt mult mai numeroase, dar mai reduse în volum. Limfaticele
aferente abordează hilul nodulului limfatic, iar eferentele emerg din mai multe puncte
pe fața convexă a capsulei.

LIMFONODURILE CAPULUI ȘI GÂTULUI

Limfocentrul parotidian este reprezentat de două grupe limfonodulare-
profundă și superficială - situate în lungul ramurii recurbate a mandibulei și pe
suprafața mușchiului maseter, la marginea cranială a glandei parotide. Aferentele sunt
identice ca la bovine. Eferente: în limfonodurile retrofaringiene laterale, o parte în
limfonodurile retrofaringiene mediale, iar o altă parte în limfonodurile cervicale
superficiale ventrale.
Limfocentrul mandibular este format, de asemenea, din două pachete
limfonodulare: limfonodurile mandibulare, cu o topografie asemănătoare celor de la
rumegătoare și limfonodul mandibular accesoriu, situat caudal unghiului mandibular,
în vecinătatea confluenței venei linguofaciale în vena jugulară. Vasele aferente sunt
asemănătoare celor de la rumegătoare. Limfonodurile mandibulare accesorii
recoltează limfa din regiunea cervicală ventrală și pectorală, precum și limfa
secundară de la limfonodurile mandibulare. Eferentele: în limfonodurile cervicale
superficiale ventrale, în limfonodul retrofaringian lateral, în limfonodul mandibular
accesoriu și în limfonodurile cervicale superficiale dorsale.
Limfocentrul retrofaringian este alcătuit din: limfonodurile retrofaringiene
mediale, situate sub aripa atlasului, pe traiectul arterei occipitale, acoperite de
mușchiul cleidooccipital și limfonodurile retrofaringiene laterale, voluminoase, situate
caudal față de limfonodurile parotidiene, sub glanda parotidă. Aferentele sunt
asemănătoare celor de la bovine. Limfonodul retrofaringian medial recoltează limfa
seeundară de la limfonodul retrofaringian lateral. Eferentele: o parte din vase în
limfonodurile cervicale superficiale ventrale, o altă parte în limfonodurile cervicale
superficiale dorsale, iar majoritatea vaselor converg pentru a forma trunchiul traheal.
Limfocentrul cervical superficial este alcătuit din limfonodurile cervicale
superficiale dorsale, mediale și ventrale.
Limfonodurile cervicale superficiale dorsale sunt voluminoase (4-5 cm), situate
proximal înaintea articulației umărului, la marginea superioară a mușchiului
brahiocefalic. Vasele aferente sunt asemănătoare celor de la bovine: limfa secundară
provine de la limfonodurile retrofaringiene laterale și mediale, limfonodurile cervicale
superficiale ventrale. Eferentele: o parte din vase trec prin limfonodurile cervicale
superficiale medii și apoi în limfonodurile cervicale profunde caudale; o altă parte
contribuie la formarea trunchiului traheal.
Limfonodurile cervicale superficiale medii sunt situate ventral față de precedenții,
între mușchii omotransvers și cleidoocipital. Aferente: de la musculatura cervicală și
limfonodurile cervicale superficiale dorsale. Eferente: în conductul jugular și în
limfonodurile cervicale profunde caudale.
Limfonodurile cervicale superficiale ventrale sunt situate între marginea caudală
a glandei parotide și mușchiul cleidooccipital. Aferente: de la fața laterală a brațului și
cranială a membrului toracic, mamelele pectorale; limfa secundară, de la
limfonodurile retrofaringiene laterale și mediale, limfonodul parotidian și limfonodul
mandibular. Eferente: în limfonodurile cervicale superficiale dorsale.
Limfocentrul cervical profund este asemănător celui de la rumegătoare.
Limfonodurile cervicale profunde caudale sunt alcătuite din 1-14 limfonoduri
situate pe fața ventrală a traheii, în vecinătatea trunchiului bicarotic. Aferente: de la
trahee, esofag, musculatura cervicală, timus, limfonodurile cervicale profunde
craniale și medii, precum și de la limfonodurile mediastinale craniale. Eferente: în
limfonodurile axilare ale primei coaste și în conductul toracic.

