ANATOMIE

ANUL II

ARTERELE, VENELE ȘI
LIMFONODURILE CAVITĂȚILOR
TORACICE ȘI ABDOMINALE

(CURS VIII)

Prof. univ. Dr. Dr. h.c. Gabriel PREDOI

 AORTA

Este cel mai voluminos vas arterial (4- 6 cm diametru şi o grosime de 4- 6 mm),
larg, cu un perete elastic de culoare galbenă; se proiectează în treimea dorsală a
spațiului IV intercostal. Are originea la baza ventriculului stâng cu care comunică prin
orificiul aortic, după care prezintă o dilatație – bulbul aortic - prezentând în interior 3
dilatații ampulare egale, corespunzătoare valvulelor semilunare, formând sinusul
aortic. De la acest nivel, până la terminale, aorta prezintă 3 porțiuni distincte: aorta
ascendentă, de la origine până la emiterea trunchiului brahiocefalic, după care se
curbează caudal spre stânga, formând crosa (sau arcul aortic), care atinge fața ventrală
a vertebrei T7; de la nivelul unde se desprinde prima arteră intercostală, arcul aortic se
continuă cu aorta descendentă.
Aorta ascendentă este acoperită în totalitate de inserția sacului pericardic. La
baza ei, din sinusurile aortice se desprind arterele coronare, dreaptă și stângă. La
ieșirea din sacul pericardic, la rumegătoare și cabaline, din aorta ascendentă se
desprinde un voluminos trunchi comun - trunchiul brahiocefalic, a cărui origine
delimitează lungimea porțiunii ascendente a aortei.

TRUNCHIUL BRAHIOCEFALIC

Cunoscut înainte sub numele de trunchiul comun brahiocefalic (sau aorta

ascendentă, în unele manuale veterinare) se întinde de la arcul aortic până în
apropierea aperturii craniale a cavității toracice, unde se termină prin artera
subclaviculară dreaptă și trunchiul bicarotic. La rumegătoare și ecvine, după un traiect
de 4-6 cm trunchiul brahiocefalic emite, într-un unghi ascuțit, artera subclaviculară
stângă. Trunchiul bicarotic se dirijează cranial (printre cele două artere
subclaviculare), pentru a se termina cranial față de planul primei coaste, prin două
artere carotide comune, dreaptă și stângă.
 ARTERA SUBCLAVICULARĂ

Artera subclaviculară stângă este o colaterală a arterei brahiocefalice la ecvine

și rumegătoare, sau a aortei la suine și carnivore. Ea descrie o ușoară convexitate
dorsală între foițele mediastinului precardiac, în raport cu traheea și vena cavă
cranială. La marginea cranială a primei coaste, la fel ca simetrica ei, se continuă cu
artera axilară.
Artera subclaviculară dreaptă este una din terminalele arterei brahiocefalice,
aproximativ rectilinie și mai scurtă decât simetrica ei.
În traiect, ambele emit următoarele colaterale dorsale: trunchiul costocervical,
artera cervicală profundă și artera vertebrală; colaterale ventrale: artera toracică
internă și artera cervicală superficială.
Trunchiul costocervical se dirijează către spațiul II intercostal (la ecvine), unde
se termină prin artera intercostală supremă și artera scapulară dorsală. În partea
dreaptă trunchiul costocervical se desprinde în comun cu artera cervicală profundă.
Artera intercostală supremă trece sub articulațiile costovertebrale până la coasta a V-a
(la ecvine) sau a III-a (la rumegătoare) și emite arterele intercostale II-V (II-III la
rumegătoare); artera scapulară dorsală iese din cavitatea toracică prin spațiul al II-lea
intercostal (la ecvine), sau pe fața interioară a primei coaste (la rumegătoare,
carnivore), între mușchiul seratul ventral și mușchiul romboid și se împarte în 4
ramuri principale: 1) ramură dorso-cranială, între mușchiul splenius și mușchiul
semispinalul capului; 2) ramură ventro-cranială, între mușchiul splenius și mușchiul
seratul ventral cervical; 3) ramură ventro-caudală, între inserțiile scapulare ale
mușchiul romboid și mușchiul seratul ventral și 4) ramură dorso-caudală, pentru
mușchiul romboid, mușchiul trapez toracal și mușchiul marele dorsal.

Artera cervicală profundă părăsește cavitatea toracică prin primul spațiu

intercostal (la ecvine) sau înaintea primei coaste (la rumegătoare, suine). Emite artera
intercostală dorsală I; se divide într-o ramură superficială, situată între mușchiul
splenius și mușchiul semispinal și o ramură profundă, ascendentă, între lama
ligamentului cervical și mușchiul semispinal; cranial, realizează anastomoze cu
ramuri dorsale din artera vertebrală și artera occipitală.
Artera vertebrală se desprinde în unghi ascuțit sub extremitatea proximală a
primei coaste, în raport cu ganglionul stelat; trece pe sub procesul transvers vertebral
VII C, după care intră prin găurile transverse ale tuturor vertebrelor cervicale. În fosa
atlasului se anastomozează cu artera occipitală, după care trece dorsal, prin orificiul
alar, unde emite artera cerebrospinală care pătrunde prin gaura vertebrală laterală în
canalul vertebral, unde se bifurcă și apoi se unește cu congenera ei pentru a forma
artera bazilară și artera spinală ventrală. Pe traiect emite ramuri musculare pentru
musculatura profundă a gâtului și ramuri spinale care pătrund în canalul vertebral,
pentru a se anastomoza la artera spinală ventrală și artera spinală dorsală. În canalul
alar emite o ramură descendentă pentru mușchii oblici al capului, drepților dorsali și
mușchiul splenius; se anastomozează cu artera cervicală profundă.
Artera bazilară este situată ventral față de bulb și rezultă din anastomoza
arterelor vertebrale. Rostral, în șanțul interpeduncular, se anastomozează la „cercul
arterial" cerebral. În sens caudal, două ramuri spinale se anastomozează în unghi
ascuțit, rezultând artera spinală (ventrală) situată în șanțul median ventral al măduvei
și care la nivelul găurilor de conjugare primește, succesiv, ramură spinale desprinse
din arterele: vertebrală, intercostale, lombare și sacrale. Pe traiectul său rostral, din
trunchiul bazilar se desprind succesiv: arterele cerebeloase caudale, artera labirintică
și ramuri pontine.
Artera toracică internă se detaşează sub prima coastă, de unde se curbează
caudal, pe fața internă a cartilajelor costale, până la nivelul coastei a VII-a unde se
termină prin artera musculofrenică și artera epigastrică cranială. Emite următoarele
colaterale: ramuri perforante, pentru mușchii pectorali, ramuri timice, ramuri
mediastinale, artera pericardofrenică, precum și ramuri intercostale ventrale, care se
anastomozează caudal față de coaste cu arterele intercostale dorsale ale coastelor
sternale.
Artera epigastrică cranială părăsește cavitatea toracică și se situează la
marginea laterală a mușchiul drept abdominal, unde se anastomozează cu artera
epigastrică caudală (din artera pudendă externă); emite ramuri costoabdominale
ventrale.
Artera musculofrenică este situată la fața medială a arcului hipocondral, între
inserțiile diafragmului și mușchiul transvers al abdomenului; emite ramuri ascendente,
intercostale ventrale şi ramură pentru mușchiul transvers al abdomenului.
Artera cervicală superficială se desprinde în planul primei coaste și se
dirijează cranioventral spre baza jgheabului jugular, unde se împarte în două ramuri: 1)
ramură deltoidiană însoțește vena cefalică prin șanțul pectoral lateral; 2) ramură
prescapulară (ramură ascendentă) pătrunde pe sub mușchiul cleidobrahial în
limfocentrul cervical superficial.
 AORTA DESCENDENTĂ

