ANATOMIE

ANUL II

ARTEREL, VENELE ȘI LIMFONODURILE

MEMBRULUI TORACIC LA ECVINE

CURS IV

Prof univ. Dr. Dr. h.c. Gabriel PREDOI

 Arterele membrului toracic

Artera axilară
Artera axilară reprezintă continuare directă a arterei subclaviculare corespunzătoare,
de la nivelul marginii craniale a primei coaste. Este situată medial față de articulația umărului,
dirijându-se în sens caudal și apoi ventral față de această articulație. Sub capul articular
humeral emite artera circumflexă humerală cranială și se continuă ca arteră brahială. Emite
mai multe colaterale:
Artera toracică externă, scurtă, se distribuie mușchilor pectorali.
Artera suprascapulară se desprinde cranial față de articulația umărului, însoțind
nervul subscapular în interstițiul dintre mușchii subscapular și supraspinos.
Artera subscapulară este cea mai importantă colaterală a arterei axilare. Se detașează
în unghi drept, caudal față de articulație, în spațiul conjunctiv dintre mușchiul subscapular și
mușchiul marele rotund. Emite la rândul ei următoarele colaterale: artera toracodorsală,
pentru mușchiul marele dorsal; artera circumflexă humerală caudală, ce înconjoară fața
laterală a articulației, în plan profund, sub mușchiul micul rotund, mușchiul deltoid și
mușchiul infraspinos, anastomozându-se cu artera circumflexă cranială; artera circumflexă a
spetei, care este o colaterală puternică, ce emite ramuri pentru fața internă și externă a spetei
și pentru mușchiul triceps brahial.
Artera circumflexă humerală cranială se angajează între cele două porțiuni ale
mușchiului coracobrahial, apoi sub extremitatea proximală a bicepsului se anastomozează cu
artera circumflexă humerală caudală. Din cercul arterial realizat în jurul articulației umărului
se desprind numeroase ramuri articulare, care contribuie la formarea rețelei periarticulare,
precum și pentru bursele sinoviale: subtendinoase, subscapulară, infraspinoasă și bicipitală.

Artera brahială
Artera brahială reprezintă continuarea arterei axilare. Are un traiect aproximativ
rectiliniu la fața internă a brațului pe care o întretaie într-un unghi ascuțit în sens ventro-
cranial, trece apoi cranio-medial față de articulația cotului sub care se termină prin artera
interosoasă comună și artera mediană. În traiectul ei humeral emite următoarele colaterale:
Artera profundă a brațului se desprinde, în sens caudal, în unghi drept, sub inserția
humerală a mușchiului marele rotund. Este o arteră de calibru mare, care se divide în ramuri
ascendente și descendente (distribuite mușchiului triceps brahial), dintre care ramura care
însoțește distal nervul radial, în regiunea brațului și antebrațului la ecvide, poartă denumirea
de „arteră colaterală radială proximală”.
Artera bicipitală, fină, irigă bicepsul brahial.
Artera de nutriție a humerusului, foarte fină, uneori se desprinde din
artera colaterală ulnară și abordează orificiul de prim ordin la humerusului.
Artera colaterală ulnară urmărește marginea ventrală a porțiunilor mediale a
tricepsului brahial, acompaniind nervul ulnar. Trece caudo-medial față de articulația cotului,
nivel la care emite ramuri pentru aceasta, după care se angajează în interstițiu dintre mușchiul
flexor carpoulnar și mușchiul extensor carpoulnar, împreună cu nervul ulnar și vena
omonimă, pentru ca proximal pisiformului să se anastomozeze cu o fină ramură superficială
din artera palmară sau din artera mediană (formând ceea ce se numește „arcul
supracarpian“). La acest nivel artera colaterală ulnară emite ramura carpiană dorsală, care
înconjoară marginea laterală a extremității distale a procesului stiloid al ulnei, trecând pe fața
dorsală a regiunii carpiene, unde contribuie la rețeaua carpiană dorsală. De la nivelul arcului
supracarpian artera colaterală ulnară se continuă cu artera carpiană laterală, ce va participa
în regiunea autopodiului la formarea arcului palmar.
Artera transversă a cotului sau artera colaterală radială distală, trece pe fața
dorsală a cotului, între tendonul bicepsului brahial și ligamentul capsular, apoi pe fața
cranială a radiusului, lateral extensorului carporadial. Emite o lungă ramură care se
anastomozează cu artera colaterală radială, după care se epuizează în rețeaua carpiană
dorsală.
Artera interosoasă comună se detașează în unghi drept la nivelul arcadei radioulnare
proximale, pe care o traversează în sens lateral, continuând-se pe fața laterală a antebrațului
cu artera interosoasă cranială. Din aceasta se desprinde o ramură interosoasă recurentă, care
se anastomozează cu artera colaterală radială și artera profundă a antebrațului, precum și o
lungă ramură descendentă, care urmărește marginea laterală a spațiului interosos până la
rețeaua carpiană dorsală. În arcada radioulnară, artera interosoasă comună emite arterele de
nutriție a radiusului și ulnei, precum și o arteră interosoasă caudală, a cărei dimensiune
variază specific.