LIMFONODURILE MEMBRULUI TORACIC

La porc, aceștia sunt reprezentați doar de un singur pachet limfonodular-
limfonodurile axilare ale primei coaste- grup compact de 3-4 cm lungime, situat
lateral de marginea anterioară a primei coaste. Aferente: de la fața medială și caudală
a membrului toracic, precum și de la limfonodurile mediastinale craniale și
limfonodurile sternale craniale. Eferente: în conductul toracic, iar în partea dreaptă
formează conductul limfatic drept.

LIMFONODURILE MEMBRULUI PELVIN

Limfonodurile poplitee sunt formate din două pachete, superficial și profund,
situate în spațiul popliteu. Aferentele: de la fața laterală a gambei și de la autopodiul
pelvin. Pe traiectul lor se întâlnește, inconstant, limfonodul jaretului (dispus cranial
corzii jaretului). Eferentele: în limfonodul ileofemural și limfonodurile ischiatice.
Limfonodurile ileofemurale au o topografie asemănătoare celor de la rumegătoare.
Limfonodurile inghinale superficiale sunt reprezentate de limfonodurile scrotale
la masculi și limfondurile mamare la femele. Este cel mai dezvoltat pachet
limfonodular al membrului pelvin, situat sub inelul inghinal superficial, pe traiectul
arterei pudende externe de care sunt adesea străbătute central. Aferentele: de la
organele genitale externe, mamelele abdominale și inghinale, peretele ventral al
abdomenului, regiunea perineală și toată fața medială a membrului pelvin. Eferentele:
în limfonodurile ileofemurale și în limfonodurile iliace mediale.
Limfonodurile subiliace sunt asemănătoare cu cei de la alte specii.
Limfonodurile ischiatice sunt reprezentate de 1-2 limfonoduri situate pe fața
laterală a ligamentului sacrosciatic, proximal crestei ischiatice. Aferentele: de la
musculatura crupei și coapsei, mușchiul obturator intern, vagin, vestibul vaginal,
uretră și glandă bulbouretrală, regiunea cozii; limfa secundară, de la limfonodurile
poplitee. Eferentele: în limfonodurile illace mediale, limfonodurile sacrale și în
limfonodul gluteu.
Limfonodul gluteu are topografia și vasele aferente ca la bovine.
Cisterna limfatică, la porc, rezultă din confluența trunchiurilor lombare (care vin
de la limfonodurile lomboaortice și limfocentrul iliosacral) și a trunchiului intestinal
(care rezultă din confluarea trunchiului celiac cu trunchiul mezenteric); este situată
ventral față de arterele renale și se continuă în sens cranial cu canalul toracic.
 Canalul toracic, la porc, în mediastinul precordial, este simplu; se deschide
cranial în vena brahiocefalică stângă, unde primește afluența trunchiului jugular stâng
și a vaselor eferente, a limfonodurile cervicale profunde caudale și limfonodurilor
axilare ale primei coaste din partea stângă.
Conductul limfatic drept se naște din confluarea trunchiului jugular drept cu
vasele eferente ale limfonodurilor axilare ale primei coaste de la membrul drept.

CARNIVORE

În general, la câine și pisică limfonodurile sunt de dimensiuni mari, dar mai

reduse ca număr.