După atingerea plafonului cavității toracice în planul vertebrei T6, cârja aortică se
continuă cu aorta descendentă. Urmează un traiect caudal, perforează mușchiul
diafragm prin orificiul aortic (între mușchiul pilierul stâng și intermediar stâng), după
care se continuă pe plafonul cavității abdominale până la nivelul ultimelor vertebre
lombare, unde se termină prin 4 artere iliace: două artere iliace externe şi două artere
iliace interne, precum și printr-o arteră sacrată mediană. Diafragmul și prima vertebră
lombară delimitează aorta toracică de aorta abdominală.
Aorta toracică este în raport, în dreapta, cu vena azigos și conductul toracic; în
stânga, cu vena azigos stângă (la bovine, suine), iar dorsal, cu lanțul ganglionar
paravertebral stâng și drept. Aorta toracică emite colaterale parietale (artere
intercostale dorsale şi artera frenică cranială) și colaterale viscerale (artera
bronhoesofagiană).
Artere intercostale dorsale se desprind din aortă între foițele mediastinale ale
pleurei și se angajează în spațiul intercostal, caudal articulației costo- vertebrale, unde
se termină printr-o ramură dorsală și una laterală: ramură dorsală emite o ramură
spinală pentru întărirea spinalei mediane, după care se continuă în jgheabul
vertebrocostal, în musculatura episomei; ramura laterală reprezintă artera intercostală
propriu-zisă; se situează în incizura caudală a coastei, între mușchii intercostali, apoi
între mușchiul intercostal intern și fascia endotoracică, pentru a se anastomoza (până
la coasta a VIII-a) cu arterele intercostale ventrale din artera toracică internă. Caudal
față de ultima coastă sternală, ramurile intercostale se prelungesc în musculatura
abdominală inferioară; ultima arteră intercostală, situată posterior ultimei coaste, este
denumită artera costoabdominală dorsală și participă la irigarea mușchilor abdominali
inferiori. În traiectul lor, arterele intercostale emit 3-4 ramuri cutanate laterale, ramuri
mamare (la carnivore, suine) și ramuri diafragmatice.
Artera frenică cranială este reprezentată de două ramuri desprinse în planul
orificiului aortic al diafragmului; irigă pilierii și pleura parietală.
Artera bronhoesofagiană este singura colaterală viscerală emisă de aorta
toracică. Se desprinde în planul coastei VI, iar uneori se poate porni din arterele
intercostale dorsale IV-VI; poate fi pereche sau simplă. Uneori, ramura bronhică și
ramura esofagiană se pot desprinde separat; ramura esofagiană se dirijează caudal,
bifurcându-se în ramura esofagiană dorsală și ventrală, care se anastomozează cu
ramuri omonime din artera celiacă; ramura bronhică, după ce a emis ramuri pleurale,
pericardice și ganglionare, se termină prin două sau trei artere care însoțesc
ramificațiile bronhice, anastomozându-se în jurul acestora. În spațiile interlobulare,
ramurile bronhice se continuă cu ramuri fine, flexuoase, care se anastomozează
perilobular și subpleural cu ramurile pleurale desprinse din arterele intercostale și
artera frenică.
Aorta abdominală este situată sub și în stânga corpurilor vertebrelor lombare,
până la nivelul vertebrelor L5, unde se termină prin artere iliace și artera sacrată
mediană. În partea dreaptă vine în contact cu vena cavă caudală și cisterna limfatică.
Emite colaterale parietale și viscerale.
Colateralele parietale sunt: artera abdominală cranială (la suine și carnivore)
artere lombare și artera frenică caudală. Artera frenică caudală, la rumegătoare, se
desprinde din artera celiacă; la porc, artera abdominală cranială se desprinde înaintea
arterelor renale; arterele lombare, în număr de 5, 6 sau 7 perechi, în spațiile
intertransversale, se bifurcă în ramura dorsospinală și ramura laterală sau
intertransversală; ramura dorsală irigă musculatura masei comune și măduva spinării,
iar ramura intertransversală emite ramuri pentru musculatura ileopsoatică, mușchiul
oblicul intern, mușchiul transversul abdomenului, precum și ramurile cutanate
laterale.
Colateralele viscerale sunt reprezentate, în sens cranio-caudal, la toate speciile
de: artera celiacă, artera mezenterică cranială, artera mezenterică caudală, arterele
suprarenale, arterele renale și arterele gonadice.

ARTERA CELIACĂ

Îşi ia originea, în unghi drept, între inserțiile abdominale ale pilierilor

diafragmului unde, după un traiect de 2-11 cm, se termină prin arterele:
Artera splenică (lienală) se dirijează spre stânga, angajându-se în hilul splinei
(la ecvine, suine) pe care îl urmărește, continuându-se cu artera gastroepiploică stângă,
situată între foițele ligamentului gastrosplenic. Emite ramuri gastrice și ramuri
epiploice. La toate speciile, artera gastroepiploică stângă, între foițele marelui
epiploon, se anastomozează cu artera gastroepiploică dreaptă.
Artera gastrică stângă se dirijează spre cardia, unde se împarte într-o ramură
parietală, dispusă pe fața diafragmatică a stomacului și o ramură viscerală, situată pe
fața omonimă. Din ramura parietală se detașează o ramură esofagiană, care se va
anastomoza cu o ramură corespondentă din artera bronhoesofagiană.
 Artera hepatică urmărește marginea cranială a pancreasului peste vena cavă
caudală, între foițele ligamentului hepatogastric. Pătrunde în hilul hepatic împreună cu
vena portă, ramificându-se în lobii ficatului, cu diferențe specifice, în: ramura dreaptă
laterală și a lobului caudat; ramura dreaptă medială; ramura stângă medială, cu artera
cistică; ramura stângă laterală. În traiectul ei mai emite: ramuri pancreatice, artera
gastrică dreaptă (irigă zona pilorică) și artera gastroduodenală care se împarte în artera
pancreatoduodenală cranială (ce urmăreşte mica curbură a duodenului în sens caudal)
și artera gastroepiploică dreaptă.

ARTERA MEZENTERICĂ CRANIALĂ

Se desprinde din aortă, caudal de artera celiacă: după un scurt traiect se termină
prin trei fascicule: stâng, drept și anterior. Prima ramură, indirectă, a arterei
mezenterice craniale (artera pancreatoduodenală caudală) se anastomozează cu
ramura corespondentă din artera celiacă, iar ultima ramură, directă, se va anastomoza
la toate speciile cu prima ramură indirectă din artera mezenterică caudală. În lungul
tubului intestinal, arterele urmăresc mica curbură a acestuia, între foițele marelui
mezenter, unde realizează o arcadă arterială, anastomotică, din care se desprind,
perpendicular, numeroase ramuri ce abordează peretele intestinal.
Fasciculul stâng este reprezentat la toate speciile de artera jejunală: fasciculul
drept (sau artera ileocecocolică) realizează irigarea colonului ascendent, cecumului și
ileonului, iar fasciculul anterior reprezintă trunchiul comun al arterei colice drepte şi
arterei colice medii.