Artera mediană
Artera mediană încrucișează oblic ligamentul colateral medial al cotului,
insinuându-se între marginea medială a radiusului și flexorul carpo-radial, apoi se plasează
între acesta și mușchiul flexor digital profund. Deasupra carpului ea se împarte în artera
palmară (digitală palmară comună II) și artera radială. Ea parcurge în cele din urmă marea
teacă postcarpiană, continuându-se în regiunea metacarpiană, pe partea medială a tendoanelor
mușchilor flexori digitali.
O primă colaterală, artera interosoasă comună ia naștere la nivelul spațiului
interosos proximal al antebrațului, furnizând o arteră interosoasă palmară, nivel de la care
se continuă ca arteră interosoasă dorsală (cranială). Ultima se termină prin două sau trei
ramuri carpiene dorsale, care se anastomozează cu ramura descendentă a arterei radiale
proximale și alimentează împreună rețeaua dorsală a carpului. Artera profundă a
antebrațului se împarte în mai multe ramuri musculare. Ia naștere puțin mai sus de jumătate
antebrațului și coboară între mușchii flexori cu acțiune proximală și flexori digitali, cărora li
se distribuie.
Artera radială mijlocie (radială proximală - conform N.A.V.) ia naștere în treimea
distală a radiusului. Ea se împarte rapid în două ramuri inegale: ramura carpiană dorsală,
subțire, înconjoară marginea medială a radiusului și se conectează la rețeaua dorsală a
carpului; ramura carpiană palmară este o veritabilă continuare a arterei de origine, descinde la
fața palmară a radiusului și concură la alimentarea rețelei palmare a carpului.
Artera radială distală sau propriu-zisă, a doua terminală a arterei mediane, coboară
pe partea medială a micii teci postcarpiene, împreună cu o puternică venă satelită. În partea
proximală a metacarpului ea participă la formarea arcadei palmare profunde.
Arterele autopodiului la ecvine se caracterizează prin reducția extremă a celor de pe
fața dorsală, care sunt suplinite de cele de pe fața palmară, în special de puternica arteră
digitală plamară comună II.
Sistemul dorsal este reprezentat doar de rețeaua carpiană dorsală și arterele
metacarpiene dorsale II și III.
Arterele metacarpiene dorsale II și III sunt extrem de subțiri. Fiecare parcurge un
silon format la limita între fața dorsală a osului metacarpian principal și metacarpianul
rudimentar corespunzător. Extremitatea proximală este întărită de o anastomoză care vine de
la marginea corespunzătoare a arcadei palmare profunde, ce înconjoară baza osului
metacarpian rudimentar corespunzător. Extremitatea distală pare a se continua cu ramura
perforantă distală, care se unește la artera metacarpiană palmară corespunzătoare. Pe partea
dorsală arterele metacarpiene dorsale II și III se vor epuiza prin fine ramuri cutanate și
periostale.
Pe fața palmară, artera radială distală trece între extremitatea proximală a
mușchiului interosos median (III) și ligamentul accesoriu (sau brida carpiană) a mușchiului
flexor profund al degetului. Ea se anastomozează la o ramură profundă a arterei carpiene
laterale , continuare a arterei colaterale ulnare, pentru a forma arcada palmară profundă.
(Această arcadă este în mod obișnuit dublată de o anastomoză similară dar mai profundă,
situată între mușchiul interosos și metacarpianul III. În mod excepțional, ea poate lipsi, fiind
înlocuită de cea de-a două arcadă). În afara celor două ramuri ce alimentează arterele
metacarpiene dorsale, această arcadă emite arterele metacarpiene palmare II și III. Acestea
coboară pe joncțiunea feței palmare a osului metacarpian principal și metacarpienele II și III.
În apropierea extremității distale a ultimelor, ele primesc ramuri perforante distale ale
omoloagelor lor dorsale și se unesc într-un trunchi scurt care trece între cele două ramuri ale
mușchiului interosos III, pentru a se deschide în porțiunea inițială a arterei digitale palmare
proprie laterală. Ambele dau ramuri subțiri mușchiului interosos și pielii. Cea medială II
furnizează artera de nutriție a metacarpianului principal.
Cea mai importantă arcadă a autopodiului este artera digitală palmară comună II, ce
prelungește direct artera mediană de la nivelul canalului carpian plasată la fața medială a
tendoanelor flexorilor digitali, în interstițiul ce separă tendonul profund de cel superficial.