LIMFONODURILE CAPULUI ȘI GÂTULUI

Limfonodurile parotidiene sunt voluminoase, așezate înaintea glandei parotide, pe
traiectul arterei transversale a feței; pot fi palpate prin traversul pielii. Aferentele și
eferentele sunt asemănătoare ecvinelor. La pisică, sunt situate înaintea conchiei
auriculare, pe traiectul venei temporale superficiale.
Limfonodurile retrofaringiene laterale sunt mici și inconstante la câine.
Aferentele: de la regiunea auriculară, a cefei; limfa secundară, de la limfonodurile
parotidiene și mandibulare. La pisică, sunt mari și situate caudal față de glanda
parotidă, pe traiectul venei auriculară caudală.
Limfonodurile retrofaringiene mediale sunt mai voluminoase, fiind situate pe
fețele laterale ale faringelui, acoperiți de mușchiul digastric.
Limfonodurile cervicale superficiale sunt formate din două grupe ovale, mari
(3,4-3,5 cm), situate cranial față de mușchiul supraspinos, sub mușchiul cleidocefalic.
Limfocentrul cervical profund este format din limfonodurile cervicale profunde
craniale, medii și caudale, foarte mici și situate în lungul traheii.
La pisică lipsesc limfonodurile cervicale profunde craniale dar, spre deosebire de
câine, sunt bine dezvoltate limfonodurile cervicale profunde caudale.

LIMFONODURILE MEMBRULUI TORACIC

Limfonodurile axilare proprii sunt situate la fața medială a brațului, dorsal față de
mușchiul pectoral profund și caudal de inserția mușchiului marele rotund. Aferentele:
de la fața medială a membrului toracic și fața laterală a toracelui și abdomenului.
Eferentele: în trunchiul jugular sau în conductul toracic (uneori direct in confluentul
venos).
 Limfonodurile axilare accesorii, la câine, sunt relativ mici, situate pe traiectul
vaselor aferente ale limfonodurile axilare proprii; recoltează limfa de pe fața laterală a
cavității toracale și abdominale. Sunt localizate pe direcția ,,liniei tricipitale” și
marginii dorsale a mușchiului pectoral profund. La pisică sunt mult mai dezvoltate,
formate din două pachete limfonodulare situate succesiv pe traiectul ramurii cutanate
a arterei toracodorsale. La ambele specii recoltează limfa și de la mamelele pectorale
și abdominale. Vasele eferente sunt tributare limfonodurilor axilare.