ARTERELE CELIACĂ ȘI MEZENTERICĂ CRANIALA LA ANIMALELE

DOMESTICE

Artera celiacă
La ecvine, artera splenică parcurge un traiect oblic spre stânga (inițial, pe fața
dorsală a pancreasului) până la baza splinei unde se angajează în hilul splinei pe care
îl urmãreşte până aproape de vârful organului, de unde se continuă cu artera
gastroepiploică stângă, între foițele marelui epiploon. În traiect, emite: ramuri
pancreatice, ramuri splenice și ramuri gastrice, ce parcurg ligamentul gastrosplenic,
ating jumătatea stângă a marii curburi a stomacului, la irigarea căreia contribuie.
Artera gastroepiploică stângă, între foițele marelui epiploon se anastomozează cu
artera gastroepiploică dreaptă; din arcada epiploică se desprind ramuri gastrice și
epiploice.
Artera gastrică stângă se dirijează spre cardia, unde se împarte într-o ramură
parietală, situată pe fața diafragmatică a stomacului și o ramură viscerală, care
urmăreşte fața caudală. Din trunchiul comun se desprind ramuri pancreatice, iar din
ramura viscerală se desprinde o ramură esofagiană, care după ce urmărește esofagul în
cavitatea toracică se anastomozează cu o ramură din artera bronhoesofagiană.
Artera hepatică se orientează oblic spre dreapta; inițial urmărește capul
pancreasului, apoi peste mica curbură a stomacului, între foițele ligamentului
hepatogastric, pătrunde în hilul hepatic ramificându-se în lobii ficatului, în spațiile
interlobulare și perilobulare, însoțind ramificațiile venei porte și a canaliculelor biliare.
În traiectul ei, artera hepatică emite: ramuri pancreatice: artera gastrică dreaptă (se
angajează pe mica curbură a stomacului și iriga zona pilorică); artera gastroduodenală,
care la nivelul bulbului duodenal se împarte în artera pancreaticoduodenală cranială și
artera gastroepiploică dreaptă. Artera pancreaticoduodenală cranială este situată pe
mica curbură a porțiunii descendente a duodenului; în sens caudal, se anastomozează
cu prima retrogradă a arcadei jejunale; emite și ramuri pancreatice. Artera
gastroepiploică dreaptă traversează bulbul duodenal, se situează între foițele marelui
epiploon și concură la formarea arcadei epiploice.
La rumegătoare, artera celiacă este voluminoasă și lungă; la oaie și capră,în
majoritatea cazurilor, se desprinde în trunchi comun cu artera mezenterică cranială. În
principiu, şi la rumegătoare, trunchiul celiac se împarte în trei ramuri: artera splenică,
artera gastrică stângă și artera hepatică.
Artera splenică se detaşează în comun cu artera ruminală dreaptă. Artera
splenică se orientează spre stânga, pătrunzând în splină, în interiorul căreia se ramifică;
artera ruminală dreaptă urmărește şanțul ruminal longitudinal drept.
Artera gastrică stângă se orientează pe fața dreaptă a antrului ruminal, până la
foios, apoi pe mica curbură a cheagului, unde se anastomozează cu artera gastrică
dreaptă. La marginea dorsală a foiosului emite: artera reticulară accesorie (pentru fața
dreaptă a rețelei), apoi artera gastroepiploică stângă, care urmăreşte marea curbură a
cheagului, pentru a se anastomoza cu artera gastroepiploică dreaptă.
Artera hepatică, după ce emite artera gastrică dreaptă și artera gastroduodenala,
se termină prin două artere hepatice. Artera gastrică dreaptă se angajează pe mica
curbură a duodenului, orientându-se spre pilor, apoi pe mica curbură a cheagului,
unde se anastomozează cu artera gastrică stângă. Artera gastroduodenală se împarte
într-o ramură descendentă – artera gastroepiploică dreaptă și o ramură caudală - artera
pancreaticoduodenală cranială, care irigă porțiunea descendentă a duodenului și lobul
drept al pancreasului.
Artera ruminală stângă se poate desprinde în trunchi comun cu artera splenică și,
frecvent, cu artera gastrică stângă; la bordura superioară a sacului dorsal al rumenului
emite artera reticulară, după care se angajează pe fața dreaptă a antrului ruminal, apoi
prin șanțul transversal cranial trece în partea stângă, în șanțul longitudinal stâng.
Artera reticulară se situează pe partea stângă a rețelei și emite ramuri reticulare,
ramuri frenice și ramuri esofagiene.
Artera ruminală dreaptă se desprinde uneori separat din artera celiacă sau din
artera splenică; parcurge șanțul longitudinal drept până la nivelul șanțului transversal
caudal, unde trece în partea stângă, bifurcându-se în câte o ramură: ramură dorsală și
o ramură ventrală, care ocupă șanțurile coronare respective.
La suine, artera celiacă se termină prin artera splenică și artera hepatică; înainte
de bifurcare, emite artera frenică caudală.
Artera splenică emite, în apropierea originii, artera gastrică stângă din care se
vor desprinde: două ramuri esofagiene și artera diverticulului; se angajează în hilul
splinei pe care îl urmărește până în treimea mijlocie, de unde se împarte în două
ramuri: artera gastroepiploică stângă și ramură splenică. La polul superior al splinei,
artera splenică emite ramuri gastrice scurte pentru extremitatea stângă și diverticulul
gastric; în traiectul ei, de la polul superior al splinei, artera splenică mai emite ramuri
gastrice. Extremitatea stângă a marii curburi a stomacului este irigată de o ramură
retrogradă din artera gastroepiploică stângă.
Artera hepatică este situată în apropierea hilului hepatic, pe mica curbură a
stomacului, unde emite, succesiv, trei ramuri hepatice: dreaptă, medială și stângă.
Artera gastrică dreaptă emite o ramură parietala, apoi urmărește mica curbura a
stomacului până la cardia, unde emite o ramură anastomotică cu ramura esofagiană.
Artera gastroepiploică dreaptă și artera pancreatoduodenală cranială sunt
asemănătoare ca la cabaline.
La carnivore, artera celiacă se trifurcă în artera splenică, artera gastrică stângă
și artera hepatică.
 Artera splenică este lungă, urmăreşte fața viscerală a stomacului spre extremitatea
distală a splinei, între foițele ligamentului gastrolienal (lung la câine), de unde se
curbează pe marea curbură a stomacului (la distanță de aceasta), continuându-se cu
artera gastroepiploică stângă. În traiectul ei emite: ramuri gastrolienale (lungi), care se
dirijează spre hilul splinei (unde emit ramuri splenice), după care se reîntorc spre
marea curbură a stomacului la irigarea căreia contribuie.
Artera gastrică stângă traversează dorsal cardia, după care se angajează pe mica
curbură a stomacului, unde se anastomozează cu artera gastrică dreaptă.
Artera hepatică, după emiterea succesivă a trei ramuri hepatice, se termină dorsal
de bulbul duodenal în artera gastrică dreaptă și artera gastroduodenală. Artera gastrică
dreaptă urmărește mica curbură a stomacului unde se anastomozează în plin canal cu
artera gastrică stângă; datorită acestei anastomoze, stomacul la carnasiere este plasat
între două arcade arteriale: una pe mica curbură și alta pe marea curbură. Artera
pancreatoduodenală cranială se continuă pe mica curbură a duodenului în grosimea
lobului drept al pancreasului, anastomozându-se la nivelul „procesului uncinat“ cu
ramură din artera pancreatoduodenală caudală (din artera mezenterică cranială). Lobul
stâng al pancreasului este irigat de o puternică ramură pancreatică desprinsă din artera
lienală în planul feței viscerale a stomacului.