Este plasată între venă și nervul omonim, ultimul fiind în partea palmară.
Ajungând în apropierea articulației metacarpo-falangiene, artera digitală comună
palmară medială II se insinuează între ramura medială a mușchiului interosos III și tendonul
mușchiului flexor digital profund. Ea se termină printr-o bifurcare, dând naștere arterelor
digitale proprii.
Arterele digitale proprii palmare, laterală și medială, foarte puternice, suplinesc
prin ramurile lor pe cele dorsale, care sunt absente. Ambele se formează din bifurcarea arterei
digitale palmare comune II. Ele sunt dispuse în mod simetric față de axul sagital al degetului.
Fiecare coboară pe părțile laterale (abaxiale) ale marilor sesamoizi, apoi însoțește tendonul
mușchiului flexor digital profund. Se angajează sub cartilajul ungual, atingând fața profundă
al procesului palmar al falangei distale și trecând printre acesta și expansiunea terminală a
tendonului mușchiului flexor digital profund, urmărește silonul solear pentru a intra în gaura
soleară. Arterele simetrice vor forma în interiorul canalului solear și al sinusului semilunar o
puternică arcadă terminală.
În apropierea originii fiecare arteră digitală proprie este încrucișată pe suprafață de
nervul digital propriu dorsal. Este în raport apoi pe partea palmară cu nervul digital propriu
palmar, iar pe cea dorsală cu vena omonimă. Ansamblul format este inclus într-un țesut
conjunctiv dens și abundent. La partea distală a degetului vena rămâne subcutanată, rădăcinile
sale confluând la marginea coronară a cartilajului ungual.
Din contră, artera și nervul digital propriu palmar vor deveni profunde înainte de a
trece la fața internă a cartilajului ungual. Pe traiectul, său fiecare arteră digitală proprie emite,
în afara ramurilor articulare tendinoase și cutanate, una sau două arteriole subțiri pentru
cuzinetul pintenului.
1. Ramurile palmară și dorsală a falangei proximale iau naștere într-un trunchi comun
scurt (artera perpendiculară). Este emisă în partea de mijloc a falangei
proximale. Prin anastomoză cu cele opuse, aceste ramuri înconjoară tendoanele și
falanga sub forma unui cerc arterial.
2. Ramura torusului digital (artera cuzinetului palmar) ia naștere la marginea
proximală a cartilajului ungual și se orientează în direcție dorso-palmară pentru a
se distribui torsului și dermului papilar al acestuia (țesutul velutos al furcuței).
3. Înainte de a intra în torus emite o lungă ramură recurentă, artera coronală
(circumflexă a bureletului), ce trece pe suprafața cartilajului ungual, sub pielea
bureletului și se anastomozează la o ramură emisă la marginea dorsală a acestui
cartilaj de ramura dorsală a falangei mijloci.
În ansamblu, au o dispoziție asemănătoare celor de la falanga proximală. Ramura
dorsală este acoperită în mare parte de cartilajul ungual. Ramura palmară se
anastomozează cu cea de partea opusă în lungul marginii proximale a micului
sesamoid. Ansamblul rețelei alimentate de aceste ramuri este considerat cercul
coronal profund.
4. Ramura dorsală a falangei distale traversează incizura procesului palmar a
acestei falange și se plasează în silonul parietal, terminându-se prin multiple
ramuri fine care perforează osul.
Arcada terminală dă naștere la numeroase ramuri, unele ascendente și altele
descendente. Primele iradiază în trama spongioasă a falangei, pentru a ajunge la fața parietală
a acestui os. Ele se ramifică în grosimea podofilului, anastomozându-se cu diviziuni ale
ramurii dorsale ale falangei distale, ale falangei mijlocii și arterei coronale. Rezultă o rețea
arterială foarte densă. Ramurile descendente, mult mai puternice, traversează țesutul falangei
ajungând la marginea soleară a acestui os. În final se anastomozează transveral într-o serie de
arcade, al cărui ansamblu constituie artera marginii soleare, ce însoțește această margine.
Din concavitatea acestei arcade se vor desprinde ramuri destinate dermului papilar al
regiunii soleare (țesutul velutos).
Organizarea arterelor porțiunii distale a degetului este perfect adaptată unei circulații
intense. Din arcada terminală sângele este împins cu forța în rețeaua arterială ce iradiază în os.
Această circulație intensă determină culoarea roșie intensă a țesuturilor care produc cornul,
fiind predispusă la congestii și hematom.
 Venele membrului toracic