LIMFONODURILE MEMBRULUI PELVIN

Limfonodurile poplitee sunt reprezentate de un pachet superficial și situate
subcutan, la nivelul pliului fesei, pe traiectul ramurii cutanate a arterei femurale
caudale (pot fi ușor palpate transcutan).
Limfonodurile ileofemurale sunt mici, inconstante și situate pe traiectul arterei
iliace externe, în planul inserției mușchiului psoasul mic. Aferentele sunt
asemănătoare ca la rumegătoare. Eferentele: în limfonodurile iliace mediale.
Limfonodul femural este situat, la câine, pe fața medială a coapsei, în unghiul
distal al trigonului femural; la pisică este situat la originea arterei circumflexe
femurale laterale. Aferentele: de la fața caudo-medială a autopodiului, gambei și
coapsei; o parte din limfa secundară, de la limfonodurile poplitee. Eferentele: în
limfonodul ileofemural și limfonodurile iliace mediale.
Limfonodurile inghinale superficiale sunt asemănătoare cu cele de la suine.
Limfonodurile subiliace lipsesc la câine dar sunt prezente la pisică. Vasele
aferente, din teritoriul tributar acestor limfonoduri, la câine, perforează musculatura
flancului și merg pe traiectul arterei circumflexe iliace profunde în limfonodurile
iliace mediale.
Limfonodul ischiatic lipsește la câine, dar este prezent la pisică la care recoltează
vasele eferente ale limfonodului popliteu superficial.
 Fig. 1 Schema venelor capului la ecvine
a- gaura infraorbitală; b- gaura mentală; c- gaura mandibulară; d- gaura nazală aborală;
e- gaura maxilară
1- vena angulară a ochiului; 2- vena laterală a nasului; 3- vena dorsală a nasului; 4- vena
facială; 5- vena labiomaxilară; 6- vena labiomandibulară; 7- artera facială; 8- canalul
parotidian; 9- vena linguală; 10- vena alveolomandibulară; 11- vena mentală; 12- venă
linguofacială; 13- venă jugulară; 14- venă occipitală; 15- venă auriculară caudală; 16-
trunchiul venos temporal superficial; 17- vena maxilară; 18- vena auriculară anterioară; 19-
vena transversă a feței; 20- vena emisară a găurii retroarticulară; 21- vena maseterină aborală;
22- vene pterigoidiene; 23- vena emisară a fisurii orbitale; 24- vena profundă a feței cu
sinusul său; 25- vena bucală cu sinusul său; 26- vena palatină mare; 27- vena nazală aborală;
28- vena oftalmică externă; 29- vena infraorbitală; 30- vena temporală profundă; 31- vene
tiroidiene.
 Fig. 2 Schema sinusurilor venoase ale durei mater la ecvine
a- hipofiza; b- fisura orbitală prin care iese vena emisară a sa, origine pentru vena
profundă a feței; c- gaura carotică; d- gaura nervului hipoglos; e- gaura occipitală mare.
1- sinusul sagital dorsal; 2- sinusul sagital ventral; 3- marea venă cerebrală; 4- sinusul drept;
5- confluența sinusală; 6- sinusul transvers- partea stângă; 6’- sinusul transvers- partea
dreaptă; 7- sinusul pietros dorsal; 8- sinusul temporal; 9- vena emisară a găurii retroarticulare
(rădăcina venei occipitale); 10- sinusul cavernos drept; 10’ - sinusul cavernos stâng; 11-
sinusul intercavernos rostral; 12- sinusul intercavernos caudal; 13- sinusul pietros ventral-
porțiune intracraniană; 14- sinususl pietros ventral- porțiune extracraniană (confluent
subsfenoidal); 15- vene pterigoidiene; 16- vena maxilară; 17- rădăcina venei occipitale; 18-
sinusul bazilar; 19- sinusuri vertebrale; 20- vena profundă a feței.
 Fig. 3 Schema venei cave craniale: A- ecvine; B- rumegătoare; C- suine.
1- vena jugulară externă; 2- venă jugulară internă; 3- trunchiul bijugular; 4-trunchiul comun al venelor jugulare internă și externă; 5- vene axilare; 6-
trunchi venos brahiocefalic; 7- vena azygos dreaptă; 8- vena cavă cranială.
 Fig. 4 Schema venei cave caudale și a venei porte la ecvine
1- vena cavă caudală; 2- vena iliacă externă; 3- vena iliacă internă; 4- trunchiul pelvic crural sau venă iliacă comună; 5- venele lombare; 6- vena mezenterică