Artera mezenterică cranială

La ecvine, fasciculul stâng este reprezentat de 18-20 artere jejunale, care se
dirijează divergent între foițele marelui mezenter spre mica curbură a anselor jejunale.
Prin anastomoza ramurilor jejunale, directe și indirecte, se naşte o arcadă arterială
puternică din care se desprind, spre mica curbură, ramuri perpendiculare, care se
distribuie ambelor fețe ale jejunului. Ramura indirectă (dirijată în sens invers
tranzitului intestinal) a primei artere jejunale se anastomozează cu artera
pancreaticoduodenală cranială din artera celiacă. Ramura directă a ultimei artere
jejunale se anastomozează cu artera ileonică.
Fasciculul drept, sau artera ileocecocolică, asigură irigarea colonului ascendent,
cecumului și ileonului. După un traiect relativ scurt, se împarte în ramură ileocecală și
ramură colică. Ramură ileocecală se bifurcă în artera ileonică situată pe mica curbură
a acestuia și artera cecală comună, care se bifurcă la rândul ei, în artera cecală medială
și artera cecală laterală (care emite o ramură pentru capul cecal). Ramura colică, sau
artera colică ventrală, urmăreşte mica curbura a colonului ventral până la nivelul
curburii pelvine unde în grosimea mezocolonului se anastomozează cu artera colică
dorsală.
Fasciculul anterior este reprezentat de trunchiul comun al arterei colice drepte și
al arterei colice medii. Artera colică dreaptă (sau dorsală) este situată pe mica curbură
a anselor colonului dorsal, acompaniată de vena omonimă și lanțul limfonodular colic;
la nivelul curburii pelvine se anastomozează cu artera colică ventrală. Artera colică
medie irigă colonul transvers; se anastomozează în sens caudal cu prima ramură
indirectă din artera mezenterică caudală.
La rumegătoare. Artera jejunală, la rumegătoare și suine, reprezintă, de fapt
continuarea directă a arterei mezenterice craniale, între foițele marelui mezenter, în
lungul anselor jejunale; emite proximal o ramură colaterală, situată dorsal față de
trunchiul magistral, apoi, succesiv, numeroase colaterale perpendiculare (artere
jejunale) care se vor divide în ramuri directe și indirecte anastomozate etajat între ele,
la nivelul micii curburi a jejunului, născând astfel ,,arcada arterială jejunală“. Din
această arcadă multiplă se desprind spre mica curbură ramuri perpendiculare, care se
distribuie ambelor fețe ale jejunului.Ultima ramură directă se anastomozează cu artera
ileonică.
Artera ileocolică emite ramuri colice şi artera cecală. Ramurile colice irigă ansa
proximală a colonului şi turele centripetale ale colonului. Artera cecală irigă cecumul
și emite artere ileonice (dorsală şi ventrală).
Artere colice drepte (se desprind din porțiunea proximală a arterei ileocolice)
irigă turele centrifugale ale colonului și ansa distală a acestuia, fiind omologe cu
artera colică dreaptă (sau dorsală) de la cal. Artera colică medie, desprinsă din
trunchiul comun al arterei mezenterică cranială, irigă colonul transvers și ultima
porțiune a ansei distale; în sens caudal, se anastomozează cu artera mezenterică
caudală. La ovine, ultima tură excentrică a colonului este irigată de ramuri colice
desprinse din trunchiul comun al arterei jejunale.
La suine, la fel ca la rumegătoare, artera mezenterică cranială coboară în lungul
anselor jejunale, între foițele marelui mezenter, la distanță de mica curbură a jejunului;
emite, succesiv, 12-13 ramuri jejunale, care se anastomozează între ele
formând ,,arcada jejunală“, situată la distanță de mica curbură. Arterele
perpendiculare sunt extrem de fine, numeroase și lungi; și la porc, ultima arteră
jejunală se anastomozează cu arteră ileonică.
 Fasciculul drept (artera ileocecocolică) se detaşează din artera mezenterică
cranială în unghi drept; urmează un traiect rectiliniu până în vecinătatea orificiului
ileocecal, unde se bifurcă în: artera ileocecală și artera colică ventrală; ultima irigă
ansele concentrice ale colonului, anastomozându-se cu artera colică dreaptă.
Artera colică dreaptă se desprinde, proximal de fasciculul drept, în trunchi
comun cu artera colică medie; irigă turele excentrice ale colonului ascendent și
colonul transvers.
La carnivore, artera mezenterică cranială se desprinde din aortă în apropierea
trunchiului celiac; coboară printre foițele marelui mezenter (în zona centrală) până în
apropiere de mica curbură a joncțiunii ileojejunale, unde se termină printr-o ramură
anastomotică cu artera ileonică. Pe tot parcursul ei emite 9-10 ramuri jejunale care se
orientează spre stânga, către mica curbură a jejunului unde, prin anastomoză,
formează arcada jejunală.
Artera ileocolică se detașează aproape de originea arterei mezenterice, se
dirijează spre dreapta și atinge fața medială a colonului în apropierea orificiului
ileocecal. Din acest vas se detaşează la mică distanță de origine, în sens cranial, una
sau două ramuri reprezentând artera colică medie, care irigă colonul transvers și se
anastomozează în sens retrograd cu artera colică stângă din artera mezenterică caudală
și artera colică dreaptă, care irigă ultima porțiune a colonului ascendent și poate fi
omologată cu fasciculul anterior de la cal. Urmează, succesiv, artera colică ventrală,
artera ileocecală și artera ileonică. Ileonul, la carnivore (la fel ca la rumegătoare), este
cuprins între doua artere ileonice, artera ileonică ventrală (mezenterică) și artera
ileonică dorsală (antemezenterică), desprinsă din artera ileocecală (în ligamentul
ileocecal).

ARTERA MEZENTERICĂ CAUDALĂ

Se desprinde în unghi drept, caudal față de artera mezenterică cranială, la o

distanță care variază în funcție de specie (1-15 cm); după un traiect de 1-4 cm se
curbează caudal între foițele micului mezenter și mezorect, continuându-se dorsal față
de rect cu artera rectală cranială. În traiectul ei emite 13-14 ramuri lungi și
voluminoase (la ecvine) care, la nivelul micii curburi a colonului, formează o arcadă
anastomotică. Arterele perpendiculare desprinse din această arcadă abordează mica
curbură a colonului descendent, succesiv, de o parte și de alta. Ramurile colice ale
arterei mezenterice caudale, incluzând și prima ramură care se anastomozează cu
artera colică medie, sunt omoloage cu artera colică stângă de la alte specii. La restul
speciilor, artera mezenterică caudală este simplă și cu traiect relativ rectiliniu.
Artera colică stângă reprezintă, la rumegătoare, suine și carnivore, ramura
„indirectă“ sau cranială a arterei mezenterice caudale; ramura ,directă“ o constituie
artera rectală cranială.
Arterele suprarenale, la speciile domestice, glandele suprarenale pot fi irigate
de două-trei artere suprarenale, al căror număr și origine variază specific. Arterele
suprarenale craniale se desprind din artera frenică caudală și artera celiacă (la ecvine,
rumegătoare, suine și carnivore); arterele suprarenale medii se desprind, din arterele
lombare I și II (la rumegătoare și carnivore) sau direct din aorta abdominală (la
carnivore și suine); arterele suprarenale caudale se desprind, la toate speciile
domestice, din arterele renale.