Descrierea venelor membrului toracic se va realiza în sens opus descrierii artrelor

(disto-proximal).
A. Venele autopodiului toracal
Venele autopodiului sunt caracterizate prin dispariția aproape în totalitate a venelor
feței dorsale și, relativa simplificare a celor voluminoase de pe fața palmară. Din contră,
vascularizația organelor incluse în cutia de corn este extrem de bogată și complexă.
Astfel fața dorsală a degetului este drenată de afluenți dorsali ai venelor palmare. Nu
există vene metacarpiene dorsale. Vena cefalică accesorie, singura venă de pe partea dorsală a
porțiunii libere a mebrului, nu are ca rădăcini decât micile vene subcutanate, ce drenează fața
dorsală a buletului și metacarpului, precum și rețeaua dorsală a carpului.
Există două vene digitale proprii laterală și medială. Ele sunt situate pe fața palmară.
Fiecare colectează sângele de la venele profunde, satelite ramurilor terminale ale arterelor
digitale și de la venele țesuturilor cheratogene.
Sistemul profund își are originea în arcada semilunară (impropriu denumită terminală),
situată în sinusul omonim al falangei distale împreună cu arcada terminală arterială. Fiecare
extremitate a arcadei se prelungește printr-o venă care iese prin gaura soleară iar apoi
urmărește artera, pentru a ajunge la fața profundă a cartilajului ungual. Această venă schimbă
anastomoze puternice cu cele ale torusului digital (cuzinetului) și cu cele ale rețelei coronale,
pentru a forma plexul profund al cartilajului (plex cartilaginos intern), care se unește la
rețeaua sub-unguală la marginea dorsală și partea caudală a cartilajului.
Rețeaua sub-unguală este situată în dermul cutiei de corn, prezentând caractere ușor
diferite sub fiecare din porțiunile acestuia. În dermul țesutului velutos, ochiurile rețelei sunt
înguste, seriate și regulate – plexul velutos.
Sângele din plexul velutos este colectat de două vene principale: prima este o venă
situată la marginea soleară a falangei, împreună cu artera marginală, ultima descărcându-se
dorsal prin vene ascendente ale rețelei podofiloase contribuind la formarea plexului
superficial al cartilajului ungual (plex cartilaginos extern). Rețeaua care acoperă fața
parietală a falangei, dermul podofilului este în raport direct cu osul și cartilajul ungual. Ea este
alcătuită din numeroase venule longitudinale, aproape paralele și anastomozate între ele,
fiecare ocupând baza unei lamele a podofilului pe care o drenează. Acest plex comunică distal
cu vena marginii soleare iar în partea proximală cu rețeaua coronală.
Ultima este situată în dermul bureletului – plexul cutidural. La acest nivel, ochiurile
rețelei devin neregulate poligonale și largi. De fiecare parte, acoperă o mare parte a
cartilajului ungual, constituind plexul superficial menționat.
Ansamblul acestor trei complexe venoase este drenat pe fiecare parte, sub pielea
groasă a regiunii coroanei, la marginea coronală a cartilajului ungual, prin două vene
neregulate, una dorsală și una palmară, care converg în vena digitală, căruia îi constituie
rădăcini suplimentare. Vena dorsală este vena coronală care constituie calea de reîntoarcere a