caudală; 7- venă mezenterică cranială; 8- venă splenică; 9- venă gastroduodenală; 10- ramuri venoase pancreatice; 11- vene renale; 12- vena portă; 13- vena
gonadice(testiculare/ ovariene); 14- vene suprahepatice; 15- vene frenice; 16- vena cavă cranială; 17- vena azygos dreaptă; 18- nervul frenic drept; 19- hilul
hepatic; 20- pancreas; 21- diafragm.
 Fig. 5 Rețele admirabile la rumegătoare- vedere laterală
1- porțiunea terminală a arterei carotide externe; 2- artera temporală superficială; 3-
artera maxilară; 4- artera alveolomandibulară; 5- ramuri pterigoidiene; 6- artera temporală
profundă; 7- ramuri caudale pentru alimentarea rețelelor admirabile epidurale; 7’- ramuri
rostrale pentru alimentarea rețelelor admirabile epidurale; 8- rețele admirabile epidurale; 9-
originea arterei carotide interne (la acest nivel având o topografie oarecum similară cu cea de
la ecvine); 10- artera oftalmică externă; 11- rețeaua admirabilă oftalmică; 12- artera centrală a
retinei; 13- artera etmoidală; 14- artera supraorbitală; 15- artera lacrimală; 16- cavitatea
craniană delimitată cu linie întreruptă.
 Fig. 6 Rețele admirabile la rumegătoare- vedere dorsală
1- Artera carotidă internă; 2- artere cerebrale rostrale; 3- arteră comunicantă anterioară; 4-
artera cerebrala mijlocie ; 5- arteră cerebrală caudală; 6- arteră bazilară; 7- gaura
orbitorotundă; 8- gaura ovală; 9- rețea admirabilă rostrală; 10- ramura rostrală de alimentare a
rețelei admirabile; 11- ramură aborală de alimentare a rețelei admirabile; 12- hipofiză
 Fig. 7 Schema generală a colateralelor și terminalelor arterei aorte
1- aortă toracală; 2- aortă abdominală; 3- cordul; 4- trunchi brahiocefalic; 5- arteră subclaviculară stângă; 6- arteră subclaviculară dreaptă; 7- limfonoduri
mediastinale mijlocii; 8- limfonoduri mediastinale craniale; 9- artera carotidă comună dreaptă; 10- artera carotidă comună stângă; 11- artera
bronhoesofagiană; 12- limfonoduri mediastinale caudale; 13- artere intercostale dorsale cu limfonodurile toracoaortice la originea lor; 14- artere lombare cu
limfonodurile lombare la originea lor; 15- artera celiacă cu limfonodurile celiace la originea ei; 16- artera mezenterică cranială cu limfonodurile mezenterice
craniale la originea sa; 17- artere renale cu limfonodurile renosuprarenale la originea lor; 18- arterele gonadice; 19- artera mezenterică caudală cu limfonoduri
mezenterice caudale la origine; 20- artera splenică; 21-artera gastrică stângă; 22- artera hepatică; 23- fasciculul stâng al arterei mezenterice craniale (artere
jejunale); 24- fasciculul drept al arterei mezenterice craniale (ileocecocolică); 25-fascicul anterior al arterei mezenterice craniale; 26- artere iliace externe; 27-
artere iliace interne; 28- arteră sacrată mediană cu limfonodurile sacrate mediane; 29- limfonodurile iliace mediale.
 Fig. 8 Schema colateralelor arterei subclaviculare la cal
1- arcul aortic; 2- trunchiul brahiocefalic; 3- artera subclaviculară; 4- trunchiul costocervical; 5- artera cervicală profundă; 6- artera vertebrală; 7- artera
toracică internă; 8- artera cervicală superficială; 9- ramura ascendentă din artera cervicală superficială; 10- ramura descendentă din artera cervicală
superficială; 11- artera intercostală supremă; 12- arterele intercostale II-V; 13- artera dorsală a spetei; 14- ramura superficială din artera cervicală profundă;
15- ramura profundă din artera cervicală profundă; 16- găuri vertebrale; 17- artera musculofrenică; 18- artera epigastrică cranială; 19- artera epigastrică
caudală; 20- artere intercostale dorsale; 21- aorta abdominală; 22- artera bronhoesofagiană cu ramuri bronhice și esofagiene; 23- ramură esofagiană din artera
gastrică stângă; 24- artere intercostale ventrale; 25- limfocentrul cervical superficial; 26- limfonodurile sternale craniale; 27- limfonodurile sternale caudale;