ARTERELE RENALE

Își au originea de o parte și alta a aortei, caudal arterei mezenterice craniale;

artera renală dreaptă, la majoritatea speciilor, se desprinde mai cranial față de cea
stângă. La rumegătoare, artera renală stângă este mai lungă; fiecare arteră renală
pătrunde în hilul rinichiului unde se împarte în artere interlobare. Arterele interlobare
generează, la toate speciile, artere arcuate, din care se nasc arterele specifice structurii
renale. Din ramurile capsulare se pot desprinde ramurile suprarenale caudale.

ARTERELE GONADICE

Sunt reprezentate de artera testiculară la mascul și artera ovariană la femelă.

Originea lor variază specific; la rozătoare din arterele renale, sau imediat caudal față
de acestea: la carnivore, caudal față de arterele renale, iar la rumegătoare, suine și
ecvine, cranial față de artera mezenterică caudală.
Artera testiculară se dirijează caudo-ventral susținută de un mezou vascular
până la inelul vaginal, unde intră în interiorul tecii vaginale pe care o parcurge până la
polul cranial al testiculului; irigă preponderent testiculul și emite ramuri pentru
epididim si porțiunea vaginală a canalului deferent.
 Artera ovariană este artera omoloagă a arterei testiculare de la mascul și are o
origine asemănătoare, cu aceleași variații specifice: dirijează ventrolateral pe plafonul
cavității abdominale, apoi la marginea cranială a ligamentelor largi până la nivelul
ovarului, unde emite o ramură uterină (pentru vârful cornului uterin) și o ramură
tuboovariană (cu ramuri tubare pentru oviduct și ramuri ovariene care abordează hilul
ovarului). În sens caudal, ramura uterină din artera ovariană se anastomozează cu
ramura cranială a arterei uterine. În traiectul lor, artera ovariană și artera testiculară
prezintă o multitudine de flexuozități spiroidale efectuate în jurul venei omonime
satelite. Numărul de flexuozități este caracteristic speciei și nu prezintă variații
individuale.

VENA CAVĂ CRANIALĂ

Este un vas enorm care aduce sângele în atriul drept de la cap, gât, membrul
toracic și cavitatea toracică și, parțial, de la cavitatea abdominală. Originea sa este
reprezentată de una sau două perechi de vene jugulare, care alcătuiesc trunchiul
bijugular și două vene axilare (dreaptă și stângă), care recoltează sângele de la nivelul
membrelor. Este situată între foițele mediastinului precardiac, sub trahee și la dreapta
arterei brahio-cefalice; pe fața dreaptă, este acompaniată de nervul frenic drept.
Afluenții venei cave craniale sunt sateliți colateralelor arterei brahiocefalice,
exceptând afluenții, care confluează inițial într-un trunchi comun. La fața dorsală a
origini ei se deschide conductul toracic și canalul limfatic drept. Înainte de a se
deschide în atriul drept, vena cavă cranială primește afluența venei azygos drepte
(marea venă azygos la ecvine) prezentă la toate speciile, precum și a venei azygos
stângi (la rumegătoare, suine).
Vena azygos dreaptă are originea pe plafonul cavității abdominale, prin
confluarea simetrică a venelor lombare III, II și I. Traversează diafragmul pe partea
dreaptă a aortei, pe care o acompaniază până la vertebra a VI-a toracală, unde se
curbează ventral, cu diferențe specifice, pentru a se deschide în vena cavă cranială. La
rumegătoare și suine, se deschide în sinusul coronar, Pe traiectul ei primește, ca
afluenți, vene intercostale dorsale și vena bronhoesofagiană.
Vena toracică internă este dezvoltată în mod deosebit la rumegătoare, unde
primește prin vena epigastrică cranială afluența venei epigastrice caudale superficiale
(sau subcutanate abdominale), care descarcă sângele din partea anterioară a plexului
venos bazal al mamelei.
 VENA CAVĂ CAUDALĂ

Este cel mai voluminos și mai lung vas din organism. Se naște din confluarea, sub
corpul ultimei vertebre lombare, a celor două vene iliace comune. Este situată pe
plafonul cavității abdominale, la dreapta aortei abdominale, medial față de rinichiul
drept, apoi în scizura cranială a ficatului până la centrul frenic al diafragmului, pe care
îl perforează la extremitatea pilierului intermediar drept. În cavitatea toracică este
situată sub pulmonul drept, între lobul diafragmatic și cel accesoriu, într-o poziție
orizontală, de la extremitatea caudală a atriului drept până la centrul frenic. În
regiunea sublombară, fața ei dorsală, cranial arterei renale drepte, vine în contact cu
cisterna limfatică lombară; fața ventrală este în raport cu pancreasul; fața viscerală
este acoperită de peritoneu. În cavitatea toracică este acoperită de pleură, prinsă în
mezovascular din foița parietală a sacului pleural drept și acompaniată de nervul
frenic drept.
Afluenții direcți ai venei cave caudale, în sens cranial, sunt: vene ovariene sau
testiculare; vene renale și suprarenale; vene lombare; vene hepatice și vene frenice.
Un loc special între afluenții venei cave îl ocupă vena portă, care drenează sângele de
la toată masa gastrointestinală și asigură circulația portă a ficatului.
Venele ovariene provin fiecare din confluarea unei ramuri ovariene cu una
uterină. La rumegătoare, ramura uterină reprezintă principalul vas de descărcare a
uterului. La masculi, vena testiculară are originea în venele testiculare și ale
cordonului testicular, grupate în jurul arterei testiculare, unde formează ,,plexul
pampiniform”. La rumegătoare, vena vezicală cranială confluează cu vena ovariană.
Venele renale sunt largi şi se varsă direct în vena cavă la nivele diferite.
Venele lombare sunt satelite arterelor omonime.
Venele hepatice sunt in număr egal cu lobii ficatului, scurte și largi; se varsă în
vena cavă în porțiunea hepatodiafragmatică a acesteia și drenează sângele din
sistemul porthepatic.
Venele frenice descarcă sângele de la nivelul diafragmului; sunt remarcabile ca
volum și aplatizate, vizibile mai ales la nivelul porțiunii aponevrotice; sunt ultimele
afluențe ale venei cave caudale.
 VENA PORTĂ