sângelui adus de arterele coronală și dorsală a falangei intermediare. Ea începe prin două
rădăcini plexiforme, una profundă și alta superficială, separate de expansiunea terminală a
tendonului mușchiului extensor digital comun, rădăcini care se anastomozează cu cele de pe
partea opusă. Venele însoțesc marginea cartilajului și se „întăresc‟ primind afluenți puternici
ce iau naștere din plexurile superficial și profund ale cartilajelor. Vena palmară este vena
torusului digital. Ea se constituie pe suprafața bulbului cuzinetului, prin unirea unor rădăcini
neregulate ce drenează porțiunea palmară a rețelei coronale, rețeaua țesutului velutos și părțile
profunde ale torusului. O puternică anastomoză transversală unește venele simetrice.
Fiecare venă digitală proprie (palmară III) are traiect pe părțile laterală, respectiv
medială a degetului, apoi a articulației metacarpo-falangiene, în raport direct cu tendoanele
flexorilor apoi cu osul sesamoid proximal. Ea este plasată dorsal de arteră și încadrată de
ramura dorsală și intermediară a nervului digital propriu (Fig. 53). Primește în pasaj două
vene, dorsală și palmară, care concură la formarea cercului venos al falangei proximale.
Ajungând la extremitatea distală a metacarpului, vena se insinuează între ramura
corespunzătoare a mușchiului interosos III și tendonul mușchiului flexor profund al degetului,
pentru a se uni cu cea de pe partea opusă, formând astfel arcada palmară profundă distală
(Fig. 52). Din această arcadă pleacă patru vene inegale. Două superficiale, digitale comune II
și III, care încadrează tendoanele flexorilor și două profunde, metacarpiene palmare II și III,
plasate în contact cu fața palmară a metacarpianului principal.
Vena digitală comună palmară II sau medială este cea mai voluminoasă (Fig. 53).
Ea se desprinde de la partea medială a arcadei precizate, plasându-se dorsal de artera
omonimă, la partea laterală a tendoanelor flexorilor digitali. Ajungând în apropierea carpului
ea schimbă o anastomoză, în general dublă, cu vena omoloagă laterală, constituind arcada
palmară profundă (proximală): nivel de la care se continuă practic cu vena cefalică. Porțiunea
profundă a acestei arcade este situată între os și originea mușchiului interosos și pe de altă
parte între acesta și tendonul mușchiului flexor digital profund.
 Una din ele poate lipsi. Extremitatea laterală a arcadei este drenată de rădăcina
palmară a venei mediane.
Vena digitală comună palmară III sau laterală este mai subțire decât cea anterioară.
Ea se găsește la marginea dorsală a arterei omonime, care la rândul ei este tot foarte subțire.
Ea se unește la extremitatea laterală a arcadei palmare profunde, de la nivelul căreia se
continuă ca rădăcină palmară a venei mediane.
Venele metacarpiene palmare II și III sunt subțiri, variabil și divers anastomozate.
Ele părăsesc porțiunea mijlocie a arcadei profunde distale (uneori într-un trunchi unic), trece
între ramurile mușchiului interosos III, apoi între acesta și osul metacarpian principal, pentru a
se uni la porțiunea profundă a arcadei proximale.