28- limfonodurile mediastinale craniale; 29- limfonodurile mediastinale mijlocii; 30- limfonodurile mediastinale caudale; 31- limfonodurile toracoaortice; 32-
ultima coastă; 33- bifurcația traheală; 34- esofag; 35- cordul; 36- inserția porțiunii costale a diafragmului.
 Fig. 9 Distribuția arterei celiace la ecvine
1- artera celiacă; 2- artera splenică; 3- artera gastroepiploică stângă; 4- artera gastrică stângă; 5- artera hepatică; 6- artera gastroepiploică dreaptă; 7- artera
gastroduodenală; 8- artera pancreaticoduodenală cranială cu limfonoduri duodenale; 9- artera pancreaticoduodenală caudală; 10- ramuri pancreatice; 11-
artera esofagiană; 12- ramuri viscerale ale arterei gastrice stângi; 13- ramuri parietale ale arterei gastrice stângi; 14- artera gastrică dreaptă; 15- limfonoduri
splenice (lienale); 16- limfonoduri celiace; 17- limfonoduri portale; 18- limfonoduri gastrice; 19- limfonoduri omentale.
 Fig. 10 Limfocentrii musculari la ecvine
1- limfocentrul parotidian; 2 - limfocentrul mandibular; 3- limfocentrul cervical superficial; 4– limfocentrul ingvinofemural (limfonodurile
subiliace-precrurale); 5- limfocentrul ischiatic; 6– limfocentrul popliteu.
 Fig. 11 Limfocentrii musculari la bovine
1-limfocentrul mandibular; 2– limfocentrul parotidian; 3- limfocentrul retrofaringian ( limfonodurile retrofaringiene laterale); 4- limfocentrul cervical
superficial (limfonodurile cervicale superficiale ventrale); 5- limfocentrul subiliac; 6- limfonodurile fosei paralombare; 7- limfonodurile gluteene; 8-
limfonodurile tuberozitäții ischiatice; 9- limfocentrul popliteu.
 Fig. 12 Limfocentrii musculari la ovine
1- limfocentrul mandibular; 2- limfocentrul parotidian; 3- limfocentrul retrofaringian (limfonodurile retrofaringiene laterale); 4 - limfocentrul cervical
superficial (limfonodurile cervicale ventrale superficiale); 5- limfocentrul subiliac; 6- limfonodurile gluteene; 7- limfocentrul popliteu.
 Fig. 13 Limfocentrii musculari și parietali ai cavității abdominale la suine
1- limfonodurile mandibulare; 2 - limfonodurile mandibulare accesorii; 3 - limfocentrul parotidian; 4 – limfonodurile retrofaringiene laterale; 5-
limfonodurile cervicale superficiale dorsale; 6- limfonodurile retrofaringiene mediale; 7- limfonodurile cervicale superficiale ventrale; 8 - trunchiul traheal; 9-
vena cava cranială; 10 - trunchiul lombar; 11- limfonodurile lomboaortice; 12- limfonodurile iliace; 13- limfonodurile iliace mediale; 14 - limfonodurile
sacrale; 15- limfonodurile anorectale; 16 – limfonodurile subiliace; 17- limfonodurile ingvinale profunde; 18 - limfonodurile ingvinale superficiale;
19-limfonodurile poplitee; 20 - limfonodul jaretului.
 Fig. 14 Limfocentrii musculari la canide
1- limfocentrul mandibular; 2- limfocentrul parotidian; 3 - limfonodurile retrofaringiene laterale; 4- limfonodurile cervicale superficiale; 5 –
limfonodurile axilare proprii; 6 – limfonodurile axilare accesorii; 7- limfonodurile ingvinale superficiale; 8- limfonodul ileofemural; 9- limfocentrul popliteu;
10- limfonodul femural.
 Fig. 15 Limfocentrii musculari la feline
1-limfocentrul mandibular; 2- limfocentrul parotidian; 3- limfonodurile retrofaringiene laterale; 4- limfonodurile mandibulare accesorii; 5- limfonodurile
cervicale superficiale dorsale; 6- limfonodul axilar al primei coaste; 7- limfonodurile axilare proprii; 8- limfonodurile axilare accesorii; 9- limfonodul ischiatic;
10- limfonodul subiliac; 11- limfocentrul popliteu.
 Fig. 16 Limfocentrii musculari la leporide:
1- limfonodul mandibular; 2- limfonodul mandibular accesoriu; 3- limfonodul bucal; 4- limfonodurile parotidiene; 5- limfonodul retrofaringian lateral; 6-
limfonodul axilar propriu; 7, 8 - limfonodurile axilare accesorii; 9- limfonodul subiliac; 10- limfocentrul popliteu.