Este un vas de mare importanță pentru fiziologia ficatului; colectează sângele de

la toate organele digestive abdominale, splină și pancreas. Originea sa este
reprezentată de venele care se formează din capilarele venoase ale organelor
respective și care converg, dând naştere la vene omonime organului tributar. Acestea,
la rândul lor vor conflua în trei vene mari care constituie, de fapt, rådăcinile venei
porte: vena splenică, vena mezenterică cranialā și vena mezenterică caudalã (la
cabaline). Aceste trei rădăcini, în regiunea sublombară, în partea dreaptă a arterei
mezenterice craniale confluează, după care vena portă capătă un traiect orizontal,
trece prin „inelul pancreasului“, angajându-se în împarte în ramura dreaptă și ramura
stângă, care însoțesc septele capsulei hepatice. Din vene lobare se desprind ramuri
interlobulare din care vor lua naștere rețele venoase perilobulare. Din această rețea se
desprind capilare sinusoide care confluează în vena centrolobulară. Din aceste vene
sângele este drenat, prin venele suslobulare și apoi venele sushepatice, în vena cavă
caudală. Acest trunchi vascular venos, care are la ambele capete câte o rețea de
capilare poartă numele de „sistem port“.
Vena mezenterică caudală recoltează singele de la colonul descendent, sigmoid
și rect; prin vena rectală cranială, comunică cu vena rectală medie din vena pudendă
internă. Angajată între foițele micului mezenter se dirijează cranial pentru a conflua
cu vena splenică.
Vena mezenterică cranială este scurtă dar foarte voluminoasă, situată la dreapta
a. omonime. Recoltează singele prin v. ileocolică, v. cecale si v. jejunale satelite
arterelor organelor respective.
Vena splenică, satelită arterei splenice, colectează sângele de la extremitatea
stângă a stomacului, marele epiploon, splină și pancreas; la rumegătoare. prin vene
ruminale (dreaptă și stângă), vena reticulară, vena gastrică stângă și vena pancreatică
de la compartimentele prestomacale, cheag și organele respective. În scurtul ei traiect,
vena portă primește afluenți: vena gastrică parietală (la ecvine), ramuri pancreatice și
vena gastroduodenală, formată din vena gastrică dreaptă, vena gastroepiploică dreaptă,
precum și vena pancreatoduodenală cranială.
 LIMFOCENTRII PARIETALI AI CAVITĂȚII TORACICE

Limfonodurile limfatice parietale sunt reduse ca dimensiune și se grupează în

limfocentrele toracale, dorsal și ventral.
Limfocentrul toracic dorsal este format din două grupe: limfonourile
toracoaortice și limfonodurile intercostale.
Limfonodurile toracoaortice sunt situate în vecinătatea originii arterei
intercostale, în lungul și dorsal aortei descendente. Aferentele provin de la fața
cranială a diafragmului, de la pleura parietală și mediastinală, de la aortă. Eferentele
sunt tributare limfonodurilor mediastinale craniale.
Limfonodurile intercostale (lipsesc la suine) sunt reduse și situate caudal
articulațiilor costovertebrale, pe traiectul arterei intercostale dorsale. Aferentele
provin, de la jumătatea dorsală a peretelui cavității toracice, de la vertebrele toracale,
coaste și musculatura dorsală. Eferentele sunt tributare limfonodurilor toracoaortice.
Limfocentrul toracic ventral este reprezentat de: limfonodurile sternale craniale
și limfonodurile sternale caudale.
Limfonodurile sternale caudale sunt situate în vecinătatea inserției sternale a
diafragmului pe traiectul arterei toracice interne. Vasele aferente provin de la
jumătatea ventrală a feței anterioare a diafragmului și jumătatea ventrală a pereților
laterali ai cavității toracice. Eferentele însoțesc artera toracică internă până la
limfonodurile sternale craniale.
Limfonodurile sternale craniale sunt situate la fața internă a articulației
condro-costale II și III. Aferentele provin de la jumătatea ventrală a peretelui lateral,
de la timus, trahee, esofag și pericard, precum și de la limfonodurile sternale caudale.
Eferentele sunt tributare limfonodurilor cervicale profunde caudale.

LIMFOCENTRII VISCERALI Al CAVITĂȚII TORACICE

Sunt reprezentați de două limfocentre: mediastinal și bronhic.

Limfocentrul mediastinal este format la toate speciile din limfonodurile
mediastinale craniale, limfonodurile mediastinale medii și limfonoduri mediastinale
caudale.
Limfonodurile mediastinale craniale sunt localizate între foițele mediastinului
omonim la baza originii colateralelor arterelor brahiocefalice; în sens cranial, se
confundă cu limfonodurile cervicale profunde caudale. Vasele aferente provin de la
fața cranială a sacului pericardic, baza cordului, marile vase, precum și de la
limfonodurile mediastinale medii. Eferentele confluează împreună cu eferentele
limfonodurile cervicale profunde, dând naștere la canalul limfatic drept care, după un
traiect de 2-5 cm, se varsă direct pe plafonul venei cave craniale; în stânga, se varsă în
canalul toracic.
Limfonodurile mediastinale medii sunt cea mai dezvoltată grupă dintre pachetele
mediastinale (la ecvine), situată la originea arterei brahiocefalice, între trahee şi
esofag. Aferentele provin de la mediastinul cardiac, originea vaselor mari, baza
cordului. Eferentele sunt tributare limfonodurilor mediastinale craniale și
limfonodurile bifurcației medii.
Limfonodurile mediastinale caudale (mai dezvoltate la bovine și ovine) sunt
situate dorsal față de marginea superioară a esofagului, între acesta şi aortă.
Aferentele provin de la fața cranială a diafragmului, esofag și pleura viscerală a
lobilor diafragmatici. Eferentele, la cal, sunt tributare limfonodurilor mediastinale
craniale şi medii.
Limfocentrul bronhic este reprezentat de mai multe grupe limfonodulare
traheobronhice dispuse la originea bronhiilor primare: limfonodurile traheobronhice
drepțe, stângi și medii.
Limfonodurile traheobronhice drepte și stângi sunt situate simetric între bronhiile
respective și trahee.
Limfonodurile traheobronhice medii sunt situate în unghiul de bifurcare a
bronhiilor primare. La rumegătoare și suine, la originea bronhiei traheale, se găsesc
limfonodurile traheobronhice craniale (sau accesorii).
Limfonodurile traheobronhice colectează limfa primară de la lobii pulmonului,
precum și de la pericard şi cord. Eferentele sunt tributare limfonodurile mediastinale
craniale și medii.

LIMFOCENTRII PARIETALI AI CAVITĂȚII ABDOMINALE ȘI PELVINE

Sunt situați pe plafonul cavității abdominale, în apropierea aortei abdominale, la

nivelul originii arterei lombare, sau în unghiurile de cvadrifurcare ale aortei.
Limfocentrul lombar este reprezentat, în general, de limfonoduri situate în
lungul aortei abdominale (limfonodurile lomboaortice), dar tot în acest limfocentru se
mai includ: limfonodurile renale, limfonodurile frenicoabdominale, limfonodul
ovarian şi limfonodul testicular.
 Limfonodurile lomboaortice sunt reduse ca dimensiune și sunt reprezentate de
un lanț situat în lungul aortei abdominale, în apropierea originii arterei lombare.
Aferentele provin de la plafonul cavității abdominale, aortă, vena cavă, ovare și
oviduct, precum și de la vârful coarnelor uterine, testicule, cordonul testicular și
canalul deferent. Eferentele ajung la cisterna chilului.
Limfonodul frenicoabdominal este un grup limfonodular redus, situat pe fața
abdominală a diafragmului la suine.
Limfonodurile renale sunt situate pe traiectul arterei renale, în raport cu hilul
renal.
Eferentele limfocentrului lombar formează două trunchiuri lombare care se
varsă în cisterna limfatică.
Limfocentrul ileosacral este format din 6 grupe, din care 4 sunt situate între
ramificațiile terminale ale aortei și a arterei circumflexe iliace profunde: limfonodurile
iliace laterale, limfonodurile iliace mediale, limfonodurile sacrale, limfonodurile
anorectal, limfonodul uterin şi obturator.
Limfonodurile iliace laterale sunt localizate la nivelul bifurcării terminale a
arterei circumflexe iliace profunde, sub musculatura ileopsoatică. Aferentele provin
de la pereții cavității abdominale și de la limfonodurile subiliace. Eferentele sunt
tributare limfonodurilor iliace mediale.
Limfonodurile iliace mediale sunt situate la originea arterei iliace externe, sub
forma celui mai voluminos pachet limfonodular. Aferentele provin de la
limfonodurile sacrale, iliace laterale și inghinale profunde. Eferentele converg în sens
cranial în cele două trunchiuri lombare în cisterna limfatică.
Limfonodurile sacrale sunt situate în apropierea originii arterei iliace interne şi a
arterei sacrale mediane. Aferentele provin de la organele genitale, pereții cavității
pelvine, de la plafonul cavității pelvine și rect. Eferentele sunt tributare limfonodurilor
iliace mediale.
La cabaline, la originea arterei obturatoare se găsește limfonodul obturator, iar la
iapă și scroafă, în grosimea ligamentului larg, pe traiectul aferentelor limfonodurile
iliace mediale se găsește limfonodul uterin.