B. Venele superficiale ale segmentului apendicular toracic

Venele superficiale sunt reprezentate de vena cefalică și vena cefalică accesorie. Vena
cefalică reprezintă o continuare a venei digitale comune II, de la nivelul arcadei palmare
profunde. Ea trece la marginea medio-palmară a carpului, menținută de o lamă groasă a
țesutului fibros, pe suprafața retinaculului flexorilor. Deasupra carpului ea trimite o
anastomoză venei mediane care reprezintă vena radială distală. Încrucișează foarte oblic
marginea medială a radiusului. În această regiune este acompaniată de ramuri ale nervului
cutanat medial ale antebrațului. În apropierea inserției distale a mușchiului brahial ea emite
vena mediană a cotului, apoi încrucișează oblic pliul cotului, trece pe suprafața lacertului
fibros al bicepsului (brida bicepsului) pentru a se continua lateral de acest mușchi, ajungând
în spațiul delto-pectoral. Ea acompaniază în acest spațiu ramura deltoidiană a arterei cervicale
superficiale, primind mici afluenți de la mușchii pectorali și brahio-cefalic. Se descarcă în
final la baza gâtului în vena jugulară externă.
Vena cefalică accesorie este relativ redusă. Ia naștere la fața dorsală a metacarpului
prin două rădăcini subțiri, vestigii ale venelor digitale comune dorsale, care la cal devin
nedistinctibile, cea medială putând fi anastomozată la digitala palmară comună II. Ea
primește pe traiect toți afluenții subțiri ce se formează din rețeaua carpiană dorsală, plasându-
se sub pielea marginii dorsale, apoi mediale a mușchiului extensor carpo-radial, până la pliul
cotului. Se unește cu vena cefalică în apropierea venei mediane a cotului, în care uneori se
poate deschide.
Vena mediană a cotului părăsește vena cefalică în dreptul extremității distale a
bicepsului brahial, pe care o întretaie oblic în direcție proximo-caudală, pentru a traversa
mușchiul pectoral transvers și a se uni la vena brahială.
 C. Venele profunde ale segmentului apendicular toracic.
Venele profunde prezintă în general dispoziția arterelor corespunzătoare. Axul venos
principal este format de vena mediană, împărțită în două sau trei ramuri anastomozate între
ele în lungul arterei. Se formează înapoia radiusului, în partea distală, prin joncțiunea a două
rădăcini. Una este scurtă, provine din vena cefalică și este echivalentul porțiunii proximale a
unei vene radiale distale, al cărui rest este integrat segmentului carpian al cefalicei. Cealaltă
rădăcină, provine de la extremitatea laterală a arcadei palmare profunde și trece medial de
osul pisiform, împreună cu artera colaterală ulnară, într-o dublură a retinaculului flexorilor. Ea
emite vena colaterală ulnară.

Limfocentrii membrului toracic

La acest nivel, limfonodurile alcătuiesc un singur limfocentru denumit limfocentrul