LIMFOCENTRII VISCERALI, ABDOMINALI ȘI AI BAZINULUI

Sunt reprezentați de un număr impresionant de unități limfonodulare diseminate

pe traiectul arterelor, care irigă segmentele tubului digestiv şi care poartă denumirea
organului de la care recoltează limfa primară. Vasele lor eferente converg, urmărind
traiectul arterelor respective în sens centripet, în trei centre limfatice: celiac,
mezenteric cranial și mezenteric caudal.
Limfocentrul celiac este reprezentat de limfonodurile situate pe traiectul
arterelor desprinse din artera celiacă. La ecvine există un pachet limfonodular celiac,
situat la originea arterei celiace, unde formează o masă voluminoasă. Eferentele
confluează în trunchiul celiac, care se varsă în cisterna limfatică. Aferentele provin de
la limfonodurile gastrice, dispuse pe traiectul arterelor gastrice, de la limfonodurile
lienale, situate în hilul splinei, precum și de la limfonodurile omentale de pe traiectul
arterei gastroepiploice și de la limfonodurile portale sau hepatice, situate în scizura
caudală a ficatului.
Limfocentrul mezenteric cranial este reprezentat de: limfonodurile intestinale,
(situate pe traiectul arterelor trunchiului mezenteric cranial până la colonul
descendent), limfonodurile mezenterice craniale, limfonodurile jejunale,
limfonodurile cecale, limfonodurile ileo-colice și colice.
Limfonodurile mezenterice craniale, la ecvine, au aspectul unui pachet nodular
relativ voluminos, lung de 12-16 cm și format din 65-70 unități limfonodulare situate
la originea arterei mezenterice craniale. Eferentele concură la formarea cisternei
limfatice. Aferentele provin de la limfonodurile omonime ale organelor respective.
Limfonodurile jejunale, în număr de 35-90 unități limfonodulare, sunt situate
între foițele marelui mezenter, pe traiectul arterei jejunale. Au un aspect globulos și o
culoare cenușie-roşiatică. Aferentele colectează limfa primară de la jejun și ileon,
realizând numeroase anastomoze între foițele marelui mezenter.
Limfonodurile cecale, la ecvine, sunt situate pe traiectul arterei cecale laterală și
medială. Aferentele provin de la cecum și ileon.
Limfonodurile colice, la cal, sunt situate pe traiectul arterei colice (dorsală și
ventrală), între foițele mezocolonului; au o culoare cenuşie-roșiatică, o dimensiune
redusă (1-5 mm) și sunt în număr de aproximativ 5.500-6.000. Eferentele ajung la
limfonodurile mezenterice craniale.
Limfocentrul mezenteric caudal este dispus la originea arterei mezenterice
caudale și este reprezentat de aproximativ 1.500 unități limfonodulare dispuse în
vecinătatea micii curburi a colonului descendent, pe arcada arterială a mezentericii
caudale. Vasele eferente ajung în cisterna limfatică.
 Fig. 1 Schema generală a colateralelor și terminalelor arterei aorte
1- aortă toracală; 2- aortă abdominală; 3- cordul; 4- trunchi brahiocefalic; 5- arteră subclaviculară stângă; 6- arteră subclaviculară dreaptă; 7- limfonoduri
mediastinale mijlocii; 8- limfonoduri mediastinale craniale; 9- artera carotidă comună dreaptă; 10- artera carotidă comună stângă; 11- artera
bronhoesofagiană; 12- limfonoduri mediastinale caudale; 13- artere intercostale dorsale cu limfonodurile toracoaortice la originea lor; 14- artere lombare cu
limfonodurile lombare la originea lor; 15- artera celiacă cu limfonodurile celiace la originea ei; 16- artera mezenterică cranială cu limfonodurile mezenterice
craniale la originea sa; 17- artere renale cu limfonodurile renosuprarenale la originea lor; 18- arterele gonadice; 19- artera mezenterică caudală cu limfonoduri
mezenterice caudale la origine; 20- artera splenică; 21-artera gastrică stângă; 22- artera hepatică; 23- fasciculul stâng al arterei mezenterice craniale (artere
jejunale); 24- fasciculul drept al arterei mezenterice craniale (ileocecocolică); 25-fascicul anterior al arterei mezenterice craniale; 26- artere iliace externe; 27-
artere iliace interne; 28- arteră sacrată mediană cu limfonodurile sacrate mediane; 29- limfonodurile iliace mediale.
 Fig. 2 Schema colateralelor arterei subclaviculare la cal
1- arcul aortic; 2- trunchiul brahiocefalic; 3- artera subclaviculară; 4- trunchiul costocervical; 5- artera cervicală profundă; 6- artera vertebrală; 7- artera
toracică internă; 8- artera cervicală superficială; 9- ramura ascendentă din artera cervicală superficială; 10- ramura descendentă din artera cervicală
superficială; 11- artera intercostală supremă; 12- arterele intercostale II-V; 13- artera dorsală a spetei; 14- ramura superficială din artera cervicală profundă;
15- ramura profundă din artera cervicală profundă; 16- găuri vertebrale; 17- artera musculofrenică; 18- artera epigastrică cranială; 19- artera epigastrică
caudală; 20- artere intercostale dorsale; 21- aorta abdominală; 22- artera bronhoesofagiană cu ramuri bronhice și esofagiene; 23- ramură esofagiană din artera
gastrică stângă; 24- artere intercostale ventrale; 25- limfocentrul cervical superficial; 26- limfonodurile sternale craniale; 27- limfonodurile sternale caudale;
28- limfonodurile mediastinale craniale; 29- limfonodurile mediastinale mijlocii; 30- limfonodurile mediastinale caudale; 31- limfonodurile toracoaortice; 32-
ultima coastă; 33- bifurcația traheală; 34- esofag; 35- cordul; 36- inserția porțiunii costale a diafragmului.
 Fig. 3 Limfonodurile traheobronșice la rumegătoare
1- limfonoduri traheobronșice stângi; 2- limfonoduri traheobronșice intermediare; 3-
limfonoduri traheobronșice drepte; 4- limfonoduri traheobronșice accesorii sau eparteriale.
 Fig. 4 Distribuția arterei celiace la ecvine
1- artera celiacă; 2- artera splenică; 3- artera gastroepiploică stângă; 4- artera gastrică stângă; 5- artera hepatică; 6- artera gastroepiploică dreaptă; 7- artera
gastroduodenală; 8- artera pancreaticoduodenală cranială cu limfonoduri duodenale; 9- artera pancreaticoduodenală caudală; 10- ramuri pancreatice; 11-
artera esofagiană; 12- ramuri viscerale ale arterei gastrice stângi; 13- ramuri parietale ale arterei gastrice stângi; 14- artera gastrică dreaptă; 15- limfonoduri
splenice (lienale); 16- limfonoduri celiace; 17- limfonoduri portale; 18- limfonoduri gastrice; 19- limfonoduri omentale.
 Fig. 5 Distribuția arterei celiace la suine
1- aorta abdominală; 2- artera splenică; 3- artera gastrică stângă; 4- ramuri ale diverticulului ventricular; 5- ramuri esofagiene; 6- artera hepatică; 7- ramură
splenică; 8- artera gastroepiploică stângă; 9- artera gastrică dreaptă; 10- artera gastroduodenală; 11- artera pancreaticoduodenală cranială; 12- artera
pancreaticoduodenală caudală; 13- artera gastroepiploică dreaptă; 14- limfonoduri splenice (lienale); 15- limfonoduri omentale; 16- limfonoduri gastrice; 17-
limfonoduri duodenale; 18-limfonoduri portale (hepatice); 19- limfonoduri celiace.
 Fig. 6 Distribuția arterei celiace la canide
1- aorta abdominală; 2- artera celiacă; 3- artera splenică; 4- ramuri gastrolienale; 5- artera gastrică stângă; 6- artera hepatică; 7- artera gastrică dreaptă; 8-
artera gastroduodenală; 9- artera gastroepiploică stângă; 10- artera gastroepiploică dreaptă; 11- artera pancreaticoduodenală cranială; 12- artera
pancreaticoduodenală caudală; 13- ramura esofagiană; 14- limfonoduri lienale (splenice); 15- limfonoduri gastrice; 16- limfonoduri portale (hepatice);.
 Fig. 7 Distribuția arterei celiace la rumegătoare
1- aorta abdominală; 2- trunchiul celiomezenteric; 3- artera celiacă; 4- artera mezenterică
cranială; 5- artera gastrică stângă; 6- artera splenică; 7- artera hepatică; 8- artera ruminală
dreaptă; 9- artera ruminală stângă; 10- artera reticulară; 11- artera reticulară accesorie; 12-
artera gastroepiploică stângă; 13- artera gastrică dreaptă; 14- artera gastroepiploică dreaptă;
15- artera gastroduodenală; 16- artera pancreaticoduodenală cranială; 17- artera
pancreaticoduodenală caudală; 18- limfonoduri splenice; 19- limfonoduri ruminale drepte; 20-
limfonoduri ruminale stângi; 21- limfonoduri reticulare; 22- limfonoduri omasice; 23-
limfonoduri abomasice; 24- limfonoduri celiace; 25- limfonoduri hepatice accesorii; 26-
limfonoduri hepatice (portale).
 Fig. 8 Distribuția arterei mezenterice craniale la ecvine
1- artera mezenterică cranială; 2- fasciculul stâng; 3- fasciculul drept; 4- fasciculul anterior; 5- artere jejunale; 6- ramuri directe ale arterelor jejunale; 7-
ramuri indirecte ale arterelor jejunale; 8- artera pancreaticoduodenală caudală; 9- artera ileonică; 10- arterele cecale; 11- artera ileocecală; 12- artera colică
ventrală; 13- artera colică dorsală (dreaptă); 14- artera colică medie; 15- artera colică stângă din artera mezenterică caudală; 16- limfonoduri mezenterice
craniale; 17- limfonoduri jejunale; 18- limfonoduri cecale; 19- limfonoduri colice; 20- ligamentul ileocecal; I-IV- segmente ale colonului ascendent.
Fig. 9 Secțiune transersală printr-o ansă jejunală alimentată de o ramură a arcadei
jejunale însoțită de filete vegetative
1- peretele ansei; 2- ramura arterială; 3- filete vegetative simpatice; 4- filete vegetative
parasimpatice; 5- seroasa peritoneală.
 Fig.10 Irigația arterială a porțiunii terminale a intestinului la cal
I-IV- segmentele colonului ascendent ; CT- colon transvers; CD- colon descendent; R- rect; 1- artere mezenterice caudale ce vor forma o arcadă prin ramuri
directe și indirecte; 2- prima ramură indirectă corespunzătoare arterei colice stângi de la alte specii; 3- ultima ramură directă corespunzătoare arterei rectale
craniale de la celelalte specii; 4- artera rectală medie (din artera prostatică sau vaginală); 5- artera rectală caudală (din artera pudendă internă); 6- fasciculul
anterior din artera mezenterică cranială; 7- artera colică medie; 8- arteră dreaptă sau dorsală; 9- arteră colică ventrală (din fasciculul stâng); 10- ligamentul
ileocecal.
 Fig. 11 Distribuția arterei mezenterice craniale la rumegătoare
1- artera mezenterică cranială; 2- fasciculul stâng; 3- arcada arterială multiplă; 4- artera
ileocecocolică; 5- artera ileocecală; 6- artera cecală; 7- artera ileonică; 8- fasciculul anterior;
9- artera colică medie; 10- artera colică dorsală; 11- ramuri colice (corespunzătoare arterei
colice ventrale de la ecvine); 12- limfonoduri mezenterice craniale; 13- limfonoduri
ileocecale; 14- limfonoduri colice; 15- limfonodurile jejunale plasate la rumegătorul mare
între jejun și ultima tură excentrică a colonului ascendent, iar la rumegătorul mic între prima
tură concentrică și ultima tură excentrică.
 Fig. 12 Irigația arterială a porțiunii terminale a intestinului la rumegătoare
CT- colon transvers; CD- colon descendent; R- rect;
1- artera mezenterică caudală; 2- artera colică stângă; 3- artera rectală cranială; 4- artera
rectală medie din artera prostatică sau vaginală; 5- artera rectală caudală; 6- artera
mezenterică cranială; 7- artera colică dreaptă din fascicul anterior; 8- artera colică medie din
fascicul anterior
 Fig. 13 Distribuția arterei mezenterice craniale la suine
1- artera mezenterică cranială; 2- fasciculul stâng; 3- artere jejunale; 4- fascicul drept sau
artera ileocecocolică; 5-artera ileonică; 6- artera ileocecală; 7- artera cecală; 8- artera colică
dreaptă (dorsală); 9- ramuri colice (corespunzătoare arterei colice ventrale); 10- artera colică
stângă; 11- limfonoduri mezenterice craniale; 12- limfonoduri ileocecale; 13- limfonoduri
colice; 14- limfonoduri jejunale.
 Fig. 14 Distribuția arterei mezenterice craniale la canide
1- artera mezenterică cranială; 2- artera mezenterică caudală; 3- fasciculul stâng; 4-
artere jejunale; 5- artera ileocecală; 6- artera cecală; 7- artera ileonică; 8- ramuri ileonice; 9-
artera colică ventrală, 10- artera colică medie; 11- artera colică dreaptă; 12- trunchiul comun
al arterelor colice; 13- artera colică stângă din artera mezenterică caudală, 14- artera rectală
cranială din artera mezenterică caudală; 15- limfonodurile jejunale grupate la originea
arterelor jejunale.