axilar. Ele sunt situate pe fața internă a spetei și brațului.
Limfonodurile cotului sau cubitale sunt prezente la ovine și cabaline pe fața medială
a articulației cotului, caudal față de artera brahială, sub originea arterei colaterale ulnare.
Aferentele provin de pe fața medială a membrului toracic, eferentele sunt tributare
limfonodurilor axilare.
Limfonodurile axilare accesorii (la bovine și carnivore) sunt situate caudal față de
linia tricipitală, pe traiectului arterei subcutanate toracice. Aferentele provin de pe fața laterală
a jumătății anterioare a trunchiului, eferentele sunt tributare limfonodurilor axilare proprii.
Limfonodurile axilare ale primei coaste (la rumegătoare, suine) sunt situate în
apropierea originii arterei axilare. Aferentele provin de la fața medială a spetei, brațului și
articulației umărului, eferentele sunt tributare limfonodurilor cervicale profunde caudale
(lipsesc la ecvine).
Limfonodurile axilare proprii sunt situate pe fața medială a brațului, sub inserția
humerală a mușchiului marele rotund, pe traiectul arterei subscapulare. Aferentele provin de
la regiunea medială a spetei și brațului, de la limfonodurile cotului și limfonodurile axilare
accesorii. Eferente sunt tributare limfonodurilor cervicale profunde caudale.
 Fig. 1 Originea arterei axilare
1- artera aortă; 2- trunchi brahiocefalic; 3- artera subclaviculară; 4- colateralele arterei subclaviculare;
5- artera axilară (continuă artera subclaviculară de la nivelul primei perechi de coaste); 6- prima coastă; 7-
manubriu sternal; 8- stern; 9- diafragm; 10- regiunea toracală a coloanei vertebrale< 11- cordul.
 Fig. 2 Arterele membrului toracic la ecvine- vedere medială
1- artera axilară; 2- artera toracică externă; 3- artera suprascapulară; 4- artera subscapulară; 5- artera circumflexă
a spetei cu ramuri mediale și laterale; 6- artera toraco-dorsală; 7- artera circumflexă humerală caudală; 8- artera
circumflexă humerală cranială; 9- artera profundă a brațului; 10- ramură descendentă din artera profundă a
brațului, artera colaterală radială proximală, ce participă la formarea rețelei carpiene dorsale; 11- artera colaterală
ulnară; 12- artera bicipitală; 13- artera de nutriție a humerusului (poate proveni și din artera colaterală ulnară);
14- artera transversa cotului sau artera colaterală radială distală ce participă la formarea rețelei precarpiene; 15-
artera interosoasă comună ce pătrunde prin arcada radio-ulnară, unde emite ramurile de nutriție ale ulnei și
radiusului și se continuă ca arteră interosoasă cranială; 16- artera interosoasă cranială; 17- rețeaua precarpiană
formată prin joncțiunea arterelor 10, 14, 16; 18- artera brahială; 19- artera mediană; 20- artera profunda
antebrațului; 21- artera radială proximală ce participă la formarea rețelei palmare a carpului; 22- artera digitală
comună palmară II; 23- artera radială; 24- arcul supracarpian realizat de o anastomoză între artera colaterală
ulnară și artera palmară (uneori cu artera radială sau mediană); 25- limfonodurile axilare proprii; 26-
limfonodurile cubitale; 27- limfonodurile axilare accesorii; 28- limfonodurile axilare ale primei coaste; 29- artera
circumflexă humerală cranială 30- artera carpiană lateral 31- linia tricipitală.
 .
Fig. 3 Arterele autopodiului toracal la ecvine- vedere
palmară
1- artera mediană; 2- artera digitală comună palmară II;
3- artera colaterală ulnară; 4- artera radială; 5- arcul
supracarpian; 6- arcada palmară profundă formată din
anastomoza arterei carpiene laterale cu artera radială; 7-
artere metacarpiene palmare II și III; 8- artere
metacarpiene dorsale II și III; 9- trunchiul comun al
arterelor metacarpiene; 10- artera digitală palmară
proprie II (medială); 11- artera digitală palmară proprie
III (laterală); 12- artera dorsală a falangei proximale
(artera perpendiculară); 13- artera cuzinetului; 14- ramuri
dorsale și palmare ale falangei medii; 15- artera dorsală a
falangei distale (participă la formarea arcului arterial al
marginii soleare); 16- artera coronară; 17- arcul arterial
al marginii soleare; 18- arteră unguală; 19- arcada
terminală din sinusul semilunar al falangei.
Fig. 4 Secțiune prin primul rând de oase
carpiene la cal
1- brida metacarpiană a mușchiului extensor
carpo-ulnar; 2- tendonul mușchiului extensor
digital lateral; 3- ramuri din nervul dorsal al
mâinii; 4- tendonul mușchiului extensor digital
comun; 5- tendonul mușchiului extensor
carpo-radial; 6- tendonul mușchiului abductor
lung al degetului mare; 7- tendonul mușchiului
flexor digital profund; 8- tendonul mușchiului
flexor digital superficial; 9- tendonul
mușchiului flexor carpo-radial; 10- artera
palmară și nervul palmar medial; 11- artera și
vena radială; 12- artera și vena carpiană
laterală, nervul palmar lateral; 13- pisiform;
14- piramidal; 15- semilunar; 16- scafoid.
 Fig. 5 Membrana cheratogenă- vedere laterală
1- bureletul perioplic; 2- bureletul cutidural; 3- podofil.

Fig. 6 Membrana cheratogenă- vedere soleară

1- bulbii cuzinetului; 2- țesutul velutos al tălpii.
 Fig. 7 Venele acropodiului toracal- vedere laterală
1- plex velutos; 2- plex podofilos; 3- plex cutidural; 4- plex cartilaginos extern; 5- venă coronară; 6- vena
cuzinetului; 7- vena dorsală a falangei intermediare; 8- vena dorsală a falangei proximale; 9- vene digitale
proprii laterală și medială; 10- arcada venoasă palmară profundă distală; 11- vene metacarpiene palmare II și III;
12- vene digitale comune palmare II și III; 13- cuzinet palmar; 14- fibrocartilaj complementar; 15- vene ce
descarcă plexul cartilaginos intern;
 Fig. 8 Venele autopodiului toracal la ecvine- vedere palmară
1- sinus semilunar; 2- găuri soleare; 3- fibrocartilaje complementare; 4- plexuri cartilaginoase externe; 5- plexuri
cartilaginoase interne; 6- cuzinet palmar; 7- vena cuzinetului; 8- ramura palmară a falangei mijlocii; 9- ramura
palmară a falangei proximale; 10- venă coronară; 11- arcada palmară profundă distală; 12- vena digitală palmară
comună II; 13-vena digitală palmară comună III; 14- arcada palmară profundă proximală; 15- vena radială; 16-
vena carpiană laterală; 17- arcada venoasă supracarpiană; 18- vena colaterală ulnară; 19- vene mediane; 20- vena
cefalică antebrahială; 21- vene metacarpiene palmare.
 Fig. 9 Formațiunile vasculo-nervoase ale acropodiului toracal la ecvine- vedere laterală
1- vena digitală proprie medială; 2- artera digitală proprie medială; 3- nervul digital dorsal; 4- nervul digital
mijlociu; 5- nervul digital posterior; 6- vena coronară și artera coronară; 7- plexul cartilaginos extern; 8-
ligamentul pintenului; 9- artera și vena dorsală a falangei I; 10- tendonul flexorului superficial; 11- tendonul
flexorului profund; 12- pinten.
 Fig. 10 Schemă ligamentului pintenului
1- falanga proximală; 2- falanga medie; 3- falanga distală; 4- ligamentul pintenului; 5- fibrocartilaj
complementar; 6- cuzinet; 7- ligament colateral anterior al articulației interfalangiene ce devine posterior pentru
articulația interfalango-sesamodiană.
 Fig. 11 Venele epifasciale- vedere medială
1- vena digitală proprie medială; 2- venă digitală comună medială (II); 3- vena radială; 4- rețeaua precarpiană; 5-
venă cefalică antebrahială; 6- castana; 7- vena cefalică accesorie; 8- venă brahială (din categoria venelor
profunde); 9- vena bazilică sau mediană a cotului; 10- vena cefalică brahială; 11- vena jugulară.
 Fig. 12 Venele membrului toracic la ecvine- vedere medială
1- vena axilară; 2- vena toracică externă; 3- vena suprascapulară; 4- vena toraco-dorsală; 5- vena subscapulară;
6- vena circumflexă a spetei; 7- cercul venos format de venele circumflexă humerală cranială și caudală; 8- vena
profundă a brațului; 9- ramură descendentă din vena profundă a brațului; 10- vena de nutriție a humerusului; 11-
vena bicipitală; 12- vena cefalică brahială; 13- vena brahială; 14- vena bazilică sau mediană a cotului; 15- vena
colaterală ulnară; 16- vena cefalică antebrahială; 17- vena cefalică accesorie; 18- vena profundă a antebrațului;
19- vene mediane; 20- vena interosoasă craniană; 21- arcul venos supracarpian; 22- vena radială; 23- vena
carpiană laterală.